Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiThomasAquinas, sfintArta Alchimiei / Toma d'Aquino & Albert cel Mare ;trad.: Gabriel Avram. - Bucuregti : Herald, 2016

ISBN 978-973-1 1 1-618-1

I. Albertus Magnus, sfdnt

II. Avram, Gabriel (trad.)

133.5:54

Traitd de Saint Thomas d'Aquin, de l'Ordre des Freres precheurs. La

pierre philosophale et premierement des corps supercelestes, suivi du

Traite sur L'art de l'Alchimie. Traduit du latin pour la premiere fois,

introduction et notes de Grillot de Givry

Toma d'Aquino & Albert cel Mare

Traducere din latini, note qi comentarii:GRILLOT DE GIVRY

Traducere din limba francezi:GABRIEL AVRAM

EDITURA & UNNETNBucureqti

Ionra dAquino.& Alhertcel Mare

Vitalizare: Operafiune pr.in oare alc*rimistul ii acordi 'urri

prls vital materiei prirne. Intr-u4,alt, stadiu al operqiilt?.area simbolici a copacului uscat se mai numegte

flefirea aurului.

Volntilizare: Operafiune care consti in a transforma un

t74

Cuprins

Noti asupra edifieiAlchimia lui Albert cel Mare

Albert cel Mare - Compozifia Compoziliilor' Prefala

Capitolul ICapitolul IICapitolul IIICapitolul IVCapitolul V

SfrntulToma d'Aquino - Din Ordinulfr4ilor Predicatori, 59

Alchimia lui Toma dAquino 61

Tratatul Sfantului Toma d'Aquino - Despre Piatra Filosofalaqi tn primul rlnd despre corpurile supraceregti 77

5

8

t92t23

33

35

38

4l

Capitolul ICapitolul IICapitolul IIICapitolul IVCapitolul VCapitolul VICapitolul VII ,

Capitolul VIII- :^

Capitolul IX

Tiratahrl Sfantrrtui Toma d'Aquino despre Arta AlchimieiCapitolul ICapitolul II

Glosar alchimicGlosarul operafiunilor alchimice

79

87g6

100

103

109

111

113

tr4t17119

t22

135

t63

Alchimia lui Albert cel Mare

Un recent Diclionar al Evului Mediu scrie ci Albert

cel Mare a fost ,,primul interpret scolastic al ansamblu-

lui operei lui Aristotel, accesibili in Evul Mediu", dar qi

cel care ,,a llsat o operi monumentali, cu caracter en-

ciclopedic, care acoPerl toate domeniile cunoaqterii, atitin filosofie, cit gi in teologid'l. in ceea ce-l privegte, Be-

noit Patar, in recenta sa lucrare Dic{ionarul prescurtat al

filosofi.lor medievali, face din celebrul teolog dominican

nimic altceva decit,,filosoful latin al Evului Mediu"2. Ce-

lebrul filosof german igi meriti cu prisosinli renumele de

,,doctor teolog universal", atit din prisma amplorii cit gi

a geniului judec[filor sale, pe care le-a aplicat tuturor do-

meniilor de studiu, ceea ce explici faptul c[ reputafia sa a

depigit mediul universitar.

incl din timpul vielii sale, multiplele observalii gi

experienle qtiinlifice ale celui care i-a fost maestru lui

t Claude Gauvard, Alain de Libera gi Michel Zinc, Dictionnaire

du Moyen Age, P aris, P.U.F., 2002, p. 26.2 Benoit Patar, Dictionnaire abrdgd des philosophes mddi0vaux,

Longueuil, Les Presses Philosophiques, 2000, p. 29.

8

Arta Alchimiei

Toma d'Aquino se inconjurau cu o auri de mister iar

odati decedat, au existat multe tratate de alchimie qi de

magie care au circulat sub numele siu, dintre care amin-tim lucrarea eponimI, Marele Albert, care este gi astizicxtrem de populari.

Datoriti tuturor lucririlor de alchimie gi de magie

care i-au fost atribuite acestui celebru filosof, in special

tratatul siu consacrat mineralelor, De Mineralibus, a ciruiautenticitate nu i-a fost pusi la indoiali, ne-a permis sicmitem opinia ferml c[ avem de a face aici cu o operi de

tlchimie, intrucit problema este abordati chiar in deschi-tlerea lucririir.

In anul lg6T,DorothyWyckoffa publicat o traduce-

rc englezi adnotatl a tratatuluiz. Ea subliniazi mai intAiIuptul c[ tratatul lui Albert cel Mare asupra mineraleloreste unul tipic pentru genul scolastic. Apoi rezuml po-zi[ia teologului aristotelian asupra naturii mineralelor gi

nretalelor3. Autoarea traducerii alege cu indreptllire slregrupeze argumentele lui Albert asupra metalelor con-

form celor patru cauze postulate de Aristotel, care consti-

tuie orizontul teoretic in interiorul ciruia el gi succesorii

stri igi vor dezvolta nenumiratele lor teorii qtiinflfice.

t O reeditare a ediliei din 1541 alacririiDe Mineralibus tocmair fost publicati de Bibliothdque Interuniversitaire de Mddecine de

Paris, Editions Manucius, 2003 (prefafn de Didier Kahn).2 Dorothy Wyckoff, Albertus Magnus; Book of Minerals, Oxford,

Clarendon Press, 1967.3 ldem, ,,Argument of the Book of Minerals", p. XXXI gi ur-

nrtrtoarele.

Toma d'Aquino & Albert cel Mare

Ar fi vorba mai intii despre cauza materiald; mine-ralele sunt compuse din cele patru elemente fundamenta-le, adici apa, aerul, pimlntul gi focul. Ultimele sunt qi ele

alcituite din doui amestecuri de bazl: sulful qi mercurul.Toati aceasti compozilie primordiali este imprumutatide A1bert cel Mare din fizica arabilor, mai ales din tratate-le lui Avicenna, care figureazl printre autoriti{ile ce l-auinfluenlat. Argintul viu, alcltuit din plmint gi api, qi sul-

fui, alcituit din fiecare din cele patru elemente, vor formaapoi, in diverse proporlii, diferitele metale.

Albert desemneazl apoi cauza eficientd, adicl pro-cesul de maturare a metalelor, ca rezidind in cele douiemanafii, cea uscatl qi cea umedi, despre care vorbeqte

Aristotel in ale sale Meteorologice, gi prin care Albert vede

acliunile respective ale sulfului gi mercurului.

Cauza formald a alcituirii metalelor este situati de

Albert cel Mare in puterea celestl a strilucirii stelelor, care

determini astfel natura metalului format intr-un anumitloc ai un anume moment temporal. Pentru savan{ii peri-

oadei respective, aceastl putere celesti este ia fel de reallca gi puterea elementari a lumii sublunare. Pentru ei, na-

tura metalelor ar fi formatl din amestecul elementelor gi

din strilucirea stelari specifici solului sau subsolului luatin considerare.

A patra cauzb, cea a finalitdfii, este repede indepflr-tati de cercetltorul nostru, care se pune astfel de acord

cu Aristotel, afirmind ci mineralele sunt neinsuflelite gi,

prin acest fapt, nu pot avea o soarti, un destin sau scop

particular, precum vedem ia fiinfele vii. Iat[ care este ori-zontul meta{izic al qtiinfei lui Albert cel Mare"

10

Arta Alchimiei

Probiematica alchimiei este abordatl in rnod direct

in cartea a treia a tratatuiui De Mineralibus, capitol care

vorbeqte despre substanfa metalelor (Tractatus primus

qui est de substantialibus metallorum). Autorul igi incepe

cxpunerea prin a preciza faptul ci el iEi adaugl observa-

fiile proprii considerafiilor filosofilor studia]i qi cl a ex-

perimentat transmutafia metaleior cu ajutorul alchimiei.Apoi autorul trece la studiul posibilitililor transmutaliei

c[rora le consacri mai multe capitole"

Albert cel Mare ia in considerare, alternativ, doultcorii ale fizicii. Prirna constl in postularea faptului cinu existi decit o singurl forml metalici specifici qi circeasta ar fi cea a aurului. Niciun alt metal nu are formlspecifici, iati de ce alchimia ar putea si oblinl, din fieca-

rc metal, forma specifici a aurului. in acest caz, transmu-tatia ar fi o perfec[ionare, ba chiar o innobilare a formei

specifice a oricirui metal.

Dar Albert respinge aceasti posibilitate. Mai intii,el regreti folosirea termenilor metaforici utiliza{i de al-

chimiqti, procedeu care i se pare neconform cu cutumele

filosofieit. Mai apoi, respinge argumentul alchimic, cici,susfine el, dacl nu existi decAt o singurl formi substan-

liali metalici, cea a aurului, cum se poate explica stabi-

litatea argintului, a cositorului Ei a tuturor celorlalte me-

I Aceasti rezervi a lui Albert asuPra limbajului alchimiei a

Ibst folositl de Guy-H. Allard, care a concluzionat un pic cam pripitlaptul ci Albert cel Mare respingea alchimia. Cf. Allard, (Guy-H.),

,,R6actions de trois penseurs du XIIIe sidcle vis-ir-vis de I'alchimie'lin La science de la nature: thdories et pratiques, Montrdal-Paris, Be-

llarmin-Vrin, 1974.

l1

Toma d'Aquino & Albert cel Mare

tale? Odat6 inflptuitl aceaste innobilare experimentata,adaugi filosoful naturalist, nu privegte decAt aparenlele,

adici accidentele. Ii putem conferi aparen{l de argint ara-

mei, de aur plumbului sau de argint fieruiui, dar nimic nus-a schimbat in substanla acestora, adici in natura intimla metalului. Aceasti aparenti preschimbare a diferitelormetale intr-o substan([ auriti sau argintie nu presupune

decit schimbarea culorii, mirosului, greutilii sau chiar a

densitl(ii metalului rezultat, dar nu qi a naturii sale intime.Dar chiar daci toate metalele sunt alcltuite din aceleaqi pa-

tru elemente, forma amestecului lor este stabili, cici ea se

bazeazd,pe o forml fixi ce garanteazi diversitatea esen{iaii.

A doua teorie pe care mai apoi Albert o are in vedere

este cea atribuiti lui Hermes, conform cireia ar exista maimulte forme substanfiale latente in fiecare metal. De undegi posibilitatea de a rezulta forma auriferl gi de a transfor-ma astfel in aur toate metalele sau aproape toate. Aceasti,

teorie, ne spune Albert cel Mare, sebazeazlpe paradigmalui Anaxagora, pentru care totul se afli in tot, deci fiecare

metal este conlinut in orice metal. Ot aceasti teorie se

opune homeometriei metalelor, afirmati de Aristotel inMeteorologicelet sale. Metalele sunt substanle homeome-re, adici ,,pirfi de aceeaqi naturd care sunt constituite ple-

cind de Ia cele patru elementei'2 Dar experimentul este

cel care ne oferi contraargumentele definitive. In fond,Albert afirmi cl experienla fuziunii plumbului nu i-a re-

I Aristote, Les mdt4orologiques,Paris, \'rin, 1976, 388a10 gi ur-mitoarele.

2 Idem, Comentariu de |ean Tricot, p.267, nota?.

t2

Arta Alchimiei

ugit niciodat[ Ei c[ nu a produs aurul care se presupune ciar fi inclus in natura acestui element.

Atunci, avind in vedere neajunsurile acestor doui te-

rurii, mai este transmutarea unei forme substanfiale in alta

realisti? lntr-un capitol consacrat acestei probleme (Ul-

lrum species metallorum possint adinvicem transmutari si'

cut alchimicf), Albert se raporteazl direct la rafionamentullui Avicenna: alchimigtii nu pot realiza transmutarea for-rnei substanfiale a metalelor, ci doar a compuqilor acesto-

rr, doar, daci este si ne lulm dupl filosoful persan, forma

substanfiali ar fi mai intii redusi la materia primordial[,

l)crltru a primi dupi aceea o noui formi specifici.

Aceasti infimi posibilitate, care se bazeazd pe no(i-

runea exclusiv metafizicl a materiei primordiale, avansati

rle Platon in dialogul Timaios, este reluati de citre filoso-frrl experimentator, care pare s[-i acorde un oarecare cre-

dit. La finalul capitolului amintit mai sus, el estimeazl cicele mai bune operafiuni chimice sunt cele care constau

in a purifica sulful qi argintui viu, pentru a le amesteca

lpoi cu alte metale. Aceste manipuliri ar acliona astfel

asupra puterilor elementare gi celeste care alcituiesc di-fcritele metale.

Dar nu exist[ nicio indoial[ asupra produselor ce re-

ztrltl de pe urma celor care lucreazi, doar cu aparenfe sau

lccidente. Filosoful iqi sfirgeqte ancheta asuPra alchimiei

lrovestindu-gi experien[ele (ego experiri feci) cu aurul gi ar-

gintul de origine alchimicl, gi cum aceste produse trans-

rnutate au rezistat la rnai multe combustii, qi ci, sub acfiu-

nea persistenti a focului, s-au evaporat subit, nelisind alte

rcziduuri decit nigte urme pe perefii vasului.

13