COLEGIUL ECONOMIC “DIMITRIE CANTEMIR” SUCEAVA

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

NIVELUL 3

Calificare profesioanală: TEHNICIAN ÎN TURISM

Profesor coordonator: Candidat: VRANCIU LIVIA-ELENA BULIGA ALINA

PROMOŢIA 2010

1

Cuprins:

ARGUMENT ………………………………………………….pag: 4

CAP 1.Scurt istoric al turismului……………………………….pag: 5

CAP 2. Scurtă prezentare a judeţului Suceava………………….pag: 9

CAP 3.Forme de turism practicate in judeţul Suceava...........pag: 11

2

CAP 4.Turismul religios in zilele noastre..............................pag:13

CAP 5.Obiective cultural-religioase reprezentative pentru turismul religios in judeţul Suceava......................................................pag:15

Studiu de caz………………………………………….pag: 23

ARGUMENT:Turismul reprezintă ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament s.a Formele de turism pot fi: turism de odihnă si recreere,turism balnear, ecoturism, turism religios – ecumenic, turism sportiv,turism   de cumparaturi.Turismul religios a aparut din cele mai vechi timpuri avand o importanţă deosebită in viaţa oricui fie prin vizite lacaşele de cult in

3

scop religios fie pentru a descoperi multitudinea de stiluri şi modele arhitecturale.

Această lucrare este intitulată “Turismul religios in judeţul Suceava”şi este structurată in 5 capitole:Capitolul1: Scurt istoric al turismului.Capitolul 2: Scurtă prezentare a judeţului Suceava.Capitolul 3: Forme de turism practicate in judeţul Suceava.Capitolul 4: Turismul religios in zilele noastre.Capitolul 5: Obiective cultural-religioase reprezentative pentru turismul religios in judeţul Suceava.

Lucrarea atinge următoarele competenţe cheie1. Gândire critică şi rezolvare de probleme 2. Managementul relaţiilor între persoane3. Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei4. Comunicare5. Dezvoltarea carierei profesionale6. Iniţierea unei afaceri7. Igiena, securitatea muncii şi protecţia mediului8. Tipologia agenţiilor de turism9. Operaţiuni tehnice ale agenţiei de turism10.Organizarea agenţiei de turism11.Oferta de produse şi servicii în cadrul agenţiei de turism12.Politici şi strategii de marketing în agenţia de turism13.Relaţii publice şi de protocol14.Negocierea şi argumentarea vânzării produselor şi

serviciilor turistice 15Norme de dezvoltare durabilă

Capitolul 1: Scurt istoric al turismului.

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă

4

economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, curaclimaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi internaţionale , până la manifestări sp0ortive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine,

5

în teritoriile artice şi antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin acesta, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul elementelor regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun în evidentă posibilităţile de amenajare complexă a acestora. Deşi nu s-a ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni utilizate pe plan internaţional şi în ţara noasta relevă următoarele unităţi ce pot fi luate în consideraţie:

Regiunea turistică, concepută ca un spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură organizatorică bine consolidată şi un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea Alpilor Dianarici, iar pentru România – cea a Carpaţilor Orientali)

Zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte motivaţii pentru turism (exemplu : zona turistică a Coastei Dalmaţiei din Alpii Dinarici sau zona Bucovinei din Carpaţi Orientali)

Centre turistice, reprezentând puncte de convergenţă (puncte de plecare pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism, putând fi, în general, staţiuni alpine (Plitvice, în Alpii Dinarici) sau balneare şi de odihnă (Dubrovnik, Split, Rijeka – pe coasta Dalmaţiei). Pentru România, rămânând în acelaşi cadru al Carpaţilor Orientali, se pot menţiona Vatra Dornei şi Borşa.

Puncte turistice amenajate (peşteri, defilee, gheţari, mănăstiri, case memoriale, hoteluri alpine etc.)

În literatura recentă de specialitate sunt depistate, în funcţie de potenţialul natural (geomorfologic, climatic, hidrologic, floristic-faunistic) şi antropic o serie de unităţi turistice cu vocaţie polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat veritabile noduri turistice cu vocaţie locală ce susţin activitatea nucleului central.

6

Este cazul unor localităţi satelit ce apar pe rivierele franco-italiene, Coasta Brava şi Coasta del Sol în Spania, unele microstaţiuni apărute pe litoralul marocan în apropiere de Agadâr sau între Rabat şi Casablanca. Alte asemenea centre polarizate apar în zonele montane, oraşul Chamonix (din Alpi Francezi) fiind un astfel de exemplu. Practic, aceste staţiuni nu sunt altceva decât centre de primire şi redistribuire a fluxurilor turistice în funcţie de “apetitul” individual sau colectiv pentru un anumit element al potenţialului turistic al zonei.

Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri majore de turism, aceeaşi literatură mondială de specialitate vehiculează termenul de bazin turistic distingând :

Bazinul mediteranean – prima zonă de primire pentru turismul mondial, cu un potenţial natural şi antropic de excepţie;

Bazinul mezo-american, cuprinzând “arcul Antilelor” din America centrală, în majoritate “alimentat” de S.U.A şi Canada cu efective de vizitatori ce au crescut lent în ultimele decenii.

Bazinul Asia-pacific, constituit din ansamblu insular şi faţada Pacificului, inclusiv Thailanda, în care principali “furnizori” sunt Japonia, Australia şi Noua Zeelandă.

Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii (Austria, Canada, Germania, Finlanda, Danemarca, Franţa, S.U.A, Italia etc.), turismul este susţinut de un patrimoniu natural şi antropic de excepţie, mai importante fiind parcurile şi rezervaţiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit (ex. Yellowstone, Grand Canyon, Cascada Niagara, Death Vally, precum şi cele două mari regiuni turistice – California şi Florida, în S.U.A; Alpii Francezi, Munţii Pirinei, peisaje andine cu aşezări ce urcă pană la 5.000 m altitudine, pădurea amazoniană etc.) se adaugă un bogat patrimoniu istoric constituit din elemente unicat ale culturi şi civilizaţiei universale, precum vestigiile antichităţii din Italia, Grecia şi Egipt, cele ale vechilor civilizaţii din America Latină, monumentele istorice şi de artă ale ţărilor din vestul Europei, China, Japonia, Orientul Mijlociu şi Apropiat ş.a., elementele ale culturi populare, etnografice şi manifestări folclorice care personalizează modelele culturale naţionale, făcând din fiecare naţiune a Terrei un unicat în timp ţi spaţiu.

7

Capitolul 2:

Scurtă prezentare a judeţului Suceava.

Suceava are o suprafaţa de 8553 kmp, aproximativ 700.000 de locuitori dintre care 250.000 în zona urbană şi 450.000 locuitori in

8

zona rurală, un climat umed-temperat cu o temperatură medie anuală de8°C. Judeţul Suceava este amplasat in nord-estul României şi are granita la nord şi est cu Ucraina, la sud cu judeţele Neamţ şi Mureş, la vest cu judeţele Maramureş şi Bistriţa. Municipiul Suceava, reşedinţa administrativă a judeţului Suceava, are 120.000 locuitori. Dealurile si munţii sunt formele de relief predominate, iar 54 % din suprafata judeţului este acoperită de păduri, terenurile arabile având o suprafaţă de 1813 kmp iar bazinul hidrografic cuprinde 136 kmp de râuri si iazuri.

Judeţul Suceava este un pământ al legendelor, locul de nastere a unei vechi civilizaţii, cunoscut sub numele de Bucovina, un loc unde istoria este prezentă în pământul imbibat de glorie.

Una din trăsăturile de bază ale acestei zone este faptul că, pe o suprafată restrânsă se găsesc un mare număr de atracţii turistice, se găsesc facilitaţi pentru practicarea sporturilor de iarnă, pentru pescuit si vânătoare, dar mai ales pentru odihnă şi recreere.

Munţii judeţului Suceava au un potenţial deosebit, fiind variaţi şi pitoreşti. Drumul ce trece prin masivul Călimani (Vf. Pietrosu), Masivele Giumalău si Rarău. Privelişti minunate oferite de cheile râurilor Bistriţa, Moldova şi Suceava, apele învolburate prăvălindu-se peste rocile din albii.

Puncte de interes turistic: Cetatea de Scaun Suceava, Mănăstirea Sf. Ioan din Zamca, Biserica Sf. Dumitru şi Biserica Miruli. Muzeul Naţional Bucovina cu exponate arheologice şi istorice valoroase.

Zona Dornei poate fi considerată una din cele mai frumoase îmbinări intre natură şi creatia umană, rezervaţiile naturale, printre care şi pădurea seculară de la Slătioara ce oferă o remarcabilă privelişte a naturii desfăşurate, monumentele pictate incluse de UNESCO între capodoperele de artă ale lumii. Printre aceste monumente se numără Mănăstirea Voroneţ(1488). La mică distanţă una de alta, se gasesc mănăstirile ortodoxe: Humor (1530), Moldoviţa (1532), Suceviţa (1584) vizitate de iubitorii de artă

9

şi cultură. De asemenea se mai gasesc Mănăstirile Dragomirna (1609), o broderie in piatra, Putna (1469) construită de Voievodul Stefan cel Mare, care adăposteşte mormântul acestuia.

Alte mănăstiri de mare valoare istorică si religioasă sunt cele de la Stânişoara, Slatina, Râşca şi Pobota.

Un loc special îl ocupă satul Marginea, unde olari îndemânatici realizează faimoasa ceramica neagră, renumită in toată lumea.

Capitolul 3: Forme de turism practicate in judeţul Suceava.

 Una dintre cele mai bogate zone ale României din punct de vedere turistic este fară dar si poate, Bucovina. Desigur, pe tot cuprinsul judeţului Suceava se pot practica o multitudine de forme de turism,

10

dar potenţialul cel mai mare il arată perimetrul situat in Nordul şi NV judeţului.     Cea mai bine valorificată ramură a turismului este cea culturală deoarece prezintă posibilităţi de atracţie pentru turiştii străini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural naţional în cel european şi mondial, iar aici ca exemplu sunt mănăstirile pictate din nordul regiunii. Revelator in privinţa potenţialului cultural al zonei este faptul că in presa germană se vehiculează sloganul “Bucovina - ţara celor 1000 de biserici”, atrăgând atenţia asupra dezvoltării deosebite a turismului ecumenic si de pelerinaj. O altă atracţie deosebită a zonei o constituie numeroasele activităţi artizanale ce au loc aici, ca de exemplu: pictarea icoanelor, incondeierea ouălelor, meştesugul lemnului, olăritul, sculptura in piatră, ţesutul si maştile populare.  O altă ramură destul de bine dezvoltată este cea cu privire la turismul balnear, dar infrastructura acestei zone trebuie restructurată. Municipiul Vatra Dornei s-a evidenţiat cu acest tip de turism datorită izvoarelor de apă minerală cu multiple calitaţi terapeutice. Turismul rural este o formă particulară de turism, mai complexă, şi cuprinde activitatea turistică propriu-zisă, referitoare la pensiuni, circulaţie turistică, prestare de servicii suplimentare, dar vizează si o activitate economică, agricolă in cea mai mare parte. Zona cu cel mai mare potenţial pe această ramura din judeţul Suceava este cea din apropierea municipiului Rădăuţi, agricultura fiind puternic dezvoltată in această regiune din cauza aspectului de depresiune, dar este strâns legată de turism, deoarece bogăţiile peisagistice sunt nenumărate, în imediata vecinătate aflându-se frumoasele Obcini ale Bucovinei.    După cum probabil se ştie, ramurile turismului sunt multiple, multe dintre ele nelipsind din judeţul Suceava. Turismul de tranzit trebuie imbunătaţit cel mai mult deoarece reţeaua de căi rutiere si ferate se prezintă intr-o stare dezamăgitoare.Pentru cei pasionaţi de vanătoare şi pescuit, acest segment turistic este foarte fertil, fauna acestei zone fiind una foarte bogată. Sporturile de iarna se pot practica la Câmpulung Moldovenesc si Vatra Dornei, aceste 2 municipii oferindu-le turştilor pârtii moderne la standarde europene. Si impătimiţii sporturilor extreme se vor simţi foarte bine in această zonă, turismul extrem evidenţiindu-se prin alpinism, parapantă, navigaţie si caving, practicate indeosebi in Munţii Suhardului dar si Giumalău si Călimani. 

11

 Ultimul dar nu cel din urmă este turismul de congrese si reuniuni. Probabil pentru unii această ramură nici măcar nu există, dar infrastructura acestor segmente a fost puternic imbunătăţită in oraşe precum Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc şi Vatra Dornei, iar cei implicaţi în acest tip de turism ştiu foarte multe despre el.

Cap 4: Turismul religios in zilele noastre.

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole şi care mai păstrează încă unele trăsături, în privinţa pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea

12

turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultură ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religioase din punct de vedere al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi conţinutului de obiecte de artă. Se păstreaza încă pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări (pelerinajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente si manifestări specifice (moaşte de sfinţi, icoane făcătoare de minuni).Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare şi diversificare, pastrându-si însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei turismului, numita etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi mijlociu pâna în epoca renaşterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru crestini, Meka şi Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa şi sanctuarele din India şi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această forma de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor. Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse: vizite la lăcaşurile sfinte, pelerinaje religioase, tabere religioase pentru tineret.Taberele religioase pentru tineret se desfăsoara în toată lumea în perioada de vara. În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele şi taberele religioase. Se practică de catre o anumită categorie de persoane si vizează atât promovarea valorilor culturale, cât si a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie neta între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti dar si prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: îşi schimbă vestimentaţia, aprind o lumânare, se închină la icoane. Întâlnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei,

13

vizitatorul descoperind si o motivatie interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.Pelerinajele reprezinta călatoriile la un altar sau alt loc sacru întreprinse pentru a obţine ajutor divin, ca un act de mulţumire sau de pocăinţă, sau pentru a demonstra devotamentul.

Cap 5.: Obiective cultural-religioase reprezentative pentru turismul religios in judeţul Suceava

Manastirea Sf. Ioan cel Nou:

14

Biserica a fost începută de voievodul Bogdan al III-lea, fiul lui Ştefan cel Mare, ăn 1514 şi terminată de Ştefăniţă Vodă, fiul lui Bogdan, în 1522, aşa cum ne arată şi pisania aflată asupra uşii de intrare în pridvor. A fost sfinţită de Mitropolitul Teoctist. La ănceput a avut acoperiş din tablă de plumb pe care Despot- Vodă îl ia în 1563 pentru a fece gloanţe. În 1589  Voievodul Petru Şchiopul o acoperă cu draniţă. I se fac reparaţii între 1750-1760. În 1796 este reparată de Mitropolitul Iacob Putneanu, care o acoperă din nou. Catapeteasma este înlocuită cu o alta din lemn de tei, existentă şi azi.  Între 1828-1829 este acoperită de Mitropolitul Veniamin Costache, care îi pune şi pardoseală din lespezi de piatră, iar în 1837 îi adaugă pridvorul de le intrare. S-au mai făcut reparaţii în 1888 şi 1894-1896 , iar în 1904-1910 în timul egumenului Ghedeon Balmoş, sub conducerea arhitectului Karol A. Romstorfer s-a executat actualul acoperiş din ţiglă smălţuită şi s-a înlocuit portalui intrării in pridvor. Cu prilejul reparaţiilor din 1976-1991 aduse mănăstirii şi casei arhiereşti, biserica s-a pardosit ci plăci de marmură. Dupa 1522, pînă la sfîrşitul sec al XVII, şi apoi în mai multe rânduri, biserica a fost Catedrală Mitropolitană. Din 1991 aici se află şi reşedinţa Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. În biserică sunt moaştele Sfântului Ioan cel Nou (martirizat in1303 în Cetatea Albă), care au fost aduse la Suceava în 1402 de Alexandru cel Bun şi aşzate la început în biserica Mirăuţi din faţa Cetăţii de Scaun. Racla în care se află sfintele moaşte este de mare valoare artistică şi a fost executată în 1410 de meşteri argintari din Suceava, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Turnul de clopotniţă de la intrare a fost construit în 1589 de voievodul Petru Şchiopul, iar în 1910 i s-au mai adăugat încă două etaje.Arhitectura bisericiiEste construită în stilul bisericilor lui Ştefan cel Mare în plan triconic. Are pridvor închis, pronaos, naosţi altar. Pridvorul este boltit, cu o calotă sferică, sprijinită pe arcuri piezişe şi pe două arcuri longitudinale. Uşa de intrare în pronaos are aspectul unui portal, în stil gotic-moldovenesc, cu o ramă dreptunghuilară şi patru rânduri de muluri terminate în arc frânt. Bolta pronaosului este împărţită în două compartimente, printr-un arc transversal. Fiecare compartimentare are câte o calotă de arcuri piezişe. Pilaştrii dreptunghiulari care au capiteluri profilate, simple, susţin arcele de piatră. Peretele despărţitor dintre naos şi pronaos a fost îndepărtat în 1796. Deasupra naosulşui se înalţă turla aşezată pe două baze poligonale în arcuri

15

piezişe şi pandativi caracteristici stilului moldovenesc. Este ornată cu ocniţe şi discuri smălţuite.  Bolţile absidelor sunt în semicalotă, în exterior are nouă contraforturi, câte patru de fiecare latură, iar unul mai mic la altar. Absidele laterale au câte cinci firide lungi, iar în absidia altarului sunt nouă firide. Sub streaşină sunt două rânduri de ocniţe semicirculare. Ferestrele au fost mărite ulterior. Acoperişul din 1910 peste pridvor şi pronaos este în patru ape, iar partea din faţă este semicirculară. PicturaEste executată în tehnica frescă, în stil bizantin, în anul  1534 domn fiind Petru Rareş nu se cunoaşte numele meşterilor. A fost curăţată de fum şi reâmprospătată în anii 1906-1909 de pictorul Iohan Viertelberger. Menţionăm o parte a scenelor pictate. În altar sunt reprezentate Maica Domnului, Împărtăşirea Apostolilor. În naos, în calota turlei se află Iisus Pantocrator. În tabloul votiv pe latura de vest se mai păstrează doar chipul lui Ştefăniţă vodă, iar pe latura de sud se pot vedea chipurile lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, şi ale familiei Movileştilor. În pronaos sunt reprezentate Sinoadele Ecumenice, iar în calotă, Fecioara rugându-se. La exterior, pictura s-a deteriorat şi a fost tencuită, în afară de latura sudică, unde se mai păstrează încă. Pe fond albastru se poate vedea „Arborele lui Iesei”  încadrat de filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Pilda fiului rătăcitor” şi „Cucerirea Constantinopolului”. La est de biserică este Paraclisul construit în anii 1626-1629 de Mitropolitul Anastasie Crimca. A fost reparat în 1976-1977. Corpul de chilii a  fost construit în sec. al XVIII-lea, iar reşedinţa în 1894. În mănăstire se află depozitul de carte veche romănească al judeţului Suceava.

Mănăstirea Humor

Mănăstirea îşi are începutul în vremea lui Alexandru cel Bun, când, în anul 1415, marele vornic Oană ridică prima aşezare mânăstirească, ascunsă între codri. Ştefan cel Mare a înzestrat biserica cu obiecte preţioase şi manuscrise, dintre care se mai păstrează numai Tetravanghelul (1473). În anul 1527 mânăstirea a fost jefuită şi distrusă de tătari. Ruinele acestei mânăstiri se pot vedea şi astăzi la circa 300 m de actuala biserică. La 15 august 1530 jupân Toader Bubulog, mare logofăt, sluga credincioasă a lui Petru Rareş şi soţia sa Anastasia, au ridicat actuala biserică când era egumen chiar

16

Paisie, după cum ne informează pisania. În 1535, o echipă de patru meşteri zugravi a executat decorarea marii biserici. Există indicii serioase că între aceştia se află zugravul de biserici (şi curtean al măriei sale Petru, Voievodul Moldovei) Toma din Suceava. Lunga existenţă a mânăstirii a facut necesară renovarea în mai multe rânduri a bisericii în 1868, 1888, apoi în secolul al XX-lea în 1960 - 1961 şi 1967 - 1970, restaurarea picturii fiind făcută în anii 1971 - 1972. Desfiinţată îin 1786, funcţionează ca biserică de mir până în 1990, când este reactivată ca mânăstire cu obşte de călugăriţe.

Mănastirea Voroneţ.

Mânăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Legenda “originii” bisericii uneşte pe vecie douã mari personalitãţi în destinul nostru naţional: ctitorul mãnãstirii Ştefan cel Mare şi cuviosul pãrinte Daniil, primul stareţ al mãnãstirii, unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrãslit pãmântul Moldovei, sihastru şi duhovnic vestit.O sfântã candelã aprinsã vegheazã mormântul Sfântului Daniil Sihastru de unde obştea mãnãstirii ia binecuvântarea pentru slujbele de: dimineaţã, dupã-amiazã, şi de la miezul nopţii.

Viata monahală s-a întrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic şi s-a reluat în anul 1991, de data aceasta cu obşte de călugăriţe sub stareţia Stavroforei Irina Pântescu

Arhitectura

De mici proporţii, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puţinele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-şi păstrează în mare măsură forma iniţială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roşca, văr al lui Petru Rareş a iniţiat adăugirea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluţie unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără

17

nici o deschidere, precum şi pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streaşină, lucrări ce au dat construcţiei o mare stralucire.

Pictura

Pictura interioară a bisericii datează în cea mai mare parte din timpul lui Ştefan cel Mare, anul l496. În scenele din altar şi din naos artistul a urmărit să redea îndeosebi sensul teologal al imaginilor, realizând un ansamblu solemn, dar cu vădit caracter de monumentalitate. Printre aceste picturi de interior atrag atenţia mai ales: Cina cea de Taină, Împărtăşirea Apostolilor, Spălarea picioarelor (in altar), Ciclul patimilor şi tabloul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare (în naos).

Pictura exterioară a Voroneţului, datând din timpul domniei lui Petru Rareş, este realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reuşit ansamblu al artei feudale moldoveneşti. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viaţă, însufleţite, fireşti. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare şi în care predomină verdele şi albastrul, prin compoziţia larg desfăşurată a diferitelor scene. Faţada de vest, cu impresionanta scenă a Judecaţii de Apoi, este alcatuită compoziţional pe patru registre. În partea superioară se află Dumnezeu Tatăl, registrul al doilea cuprinde scena Deisis, încadrată de apostoli aşezaţi pe scaune. De la picioarele Mântuitorului porneşte un râu de foc în care păcătoşii îşi află chinurile. Cel de-al treilea registru este Etimasia Sfântului Duh, simbolizat în forma unui porumbel, Sfânta Evanghelie şi Protopărinţii neamului românesc - având spre nord un grup de credincioşi călăuziţi de Sfântul Apostol Pavel, iar spre sud grupurile de necredincioşi care primesc dojana lui Moise. În registrul al patrulea, la mijloc, apare cumpăna care cântareşte faptele bune şi pe cele rele, lupta dintre îngeri şi demoni pentru suflete; în zona de nord raiul, iar în cea de sud iadul.

O notă caracteristică a acestor fresce o constituie şi bogata imaginaţie creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziţie elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii reţin atenţia jilţurile şi stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilţ domnesc, o adevarată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul

18

mitropolitului Grigore Roşca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos.

Mănăstirea Moldoviţa

Mănăstirea Moldoviţa este una din vechile aşezări călugăreşti, cu un important şi glorios trecut istoric, străjuitoare de veacuri la hotarul Moldovei de nord, situată în comuna Vatra Moldoviţei la o distanţă de circa 15 km de comuna Vama.

Biserica pictată a mănăstirii este înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Originea acestei mănăstiri rămâne învăluită în negura vremii, tradiţia aminteşte de existenţa ei încă din timpul voievozilor Muşatini, care au ocrotit-o.

Sub paşnica domnie a lui Alexandru cel Bun, ocrotită şi înzestrată de ctitori, a dăinuit până la sfârşitul veacului al XV-lea când, din cauza unei alunecări de teren, s-a prăbuşit. Ruinele ei se văd şi astăzi la 500m distanţă de actuala Mănăstire.

Voievodul Petru Rareş, iubitor de artă ca şi tatăl său, Ştefan cel Mare, vrând să continue existenţa Mănăstirii Moldoviţa, alege locul puţin mai la şes de vechea biserică a lui Alexandru cel Bun şi construieşte actuala Biserică a Moldoviţei în anul 1532, închinând-o aceluiaşi hram "Buna Vestire". În aceeaşi epocă, Domnul împrejmuieşte Biserica cu ziduri şi turnuri de apărare, dându-i aspectul unei mici fortăreţe. Fără îndoială că au existat locuinţe, după fundaţiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuţi, între anii 1610-1612, a construit clişarniţa (casă egumenească) pentru locuinţa sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareş.

Mănăstirea Suceviţa

19

Mănăstirea Suceviţa este o mănăstire din România, situată la 18 km de Rădăuţi (judeţul Suceava). Tradiţia aşează pe valea râului Suceviţa, între dealuri, o biserică din lemn şi o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea.

Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine ştie căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcţii. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea domnitorului Petru Şchiopul.

Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileştilor (mari boieri, cărturari şi chiar domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldoveneşti - îmbinare de elemente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova, edificiul, de mari proporţii, păstrează planul trilobat şi stilul statornicit în epoca lui Ştefan cel Mare, cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) plasaţi mai târziu pe laturile de sud şi de nord; prin excelenţă "munteneşti", ele constituie un evident ecou al arhitecturii din Ţara Românească. Se menţin firidele absidelor, chenarele gotice din piatră şi ocniţele numai la turlă, inclusiv pe baza ei stelată. Incinta este un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) şi groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colţ şi unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri.

Mănăstirea „Putna”    1466

Situată la 28 km NV de Rădăuţi are hramul de „Adormirea Maicii Domnului” - 15 august  "Ierusalim al neamului românesc" cum o numea marele poet Mihai Eminescu, necropolă domnească, Mănăstirea Putna este una dintre cele mai de seamă ctitorii ale lui Ştefan cel Mare, ridicată între 1466-1469 pe vatra unei sihăstrii mult mai vechi. Reconstruită de Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan între 1654-1662, reparată după nenumărate pustiiri şi prădăciuni între 1756-1760, mănăstirea nu mai păstrează din epoca ştefaniană decât turnul tezaurului. În biserică se află mormintele familiei ctitorului, sub un baldachin de marmură aflându-se osemintele Sf. Ştefan cel

20

Mare. Centru cultural renumit prin copiştii şi miniaturiştii săi în secolele XV-XVI, astăzi, mănăstirea păstrează în muzeul său multe piese rămase de la ctitor: icoane, manuscrise şi broderii.

Mănăstirea „Râşca” 1542

Situată la 28 km SV de Fălticeni Are hramul de „Sf. Nicolae” - 6 decembrie

     Datând din anul 1542, ctitorie a lui Petru Rareş, Mănăstirea Râşca constituie, din punct de vedere arhitectural, rezultatul mai multor etape de construcţie. Marele vornic al Ţării de Jos - Costea Băioc, a adăugat vechii biserici un pridvor, refăcând şi turla naosului (1611-1617). Biserica a fost zugrăvită la interior şi la exterior în 1552 prin grija lui Ştefan Rareş de către Stamatello Cotronas. Mitropolitul Veniamin Costachi renovează în 1827 biserica, cu acest prilej fiind repictat in intregime interiorul. Ultima restaurare a mănăstirii a avut loc intre anii 1972-1991.

Mănăstirea „Dragomirna”    1609

Situată la 12 km NE de Suceava Are hramul de „Pogorârea Sfântului Duh” - 50 zile după Paşti

     Ctitorită în 1602-1609 de Mitropolitul cărturar Anastasie Crimca, Mănăstirii Dragomirna i s-au adăugat în 1627 cele patru turnuri de apărare clădite de domnitorul Miron Barnovschi. Pictura exterioară a bisericii este înlocuită cu sculptura în piatră, turla fiind în întregime împodobită cu motive florale şi geometrice. Unică între mănăstirile moldave prin linia arhitectonică deosebit de suplă, biserica păstrează, numai în naos şi altar, fragmente din fresca în stil bizantin originală. Puternic centru de cultură în secolul al XVII-lea, mănăstirea devine izvor de înnoire duhovnicească pentru întreaga Moldovă între anii 1763-1775, în timpul stăreţiei Prea Sf. Paisie Velicikovski.

21

STUDIU DE CAZ.

West Teavel.

Ce ne defineşte ca firmă?

22

rezervări şi emiteri de bilete de avion pentru orice companie aeriană şi orice destinaţie

rent-a-car, transferuri, asigurări de călătorie rezervări hoteliere în toate marile oraşe ale lumii la cele mai

bune preţuri vânzarea de pachete turistice în străinătate- sejururi sau excursii pe orice meridian vânzarea serviciilor turistice în România : bilete de odihnă pe

Litoralul Românesc al Mării Negre, bilete de odihnă şi vacanţe în toate staţiunile balneoclimaterice şi de odihnă din România

organizare de programe turistice în România pentru turişti străini

servicii complete pentru călătoriile de afaceri organizarea de evenimente: cursuri de pregătire, cocktail-uri de

afaceri, team building-uri, petreceri de firmă cu diferite ocazii, etc

organizare de conferinţe, în pachet de servicii complet : cazare /alimentaţie/transferuri/bilete de avion/alocare săli de conferinţa echipate/realizare materiale publicitare specifice/asistenţă şi secretariat/primire-predare delegaţi/programe sociale de recreere pentru participanţi/excursii post congres,etc.

WEST TRAVEL va găsi varianta cea mai buna pentru vacanţă sau călătoria ta de afaceri, oriunde vei dori să iţi îndrepţi paşii!

Ne puteti contacta pe chat (Yahoo Messenger) la ID-ul nostru ,"westsv" , intre orele 9.00 - 17.00.

Circuit in judetul Suceava- 2zile

Ziua 1: plecare ora 08:00 Suceava-Mănăstirea Sf. Ioan, ora 10.00 Mănăstirea Pătrăuţi, 11.30 Mănăstirea Putna,ora 13.00 pranz-restaurantul Cabana Putna Dorina 16.00 Mănăstirea Moldoviţa…..cazare la pensiunea Elena 70 RON-noapte

23

Ziua 2 ora 08.30 mic dejun, plecare ora 10.00 Mănăstirea Suceviţa, ora 13.00 Mănastirea Voroneţ, pranz la restaurantul Casa Doamnei, ora 16.00 Mănăstirea Humorului, ora 18, sosire Suceava.

Pret . 600 ron

24