turismul rural în subcarpaţii buzăului - laurenţiu dinu carte
DESCRIPTION
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DINU, LAURENŢIU MARIUS Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului / Laurenţiu-Marius Dinu. - Bucureşti : Estfalia, 2012 ISBN 978-606-8284-40-8TRANSCRIPT
UNIUNEA EUROPEANĂ G U V E R N U L R O M Ă N I E I MINISTERUL MUNCII,
FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE
AMPOSDRU
F o n d u l S o c i a l E u r o p e a n POS DRU 2007-2013
I n s t r u m e n t e S t r u c t u r a l e 2007 - 2013
OIPOSDRU Universitatea din Bucureşti
Investeşte în oameni!
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 – „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii
economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.5 – „Programe doctorale şi postdoctorale în
sprijinul cercetării”
Numărul de identificare al contractului: POSDRU /88/1.5/S/ 61150
Titlul proiectului: „Studii doctorale în domeniul ştiinţelor vieţii şi pământului”
TURISMUL RURAL ÎN
SUBCARPAŢII BUZĂULUI
Laurenţiu-Marius DINU
Editura Estfalia
Bucureşti
2012
Laurenţiu- Marius DINU
2
Editura EstFalia este acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice
din Învăţământul Superior din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Tineretului pentru editare de carte ştiinţifică.
- Editura este acreditată CNCSIS începând cu ianuarie 2007.
- Acreditarea este actualizată pâna în 31 decembrie 2012;
Cod C.N.C.S.I.S. 294. nr. crt. 130/35
© 2012 Editura EstFalia Bucureşti
Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate editurii. Folosirea
integrală sau parţială a conţinutului fără trimiterea la sursă constituie
contrafacere şi este interzisă.
ISBN 978-606-8284-40-8
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DINU, LAURENŢIU MARIUS Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului / Laurenţiu-Marius Dinu. -
Bucureşti : Estfalia, 2012
ISBN 978-606-8284-40-8
338.48(498)(23 Subcarpaţii Buzăului)
796.5(498)(23 Subcarpaţii Buzăului)
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
3
„Nimic nu est mai folositor decât studiul geografiei spre a deştepta
sănătoasa judecată a omului”
Immanuel Kant (1724-1804)
Laurenţiu- Marius DINU
4
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
5
CUPRINS
1. Introducere.............................................................................................................. 4
2. Probleme teoretice şi metodologice privind turismul rural şi agroturismul... 5
3. Obiectivele şi structura studiului......................................................................... 17
4. Factori şi resurse naturale în dezvoltarea turismului rural............................. 24
5. Factori şi resurse antropice în dezvoltarea turismului rural........................... 35
6. Infrastructura turistică, tipuri de turism şi circulaţie turistică....................... 49
7. Analiza SWOT şi prognoza dezvoltării turismului rural................................. 66
8. Evaluarea potenţialului turistic sub formă de punctaj..................................... 72
9. Studiu de caz......................................................................................................... 79
10. Concluzii................................................................................................................ 88
Bibliografie
CONTENT
1. Introduction............................................................................................................ 4
2. Theoretical and methodological issues concerning rural agrotourism........... 5
3. Objectives and study............................................................................................. 17
4. Factors and natural resources in rural tourism development.......................... 24
5. Factors and human resources in rural tourism................................................. 35
6. Tourism infrastructure, types of tourism and touristic movement.................. 49
7. SWOT analysis and forecast of rural tourism development............................ 66
8. Potential tourism assessment in the form of score............................................ 72
9. Case study.............................................................................................................. 79
10. Conclusions........................................................................................................... 88
Bibliography
Laurenţiu- Marius DINU
6
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
7
1. INTRODUCERE
Înzestrată cu un potenţial turistic de excepţie, bucurându-se de o climă
favorabilă practicării turismului cu o floră şi o faună bogată, cu numeroase
monumente istorice, de artă şi arhitectură, zonă subcarpatică buzoiană poate
satisface prin turismul balnear, cultural etc, cerinţele unor segmente
importante ale cererii turistice interne şi internaţionale. Varietatea şi bogăţia
resurselor turistice naturale şi antropice conferă acestei zone mari
disponibilităţi pentru turism. Prezenţa unor fenomene unice în ţară - Vulcanii
Noroioşi, fenomenele de endocarst din Platoul Meledic, - prezenţa apelor
minerale care constituie baza dezvoltării staţiunii balneo-climaterice Sărata
Monteoru, bogată în locuri istorice - situri şi cetăţi dacice, biserici şi
mănăstiri, zona subcarpatică buzoiană se înscrie printre cele mai atractive
zone ale ţării noastre. Dacă la acestea se mai adaugă multe din realizările
economice şi sociale de mare interes pentru orice vizitator precum şi bogăţia
sufletească a oamenilor acestor locuri recunoscuţi pentru ospitalitatea lor,
putem afirma că zona Subcarpaţilor Buzăului îşi poate croi cu succes un
drum spre un loc de frunte printre zonele turistice româneşti.
O bună promovare a nenumăratelor resurse turistice existente aici şi
modernizarea bazei tehnico - materiale care face posibilă exploatarea acestor
resurse, sunt factori importanţi pentru relansarea turismului în această zonă.
Tocmai de aceea, lucrarea de faţă îşi propune să realizeze în mod obiectiv o
evaluare a potenţialului turistic din această zonă analizând şi modalităţile de
valorificare ale acestui potenţial.
Laurenţiu- Marius DINU
8
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
9
2. PROBLEME TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND
TURISMUL RURAL ŞI AGROTURISMUL
Din ce în ce mai agreat şi solicitat pe piaţa turistică, turismul rural este
tratat ca o formă aparte de turism, ce se deosebeşte fundamental de turismul
clasic, care se desfăşoară de regulă în mediul urban şi are la bază hotelul şi
restaurantul.
O mare majoritate a teoreticienilor din sfera turismului, acceptă o
împărţire a activităţilor turistice după locul în care acesta se desfăşoară. În
conformitate cu aceasta turismul din afara sferei oraşelor poate fi şi este
considerat turism rural, el practicându-se în lumea satului. Deşi se desfăşoară
în spaţiul rural, turismul rural şi agroturismul sunt două concepte care pentru
unii autori reprezintă acelaşi lucru iar pentru alţii sunt două noţiuni diferite
(tabelul 1).
Tabelul 1. Definiţiile conceptelor de: turism, turism rural si agroturism
Autor Hunziker
W., 1940
Cândea
Melinda, 2001 Alecu I. N., 2006
D
efin
iţia
,,Turismul
reprezintă
ansamblul relaţiilor
si fenomenelor ce
rezultă din
deplasarea si
sejurul persoanelor,
în afara locului de
resedinţă, atât timp
cât sejurul si
deplasarea nu sunt
motivate pe o
stabilire
permanentă sau o
activitate oarecare.”
,,Agroturismul
reprezintă acţiunea de
deplasare a unei
persoane într-o
localitate rurală
nepoluată, pitorească,
având un specific
agrar, finalizată prin
sederea pentru o
perioadă de cel puţin
24 de ore într-o
gospodărie ţărănească,
consu-mul de produse
locale ali-mentare si
nealimentare si
coabitarea, observaţia,
asisten-ţa şi
coparticiparea în co-
munitatea socială
locală, prin respectarea
normelor ce fac
posibilă întreaga
acţiune.”
,,Turismul rural
este o formă particulară
de turism, cuprinzând
atât activitatea turistică
propriu-zisă (cazare,
pensiune, circulaţie
turistică, derularea
programelor, prestarea
serviciilor de bază si
suplimentare), cât si
activitatea economică,
de regulă agricolă,
practicată de gazdele
turistilor (activităţi
productive de pre-
lucrare a produselor
agricole în gospodărie si
de comercializare a
acestora către turisti sau
prin reţele comerciale),
precum si modul de
petrecere a timpului
liber.”
Laurenţiu- Marius DINU
10
Agroturismul şi turismul rural sunt activităţi economice complexe cu o
largă sferă de cuprindere care pun în evidenţă printr-un mecanism propriu
circulaţia turistică.
Fie că este numit turism rural sau agroturism acest tip de turism trebuie
înţeles ca un pachet de servicii socio-culturale, sportive şi activităţi specifice
mediului geografic puse la dispoziţia turistului, având în vedere ca aceasta să
se desfăşoare în condiţiile unor investiţii individuale şi de conservare a
naturii.
Definiţia fundamentală a agroturismului trebuie să pornească de la
necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii
veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând
servicii de găzduire şi de valorificarea produselor proprii şi locale. Din punct
de vedere al spaţiului de cazare, al asigurării bazei materiale agroturismul
poate fi văzut ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare
existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea
de oaspeţi, care poate deveni o ofertă fermă pentru dezvoltarea turismului.
Din punct de vedere al activităţii care gravitează în jurul activităţilor
ţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii
oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care pe o
perioadă determinată vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement. Turismul rural este o îmbinare a activităţilor agricole cu serviciile
turistice în interiorul unei gospodării agricole sau ferme, ce constituie o
soluţie complementară de suplimentare a veniturilor din agricultură, cu
efecte pozitive atât de natură economică cât şi socială, ce presupune
contactul turistului cu activităţile gospodăreşti, şi asigurarea parţială a hranei
din produse locale.
Turismul rural îşi desfăşoară activitatea de asemenea în mediul rural,
dar are o sferă de cuprindere mult mai mare decât a agroturismului,
dispunând de o structură funcţională de servicii şi cazare eterogenă. Turismul
rural acoperă activităţi turistice apărute şi conduse de către locuitorii
autohtoni, aceste activităţi având un caracter permanent, şi sunt bazate pe
trăsăturile mediului natural şi uman specifice zonei respective.
Înţelegând turismul rural şi agroturismul în aceşti termeni, provoacă
orăşeanului tendinţa de reîntoarcere spre natură, autentic, spre realitatea pură
a vieţii şi în acelaşi timp definim diferenţele ce separă net turismul rural de
turismul clasic.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
11
Punctele de vedere asupra fenomenului turistic s-au format odată cu
evoluţia sa iar aspectele fiind considerate a fi definitorii au variat în funcţie
de optica profesională a celor care îşi exprimau opiniile. Aceste puncte de
vedere caracterizează semnificativ turismul ca fiind deopotrivă, fenomen
economic cu implicaţii asupra oamenilor, dându-le senzaţia de libertate în
timpul vacanţelor, într-un spaţiu în care relieful şi clima sunt favorabile.
Definiţia dată de Academia de Turism în 1953 porneşte de la valoarea
lingvistică a cuvântului: ”turismul este termenul care se aplică la călătoria de
agrement, ansamblul activităţilor umane, puse în funcţiune pentru realizarea
acestor categorii de călătorii, industrie care contribuie la satisfacerea
necesităţilor turistului ...” ,turismul se diferenţiază de simpla călătorie, prin
faptul că persoana care călătoreşte pe de o parte are alegerea liberă a
destinaţiei şi pe de altă parte scopul ei este de a-şi satisface o plăcere.
Aceste elemente definesc turismul clasic, dar regăsim aici şi atribute
specifice turismului rural. Cu toate acestea între cele două forme de turism
există diferenţe notabile. Esenţială este aceea care denumeşte agroturismul
un „turism diferit” (tourisme differente-L.A. Devoi) şi pe care îl defineşte ca
un gen de turism în care clientul este “ găzduit în casa gazdei “ sale sau în
vecinătate şi beneficiază eventual şi de alte servicii şi instalaţii oferite în
cadrul exploataţiei.
Se pare că în epoca contemporană asistăm la un fenomen de ,,retro” în
aproape toate domeniile de activitate. În turism se face simţit un astfel de
fenomen. Retromania în turismul mondial dar şi în cel românesc, îmbracă
forma reîntoarcerii la natură, la lumea satului şi la alimentele cât mai puţin
elaborate, la valorile culturale ale ruralului, la viaţa sa tihnită, la liniştea
nopţii, limpezimea izvorului, parfumul florilor din fânul proaspăt cosit şi
multe alte care par, mai ales pentru omul modern, mai ales citadin scoase din
cartea de poveşti a copilăriei.
Toate acestea poartă numele de turism rural, agroturism, ecoturism,
turism verde etc. Sub o denumire sau alta această formă de turism a cunoscut
un interes crescând din partea clientului, ducând totodată la o creştere a
cererii turistice, ceea ce este determinant pentru prestatorii de servicii
turistice, pentru administraţia locală, pentru colectivităţile locale şi nu în
ultimul rând pentru locuitorii satului deschizându-le acestora o nouă
perspectivă economică şi socială.
Laurenţiu- Marius DINU
12
Turismul rural şi agroturismul sunt considerate activităţi alternative ce
au avut impact şi care vor continua să se dezvolte în spaţiul rural românesc
datorită frumuseţii peisajelor, a unei părţi substanţiale a teritoriului rural ce
se pastrează în stare seminaturală şi a păstrării unor importante tradiţii şi
obiceiuri.
Evoluţia turismului rural este diferenţiată şi în funcţie de aria
geografică unde se desfăşoară această activitate, şi anume: câmpie, deal,
munte. Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte practicarea
activităţilor turistice ce au la bază tradiţiile şi biodiversitatea care au fost bine
conservate în timp. De asemenea, putem valorifica în scop turistic
practicarea agriculturii ecologice care deserveste atât activitatea de turism
rural şi agroturism, cât şi protecţia mediului.
Problemele cel mai des intâlnite în mediul rural sunt cele legate de
slaba dezvoltare a infrastructurii în general şi cea de acces la zonele turistice,
în special. Alte probleme sunt legate de faptul ca există un numar redus de
trasee turistice, de locuri de popas, de campare sau refugii amenajate, un
numar mic de centre de informare turistică, de locuri de recreere,
divertisment, de practicare a diverselor sporturi în mediul rural.
Actorii implicaţi în acest moment în domeniul turismului rural, de
altfel într-un numar destul de mic, nu pot realiza o campanie intensă de
promovare a serviciilor pe care le pot pune la dispoziţia turiştilor. Iar la nivel
naţional s-a realizat o slabă mediatizare a patrimoniului cultural, peisagistic,
a diverselor trasee turistice etc.
Prin această măsură vor fi sprijinite activităţi turistice şi agroturistice
care au ca scop creşterea atractivităţii zonei, crearea de noi locuri de muncă,
dezvoltarea, marketingul serviciilor şi al infrastructurii turistice la scară
mică.
Satul turistic redă specificitatea şi originalitatea etno-folclorică locală
sau zonală a ţării şi de aceea trebuie sã fie promovat ca produs turistic global.
Este corect ca promovarea satelor turistice să fie făcută menţionând peisajul
etnografic sau zona etnografică şi nu judeţul.
Turismul rural constituie o şansă pentru zonele defavorizate, prin
crearea unui sistem de servicii care includ şi oferta de produse autohtone ce
duc la noi surse de venituri, (fig. 1). Prin dezvoltarea acestuia, se stopează
exodul populaţiei săteşti spre oraş, se va îmbunătăţi infrastructura
(drumurile, comunicaţiile etc.), va creşte confortul la cazare şi se vor
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
13
valorifica pe plan local produsele autohtone (artizanat, legume, fructe,
lactate, vinuri, preparate din carne etc.).
Un rol important în practicarea unui turism rural durabil îl constituie
formarea şi pregătirea ţăranului, care să desfăşoare activităţi turistice dar în
acelaşi timp să protejeze patrimoniul etnografic:
- protejarea şi conservarea specificului etnografic. Ţăranul trebuie
instruit să-şi amenajeze cel puţin o cameră în mod tradiţional, fără să
folosească elemente din alte peisaje sau zone etnografice. Meşterii locali
trebuiesc încurajaţi să-şi deschidă centre meşteşugăreşti în care să-şi vândă o
parte din produsele lor şi să ofere posibilitatea turistului să vadă şi să
cunoască tehnica de realizare a produselor.
- modalităţi de valorificare turistică a potenţialului etnografic. Turistul,
în funcţie de sejurul pentru care a optat, trebuie să viziteze şi să cunoască
toate obiectivele importatnte ale zonei.
Figura 1. Sursele potenţiale de venit ale gospodăriilor din mediul rural
În acest caz, ţăranului îi revine rolul de-ai oferi un itinerariu care să
cuprindă pe lângă vizitarea unor muzee, elemente ale cadrului natural, situri
arheologice ş.a. şi elemente ale patrimoniului etnografic: gospodăriile având
o arhitectură tradiţională, centre meşteşugăreşti ş.a. Benefică este implicarea
şi participarea turistului la diferite sărbători şi obiceiuri, nedei, târguri ş.a.
- crearea unor obiective turistice: muzee etnografice săteşti, care să
intre în administraţia primăriei. Ele vor reda specificul etnografic al satului
respectiv. Va trebui realizată o broşură care să conţină o caracterizare
geografică şi etnografică a acestuia, realizată de către intelectualii satului. Pe
Laurenţiu- Marius DINU
14
cât posibil această broşură va trebui să fie însoţită de casete audio, video şi
CD care să conţină muzică populară locală, anumite obiceiuri şi sărbători,
meşteşuguri locale ş.a.
Cursurile de formarea a ţăranilor trebuiesc făcute de către specialişti
din domeniul economiei, geografiei, etnografiei ş.a., dar trebuiesc implicaţi
şi intelectuali locali pentru o mai bună informare a populaţiei rurale.
Crearea unui cadru legislativ şi instituţional (consultând specialiştii)
care să protejeze patrimoniul etnografic. Va trebui revizuită Ordonanţa
Guvernului din 24 august 1994 în care termenii de pensiune turistică şi fermă
agroturistică să fie corect definiţi: să apară termenul de gospodărie, nu
locuinţă, să apară sursa alimentelor (din surse proprii şi locale), să figureze
un număr rezonabil de camere (maxim 10 camere).
De asemenea, va trebui să apară obligativitatea ca ţăranul să-şi
amenajeze în mod tradiţional (să fie în conformitate cu specificul local, nu să
folosească kitchuri) cel puţin o cameră iar turişti să fie informaţi despre
specificul etnografic (să cunoască nu numai bucătăria tradiţională locală, ci
şi anumite obiceiuri, ocupaţii şi meşteşuguri ş.a.).
Inevitabil, după modul cum au evoluat aşezările rurale în ultimul secol,
satul tradiţional va dispare în scurt timp. Sarcina noastră este să încercăm să
“artificializăm” acest patrimoniu etnografic, prin crearea acestor muzee
etnografice săteşti. Rămâne de văzut dacă aceste sate turistice vor mai fi
peste 20 de ani aşezări rurale sau vor deveni mici orăşele şi dacă vom şti să-i
învăţăm şi pe ţărani cât de important este să protejăm acestă bogăţie a
noastră (cultura populară).
Nu există nici o îndoială că turismul rural sau agroturismul este mult
mai convenabil şi mult mai acceptabil pentru o mare parte a populaţiei care
beneficiază de venituri mai reduse, faţă de turismul clasic care presupune o
cheltuială mai mare.
Climatul şi peisajele, etnografia şi folclorul, ceramica, artizanatul,
fondul cinegetic şi piscicol alături de alte elemente specifice mediului rural
face ca aşezările rurale să dispună de multe posibilităţi de dezvoltare a
turismului rural.
Principalele obiective strategice în dezvoltarea acestei forme de turism
sunt:
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
15
stoparea migraţiei populaţiei din mediul rural spre oraşele din
apropierea zonei montane şi stimularea revenirii, pentru a nu
descentraliza astfel fondul etnografic şi local;
asigurarea condiţiilor de trai şi de civilizaţie în mediul rural pentru
localnici şi turişti;
conservarea şi protecţia mediului rural şi a tradiţiilor, obiceiurilor ca
factor de atracţie al populaţiei autohtone şi turiştilor străini spre satele
din zona montană sau depresionară;
Este destul de important să amintim aici şi motivaţiile individului, care
îl determină să prefere această formă de turism. Printre acestea se numără:
reîntoarcerea la natura nemodificată – motivaţie valabilă pentru toate
categoriile de indivizi, ce demonstrează că, omul modern nu se poate
rupe de cadrul originar de viaţă;
cunoaşterea şi adeziunea temporară la grupurile de apartenenţă
specifice zonelor rurale – dintre care se desprind familia de tip
patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric
etc.;
cunoaşterea, înţelegerea, inventarea şi elaborarea contactului
nemijlocit cu piese ale tezaurului istoric, ale folclorului, ocupaţiilor
tradiţionale şi obiceiurilor populare;
motivaţii estetice – ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate,
armonie, naturaleţe etc.;
curiozitate – satisfăcută prin informaţii asupra ospitalităţii populare,
obiceiurilor gastronomice, artizanatului, ritualurilor săteşti;
odihna, cura de aer şi de fructe, consumul de alimente proaspete şi
terapia ocupaţională;
sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile şi drumeţiile.
De-a lungul anilor, elementele folclorice şi etnografice prin
originalitatea şi varietatea lor au trezit un interes deosebit turiştilor străini şi
români. Satul românesc recunoaşte specificitatea turismului rural şi
agroturismului în funcţie de interesele care se manifestă la un moment dat.
În România odată cu procesele de descentralizare, rolul statului a fost
preluat de administraţia locală şi regională. În politicile de dezvoltare rurală
rămân de determinat direcţiile strategiei de dezvoltare turistică, activitate ce
ar urma să aducă beneficii atât întreprinzătorilor cât şi comunităţilor rurale,
locale şi regionale.
Laurenţiu- Marius DINU
16
Fiecare zonă geografică a României se prezintă ca un sistem teritorial
de activitate socio-economică care defineşte un spaţiu culturalizat şi care se
diferenţiază corespunzător fizionomiei şi funcţionalităţii specifice, fiecărei
zone reprezentând cadrul optim de valorificare a condiţiilor naturale prin
activităţi desfăşurate în cadrul acestuia.
Turismul rural integrat în strategiile de dezvoltare rurală ar rezolva
probleme economico-sociale vizând:
reducerea migraţiei populaţiei din zona de munte sau din alte regiuni
geografice unde există condiţii pentru practicarea turismului rural şi /
sau agroturismului;
asigurarea unei dezvoltări durabile capabilă să ofere un nivel de viaţă
comparabil cu cel din zona de şes;
valorificarea complexă a resurselor naturale, producerea unor bunuri
specifice cu marcă locală;
diversificarea ocupaţională a populaţiei rurale, îndeosebi cea tânără;
păstrarea modelelor socio-culturale existente, a tradiţiilor populare şi
a arhitecturii locale;
conservarea şi protecţia patrimoniului natural şi cel cultural-istoric al
zonei de interes;
protecţia mediului şi combaterea tuturor factorilor de poluare.
În decursul timpului, spaţiul rural a fost delimitat şi clasificat în funcţie
de criterii diferite, precum: densitatea populaţiei, mărimea demografică a
aşezărilor umane, structura socio-profesională, orientarea producţiei,
coeziunea generală a comunităţilor rurale, gradul de instituţionalizare a
funcţiilor lor, distanţa faţă de oraş şi caracterul funcţiilor pe care le
îndeplineşte faţă de alte comunităţi. (dupa: Mitrache, S Dezvoltarea
economiei rurale în zona colinară pe exemplul Depresiunii Pătârlagele,
Bucureşti 2007)
Spaţiul rural poate fi caracterizat printr-o serie de elemente care îi
conferă individualitate, autenticitate, specificitate şi care îl diferenţiază de cel
urban prin câteva caracteristici esenţiale: activităţile agricole ocupă de regulă
cele mai întinse zone, este preponderent un spaţiu de producţie, în care
activităţile sectorului primar au o pondere destul de ridicată din punct de
vedere economic.
Introducerea conceptului de dezvoltare a spaţiului rural este strâns
legată de programele şi proiectele Uniunii Europene. Analiza politicii de
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
17
dezvoltare rurală evidenţiază faptul că, până în 1997 acest concept a fost
utilizat în special în cercetarea ştiinţifică. Preocupările legate de dezvoltarea
rurală s-au accentuat după 1998, fiind datorate, pe de o parte necesităţii de
aliniere la cadrul legislativ, cunoscut sub numele de "acquis communautaire"
şi pe de alta, eforturilor organizaţiilor internaţionale.
Dezvoltarea durabilă este rezultatul unui îndelungat proces de reflecţii,
apărute în urma negocierilor purtate în cadrul ONU. Pas cu pas s-a desprins o
definiţie comun acceptată. Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării a
definit dezvoltarea durabilă ca fiind:" un proces de schimbări prin care
exploatarea resurselor, orientarea investiţiilor, schimbările tehnice şi
instituţionale sunt în armonie şi întăresc potenţialul actual şi viitor al
satisfaceri nevoilor oamenilor". (**** Comisia Mondială asupra Mediului si
Dezvoltarii, 1988, pag. 10)
Punctul de plecare în formularea conceptului de dezvoltare durabilă îl
constituie Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare a ONU,
cunoscut sub numele de Raportul Brundtland, în care se consemnează ideea
potrivit căreia "umanitatea are capacitatea de a realiza o dezvoltare
durabilă, de a garanta satisfacerea necesitaţilor actuale, fără a compromite
capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile
necesităţi".(***Declaraţia de la Johannerburg privind Dezvoltarea
Durabilă, 2002)
Dezvoltarea durabilă a spaţiului rural este un concept relativ nou care a
fost supus atenţiei specialiştilor şi politicienilor din întreaga lume, generat de
necesitatea rezolvării multiplelor probleme globale ale omenirii, provocate
printre alte cauze şi de utilizarea unui mod tehnic şi tehnologic de producţie
perimat, bazat pe consumul iraţional de resurse, poluare şi dezechilibre
profunde în ecosisteme. (dupa: Sachs Ignacz, op. cit, 1994).
Aplicarea conceptului de dezvoltare durabilă în spaţiul rural nu
înseamnă numai o realiniere a forţelor economice şi politice la nivel naţional
şi internaţional, ci şi o schimbare fundamentală a relaţiilor omului cu mediul
său natural, (fig. 2).
Conceptul de dezvoltare rurală durabilă este intim legat de cel al
calităţii vieţii oamenilor din mediul rural şi include realizarea celor trei
deziderate necesare: bunăstare economică, stabilitate socială şi protecţia
mediului. De asemenea, calitatea vieţii nu poate fi dată de nici una dintre
cele trei componente luate separat. În practica dezvoltarea rurală înseamnă
Laurenţiu- Marius DINU
18
acel model de evoluţie care aduce beneficii majore generaţiilor actuale fără
însă a prejudicia calitatea vieţii generaţiilor viitoare.
Figura 2. Conceptul de dezvoltare în spaţiul rural
Conceptul de dezvoltare rurală durabilă este intim legat de cel al
calităţii vieţii oamenilor din mediul rural şi include realizarea celor trei
deziderate necesare: bunăstare economică, stabilitate socială şi protecţia
mediului. De asemenea, calitatea vieţii nu poate fi dată de nici una dintre
cele trei componente luate separat. În practica dezvoltarea rurală înseamnă
acel model de evoluţie care aduce beneficii majore generaţiilor actuale fără
însă a prejudicia calitatea vieţii generaţiilor viitoare.
Turismul rural, în ţara noastră, s-a practicat din totdeauna dar spontan,
sporadic, întâmplător si mai ales neorganizat. Forma sa cea mai frecvent
întâlnită începând din anii 1920-1930 o reprezintă cazarea la cetăteni a
vizitatorilor ocazionali ai unei asezări rurale.
Primele încercări de turism rural organizat s-au realizat în anii 1967-
1968 pentru grupuri deturisti aflati pe litoralul românesc al Mării Negre. Se
pare că a fost un început promitător pentru că în anul 1972 Ministerul
Turismului a trecut la identificarea si selectarea unor localităti rurale
reprezentative pentru satele românesti, ce urmau a fi lansate în turism. În
urma acestor studii s-a stabilit că pot fi introduse în turismul intern si
international cca. 118 localităti rurale. Din 1973 s-au declarat experimental
sate de interes turistic următoarele 14 localităti rurale: Leresti (Arges), Rucăr
(Arges), Fundata şi Sirmea (Brasov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj),
Murighiol şi Crişan (Tulcea), Racos (Timis), Sfântu Gheorghe (Tulcea),
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
19
Bogdan Vodă (Maramures), Vatra Moldovei (Suceava), Poiana Sărată
(Bacău) si Vaideeni (Vâlcea).
În anul 1974 a fost interzisă cazarea turistilor străini în locuinţele
particulare. O bresă s-a creat totusi, printr-o notă care permitea acest lucru
numai în satele Leresti, Rucăr, Sibiel, Murighiol şi Crişan. Scurta perioadă
de oficializare a agroturismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de
turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. După anul 1990
interesul pentru turismul rural a renăscut.
Iau naştere o serie de asociaţii şi organisme care-şi propun dezvoltarea
turismului rural. Între acestea cităm: Federaţia Română pentru Dezvoltare
Montană (1990), Agenţia Română pentru Agroturism (1995) şi Asociaţia
Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (1994) care mai este
cunoscută şi sub denumirea de ANTREC. Preocupări din ce în ce mai
concrete au manifestat şi Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului şi
Sporturilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi însuşi Guvernul
României. Ca urmare a acestor preocupări, a apărut Legea nr. 145/1994
privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea turismului rural din zona
montană, Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre. Prin Ordonanţa nr. 62/1994
şi Ordinul Ministerului Turismului nr. 20/1995 s-au stabilit normele şi
criteriile de clasificare a pensiunilor şi fermelor agroturistice.
Deşi eforturi au fost făcute, totuşi turismul rural se dezvoltă greu, fără
a reuşi nici pe departe să pună în valoare întregul potenţial pe care îl are ţara
noastră. În perspectivă se impune o strategie diferenţiată, identificând
capacităţi şi structuri de primire tradiţionale şi moderne pentru turismul
naţional şi internaţional.
Considerăm că trebuie pus accent mai mare pe:
- Etalarea produselor gastronomice populare;
- Agrement şi animaţie specifice zonelor săteşti;
- Transport cu mijloace tradiţionale;
- Pelerinaje către lăcaşuri de cult consacrate ;
- Vizitarea atelierelor meşteşugăreşti artizanale.
Turismul rural este unul din segmentele în continuă dezvoltare în
România. Agenţiile de turism au început să vândă din ce în ce mai mult
pensiunile rurale. Din păcate, deşi colaborarea dintre ANAT şi ANTREC
(Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural) este bună,
colaborarea dintre agenţiile de turism şi pensiuni lasă încă de dorit. Motivele
Laurenţiu- Marius DINU
20
invocate de touroperatori: pensiunile «fură» clienţii, chemându-i să vină apoi
direct, uitând că o agenţie poate asigura un flux permanent de turişti, lipsa de
fiscalizare a unor pensiuni.
Acestea emit greu facturi, care sunt absolut necesare agenţiilor de
turism. În plus, pensiunile nu oferă tarife speciale agenţiilor, care să poată
pune şi un comision şi apoi să vândă pensiunea sub preţul de recepţie, aşa
cum este normal. În ultimii ani, au fost ridicate numeroase agropensiuni.
Multe dintre ele aşteaptă ca un turist să le treacă pragul, măcar din când în
când. Totuşi, lucrurile ar putea merge mai bine şi pentru proprietari şi pentru
agenţiile de turism dacă ar reuşi să colaboreze.
În România, turismul rural rămâne încă o activitate aflată la început de
drum. Nici agenţiile de turism nu se străduiesc foarte mult să promoveze
turismul rural, dar nici proprietarii de agropensiuni nu sunt dispuşi să
investească în promovare. Cei care o fac, aleg să plătească pentru crearea şi
dezvoltarea unui site. Dacă li se cere însă să furnizeze materiale prin
intermediul poştei electronice, răspund sincer că nu ştiu să folosească acest
serviciu, aşa cum am constatat si noi pe teren . La fel, mulţi dintre ei nu au
fax, aşa că materiale informative pot fi trimise doar prin faxul unei unităţi
poştale, aflată la câţiva kilometri distanţă.
Mulţi dintre proprietarii de agropensiuni se aşteaptă ca, deveniţi
membri ai unei asociaţii şi plătitori ai unei contribuţii, să beneficieze de o
avalanşă de clienţi. Dificultatea nu este să construieşti o pensiune, ci să o faci
să fie profitabilă pe termen lung. Credem că mulţi, pur şi simplu au nimerit
în turism, pentru că au avut acces la finanţări şi au făcut o pensiune.
Construcţia de agropensiuni era până nu demult un sport naţional.
Contribuţia anuală pe care o plătesc proprietarii de pensiuni pentru a fi
membru ANTREC este de aproximativ 350 de lei. Dar, dincolo de
promovarea pe care o pot face agenţiile şi ANTREC prin intermediul unor
programe ca „Vacanţe la ţară”, de aspectul caselor şi de frumuseţea locurilor,
cel mai important lucru în turismul rural este omul. În turismul rural nu
contează luciul de pe balustradă. Sunt turişti care revin an de an în aceleaşi
locuri şi spun că nu îşi schimbă destinaţia pentru că, deşi nu aveau baie în
cameră, au dat peste oameni primitori.
Administratorii nu înţeleg că un turist are nevoie de un pachet de
servicii, care să includă activităţi diverse, şi nu doar de cazare şi mâncare. În
turismul rural, oamenii contează.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
21
3. OBIECTIVELE ŞI STRUCTURA STUDIULUI
De ce este nevoie de un studiu geografic detaliat al potenţialului
turisitic din mediul rural al zonei subcarpatice buzoiene ? În vederea
valorificării potenţialului turistic natural şi antropic, printr-o serie de măsuri
care să crească gradul de atractivitate pentru investiţiile publice, private sau
mixte în dezvoltarea sectorului agroturistic.
Promovarea agroturimului în zona aferentă Subcarpaţilor Buzăului
poate oferi premise de dezvoltare a mediului rural, sub toate aspectele sale:
investiţiile în infrastructura de transport şi turistică creează noi locuri de
muncă conferind vitalitatea economiei locale.
Prin caracteristicile şi formele variate de relief ce conferă unicitate
spaţiului şi topoclimatul specific, propice unei stări de sanogeneză optime,
Subcarpaţii Buzăului constituie un obiectiv turistic deosebit pentru turişti şi o
prioritate în procesul de relansare a turismului românesc atat pe plan intern
cât mai ales pe plan internaţional.
Obiectivul, îl constituie cercetarea geografică în evaluarea potenţialului
turistic, posibilităţile de valorificare a zonei subcarpatice buzoiene în
perspectiva anumitor antreprenori din zonă sau din afară, dornici de a investi
din punct de vedere agroturistic în Subcarpaţii Buzăului şi nu în ultimul rând
elaborarea unei strategii de dezvoltare a zonei respective şi un model de
dezvoltare a turismului rural (fig. 3).
În urma întâlnirii cu reprezentanţii instituţiilor judeţene şi ai
principalilor actori implicaţi în dezvoltarea locală a rezultat posibilitatea
realizării în bune condiţii a turismului rural în Subcarpaţii Buzăului,
reprezentând şi o strategie de dezvoltare durabilă.
Figura 3. Obiectivul privind dezvoltarea turismului rural
Laurenţiu- Marius DINU
22
Referitor la „localizarea arealului turistic studiat”, au fost incluse
rezultatele referitoare la poziţia geografică (fig. 4, 5), suprafaţă, limita,
împartirea administrativă bazate pe surse bibliografice, materiale cartografice
şi cercetarea din teren.Teritoriul analizat, schiţat în harta de mai jos, este
situat în Regiunea Sud-Est, în partea de N a judeţului Buzău. Din punct de
vedere geografic se află în zona de curbură a Carpaţilor Orientali, la
intersecţia drumurilor istorice ce leagă Muntenia, Transilvania şi Moldova.
Figura 4. Pozitia zonei de studiu în cadrul României
(Sursa datelor: Harta topografică a României,
scara 1:25.000, Ediţia a II-a, DTM, 1982)
Figura 5. Împărţirea administrativ-teritorială a arealului studiat
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
23
Ca elemente naturale, în cea mai mare parte a sa, zona studiată este
situată în unitatea Subcarpaţilor, subdiviziunea Subcarpaţilor Curburii, mai
exact în zona centrală a acestora numită Subcarpaţii Buzăului, după numele
arterei hidrografice principale. Pe o arie mai restrînsă, în partea nord-estică
este o zonă de contact cu Munţii Buzăului.
Din punct de vedere a geodiversităţii zona este foarte cunoscută pentru
Vulcanii noroioşi, chihlimbarul de la Colţi, sarea de la Meledic, Focul Viu,
izvoarele de petrol, relieful spectaculos cu “ziduri ale uriaşilor” sau “colţi de
piatră”, pentru peşterile în sare, alunecările de teren şi, nu în ultimul rând,
pentru peisajele domoale şi izvoarele sărate. Nu trebuie să fii specialist
pentru a putea admira spectacolul oferit de natură. Aceste fenomene fac parte
din geodiversitatea teritoriului şi constituie o mare bogăţie a zonei.
Ele vor fi punctul forte în activităţile de promovare, de educaţie,
cercetare şi de dezvoltare a turismului şi în construcţia infrastructurii
necesare: centre de vizitare, puncte de informare, locuri de popas, poteci de
descoperire, pensiuni, puncte de vânzare, centre de inchiriere echipamente şi
altele.
Geodiversitatea reprezintă totalitatea elementelor geologice şi
geomorfologice dintr-o zonă: rocile şi istoria formării lor, resturile fosile,
elementele structurale (falii, cutele sinclinale şi anticlinale), resursele
minerale, miscările tectonice (puse în evidenţă prin care rocile au fost
deformate), relieful şi solurile rezultate din interacţiunea elementelor
petrografice, structurale, erozionale şi biologice. Teritoriul are o structură
geologică extrem de complexă, spectaculoasă atât pentru specialişti cât şi
pentru nespecialişti. Rocile sedimentare întâlnite la suprafaţă acoperă o
istorie ce incepe acum mai bine de 70 de milioane de ani şi sunt o calăuză
foarte bună pentru evoluţia lanţului carpatic.
Cadrul administrativ al judeţului Buzău include în zona sa deluroasă
cea mai mare parte a Subcarpaţilor Buzăului încadraţi între Munţii Buzăului
la nord şi Câmpia Buzăului la sud, precum şi o parte din Subcarpaţii
Râmnicului şi ai Putnei respectiv Dealurile Budei şi parţial Dealul Căpăţâna.
În legătură cu poziţia lor la exteriorul curburii carpatice apar unele
caracteristicii de bază ale regiunii. Astfel, accentuarea pantei generale a
reliefului datorită mişcărilor tectonice valahice pe lângă structura diferită
litologia foarte variată pe suprafeţe restrânse a avut puternice implicaţii în
Laurenţiu- Marius DINU
24
morfologia Subcarpaţilor Curburii, cu urmări în numeroase aspecte ale
peisajului fizico-geografic.
Poziţia sa în spaţiul foarte îngust dintre Carpaţi şi Dunăre a făcut ca, în
trecut, unele popoare migratoare să pătrundă pe văi în această regiune bine
locuită unde economia mixtă le oferea variate posibilităţi de trai, ceea ce
contribuie la explicarea existenţei a numeroase sate vechi la contactul
dealuri-munţi. Apropierea dintre cotul Carpaţilor şi al Dunării reduce mult
distanţa dintre Transilvania şi porturile dunărene, iar drumurile de pe văile
râurilor care traversează Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii înlesnesc legăturile
dintre regiunile de dincolo de munţi şi cele de dincolo de Dunăre. De aceea,
acastă regiune a constituit secole de-a rândul şi locul de trecere sau de
stabilire a oierilor transilvăneni.
Factorul economic evidenţiază avantajele aşezării sale între regiuni cu
produse diferite, ceea ce contribuie la crearea şi stimularea schimburilor
îndeosebi pe direcţia NV-SE. Acest fapt se reflectă în traversarea ei de către
căile de comunicaţie Braşov-Buzău, precum şi prin cele de la sudul ei care
leagă Muntenia cu Moldova. Sectorul subcarpatic de pe teritorul Judeţului
Buzău identificat în mare parte cu Subcarpaţii Buzăului înglobează întregul
bazin subcarpatic al Buzăului; de aceea limitele acestuia se identifică pe tot
traseul lor cu cele ale bazinului râului. Limita dinspre munte.
Pătrunderea în zona subcarpatică a pintenului montan paleogen
Ivăneţu-Văleni către sud-vest şi a depresiunii sinclinale miocene Drajna-
Nehoiu din zona subcarpatică spre nord-est, crează o zonă de întrepătrundere
carpato-subcarpatică, făcând ca limita nordică să fie neclară. La vest de râul
Buzău, poziţia şi caracterul structural al depresiunii Drajna-Nehoiu nu lasă
nici o îndoială asupra delimitării subcarpaţilor. Toate lucrările consemnează
traseul limitei, care - pe teritoriul Judeţului Buzău urmăreşte aliniamentul
localităţilor – Starchiojd; Chiojdu şi Cătiaşu.
Pe măsura înălţării reliefului însă, a îngustării depresiunii Drajna-
Nehoiu şi a compartimentării ei în mici bazinete, (Cătinaşu, Nehoiu) limita
devine mai puţin clară, iar interpretările încep să difere. În această privinţă,
cercetătorii au emis două opinii. Prima, bazată mai ales pe considerente
geomorfologice şi structurale, admite că limita se afla la sud de culmea
Ivăneţu (1191 m), urmărind îndeaproape contractul dintre flişul paleogen şi
formaţiunile miocene, care este pus în evidenţă atât de o denivelare clară, cât
şi de ulucul depresionar de contact Sibciu-Brăineşti-Lopătari.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
25
La vest de râul Buzău s-ar continua (V. şi L. Badea, Gh.Niculescu,
1964; V.Tufescu, 1966) pe Valea Curmătura sau pe Valea Muscelului, acestă
nesiguranţă datorându-se faptului că dealurile Cătiaşu şi Pătârlagele prezintă
diferenţiat - şi în măsură mai redusă - caracterele montane ale culmii
Ivăneţului. Cea de-a doua opinie care are în consideraţie întregul complex al
peisajului geografic umanizat, fixează limita dintre munţi şi dealuri pe
traseul Chiojdu, Nehoiu şi apoi pe Bâsca Rozilii până la Varlaam, după care
traversează interfluviul Bâsca Mare-Slănic, la estul căruia contactul foarte
clar munţi-delauri se prezintă sub forma unei denivelări de 300-400m.
Sectorul cuprins între această limită geografică şi cea morfo-structurală
a fost considerat de Vintilă Mihăilescu (1966) ca o zonă de tranziţie, datorită
îmbinării caracterelor geografice carpatice şi subcarpatice. Culmile mai
înalte, mai masive şi energia de relief mai pronunţată la nord decât la sud de
această limită, brusca lărgire a văilor traversale (Bâsca Chiojdului, Buzău,
Slănic) şi rupturile de pantă din profilul lor longitudinal, pădurile parţial
înlocuite cu păşuni de dealuri şi fâneţe, sate mai numeroase, densitatea mai
mare a locuitorilor şi utilizare mai complexă a terenurilor din partea de sud
îndreptăţesc adoptarea acestei limite dintre munţi şi dealuri.
Limita dinspre câmpie este – la vest de râul Buzău – foarte clară,
contactul brusc dintre masivul Istriţei (750m) şi câmpie (120-150m) fiind
marcat de o evidentă ruptură de pantă înregistrată de profilul longitudinal al
păraielor Budureasa, Tohăneanca, Năeanca şi Groasei. Deosebirea de peisaj
de la nord şi sud de această limită, precum şi între partea de est şi de vest a
Masivului Dealul Mare, este evidentă; pantele sudice ale acestui masiv sunt
acoperite de o podgorie, care încetează brusc pe linia de contact morfologic
la sudul căreia îşi fac loc ogoarele câmpiei. La vest de Vârful Istriţa, urcarea
satelor a împins către creastă limita pădurilor, locul lor luându-l viţa de vie şi
în mică măsură livezile de pomi fructiferi. La est de acest vârf, înălţimile mai
mari decât în rest şi înaintarea mai redusă a satelor către creastă au făcut ca şi
zona viticolă să fie mai îngustă. La est de valea Buzăului, câmpia subcolinară
cuaternară cu care se continuă către sud piemontul Blăjanilor (dintre Slănic
şi Câlnău), se prezintă sub forma unui taluz prelung ce coboară în pantă lină
şi relativ uniformă, terminându-se în terasele de pe stânga Buzăului.
Culturile de cereale se îmbină cu cele de viţă de vie şi pomi fructiferi,
făcând ca pâlcurile de păduri să se retragă spre nord până dincolo de Soreşti.
Adâncimea mare a nivelului freatic (peste 30m) n-a favorizat aşezarea
Laurenţiu- Marius DINU
26
satelor pe interfluviile cu direcţie nord-sud, ci a contribuit la coborârea lor pe
văi.
Aşadar, între subcarpaţi şi câmpie există aici un contact morfologic şi
biogeografic imprecis, convenţional stabilit. Limita Subcarpaţilor Buzăului
către Subcarpaţii Râmnicului şi ai Putnei. În dreptul interfluviului Slănic-
Câlnău, regiunea subcarpaţilor se îngustează brusc (până la 8-10km) datorită
lăţirii regiunii montane şi mai ales a piemontului Blăjanilor, pe care Slănicul
îl străbate în cursul său inferior.
Extinderea acestui piemont până la vest de valea Slănicului face ca
limita de est a Subcarpaţilor Buzăului să fie mai puţin clară. Considerat sub
raport geomorfologic, contactul dintre Subcarpaţi şi piemontul Blăjanilor
este definit de dealurile care mărginesc spre est depresiunea Pâclele (L.
Badea şi Gh. Niculescu, 1964). Dar, pentru că interesează în primul rând
funcţia geografică a acestor dealuri şi unitatea de ansamblu,vom considera ca
limită linia cumpenei apelor dintre văile Slănicului şi Câlnăului, care trece
prin vârfurile Ulmuşor (943 m), Cărătnău (633 m), Licoi (522 m) şi Blăjani
(483 m).
De menţionat faptul că teritoriul judeţului Buzău cuprinde şi o parte
din Subcarpaţii Râmnicului şi Putnei şi anume Dealurile Budei şi Vf.
Căpăţânei. Limita vestică a Subcarpaţilor Buzăului o constituie valea
Teleajenului potrivit lui Vintilă Mihăilescu (1966, p 226-231) iar N. Popp
(1971, p 57) stabileşte limita dintre Subcarpaţii Buzăului şi ai Teleajănului
pe Bâsca Chiojdului şi Cricovului Sărat. Date fiind limitele naturale
considerate de prestigioşi autori care au studiat Subcarpaţii Buzăului,
amintesc faptul că lucrarea de faţă va analiza zona subcarpatică încadrată în
limitele administrative ale judeţului Buzău.
Prin complexitatea reliefului, prin bogăţia resurselor sale, prin
frumuseţea şi varietatea peisajelor – cu care a fost înzestrată - însufleţite de
oamenii harnici şi primitori ai acestor meleaguri, zona subcarpatică buzoiană
a atras atenţia unui mare număr de geografi care, în decursul timpului au
studiat aceste locuri, dedicându-le o mare parte din opera lor.
Un mare interes pentru problemele regiunii – legate mai ales de
aspectele reliefului şi ale peisajului geografic l-a manifestat în lucrările sale
cunoscutul geograf Ion Petrescu Burloiu(1977) – autor buzoian, ataşat
locurilor pe care le-a străbătut din copilărie. Tânăr student, autorul începe să
cerceteze ca geograf pentru ca mai târziu, materialul adunat să facă obiectul
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
27
unei teze de doctorat. Asupra limitelor subcarpaţilor Buzăului s-au pronunţat
în decursul timpului atât geografi cât şi geologi, fiecare încercând să-i
delimiteze conform argumentelor luate în calcul sub aspect geografic sau
geologic.
De menţionat în acest sens Vintilă Mihăilescu (1966, p. 226-231) care
stabileşte limita vestică a Subcarpaţilor Buzăului pe Valea Teleajenului şi
Nicolae Popp (1971, p. 57) care stabileşte această limită pe Bârsa Chiojdului
şi Cricovul Sărat. În domeniul geografiei umane se remarcă lucrările unor
prestigioşi geografi care au studiat această zonă: Melinda Cândea (1986),
Valeria Alexandrescu (1986), Violeta Nancu (2000) şi Ioana Stefănescu.
Cu valoroase lucrări despre turismul în această zonă se detaşează
cunoscuţii geografi Mihai Ielenicz şi Grigore Posea (1974). “Zona geografică
Buzău” este studiată de Olga Horşia (1979). De asemenea, este important de
menţionat şi "Centrul pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului" - Buzău
(1999) care prin "Ghidul Turistic al judeţului Buzău" şi "Albumul
monografic" al judeţului Buzău (1997) s-a încercat o relansare a turismului
în această zonă. La studierea acestei zone şi-au adus aportul şi anumiţi non-
geografi printre care Ion Ionescu (1990) şi Ion Istrate (1992).
Laurenţiu- Marius DINU
28
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
29
4. FACTORI ŞI RESURSE NATURALE ÎN DEZVOLTAREA
TURISMULUI RURAL
Potenţialul turistic natural (fond turistic natural ; ofertă turistică
primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziţie de
cadrul natural al unui spaţiu : unităţi, tipuri şi forme de relief ; tipuri şi
subtipuri climatice ; ape de suprafaţă şi subterane ; etaje de vegetaţie sau
asociaţii vegetale - incluzând şi modificările produse de intervenţiile
antropice - care prin valoarea şi atractivitatea lor justifică deplasări de
populaţie pentru vizitare şi care conduc la amenajări de ordin turistic.
Potenţialul turistic (P) rezultă - în opinia lui P. Cocean (1999), din
asocierea spaţială a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă şi
sintetic, el se poate exprima prin formula:
P = F + Bm
unde P - potenţial turistic, F - fond turistic, Bm - baza tehnico-materială.
Biodiversitatea este fascinantă în egală măsură de toate vieţuitoarele,
indiferent dacă sunt “frumoase” sau “urâte” “folositoare” sau “dăunătoare”.
Totuşi, ce ar fi interesant în Subcarpaţii Buzăului? Răspunsul nu este
uşor de dat, fiindcă numărul de subiecte este surprinzător de mare:
gărdurariţa, colilia, fluturii şi, bineinţeles, scorpionul, ar fi doar câteva
exemple.
Biodiversitatea şi bogăţia patrimoniului natural permit dezvoltarea
turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit şi alte activităţi ce pot fi
incurajate şi care pot crea condiţii pentru dezvoltarea iniţiativei private în
acest domeniu. Partea nordică şi nord-estică a teritoriului se află în zona
pădurilor montane, de fag şi molid, în timp ce în zona central-sudică, în
arealul vulcanilor, există elemente de tip stepic precum colilia dintre ierburi
şi popândăul dintre animale.
Cea mai mare parte a teritoriului este însă un mozaic haotic de petice
de pădure, tufişuri, pajişti şi terenuri arabile, rezultat al activităţii omului.
Rămăşiţele de pădure matură, sau fâneţele în care există sute de specii de
plante la hectar, sunt fiecare în parte zone de refugiu pentru floră şi faună,
fiecare reprezentând o posibilă arie de interes pentru conservare şi de atracţie
Laurenţiu- Marius DINU
30
pentru turismul specializat sau pentru specialişti. Ele constituie în acelaşi
timp elemente importante în atragerea de fonduri europene pentru refacere,
conservare, compensaţii, continuarea unor practici agricole tradiţionale.
Toate componentele cadrului naţional se pot individualiza pe baza unor
parametri cantitativi şi calitativi, care ne dau valoarea turistică a
respectivelor componente. Această parte cuprinde elemente de originalitate.
Subcarpaţii Buzăului se remarcă din punct de vedere turistic printr-o
multitudine de obiective turistice naturale ce caracterizează relieful acestei
zone deluroase. Astfel, activitatea turistică a acestui areal este dată atât de
specificul zonelor de deal în general cât şi prin existenţa unor elemente
naturale unice, specifice numai subcarpaţilor Buzăului - ex. Vulcanii
Noroioşi.
În aceste condiţii, valenţele turistice ale zonei deluroase sunt date de :
-alternanţa evidentă a unităţilor deluroase cu zone depresionare şi
culoarele de vale importante - Buzăul, Slănicul, Nişcovul etc. ;
-expoziţia sudică a versanţilor care a favorizat apariţia unor zone
viticole de mare interes turistic în subcarpaţii Buzăului - Pietroasele,
podgoria Dealul Mare;
-prezenţa unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri
geologice curioase transformă zonele în care sunt amplasate în veritabile
areale de polarizare a fluxurilor de turişti. Prin acestea amintim:
"Vulcanii noroioşi" de la Pâclele Mari şi Mici din Depresiunea
Policiori care oferă o imagine selenară deosebit de atractivă;
"Focul viu" de la Lopătari;
Martorul de eroziune de la Grunj;
Fenomenele carstice din platoul Meledic.
Acestea sunt unele dintre obiectivele de mare atracţie turistică întâlnite
în aria subcarpatică buzoiană.
Priviţi în ansamblul lor, subcarpaţii de pe teritoriul judeţului Buzău pot
fi împărţiţi în patru grupe, (fig. 6):
Grupa centrală (Dealurile Botanului) este cuprinsă între Văile
Buzăului şi Slănic, având un contur sub formă de inimă. Altitudinile maxime
sunt în Dealul Blidişel (821 m), vârful Piţigoiului (806 m), vârful Docu (824
m) ; în partea centrală, vârful Botanul are 799 m. Aceste înălţimi constituie
importante ţinte pentru turiştii care efectuează drumeţii în acest areal
subcarpatic.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
31
Dealurile Muscelului, situate între văile Bălăneasa, Sibiciu şi Buzău,
grupează la rândul lor dealurile Blidişel, Muchea şi Ursoaia. Blidişelul (821
m) se continuă spre sud prin culmea Muchea (746 m) care dezvoltă un abrupt
puternic către sud, spre satele Tulburea, Pietrosu şi Valea Roatei. Dealul
Ursoaia are altitudinea maximă în vârful cu acelaşi nume (669 m ) şi se
dezvoltă pe o structură complexă. Acest masiv deluros este fragmentat de
câteva bazinete, cum sunt Muscelul (bazinet de contact, situat în partea
superioară a văii Ruşăvăţului), Pietrosul - Valea Roatei (dezvoltat pe un
afluent al Bălănesei, Sibiciu - Pănătău (apendice al Depresiunii Pătârlagele).
Dealurile Dâlma sunt cuprinse între văile Sărăţel şi Bălăneasa. În
partea centrală se află vârful Botanului (799 m) , alcătuit din conglomerate şi
gresii. Spre sud-est dealurile au o altitudine mai coborâtă şi formează o
subunitate aparte - dealurile Târcovului. În partea văii Murătoarea (afluent al
Bălănesei), cu dealul Posobeşti (707 m).
Între ele, pe valea Murătoarei se află bazinetul Piatra Albă, continuat,
peste o înşeuare, cu bazinetul Odăile.
Dealurile Bocului cuprind partea de nord - est a grupei centrale,
având înălţimi ce urcă la peste 800 m, cum sunt, de exemplu, vârful Bocului
(825 m), dealul Glodului (807 m), vârful Piţigoiului (806 m). Aceste dealuri
sunt fragmentate de văile Slănicelul şi Grabicinei în câteva subunităţi. Partea
centrală este ocupată de Dealul Bocului propriu-zis, situat între văile
Slănicelului şi Grabicinei. În partea de sud a acestui deal s-a dezvoltat
bazinetul Păcurile. În partea de răsărit, dealurile Bocului au o structură
monoclinală în care valea Grabicinei a dezvoltat o depresiune de flanc,
Depresiunea Grabicina. În nord, de află dealul Piţigoiu - Glodul. Acesta din
urmă se continuă spre răsărit cu dealul Budineasa (663 m).
Împreaună formează o culme transversală înaltă care merge paralel cu
Slănicul, între localităţile Lopătari şi Vintilă-Vodă ; extremităţile acesteia
sunt formate din vârfurile Piţigoiu (806 m) şi Bădineşti (591 m). Spre răsărit
culmea formează trei ramnificaţii şi anume : culmea Bădineasa, culmea Coca
Plină şi dealul Coca Seacă.
Din dealul Piţigoiului pornesc, spre sud, o serie de culmi joase, care se
extind spre văile Slănicelului şi Sărăţelului, trecând şi pe la sud de acestea
din urmă. Este vorba de culmea Siliştea şi dealurile Trestioarei, denumite
după micul bazinet de contact în care se cuibăreşte satul cu acelaşi nume ; ele
Laurenţiu- Marius DINU
32
se caracterizează printr-o altitudine mult mai joasă decât cele din jur (circa
500 m) apărând în ansamblu ca o zonă înaltă depresionară.
Culoarul depresionar Răteşti - Scorţoasa - Vintilă Vodă se axează pe
un sinclinal larg, faliat din loc în loc şi urmărit îndeaproape de valea
Băligoasa şi de partea inferioară a Sărăţelului. Depresiunea porneşte din
valea Buzăului din dreptul satului Răteşti şi se termină pe teritoriul comunei
Vintilă Vodă (în lungul văii Peceneaga afluent pe stânga al Slănicului).
Dealurile Pâclelor sunt delimitate de Slănic şi pâraiele Sărăţel -
Băligoasa. Au o direcţie aproape nord - sud şi prezintă două culmi paralele,
ce se unesc la nord, în dealul Tocilei (598 m). Altitudinile lor oscilează între
300 şi 550 m. Despăduririle şi paşunatul iraţional au dus la amplificarea
degradărilor de teren, zona fiind cunoscută sub numele de "Pământurile rele
Buzoiene". Vulcanii noroioşi de aici, unici în ţara noastră, completează acest
peisaj, dar îl şi înfrumuseţează în acelaşi timp, dându-i un aspect straniu,
selenar.
Cei mai de seamă vulcani sunt grupaţi în două platouri : Pâclele Mici
(care sunt şi cei mai atractivi) şi Pâclele Mari. Prin frumuseţea şi unicitatea
fenomenelor de aici, zona a fost declarată rezervaţie geologică şi botanică
fiind înscrisă în lista rezervaţiilor din România din anul 1955. Rezervaţia are
suprafaţa de 5 ha şi cuprinde cele două fenomene rare - vulcanii noroioşi şi
arbustul gârdurariţa. Luând în consierare întreg peisajul care se remarcă din
punct de vedere floristic, geobotanic şi geomorfologic, această rezervaţie
face parte din categoria rezervaţiilor complexe. Vulcanii Noroioşi ocupă o
suprafaţă apreciabilă şi sunt cunoscuţi de peste un secol, (foto 1).
Foto 1. Vulcanii Noroioşi (Foto: Dinu L., 2010)
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
33
Au atras atenţia specialiştilor prin legăturile pe care le au cu
zăcămintele de petrol din zonă şi modul de manifestare original. Ei au luat
naştere datorită erupţiei gazelor naturale (metanului) care însoţesc
zăcămintele de petrol pe linii de falie ale anticlinalului Berca - Arbănaşi.
Vulcanii Noroioşi sunt grupaţi sub numele "La Fierbători", "Pâclele Mari",
Pâclele Mici" şi "Beciu". Apar sub formă de conuri ce ajung la 304 m
înălţime şi fierbători de noroi (excaraţii de formă cirulară, care degajă noroi
fluid cu urme de petrol, agitat de gaze, dând impresia de fierbere) - V. Sencu,
1985. Noroiul se scurge lent din vulcanii Noroioşi şi se usucă peste cel
anterior favorizând acumularea în decursul timpului a unui strat de grosimea
de circa 20 m (M. Bleahu şi Calab, 1976).
Grupa sudică: (Istriţa - Ciolanu) are caractere locale specifice şi
anume : contact brusc cu câmpia, masivitate, altitudini mari, forme de relief
impuse net de structură şi petrografie, zone depresionare tipic subcarpatice.
Pe ansamblu se subdivide în trei unităţi:
Dealul Istriţa cu o direcţie vest - est impresionează prin masivitatea
dată de formaţiunile grezoase şi calcaroase şi prin prezenţa bazinetelor
depresionare. Atinge altitudinea maximă în vârful Istriţa 750 m şi poate fi
divizat în mai multe subunităţi - Dealurile Nicşovului, masivul Istriţa, creasta
Năienilor şi dealurile Năienilor.
De remarcat că unul dintre bazinele depresionare ce fragmentează
dealul Istriţa adăposteşte staţiunea balno - climaterică Sărata Monteoru.
Dealul Ciolanu este, de asemenea, unul dintre cele mai masive din
cadrul Subcarpaţilor buzoieni şi se dezvoltă aproape în paralel cu dealul
Istriţa. Spre sud este delimitat de Depresiunea Nişcovului, iar spre nord de
izvoarele văii Cricovului şi de valea Buzăului. Înălţimile cele mai mari se
întâlnesc la Poiana Hoţilor 737 m, la Poiana Braşov (641 m), vârful Bradului
către Măgura până la vârful Cetăţuia (632 m). Interesantă din punct de
vedere turistic este tabăra de sculptură de la Măgura.
Depresiunea Nişcovului este o depresiune tipic subcarpatică ce se
continuă către vest peste o largă înşeauare de (340-400 m) în Depresiunea
Sânger Lapoş.
Grupa estică: (Dealurile Câlnăului) situată la răsărit de valea
Slănicului, este drenată central de pârâul Câlnău. Ea este delimitată de văile
Slănic şi Râmnic. Pe teritoriul judeţului intră şi o porţiune situată la est de
Râmnic -Dealul Căpăţâna.
Laurenţiu- Marius DINU
34
Grupa cuprinde dealurile Bisocii, ce se prezintă sub forma unui pătrat
deliminat de văile Slănic şi Râmnic. Altitudinile maxime se ating în dealurile
Bisoca (970 m), Ulmuşorul (943 m), Şindrila (900 m), iar spre sud Bădicul
(814 m). Delimitarea faţă de munţi se face printr-un culoar depresionar care
trece prin localităţile : Lopătari, Brebu, Cireşul, Lopătăreasa, Şindrila, Pleşi,
Jitia, Neculele.
De un deosebit interes turistic se bucură localitatea Lopătari prin
prezenţa în perimetrul său a fenomenului numit "Focul viu", (foto 2).
Suprafaţa pe care o desfăşoară fenomenul însumează circa 25 mp . Existenţa
fenomenului se datorează emanaţiilor de gaze din sud - vestul Munţilor
Vrancei în locul cunoscut sub numele de Dealul Smolenului.
Foto 2. Focul Viu (Foto: Dinu L., 2010)
De menţionat faptul că focurile vii se întâlnesc şi în estul dealului
Ciolanu pe interfluviul de pe dreapta văii Ojasca. Tot sub aspect turistic se
pot remarca fenomenele de endocarst din platoul Meledic şi peştera de la
Mânzăleşti. Platoul Meledic, cu altitudinea de aproximativ 600 m, se afla în
dreapta văii Jgheabului şi este mărginit la est de această vale, la nord de
pârâul Meledic (afluent al Jgheabului), la vest de Izvorul Sărat şi pârâul
Sării, iar la sud de răul Slănic. Pe sub un strat de argilă şi marne sărăturoase
apare sarea. Pe suprafaţa platoului s-au format câteva doline în care sunt
lacuri cu apă dulce, (foto 3).
În nordul acestui platou se găseşte peştera 6S de la Mânzăleşti cu
intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală, în care au mai fost
identificate alte patru peşteri.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
35
Foto 3. Lac cu apa dulce –Platoul Meledic (Foto: Dinu L., 2009)
Peştera 6S are reţeaua de galerii etajată pe 3 nivele. In interior s-au
format în sare diferite tipuri de formaţiuni : stalacticte, care apar într-o gamă
variată de culori : alb imaculat, roz, gălbui, roşu aprins, cenuşiu şi maroniu.
În număr mai redus se găsesc şi stalagmite având înălţimi de câţiva zeci de
centimetri şi grosimi de 5-8 m. Pe stalactite sau pe crusta de pe pereţi apar
excentrice formaţiuni aciculare ca şi cruste de sare şi puf de sare. Peştera de
la Mânzăleşti în sare are o lungime de 1.220 m, fiind cea mai lungă peşteră
în sare pe plan mondial (I. Giurgiu, G. Solvasanu, T.Vadeanu, 1980).
Carstul pe sare se dezvoltă pe suprafaţa de nivelare fragmentată de
către mai multe văi scurte, afluente ale Slănicului, Jgheabului şi Meledicului.
Regiunea se găseşte în imediata vecinătate a contactului între munte şi
subcarpaţi şi corespunde sectorului de dezvoltare a formaţiunilor miocene
inferioare (aquitanian - tortonian).
Ele sunt reprezentate prin argile, marne şi sâmburi de sare. Sarea se
găseşte la suprafaţă sau la mică adâncime. Blocuri de câţiva zeci de metri de
sare pură se găsesc infiltrate într-o brecie a sării de culoare maronie - vânătă.
Ca urmare a acestei alcătuiri petrogrfice, eroziunea şi dizolvarea au dus la
crearea unui relief cu totul inedit pentru această regiune. Pe de o parte au
rezultat ogaşe, ravene adânci (pe versanţii pe care se produc alunecări şi
curgeri noroioase), iar pe de altă parte, forme de relief carstic şi
preudocarstic. Acestea din urmă sunt reprezentate prin următoarele:
lapiezurile dezvoltate pe sare, cu lungimi de la câţiva cm până la câţiva
decimetri şi care au forma liniară şi tubulară ; doline circulare cu diametre de
la 2-3 cm până la 10-15 m.
Laurenţiu- Marius DINU
36
Uvalele sunt depresiunile cele mai mari, dezvoltate pe interfluviul
dintre valea Izvorul Sărat şi Meledic. Au rezultat din îmbinarea dolinelor şi
au diametre de 40-120 m şi adâncimi de la 10 până la 30-40 m. Ele au fundul
drept sau fragmentat de o generaţie nouă de doline şi văi.
Ating lungimi de 50-100 m. Se remarcă printr-un bazin superior cu mai
multe aliniamente de doline care converg, un sector mijlociu format dintr-un
şir de doline adânci de 3-5 m, cu pereţi verticali şi la care se pot vedea
sorburi şi chiar mici poduri şi un sector inferior unde cursul de apă apare la
zi.
Peşterile sunt numeroase, cele mai multe dintre ele apărând pe
interfluviul carstic dintre valea Izvorului Sărat şi Valea Sării. Ele se găsesc
pe fundul dolinelor mari şi au lungimi de la câţiva metri până la 1,2 km şi
chiar mai mult. În peşteră se găsesc numeroase stalactite cu lungimi până la
1,5 m şi grosimi de până la 25-30 m care adesea îşi schimbă poziţia verticală
luând forma unei linii frânte spre vârf (stalactite aberante).
Modul de formare şi configuraţia lor n-a fost explicată până în prezent
se întâlnesc de asemenea stalagmite, cristale de sare etc.
Pe contactul dintre sare şi brecia sării se dezvoltă de asemenea
avenenise de dizolvare. Prin precipitarea sării din soluţii au rezultat şi
formaţiuni de tipul perlelor.
Regiunea este propusă ca rezervaţie pentru bogăţia reliefului carstic
dezvoltat pe sare, pentru frumuseţea şi complexitatea formelor pe care
aceasta le îmbracă. Prezintă interes şi asociaţiile vegetale care se dezvoltă pe
formaţiunile saraturoase de aici, vegetaţie dominată de Salicornia şi Suaeda.
Are importanţă ştiinţifică deoarece constituie o regiune în care pot fi
urmărite în detaliu o serie de procese carstice dezvoltate la nivelul sării şi
breciei sării precum şi evoluţia rapidă a formelor specifice reliefului carstic.
Tot în vecinătatea Slănicului de Buzău şi respectiv a Platoului Meledic
se află şi alte obiective turistice care aparţin cadrului natural. Printre acestea
amintim "Stânca de la Grunju" sau "Piatra Albă", (foto 4). Se află în bazinul
mijlociu al Slănicului de Buzău, la confluenţa acestuia cu pârâul Jgheabului,
în apropierea localităţii Mânzăleşti la o altitudine de aproximativ 400 m. Are
o suprafaţă de 25 mp şi aparţine de comuna Mânzăleşti. Stânca de la Grunju
este un martor de eroziune prezent în lunca Slănicului. Este alcătuit din tuf
dacitic aparţinând formaţiunii miocene.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
37
Foto 4. Piatra Alba (Foto: Dinu L., 2010)
Eroziunea diferenţială, exercitată de către Slănic şi valea Jgheabului a
dus la scoaterea în evidenţă a acestui martor mult mai dur în raport cu
argilele şi nisipurile aparţinând acestor formaţiuni. Are aspect conic în bază
şi o înălţime de aproximativ 20 m. Ea este puternic afectată la creşterea de
nivel al Slănicului. În acest sens la viiturile din 1969, 1970 şi 1975, o parte
din stâncă, în special către latura nordica, a fost erodată.
Are importanţa ştiinţifică deoarece constituie un loc ideal pentru
explicarea procesului de eroziune diferenţială, un loc unde se poate
demonstra cum constituţia petrografică (în cazul de aici tuful dacitic) a
contribuit la creearea aspectului deosebit pe care l-a căpătat stânca, se poate
crea o imagine concretă a faptului în care eroziunea fluvială la ape mari,
poate exercita, prin crearea de surplombe la baza stâncii, rolul sau distructiv.
Importanţa sa turistică derivă din ineditul poziţiei sale în albia râului
Buzău şi a formei sale deosebite. Accesul la aceste obiective este lesnicios,
iar abordarea lor nu implică eforturi deosebite sau risc, starea traseelor fiind
în general bună.
Culmea Blăjani situată între Călnău şi Slănic, se extinde pe direcţie
nord-sud, începând cu dealul Cărătnăului (633 m) şi trecând prin înălţimi de
circa 500 m, ajunge în partea sudică în dreptul localităţii Blăjani, la 483 m
(vârful Blăjani) şi 486 m (Vârful Mare). Dealurile Budei se alungesc între
Râmnic şi Câlnău şi ating altitudinea maximă în Piatra Mare (637 m).
Dealul Căpăţânei (591 m) face parte dintr-o culme ce se extinde între
Râmnic şi Râmna şi care are multe similitudini cu dealurile Budei cum ar fi
menţinerea în alcătuirea lor a pietrişurilor de Cândeşti.
Laurenţiu- Marius DINU
38
Grupa vestică (Dealurile Priporului) este constituită dintr-o serie de
dealuri relativ înalte şi înşeuări largi.
Dealul Corneţel (Cornetul) se întinde între Buzău şi Bâsca Chioajdului
(până la Cătina). Altitudinile maxime se află în dealurile Cornetu 827 m şi
Cetăţuia 713 m).
Dealul Priporului este situat între valea Zeletinului şi Bâsca Chiojdului
şi atinge altitudinea maximă în vârful Priporului 823 m.
Culmea Salcia include dealul Salcia 717m în centru, înşeuarea Cislău -
Cricov către sud (între vârful Salcia şi Dealul Ciolanu) cu altitudine 400 -
500 m şi podurile Frăsinetului - câmpuri extinse la altitudinea de 400 - 500 m
care fac trecerea între Valea Buzăului şi afluenţii Cricovului (Loptana şi
Chiojdeanca).
Valea Buzăului, în zona subcarpatică are forma unui „S” şi e compusă
din câteva depresiuni şi îngustări. Depresiunea Pătârlagele se dezvoltă la
contactul dintre munte şi subcarpaţi. Depresiunea Cislău formată la trecerea
Buzăului peste un sinclinal are lăţimea maximă către înşeuarea Cislău -
Cricov.
Îngustarea de la Ciuta este zona cea mai strâmtă pe care o prezintă
valea Buzăului pe tot parcursul subcarpaţilor. Ea este impusă de masivitatea
dealulului Ciolanu. Chiar şoseaua în această parte, părăseşte valea propriu-
zisă şi urcă în serpentine prin cunoscuta pădure de la Ciuta - loc de agrement
pentru o bună parte din buzoieni la sfârşit de săptămână.
Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu acelaşi
nume (gura de vărsare a pârâului Bălăneasa) şi continuă până la Berca unde
valea schiţează o uşoară îngustare. În cadrul acestei depresiuni, Buzăul are
cele mai frumoase terase. În curpinsul acestei depresiuni, pe teritoriul
comunei Pârscov, la 2 km sud - vest de localitatea Bădila se află rezervaţia
"Blocurile de la Bădila". Ele reprezintă imense olistolite - bucăţi de faleză
desprinse şi rostogolite sau alunecate pe pantă. Unele dintre ele păstrează şi
zgârieturile din timpul alunecării.
Pe o suprafaţă de aproximativ 1 ha există circa 40 blocuri, apariţii
izolate în această zonă. În blocurile de calcar au fost identificate resturi de
corali, gasteropode, amoniţi, radiolari, calpionel. Majoritatea stâncilor sunt
puternic fisurate orizontal şi oblic.
Aceste blocuri au o importanţă ştiinţifică, întrucât oferă posibilitatea de
explicare mai precisă a evoluţiei paleo - geografice a subcarpaţilor de
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
39
curbură, dar conferă şi o notă aparte peisajului de luncă, ceea ce le
transformă într-un obiectiv turistic atraciv.
La nord şi nord vest de blocurile de calcar datorită existenţei unor
izvoare sărate se dezvoltă pe o suprafaţă nu prea mare o vegetaţie halofilă.
Atât existenţa acestui tip de vegetaţie cât şi prezenţa blocurilor de calcar de
la Bădila constituie rezervaţia "Sarea lui Buzău" numită astfel deoarece se
află lângă un afloriment de sare din albia Buzăului.
Trecerea spre sud către câmpie a zonei colinare buzoiene se face
diferit la vest şi est de râul Buzău. La vest, subcarpaţii Istriţei iau contact cu
câmpia de subsidenţă prin linii de falii. Pe această zonă de contact eroziunea
a grefat o fâşie de glacis cu caracter net de eroziune în partea superioară şi de
acumulare în cea inferioară - glacisul Istriţei.
La est de Buzău contactul este deosebit de lin, trecerea de la subcarpaţi
la câmpoie făcându-se pe nesimţite, mai întâi printr-un piemont de
acumulare (piemontul Râmnicului) şi apoi printr-un glacis care îmbracă
adesea caracter de eroziune şi parţial de acumulare. Piemontul urcă până la
înălţimi de 300 - 400 m, îmbinându-se cu culmile subcarpatice, pe când
glacisul începe aproximativ de la altitudinea de 250 m în jos.
Figura 6. Subunităţile de relief ale Subcarpaţilor Buzăului
Laurenţiu- Marius DINU
40
5. FACTORI ŞI RESURSE ANTROPICE ÎN DEZVOLTAREA
TURISMULUI RURAL
Potenţialul turistic antropic al subcarpaţilor Buzăului s-a conturat în
timp istoric, îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a oamenilor
acestor meleaguri care au produs mereu valori noi în concordanţă cu
creşterea pretenţiilor sale de cultură şi civilizaţie.
Deşi mare parte a obiectivelor turistice antropice, existente în prezent,
au fost ridicate de oameni în alte scopuri (ex. complexul de aşezări rupestre
de la Aluniş) ele au ajuns în această ipostază de "potenţial turistic" treptat
atrăgând în prezent un mare număr de turişti.
Zona subcarpaţilor Buzăului este deţinătoarea unui tezaur remarcabil
de vestigii arheologice, monumente istorice de arhitectură şi de artă care
atestă evoluţia şi continuitatea pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii şi a
artei poporului român.
Fondul turistic antropic din subcarpaţii Buzăului reuneşte o gamă
foarte largă şi variată de componente, care pot fi grupate în :
-obiective cultural – istorice ;
-obiective etnoculturale şi etnofolclorice.
Viata social-economica din zona Subcarpatilor Buzăului, este o zonă
rurală, cu o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei şi de migrare, mai ales în
străinătate. Locuitorii comunelor din zona de studiu sunt distribuiţi inegal,
comuna Berca fiind, de departe, cea mai numeroasă şi cu ponderea
economică cea mai mare.
Principalele surse de venituri provin, în ordinea importanţei, din:
agricultură, creşterea animalelor, prelucrarea lemnului, industrie, comerţ şi
activităţi de turism. Excepţie face comuna Berca unde peste 2900 locuitori
lucrează în industrie, mai ales exctractivă.
Bogăţia şi diversitatea peisajelor cu care natura a înzestrat zona
subcarpatică buzoiană, măiestria şi hărnicia oamenilor de pe aceste
meleaguri, numeroasele resurse ale solului şi subsolului existente în acest
spaţiu, fac din zona colinară a judeţului Buzău, un areal cu un remarcabil
potenţial turistic socio-economic valorificat în bună măsură, dar cu multiple
posibilităţi pentru o şi mai bună valorificare a lui.
Astfel, expoziţia sudică şi sud-estică a dealurilor a permis apariţia
aşezărilor omeneşti care în timp au evoluat atât ca suprafaţă, cât şi sub aspect
demografic conducând la formarea de sate şi comune mari.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
41
Condiţiile oferite de această orientare a culmilor deluroase au favorizat
cultura viţei de vie şi a pomilor fructiferi, zona fiind recunoscută pentru
podgoriile ei întinse cu o mare productivitate, care au dat naştere vinurilor
superioare din subcarpaţii Buzăului - ex. podgoria Dealul Mare.
De asemenea, topoclimatul de adăpost al depresiunilor din subcarpaţii
Buzăului a permis apariţia satelor mari, cu gospodăriile grupate pentru o
utilizare cât mai eficientă a terenurilor. La contactul dintre dealuri şi câmpie
apar tot sate grupate, care beneficiază în economia lor atât de bogăţiile zonei
deluroase - cu vii şi livezi, cât şi de bogăţiile zonei de câmpie - întinse
terenuri agricole, dar şi de importante resurse de subsol - ţiţeiul.
Satele de la contactul cu muntele se caracterizează prin prezenţa în
teritoriul lor a unor întinse areale forestiere la care se adaugă principala
bogăţie a subsolului subcarpaţilor Buzăului - sarea - cu rezerve
impresionante.
Aşadar, atât prin originalitatea şi bogăţia resurselor proprii spaţiului
geografic aferent, cât şi prin specificul etnocultural şi etnografic, satul din
subcarpaţii Buzăului poate să se constituie o gamă largă de motivaţii în
turismul organizat şi pe cont propriu.
De asemenea, un număr mare de sate din această zonă, constituie
destinaţii pentru turismul de sejur, turismul de cunoaştere, balneoturism etc.
Aşezările rurale, de interes turistic sunt grupate pe baza specificului în
câteva tipuri majore :
- satele peisagistice şi climaterice se caracterizează prin prezenţa unui
cadru natural atractiv, cu elemente de potenţial turistic numeroase şi variate,
care favorizează petrecerea timpului liber. Aşezările turistice de acest tip
sunt adecvate turismului de sejur, oferind posibilităţi de plimbare în aer liber,
băi de aer, helioterapie, drumeţie - Vintilă Vodă, Berca, Măgura etc.
- satele balneare din zonă susţin turismul balnear de importanţă locală,
bazându-se pe resurse turistice şi valorificate, cum ar fi apele minerale.
Astfel, pe lângă cele de la Sărata Monteoru, ape minerale mai apar şi la
Fişici, Nehoiu, Nifon, Lopătari - fiind mai puţin valorificate, având doar
importanţa locală.
- sate cu monumente istorice, de artă şi arhitectură cu valoare de
excepţie - Răteşti - prin mănăstirea de aici, Cislău, Grăjdana, Măgura -
Mănăstirea Ciolanu etc.
Laurenţiu- Marius DINU
42
- sate cu obiective de interes ştiinţific dispun de diferite tipuri de
rezervaţii naturale care prin inedit, unicitate, frumuseţe, atrag spre vizitare
numeroşi turişti - Cernăteşti, Bădila, Mânzăleşti, Lopătari etc.
Satele de interes cultural - istoric atrag prin faptul că în aceste sate au
trăit şi au creat mari oameni de cultură : Vasile Cârlova (1809-1831) la
Niscov, Vasile Voiculescu (m. 1963) la Parscov, Constantin Giuraşcu (1875-
1918) la Chiojdu, istoric şi membru al Academiei Române, la Cândeşti a
locuit şi a creat : pictorul N. Grigorescu (în 1902, 1903), scriitorii Al.
Vlahuţă şi Barbu Delavrancea.
Sate de interes etno-folcloric - din această categorie fac parte satele de
la limita subcarpaţilor cu munţii, în care portul popular, arhitectura,
mobilarea şi decorarea interioarelor, în sil rustic, muzica şi coregrafia
populară predomină impunându-se totodată şi ca însuşiri esenţiale ale satului
respectiv (Chiojdu, Lopătari, Mânzăleşti, împrejurimile Nehoiului etc.).
Sate pomi – viticole, (foto 5) răspândite îndeosebi pe povârnişurile
sudice şi sud-estice ale Dealurilor Istriţei, aceste sate asigură posibilitatea
desfăşurării activităţilor turistice pe toată durata anului, atât în perioada
recoltării cât şi după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor şi a
preparatelor pe baza lor. În aceste sate (Greceanca, Pietroasa, Verneşti,
Cândeşti etc.) o atracţie deosebită şi în acelaşi timp o sursă de venituri, poate
să o constituie băuturile răcoritoare şi reconfortante preparate din fructe.
Foto 5. Sate viticole (sursa: www.antrec.ro)
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
43
În această zonă există şi componente de interes turistic, ca de exemplu
Centrul de Cercetări Sericicole Cislău, Staţiunea de Cercetări Geografice a
Institutului de Geografie Bucureşti, de cunoaştere globală a mediului de la
Pătârlagele; Staţiunea de Cercetări pentru Combaterea Eroziunii, de
ameliorare a terenurilor degradate, a Institutului Agronomic Bucureşti de la
Aldeni; Staţiunea de Cercetări Viticole, înfiinţată în 1893, de la Pietroasa ;
Staţiunea de Cercetări şi Producţie Pomicolă, de la Cândeşti şi de la Verneşti.
Toate aceste staţiuni de cercetare sunt legate de valorificarea superioară a
resurselor agricole.
Unele din obiectivele industriale de aici (cariera de diatomită de la
Pătârlagele, sonda-mină de petrol de la Sărata Monteoru, zona de extracţie a
petrolului de la Berca - Arbănaşi) constituie şi ele puncte de interes turistic,
sonda-mină de la Sărata Monteoru fiind singurul loc din ţara noastră unde
ţiţeiul se extrage prin galerii.
Un alt argument pentru dezvoltarea turismului rural de aici îl constituie
resursele de sare cu importanţă în dezvoltarea economică locală la care se
adaugă şi calităţile terapeutice ale acestora asupra stării de sănătate a
oamenilor.
În zona Buzăului rezervele de sare sunt enorme, fiind amplasate la
suprafaţă. Aceste rezerve nu au fost niciodată exploatate organizat, s-a făcut
o exploatare populară care reprezintă forma cea mai veche a exploatării sării
la noi, anterioară exploatării domneşti, înainte chiar de formarea statului
feudal când producţia era în mâna obştilor ţărăneşti. Maluri cu sare şi ape
sărate din această zonă sunt în comunele: Pătârlagele, Cozieni, Vipereşti,
Lopătari, Colţi, Chilii, Căneşti, Scorţoasa, Mânzăleşti, Monteoru.
Diversitatea culturala a spaţiului, aflat la interferenţa dintre trei
provincii (Muntenia, Transilvania şi Moldova), Subcarpatii Buzăului au câte
ceva din toate dar, în acelaşi timp, şi propria identitate, datorată predominării
spaţiului rural, aşezării satelor în lungul văilor, existenţei unor puternice şi
vechi centre religioase şi monahale, existenţei unor cătune izolate unde
vechile tradiţii au fost mult timp transmise din generaţie în generaţie.
Se poate observa în portul tradiţional, zona Bisoca fiind bine cunoscută
şi în alte elemente precum: arhitectură tradiţională, calendarul sărbătorilor de
peste an şi calendarul târgurilor, obiceiurile de naştere, nuntă, moarte,
reţetele tradiţionale, rânduiala vieţii rurale, legendele şi poveştile despre
comori şi boieri, crucile de hotar, fântânile, troiţele şi istorisirile despre
Laurenţiu- Marius DINU
44
puterile supranaturale ale unor locuri.
Toponimele si hidronimele sunt cea mai puternică dovadă a legăturii
pe care oamenii locului o au cu resursele pământului sau cu lumea
animalelor şi plantelor. Nume precum Slănic, Sărăţel, Căneşti, Păcuri, Nucu,
Colţi sunt doar câteva exemple. Diversitatea culturală, completată de
geodiversitate şi biodiversitate reprezintă baza dezvoltării socio-economice a
zonei de studiu. Dezvoltarea eco / agro / geo-turismului, revigorarea
activităţilor tradiţionale (prelucrarea lemnului, ţesături, olărit), stoparea
migraţiei, îmbunătăţirea calităţii vieţii au la bază păstrarea şi valorizarea
acestor tradiţii.
Întărirea identităţii locale este cheia şi soluţia pentru atragerea
locuitorilor în proiecte, în dezvoltarea iniţiativelor locale, în crearea de IMM-
uri, în formarea de asociaţii şi parteneriate.
Inventarierea preliminară a permis identificarea elementelor de
patrimoniu cultural local, a persoanelor resursă, a activităţilor tradiţionale, a
punctelor muzeale existente, a monografiilor şi publicaţiilor dedicate zonei,
toate constituind o bază pentru evaluări viitoare. Direcţiile de dezvoltare
identificate, integrează elementele de geodiversitate, biodiversitate şi
diversitate culturală.
În rândul obiectivelor turistice antropice din zona subcarpaţilor
Buzăului se înscriu obiective istorice, artă şi tradiţie populară, instituţii şi
manifestări culturale şi construcţii contemporane (muzee, case memoriale).
Străveche vatră de istorie şi civilizaţie, teritoriul subcarpaţilor Buzăului a
păstrat peste vreme numeroase mărturii care atestă existenţa şi continuitatea
de locuire a populaţiei pe aceste meleaguri încă din cele mai vechi timpuri.
Săpăturile arheologice efectuate până în prezent demonstrează faptul
că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă s-au
concentrat atât de multe aşezări omeneşti aparţinând tuturor epocilor
cunoscute în istorie. La contactul dintre deal şi câmpie au fost descoperite
vestigiile unor aşezări puternice din epocile bronzului şi a fierului.
Importanta uniune de triburi tracice a creeat una dintre cele mai interesante
culturi ale bronzului carpatic - cultura Monteoru. Primele vestigii ale acesteia
au fost identificate în 1895 pe pantele dealului Cetăţuia de la Sărata
Monteoru.
Epoca fierului se remarcă prin numeroase descoperiri arheologice, iar
cea mai interesantă dintre ele este statuia zeiţei Anaithis găsită întâmplător în
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
45
1893 la Fântânele – Năieni sub culmea dealului Colarea. Tot aici au fost
descoperite în 1978 primele vase din ceramică lucrate la roata olarului,
datând din secolul al V-lea I.Hr. Din perioada geto-dacă datează singura
"davă" din zonă -cetatea de la Gruiul Dării - Pietroasele - apărată de un val
de piatră de dimensiuni impresionabile, precum şi un mare depozit de
statuiete, cea mai importantă dintre acestea fiind cunoscută sub numele de
"Lupul de la Cârlomăneşti".
În perioada stăpânirii romane (306-337 d.Hr.) se construiesc la
Pietroasele castrul şi termele, în preajma cărora a fost descoperit mai târziu
celebrul tezaur "Cloşca cu puii de aur".
Din perioada orânduirii feudale s-au păstrat numeroase vestigii sub
forma ruinelor unor ziduri de apărare sau cetăţi ca la Vintilă-Vodă şi obârşia
Cricovului Sărat, ruinele cetăţii de la Tisău, Berca etc. Complexul aşezărilor
rupestre se află în aria localităţilor Nucu - Bozioru, Aluniş - Colţi, Ruginoasa
- Brăieşti şi sunt săpate în gresie de Tarcău. Dintre acestea cea mai
importantă este Peştera lui Iosif datată din secolul al IV-lea e.n. În peştera
naturală Fundul Peşterii se află incizii valoroase, nedeplin elucidate, din
epoca bronzului, Hallstatt-ului târziu şi feudalism. Toate acestea sunt
mărturii revelatorii ale unei istorii care se pierde în negura veacurilor,
contactul cu acest adevărat tezaur spiritual dovedindu-se prin intermediul
turismului individual sau în grup deosebit de atractiv şi de instructiv.
La nivelul teritoriului subcarpaţilor Buzăului numărul cel mai mare de
monumente de arhitectură este reprezentat de cele de cult, fie ansambluri
monahale, fie biserici, schituri şi mânăstiri, (fig. 7). Există o serie de astfel de
monumente de artă feudală din secolele XVI-XVII, care constituie obiective
turistice uşor de atins.
Dintre acestea, din zona sudică a subcarpaţilor fac parte Mânăstirea
Ciolanu, fondată de Doamna Neaga la 1568 ; Biserica Cislău (ridicată la
1569); Biserica Gavanu (1707) ; Schitul Cârnul (construit la începutul
secolului al XVI-lea) ; Biserica Barbu (1668) ; Schitu Bradu (1619) ; Schitu
Grăjdana, Schitu Răteşti (ridicat din lemn înainte de 1634 şi refăcut din
zid în 1844), (foto 6;7;8;9).
Laurenţiu- Marius DINU
46
Foto 6. Schitu Ratesti Foto 7. Biserica Cozieni
Foto 8. Biserica din Ruginoasa Foto 9. Biserica Gavanu
La Ciolanu există un complex de obiective turistice alcătuit din
Mânăstirea Ciolanu, Biserica din imediata vecinătate (ridicată la 1828), cu
picturi de N. Teodorescu, N. Solescu şi trei icoane de pe catapeteasmă ce
aparţin lui Gh. Tăttărescu) poiana cu cele 16 sculpturi ale taberei organizate
în 1970, la care se adaugă altele din tabere ulterioare, ruinele Castelului
Doamna Neaga şi Schitu Nifon. Pe Valea Sibiciului, în satul Aluniş există un
schit săpat în stâncă, (foto 10), din a doua jumătate a secolului al XII-lea, iar
pe Valea Slănicului, la Vintilă-Vodă, se află o biserică ridicată la 1532.
Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură civilă, în această
categorie se înscriu toate clădirile care au multiple funcţionalităţi - locuinţe,
sedii ale administraţiei publice orăşeneşti şi comunale, sedii de instituţii de
stat sau private, muzee şi colecţii diverse.
Alături de acestea se înscriu şi elemente de factură populară: case,
anexe gospodăreşti construite de meşteri populari cu elemente de stil
specifice zonei buzoiene a subcarpaţilor - ex. Casa din Chiojd.
Muzeele reprezintă instituţii de cultură intens vizitate, importante prin
anexele lor ştiinţifice, artistice şi culturale. În Subcarpaţii Buzăului
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
47
remarcabile sunt : Muzeul Chihlimbarului de la Colţi, (foto 11) şi Muzeul
Pietrei - muzeul în aer liber în punctul Fântâna Rece de la Măgura.
Figura 7. Harta aşezărilor monahale în Subcarpaţii Buzăului
Foto 10. Chiliile de la Aluniş (Foto: Dinu L., 2010)
Cladiri si case memoriale, aici se includ clădirile şi casele memoriale
care au aparţinut unor valorişi artişti, scriitori, oameni de ştiinţă, medici etc.
Laurenţiu- Marius DINU
48
În acest sens se pot menţiona: casa memorială Vasile Cârlova de la
Cârloveşti, casa memorială V. Voiculescu de la Pârscov unde a locuit şi a
creeat marele poet şi prozator buzoian, precum şi faptul că la Cândeşti au
locuit şi au creeat la începutul secolului nostru Al. Vlahuţă, B. Şt.
Delavrancea şi marele pictor N. Grigorescu.
Foto 11. Muzeul Chihlimbarului de la Colţi (Foto: Dinu L., 2009)
Arta populară şi manifestări etnofolclorice-elemente de potenţial
turistic, în aria Subcarpaţii Buzăului, cultura populară românească prezintă
câteva trăsături distincte date de:
-vechimea locuirii acestor meleaguri;
-existenţa unui procent ridicat de populaţie rurală, cu ocupaţii
meşteşugăreşti specifice;
-predominanţa credinţei ortodoxe;
-adaptarea noilor tendinţe şi a noilor tehnici contemporane la
îmbogăţirea şi înobilarea artei populare.
Arta populară se poate defini ca fiind creaţia unei comunităţi,
întemeiată pe o lungă tradiţie, împletind funcţionalul cu esteticul în opere de
artă, în care formele şi ornamentele sunt gândite ca întreguri destinate să
îndeplinescă trebuinţele materiale şi spirituale ale indivizilor şi a
colectivităţilor în materie de arhitectură, organizarea interiorului, ţesături,
ceramică, unelte, podoabe, prelucrarea materialelor, pictură pe sticlă etc.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
49
În satele din Subcarpaţii Buzăului elementele de artă populară se
întâlnesc frecvent constituind atracţii turistice atât fiecare în parte cât şi
privite ca un tot unitar.
Zona etnografică buzăiană, satele de aici ocupă străvechi vetre de
locuire atestate arheologic din paleolitic şi confirmate prin comunitatea
elementelor de etnografie şi folclor. Privite în ansamblu, satele
impresionează prin măreţia gospodăriilor cu faţa spre soare şi zone deschise,
pentru ca vederea din fereastră să fie amplă şi plină de verdeaţă. Integrate cu
mare grijă în cadrul natural, gospodăriile sunt aşezate după teren, după soare,
după vale, după direcţia vântului şi a ploii.
Punctul central al satului îl reprezintă bătrâna biserică cu arhitectură ce
aminteşte de casele tradiţionale, (fig. 8). Cum satele buzoiene au fost în
majoritate batrâneşti, acestea oferă prin mărime, arhitectură şi tematica
picturală, date socio-economice despre viaţa şi trăirile sătenilor.
Viaţa modestă, dar plină de mândrie a locuitorilor se citeşte în pictura
interioară a lăcaşelor de cult. În afara scenelor religioase, la cererea
enoriaşilor, pereţii bisericilor erau acoperiţi cu imagini din viaţa sfinţilor
ocrotitori ai copiilor, vădanelor şi familiei.
Un exemplu de necontestat în reprezintă biserica din Jeţu – Nehoiu,
arsă din păcate dar reconstituită după planurile iniţiale. Pictura exterioară din
pridvorul bisericii, cu Raiul în stânga şi Iadul în dreapta, încântă prin decor,
prin duioşie, simplitate şi modul direct, oarecum satirizant, de prezentare a
personajelor din lumea satului.
Interiorul locuinţelor săteşti, comod prin mobilier şi încântător pentru
ochi prin decor, este dominant de cromatica deschisă dată de albul pereţilor,
al perdelelor, ştergarelor şi cearceafurilor de perete. În trecut era nelipsit
ştergarul legat în formă de fluture şi pus desupra icoanei pe peretele de
răsărit.
Un element demn de remarcat pentru ştergarele ornamentale şi uzuale
din Subcarpaţii Buzoieni este terminaţia acestora – o margine ajurată
obţinută prin înodare şi încheiată cu ciucuri. Pereţii din casa mare – camera
de oaspeţii – erau acoperiţi cu covoare de lână, având ca ornament
predominant roata – simbolul soarelui, al cerului şi devenit, mai târziu,
simbolul divinităţii.
Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari şi Mânzăleşti, între
decoraţiunile de interior se remarcă ţesăturile din păr de capră folosite ca
Laurenţiu- Marius DINU
50
preşuri (cele ţesute în două iţe în război orizontal) şi păretare (cele ţesute în
război vertical). Vestita creatoare populară Adela Petre a căpătat renume
mondial cu aceste ţesături, adevărate tapiserii ale epocii noastre.
Mobilierul simplu, realizat din lemn de brad sau stejar, era făcut să
satisfacă toate necesităţile interne ale gospodăriei, iar ornamentul fin şi
discret, din elemente geometrice de veche tradiţie, încântau ochiul,
transmiteau “mesaje” şi erau considerate purtătoare de noroc şi sănătate.
Figura 8. Harta caselor tradiţionale
Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei.
Costumul, în ansamblul său se înscrie în tipul carpatic a cărui origine se
găseşte în portul populaţiei dacice, (foto 12).
Costumul popular femeiesc, reprezentat mai bine datorită deosebirilor
de la o zonă la alta, se compune din: iie cu decor în “broci” sau “muşte”, fotă
de lână cu fond negru şi decor în “vergi” roşii şi albe, purtată peste un fustar
alb; pe cap se purta maramă, tulpan sau batic şi în picioare opinci sau pantofi
traşi peste ciorapi albi din lână şi bunbac. Cu totul deosebit pentru zona
Subcarpaţilor Buzăului este portul androcului (fustă creaţă din lână de
culoare brună sau verde).
Portul bărbătesc este mult mai simplu şi mai comun, asemănânduse cu
toate regiunile subcarpatice munteneşti. Este compus din cămaşă (din croiuri
drepte sau “nemţească” cu platcă), pantaloni din pânză (maron) şi pantaloni
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
51
din dimie (iarna), ciorapi albi (iarna), brâu lat, vestă din dimie brună
sau neagră, opinci iar pentru cap pălării maron şi căciulă, iarna. Costumele
pentru copii sunt asemănătoare celor maturi.
De asemenea, locuitorii zonelor bogate în calcar, buzoienii, s-au
remarcat în mod deosebit ca meşteri pricepuţi în prelucrarea pietrei.
Foto 12. Portul popular specific zonei (Foto: Zamora V., 2009)
Crucerii de la Năeni, Pietroasele şi Ciuta – comuna Măgura au realizat
adevărate dantelării de piatră. Dacă la aceasta adăugăm şi faptul că la fiecare
răspântie străjuieşte câte o cruce care uimeşte nu numai prin decorul feţei, ci
mai ales prin decorul naturalist de pe spate, braţe sau căciulă, putem spune
fără tăgadă că măiestria lucrului în piatră a sălăşuit la Buzău.
Dintre elementele de ednografie şi folclor care stau drept mărturie a
civilizaţiei şi culturii populare fac parte: arhitectura şi tehnica populară
(Chiojdu, Calvin, Catina, Brăneşti, Colţi, Buda); creaţie artistică populară:
produse meşteşugăreşti, artizanat, ceramică, port popular, folclor literar,
muzical şi coregrafic (Bisoca, Lopătari, Nehoiu, Cislău etc.); manifestări
populare tradiţionale (târguri, festivaluri – Gura Teghii, Plaiul Nucului-
Lopătari, Lacuri-Bisoca).
Unele din obiectivele industriale ale judeţului (cariera de diatomită de
la Pătârlagele, sonda- mina de petrol de la Sarata Monteoru, zona de extracţie
a petrolului de la Berca – Arbanasi) constitue şi ele puncte de interes turistic.
Spre exemplu, sonda- mina de la Sarata Monteoru este singurul loc în ţara
noastră unde ţiţeiul se extrage prin galerii.
Manifestările cultural artistice din Subcarpaţii Buzăului caracterizate
printr-un bogat şi variat program au un caracter ocazional şi treptat au
pierdut din legăturile cu vechile ritualuri devenind evenimente artistice,
distractive şi de spectacol.
Laurenţiu- Marius DINU
52
Derularea unor programe turistice care includ astfel de manifestări
constitue o posibilitate de mărire a importanţei lor. Manifestările populare
autentice se prezintă ca un factor de atracţie deosebit, fiind pentru turişti un
element de cunoaştere culturală şi îmbogăţire a propriului orizont spiritual.
În cadrul manifestărilor culturale din Subcarpaţii Buzăului un loc aparte îl
are cea dedicată marelui poet şi prozator buzoian Vasile Voiculescu.
“Zilele Vasile Voiculescu” constitue o manifestare culturală ce se
desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, când Inspectoratul pentru Cultură
al Judeţului Buzău, Biblioteca Judeţeană “Vasile Voiculescu” şi Primăria
comunei Pârscov, organizează în colaborare cu Uniunea Scriitorilor,
Concursul Naţional de Creaţie Literară “Vasile Voiculescu”. Concursul, care
se finalizează la Casa memorială “Vasile Voiculescu” din Pârscov, reprezintă
o încununare a manifestărilor dedicate cunoaşterii vieţii şi operei marelui
scriitor născut în această localitate buzoiană. Cu acest prilej, au loc expoziţii
şi lansări de carte, dar mai ales interesante dialoguri între creatorii şi
consumatorii de literatură.
Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “Toamna
Buzoiană” reprezintă o manifestare populară autentică desfăşurată pe
meleagurile subcarpatice buzoiene. Când toamna coboară peste Valea
Buzăului, aduce nu numai farmecul său, ci şi o sărbătoare mult aşteptată:
Festivalul concurs de interpretare a cântecului popular “TOAMNA
BUZOIANĂ”, care are loc în fiecare an la Nehoiu, la sfârşitul primei
săptămâni a lunii octombrie. Ocupând locul întâi între alte manifestări
cultural artistice din Nehoiu, festivalul, a cărui vârstă a ajuns la 29 de ani,
reuneşte solişti vocali şi instrumentişti din toate zonele ţării, care se întrec
pentru a deveni nume de rezonanţă în muzica populară românească. Ei aduc
astfel la rampă numeroase nestemate ale folclorului nostru. Specialişti de
marcă în folclor apreciază că, în permanenta sa aspiraţie către mai bun, mai
valoros, “TOAMNA BUZOIANĂ” a devenit o adevărată instituţie de
valorificare a bogatei zone folclorice a Buzăului. Ei reprezintă o importantă
contribuţie la descoperirea şi promovarea celor mai valoroţi interpreţi de
muzică populară.
În fiecare an, în Subcarpaţii Buzăului se organizează manifestări
cultural-artistice, cele folcloirice ocupând un loc aparte prin meritul de a
conserva valori tradiţionale de port şi cântec. Periodic se organizează, (fig.
9):
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
53
“PE URME DE BALADĂ”la Gura Teghii, în ultima duminică
din luna mai;
“TARGUL CUCULUI” la Pătârlagele, în prima duminică după
Paşte;
“FESTIVALUL SLĂNICULUI” la Meledic-Mânzăleşti, în a
treia duminică din luna iunie;
“FLOARE DE COLTI” la Colţi, în a doua duminică din luna
iulie;
“TARGUL TRADITIONAL DE SFÂNTA MARIA” la
Cozieni, pe data de 15 august, de Sfânta Maria;
“PE PLAIURI BISOCENE” la Bisoca, a treia duminică din
luna august.
“COLECTIA PERMANENTĂ DE ARTĂ POPULARĂ
CONTEMPORANĂ DE PE VALEA SLĂNICULUI” la
Mânzăleşti-Grunj.
Importanţa mare pentru turism a acestor manifestări constă şi în faptul
că ele se organizează în zone care deţin şi numeroase alte obiective turistice
importante, constituind pentru turişti posibilitatea vizitării a cât mai multor
puncte de atracţie (ex. “Festivalul Slănicului” de la Meledic-Mânzăleşti).
Figura 9. Manifestări cultural-artistice în arealul de studiu
Laurenţiu- Marius DINU
54
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
55
6. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ, TIPURI DE TURISM ŞI
CIRCULAŢIE TURISTICĂ
Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei
turistice; el asigură, în principal, deplasarea turiştilor de la locul de reşedinţă
la locul de petrecere a vacanţei, asigură mobilitatea turiştilor în teritoriul de
sejur şi contribuie la împlinirea actului turistic. Căile de comunicaţie -
feroviare, rutiere - despre care se poate vorbi în zonă, nu constituie elemente
de potenţial turistic, dar polarizează, orientează şi canalizează fluxurile
turistice spre obiectivele ce constituie patrimoniul turistic, având o dublă
funcţie- transportul turiştilor, dar şi transportul de bunuri care au menirea de
a satisface diferite trebuinţe ale turiştilor, (fig. 10).
A. Transporturile feroviare - situate pe primul loc în privinţa siguranţei
de circulaţie şi a certitudinii de funcţionare (mai puţin influenţate de
condiţiile meteorologice şi de stările anotimpuale) este preferat de turişti şi
pentru preţurile practicate susţinând turismul social şi printr-o serie de
facilităţi financiare.
În regiunea subcarpatică buzoiană transporturile feroviare au şi câteva
neajunsuri care se referă la neacoperirea unor regiuni cu linii ferate,
accesibilitatea limitată în teritoriu,orarul fix dezavantajos în unele situaţii.
Astfel, zona este străbătută de calea ferată ce însoţeşte cursul râului Buzău -
Buzău - Nehoiaşu - care trece pe la Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele,
Nehoiu şi Nehoiaşu -localităţi deinteres turistic. Partea sudică, estică şi sud-
estică, este traversată de magistrala feroviară care vine de la Bucureşti,
merge spre Iaşi şi Suceava trecând prin localităţile Săhăteni, pe la sud de
Pietroasele, Merei şi apoi spre nord.
B. Transporturile rutiere sunt bine reprezentate în zonă în special prin
căi rutiere locale ce se desprind în cea mai mare partea lor din drumul
european E 85 şi pătrund în zona subcarpatică şi apoi spre zona montană. Ele
uşurează accesul către obiectivele turistice mai greu de vizitat din cauza
izolării şi includ chiar şi drumurile forestiere care în general urmăresc văile,
facilitând penetraţia spre obiective turistice greu accesibile.
Cea mai importantă şosea care traversează zona subcarpatică este
şoseaua Buzău - Braşov ce trece paralel cu calea ferată Buzău - Neioaşu
trecând prin aceleaşi localităţi - Berca, Pârscov, Cislău, Pătârlagele etc.
Acesta este DN10 din care se desprind o sumedenie de ramificaţii spre
obiectivele turistice din judeţ - spre "Tabără de Sculptură şi Mânăstirea
Laurenţiu- Marius DINU
56
Ciolanu", spre Colţi pe DC 69. O altă şosea care traversează zona este DN
1B care după comuna Ulmeni se ramifică spre Monteoru pe DC 47. Pe
Valea Slănicului trece şoseaua ce porneşte de la Buzău spre Săpoca -
Cernăteşti - Vintilă Vodă - Mânzăleşti. Din ea, se desprind drumuri spre
Bisoca şi Săruleşti.
Figura 10. Harta căilor de comunicaţii
Aspecte ale turismului rural, zona subcarpatică buzoiană este foarte
pitorească şi impresionează prin existenţa unor obiective unice în Europa
(peştera în sare de la Meledic, vulcanii noroioşi, vestigiile rupestre, sonda-
mină de petrol de la Sarata Monteoru). Turismul rural cu valenţe culturale,
ecologice şi odihnă în cadrul naturii, departe de aglomeraţiile urbane câştigă
tot mai mulţi adepţi. În reţeaua turismului rural din această zonă subcarpatică
intră pensiuni amplasate în locuri nepoluate, cu peisaje caracteristice zonelor
colinare, turiştii având ocazia unor excursii relaxante.
În această zonă, gospodăriile care practică turismul rural sunt :
- 10 pensiuni la Monteoru ;
- 2 pensiuni la Haleş ;
- 4 pensiuni la Sasenii Noi ;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
57
- 6 pensiuni la Colţi şi Pătârlagele ;
- 4 pensiuni la Gura Teghii ;
- 6 pensiuni la Nehoiu ;
- 2 pensiuni la Tisău ;
- 1 pensiune la Meledic ;
- 20 posibilităţi de cazare la Mănăstirea Ciolanu.
Importanţa este creşterea confortului din case şi diversificarea
programelor tematice propuse turiştilor. Turismul rural reprezintă o soluţie
pentru forţa de muncă, pentru dezvoltarea locală, întreţine meşteşugurile,
susţine producţia agricolă, deschide spiritele şi face să evolueze mentalităţile.
De asemenea, acesta reprezintă o modalitate de dezvoltare echilibrată,
de protecţie şi valorificare a patrimoniului respectiv. Urmează a fi
identificate şi alte gospodării din judeţ şi sprijinite în vederea omologării
pentru practicarea turismului rural, (fig. 11).
Figura 11. Pensiuni ANTREC
Laurenţiu- Marius DINU
58
Figura 12. Harta turistică
Turismul cultural itinerant, datorită faptului că pe teritoriul judeţului se
dezvoltă o vastă reţea rutieră DN 10 (Buzău – Braşov), E 85 (Buzău –
Rm.Sărat), DN 22 (Rm.Sărat – Balta Albă), E 20 (Buzău – Bucureşti) –
mulţi turişti tranzitează zona spre destinaţii turistice mai îndepărtate. Prin
realizarea unor programe de punere în valoare a potenţialului turistic de care
dispune judeţul Buzău, (fig. 12), se poate realiza deturnarea fluxurilor
turistice şi transformarea turismului de tranzit în turism itinerant. Judeţul
Buzău dispune de un număr mare de valori culturale, din care doar o parte au
fost atrase în circuitul turistic – monumente arhitecturale dn secolele XVI,
XVII din municipiul Buzău, Complexul Brâncovenesc, Palatul Comunal,
monumente de artă contemporană, muzee, case memoriale.
Pentru înscrierea acestora în circuitul turistic o problemă de maximă
importanţă o constituie conservarea şi restaurarea acestor valori. O bază
materială a cazării complexă, diversificată (hoteluri în Buzău, hanuri,
moteluri şi camping-uri) amplasate de-a lungul traseelor turistice, o amplă
reţea de unităţi de alimentaţie, diversificarea formelor de cazare
extrahotelieră în sistem privat vor constitui elemente benefice pentru
turismul cultural – itinerant. Toate acestea trebuie completate de
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
59
modernizarea căilor de acces care facilitează accesul către zonele sau
punctele de interes turistic. Programele de promovare a acestei forme de
turism trebuie să aibă în vedere şi latura de divertisment ce trebuie să
însoţească activitatea turistică, iar pe de altă parte, elemente şocante,
programe tematice, introducerea unor elemente folclorice şi organizarea unor
excursii de scurtă durată.
În circuitul turistic pot fi atrase şi numeroase festivaluri de muzică
populară desfăşurate în aria subcarpatică buzoiană, printre care se numără
cel de la Bisoca, Cozieni, Colţi, Meledic, Pătârlagele.
Bisoca “Pe plaiuri bisocene”, în a treia duminică din luna august
Traseu: Buzău – Săpoca – Cernăteşti – Vintilă Vodă - Bisoca.
• Măteşti (11 km); o biserică de la 1692;
• Cernăteşti (19 km): urme arheologice ale unor vechi aşezări
omeneşti (cetăţuie din epoca bronzului);
- ramificaţie (din zona Cernăteşti – Aldeni) către rezervaţia “Dealu cu
liliac” şi spre Vulcanii Noroioşi;
• Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetăţii Vintilă Vodă din sec. al XV-
lea, case ţărăneşti din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se
află şi ruinele cetăţii Menedic (sau Meledic); din Vintilă Vodă se
poate ajunge la Mânzăleşti, Lopătari şi mai departe la Terca (zonă în
care se află “Focul viu”);
• Bisoca: unde se află Pădurea Lacuri şi Pădurea Bisocăi.
Cozieni “Târgul tradiţional de Sfânta Maria”, pe data de 15 august,
de Sfânta Maria
Traseu: Buzău – Verneşti – Cândeşti – Măgura – Pârscov – Cozieni.
Auto: pe DN 10 Buzău – Braşov până la Măgura, apoi pe drum local
(la dreapta) peste râul Buzău până la Cozieni pe valea Bălănesei.
• Verneşti (10 km): loc de plecare în excursii pe valea Nişcovului
(putând fi vizitată mănăstirea Barbu în satul Leicuieşti – comuna
Tislău) şi mai departe pe dealul Ciolanu spre mănăstiria Ciolanu şi
Tabăra de sculptură Măgura;
• Cândeşti (17 km): biserica din 1660, cu pictuiri de Nicolae
Grigorescu;
• Sătuc (20 km): ramificaţie spre dreapta (peste râul Buzău) către
Berca şi Vulcanii Noroioşi;
• Unguriu (22 km): mănăstire din sec. al XVII-lea;
Laurenţiu- Marius DINU
60
• Măgura (30 km): punct de plecare spre Muzeul Pietrei (în aer liber),
Tabăra de sculptură în aer liber Măgura şi Mănăstirea Ciolanu unde
se păstrează picturi de Gheorghe Tătărescu şi Nicolae Teodorescu;
• Pârscov: se poate vizita Casa memorială Vasile Voiculescu; în
apropiere se află: “Sarea lui Buzău”, “Blocurile de calcar” şi “Stânca
conglomerat” (situate în valea Buzăului, în zona satelor Bădila şi
Ruşavăţ) şi care împreună formează o rezervaţie paleontologică -
geologică;
• Din Cozieni se poate ajunge la Bozioru (şi de aici la Fişici – unde se
găsesc izvoare minerale - şi la aşezările rupestre din zona Nucu).
Colţi “Floare de colţi’’, în adoua duminică din luna iulie
Traseu: Buzău – Verneşti - Cândeşti – Măgura – Cislău – Pătârlagele – Colţi.
Auto: DN 10 Buzău până la Pătârlagele, apoi spre drepta peste râul
Buzău spre Colţi (pe valea Sibiciului).C.F.R.: linia Buzău – Nehoiaşu
până la Pătârlagele.
• CANDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi
locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”;
• SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii;
• MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială
Vasile Voiculescu);
- Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică;
- Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);
- Nucu – aşezările rupestre;
• CISLĂU (48 km) – herghelia de cai de rasă;
• PĂTARLAGELE (56 km) – din Pătârlagele se poate ajunge (în
continuare pe DN10)la Nehoiu şi mai departe spre Siriu, unde se află
un lac de acumulare.
• COLŢI (70 km) – se poate vizita Muzeul Chihlimbarului; de la
Colţi se poate ajunge pe jos la Aluniş (5 km de Colţi) unde se pot
vizita o parte din vestigiile rupestre buzoiene.
Meledic – Mănzăleşti “Festvalul Slănicului”, în a treia
duminicădin luna iulie
Traseu: Buzău – Săpoca – Cernăteşti – Vintilă Vodă - Mânzăleşti.
• Măteşti (11 km): o biserică de la 1692:
• Cernăteşti (19 km): urme arheologice ale unor vechi aşezări
omeneşti (cetăţuie din epoca bronzului);
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
61
- ramificaţie (din zona Cernăteşti – Aldeni) către rezervaţia “Dealul
cu liliac” şi spre Vulcanii Noroioşi;
• Vintilă Vodă (42 km): ruinele cetăţii Vintilă Vodă din sec. al XV-
lea, case ţărăneşti din sec. al XX-lea; în apropiere de Vintilă Vodă se
află ruinele cetăţii Menedic (sau Meledic);
- ramificaţie spre Bisoca de unde se poate ajunge la Pădurea Lacuri şi
Pădurea Bisocăi.
În apropiere de Mânzăleşti se află “Piatra albă” (Grunj), un martor de
eroziune din sare, aflat în albia Slănicului, la confluenţa cu pârâul
Jghiab.
La Mânzăleşti pot fi văzute case cu arhitectură tradiţională din sec. al
XX-lea, iar în apropiere se află muntele de sare şi Platoul Meledic
(unde se desfăşoară Festivalul Slănicului), precum şi peştera
Mânzăleşti (momentan cu intrarea blocată).
Pătârlagele „Targul Cucului”, în prima duminică Paştele ortodox
Traseul: Buzău – Verneşti – Măgura – Cislău – Pătârlagele.
Auto: DN 10 Buzău – Braşov.C.F.R.: linia Buzău – Nehoiaşu.
• Verneşti (9 km): ramificaţie stânga pe valea Nişcovului, spre
Mănăstirea Bradu, spre Dealul Ciolanu (Tabăra de sculptură Măgura,
Mănăstirea Ciolanu);
• Cândeşti (15 km): biserica de la 1660 cu picturi de Nicolae
Grigorescu;
• Sătuc: ramificaţie dreapta spre Berca, Vulcanii Noroioşi, Mănăstirea
Răteşti;
• Unguriu (22 km): mănăstirea din sec. al XVII- lea;
• Măgura: ramificaţie dreapta spre Pârscov (Casa memorială Vasile
Voiculescu), Bozioru (zona Vestigiilor Rupestre) şi spre “Sarea lui
Buzău”; în dreptul basoreliefului ridicat în memoria oştilor lui Mihai
Viteazul, ramificaţie stânga căte Muzeul Pietrei, Tabăra de sculptură
Măgura, Mănăstirea Ciolanu;
• Cislău (48 km): bisericva fostei mănăstiri Cislău (1569), herghelia
de cai de rasă.
Resursele turistice prezentate, deosebit de variate şi atractive pot fi
valorificate şi prin includerea lor în intinerariul unor trasee turistice, ( fig.
13).
Laurenţiu- Marius DINU
62
Figura 13. Trasee turistice
În zona subcarpatică buzoiană se pot desfăşura trasee atât pe Valea
Buzăului spre Nehoiu cât şi pe Valea Slănicului spre Mănzăleşti şi Lopătari
cât şi în zona subcarpatică de contact spre Pietroasele şi la nord de oraşul
Buzău.
Urmărind Valea Buzăului se pot recomanda următoarele trasee: Cislău
Traseu: Buzău - Cândeşti (17 km) – Măgura (30km) – Cislău (50 km).
- Itinerar auto pe DN 10
- CFR linia Buzău – Nehioiaşu
Traseul are urmatoarele componente:
• CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi
locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”;
• SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii;
• MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială
Vasile Voiculescu);
- Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică;
- Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);
- Nucu – aşezările rupestre;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
63
Localitatea este şi punct de plecare în excursiile din zonă şi drumeţiile
montane:
Ex: Cislău - Pătârlagele - Nehoiu - Siriu (45 km) sau Cislău – Bâsceni
- Cătina – Corbu – Chiojd – Bâsca Chiojd (27 km).
După O.G.Lecca – autorul Dicţionarului istoric, arheologic şi
geografic, comuna datează din Evul Mediu timpuriu iar numele şi-l trage de
la “Cislo” care înseamnă loc de strângere a dărilor.
Cislăul a aparţinut în primele decenii ale sec. al XVI-lea, clucerilor
Vlaicu Tătăranu şi Mitrea Vornicul, oameni de încredere ai lui Mircea al II-
lea iar mai târziu domnului Mihnea Turcitul care s-a căsătorit cu Doamna
Neaga în 1582. Din comuna Cislău mai fac parte satele Buda, format în 1580
când Doamna Neaga a construit aici o biserică pentru călugări, apoi Bărăşti
(nume luat de la pârâul Bărasca) şi Gura Bâscei (la confluenţa râului Buzău
cu Bâsca).
Datorită faptului că pământurile au aparţinut pe rând atât domnilor ţării
cât şi mânăstirilor, viaţa localnicilora fost deosebit de aspră, ceea ce a dus la
răzvrătirea în nenumărate rânduri ale acestora, precum şi la “haiducirea”
multora dintre ei. Acesta a fost ca folclorul local să aibă o mulţime de doine
şi balade care desfătarea iubitorilor de folclor.
Ca obiective istorice menţionăm Schitul de la Aninoasa din sec. al
XIV-lea precum şi ruinele curţilor întărite ale castelului ce a aparţinut
Doamnei Neaga – sec. al XVI-lea. Localitatea este deosebit de pitorească,
aşezată într-un cadru natural de o rară frumuseţe.
Tot aici, în anul 1894, a luat fiinţă o herghelie de cai care este în
activitate şi astăzi şi care de-a lungul anilor a furnizat o întreagă pleiadă de
campioni naţionali şi internaţionali:1951 – Budapesta, 1952 – Praga, 1953 –
Varşovia, 1958 – Budapesta, 1968 în Iugoslavia etc., iar şirul campionilor
continuă şi astăzi.
Tot pe Valea Buzăului până la nord de Pătârlagele şi apoi pe o
ramificaţie spre colţi se poate ajunge la aşezările rupestre de la Aluniş.
Asezările Rupestre
Traseu: pe DN 10 Buzău – Măgura (30km) – Pătârlagele (60 km)
ramificaţie spre Colţi DC 69 (70 km) – Aluniş (75 km) – Nucu (cărare de
munte 6 km) – Bozioru – Pârscov - Măgura DJ 203 L – Buzău.
Laurenţiu- Marius DINU
64
Intinerar auto pe DN 10 din Buzău până la Pătârlagele, apoi ramificaţie
dreaptă pe DC 69 până la Colţi, apoi cărare montană 6 km greu accesibilă
iarna până la Nucu, drum spre Bozioru, apoi traseu pe DJ 203 L până la
Măgura în DN 10. Traseul este recomandabil să se facă în două etape: Buzău
– Colţi – Aluniş şi Buzău – Măgura – Buzioru – Fişici – Nucu.
Traseul are urmatoarele componente:
• CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae
Grigorescu şi locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul
cu boi”;
• SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii
Noroioşii;
• MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa
memorială Vasile Voiculescu);
- Ramificaţie spre rezervaţia geologică “Sarea lui Buzău”;
- Basorelief “Fântâna lui Mihai”, cu ramificaţie spre Tabăra de
Sculptură şi Mănăstirea Ciolanu (sec.XVI);
• CISLĂU: herghelia de cai de rasă;
• COLŢI –Muzeul Chihlimbarului;
În zona subcarpatică a judeţului Buzău se află unul din cele mai
interesante ansambluri de vestigii rupestre, constituit din chilii şi biserici,
galerii şi cruci de piatră, prezenţe ale creştinismului pe aceste meleaguri
dintr-o perioadă greu de fixat pe baza materialelor de datare ce le-a furnizat
cercetarea până acum.
În triunghiul greu accesibil cuprins între Nucu (Bozioru), Aluniş
(Colţi) şi Pinul (Brăieşti) se află un complex de aşezări săpate în piatră,
înconjurate dintodeauna de o aură de legendă şi mister. Cine le-a săpat aici,
în locuri cânva izolate, cu răbdare şi tenacitate ce nu suferă comparaţie?
Aşezate pe culmile Crucii Spătarului şi Martirei, aşezările rupestre au
trezit interesul cercetătorilor de foarte multă vreme, dar unele din misterele
lor continuă şi astăzi să nu se lase dezlegate.
Deoarece fiecare aşezare reprezintă un unicat atât ca arhitectură cât şi
ca poziţie, ele nu pot fi grupate decât după persupusa lor vechime, în 4
categorii:
• prima categorie o reprezintă aşezările rupestre care au fost săpate în
sec.VI-IV î.Chr. şi refolosite în Feudalism. Datarea ei s-a făcut după inciziile
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
65
găsite pe pereţii acestor peşterişi care reprezintă 12 pumnale tip Akinakes, 9
vârfuri de lănci şi 7 de săgeţi;
• a doua categorie o reprezintă aşezările săpate în perioada
paleocreştină, sec.III-IV e.n., pe ai căror pereţi s-au păstrat incizate semnul
peştelui şi crucea latină cu capetele braţelor lăţite. Acestea sunt Peştera lui
Iosif, Dionisie Torcătorul, Piatra Îngăurită (toate din satul Nucu), Gura
Tătarilor (Colţii de Sus) şi Aluniş ABC (sat Aluniş). Aceste peşeteri (toate
săpate de mâna omului) păstrează urme de locuire până la începutul secolului
al XIX-lea;
• în a treia categorie de locuinţe rupestre se înscriu cele a căror datare
nu poate fi coborâtă sub secolul al XIII-lea (din lipsa unor elemente sigure de
datare). Şi acestee peşteri au fost folosite, chiar dacă cu intermitenţe, până la
sfârşitul sec. al XVIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea. Acestea sunt:
Agatonul Nou, Bucătăria, Fundătura (sat Nucu) şi peştera din Culmea Pietrei
(sat Ruginoasa – Brăieşti);
• din a patra categorie de aşezări rupestre fac parte cele ce nu pot fi
datate până în prezent, datorită absenţei unor elemente care să ajute la
determinare vechimii lor. Acest fapt se datorează atât factorilor externi care
au dus la degradarea acestora, cât şi datorită intervenţiei ulterioare a
oamenilor, care le-au lărgit şi amenajat pentru locuire sau rugăciune.
În concluzie, în perioada de săpare şi locuire a aşezărilor rupestre din
Munţii Buzăului se întinde pe o perioada a două milenii şi jumătate,
constituind în acest fel o extraordinară dovadă de continuitate a locuitorilor
acestei zone în aceeaşi vatră de locuire.
Dacă în perioada prefeudală aşezările rupestre au fost folosite ca loc de
refugiu şi de cult (fapt dovedit de numeroasele inscripţii şi chiar documente
medievale), în perioadele mai vechi, scopul săpării şi existenţei lor nu este
încă cunoscute. Cu atât mai neclar şi mai misterios pare acest fapt după
descoperirea în peştera de la Aluniş a unei inscripţii care nu a putut fi
descifrată încă, deşi a fost cercetată cu cele mai noi mijloace cunoscute.
O altă caracteristică a unora dintre aşezări este dimensiunea lor, uneori
incredibil de mare. De exemplu peştera din Vârful lui Dragomir (Gura
Tătarilor) străbate versantul dintr-o parte în alta. Nu a putut fi explorată decât
pe o lungime de 40 m, datorită prăbuşirii provocată de inundaţiile din 1975.
Laurenţiu- Marius DINU
66
De existenţa unora din aceste aşezări se leagă şi unele fapte din istoria
neamului. În peştera de la Nenciuleşti (Casa Hoţilor) s-au ascuns semenii
după înfrângerea lor în bătălia de la Sărata (Monteoru) în 1656.
Dar oricare ar fi fost destinaţia lor iniţială, oricare a fost utilitatea lor
de-a lungul vremii, astăzi aşezările rupestre din Munţii Buzăului constitue o
chemare irezistibilă pentru turiştii îndrăgostiţi de mister, de istorie dar şi de
frumuseţile naturale ale zonei.
Pe un traseu asemănător cu cel precedent se poate ajunge la Colţi unde
se află vestitul Muzeu al Chihlimbarului.
Muzeul Chihlimbarului – Colţi
Traseu: Buzău – Cândeşti (17 km) – Măgura (30 km) – Cislău (50 km)-
Pătârlagele (60 km) – Colţi (70km).
Itinerar:
- auto pe DN 10 până la Pătârlagele, apoi pe DC 69 spre Colţi;
- CFR linia Buzăului – Nehoiaşu până la Pătârlagele sau Valea
Sibiciului, apoi auto sau pe jos până la Colţi.
Traseul are urmatoarele componente:
• CÂNDEŞTI – biserica din 1660, cu picturi de Nicolae Grigorescu şi
locul probabil al naşterii celebrului tablou “Carul cu boi”;
• SĂTUC – ramificaţie dreapta către Berca şi Vulcanii Noroioşii;
• MĂGURA – ramificaţie dreapta către Pârscov (Casa memorială
Vasile Voiculescu);
- Sarea lui Buzău – rezervaţie geologică;
- Bozioru – biserica din lemn (secolul al XVIII-lea);
- Nucu – aşezările rupestre;
• CISLĂU: herghelia de cai de rasă;
• COLŢI – ALUNIŞ (5 km): aşezările rupestre.
Turistul ajuns în Pătrlagele poate merge la Colţi, pe un drum spre
dreapta din DN 10, prin Valea Sibiciului, trecând prin localităţile Sibiciu de
Jos, Sibiciu de Sus, Valea Sibiciului. De la Colţi se poate ajunge la Aluniş
unde pot fi vizitate unele din vestitele aşezări rupestre din judeţul Buzău.
De asemenea, pe Valea Buzăului se poate ajunge la Măgura unde se
află Muzeul Pietrei – muzeu în aer liber - şi Mănăstirea Ciolanu într-un
itinerariu intitulat „Călătorie într-o lume a pietrei”.
Traseu: Buzău – Măgura (30km) – Fântâna lui Mihai (32 km) – Nifon (33
km) – Muzeul Pietrei – Tabăra de Sculptură (35 km) – Tisău (36 km) –
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
67
Grăjdana (40 km) – Cârlomăneşti (55 km) – Verneşti (60 km) – Buzău (70
km).
Itinerar auto pe DN 10 până la Fântâna lui Mihai după care ramificaţie la
stânga spre Tabăra de Sculptură şi Mănăstirea Ciolanu până la Haleş. Din
ramificaţie spre stânga până la Verneşti pe DJ 10 D, apoi drumul se continuă
spre Buzău pe DN 10.
Traseul are urmatoarele componente:
• Fântâna lui Mihai – basorelief;
• Nifon – schit şi sanatoriu;
• Muzeul Pietrei – Fântâna Rece;
• Mănăstirea Ciolanu;
• Poiana Pinului – tabăra şcolară;
• Haleş – biserică sec. al XIX-lea;
• Grăjdana – ruine biserică sec. VII-lea;
• Cârlomăneşti – ruine cetate dacică sec. II – I î.Chr.
Din Buzău, urmând DN 10 Buzău – Braşov, turistul urmează Valea
Buzăului în amonte, până la Fântâna lui Mihai, basorelief din piatră ridicat
de pietrarii din Ciuta şi de sculptorul Gheorghe Comanân memoria oştilor
voievodului Mihai Viteazul.
De aici, spre stânga, un drum local urcă Dealul Ciolanului, trecând pe
la Nifon unde se află un schit cu hramul „Sf. Pantelimon”. Drumul trece apoi
pe la Muzeul Pietrei, un muzeu în aer liber înfiinţat în anul 1978 lângă o
fântână cioplită în piatră în formă de cupă de meşterii locali. Aici au fost
adunate unele din cele mai reprezentative sculpturi realizate de-a lungul
timpului de cioplitori anonimi de pe Valea Buzăului.
Ajungem apoi la Tabăra de Sculptură Măgura. Aici, în poienile
Cetăţile Tisăului, a avut loc în anul 1970 prima ediţie a taberei de scluptură,
urmărind continuarea unei vechi tradiţii locale; timp de 16 ani, au participat
anual la această manifestare câte 16 sculptori cu diferite stiluri de modelare a
pietrei. Datorită ineditului expunerii muzeistice în aer liber a sculpturilor şi
frumuseţii zonei, Tabăra de Sculptură reprezintă un loc unic, fiind cel mai
mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară.
În imediata vecinătate a Taberei de Sculptură Măgura se află
Mănăstirea Ciolanu, o mănăstire cu o bogată istorie şi aşezată într-un cadru
natural de excepţie.
Laurenţiu- Marius DINU
68
Mănăstirea se află pe versantul sud-vetic al Dealului Ciolanu, într-o
poiană, fiind alcătuită din două biserici, un muzeu, precum şi mai multe
chilii. Biserica mică (mai veche), având hramul „Sf. Gheorghe”, a fost
construită după tradiţie de Doamna Neaga (soţia Domnitorului Mihnea
Turcitul) la sfârşitul secolului al XVI-lea iar după alte izvoare scrise biserica
ar fi fost construită în anul 1568 de Dumitru Ciolanu (boier transilvănean)
împreună cu doi boieri din Verneşti (Radu şi Dragomir Sorescu).
Pictura bisericii datează din1860. Schitul s-a extins ulterior, episcopul
Chesarie construind în anul 1828 o biserică nouă, mai mare, cu hramul “Sf.
Apostoli”, pictată de Nicolae Teodorescu Pitarul (şeful şcolii de zugravi de la
Buzău). Biserica are de suferit de-a lungul timpului de pe urma incendiilor şi
a cutremurelor, fiind refăcută de fiecare dată.
Pictura a fost refăcută tot de către Nicolae Teodorescu şi de nepotul
său Gheorghe Tătărescu, precum şi de Nicolae Şolescu. Se mai păstrează şi
azi în biserica cea nouă o parte din pictura originală realizată de Gh.
Tătărescu şi N. Teodorescu (catapeteasma şi câteva icoane). Între 1970 şi
1984, s-au construit două părţi din careul de incintă care cuprinde mai multe
case.
Aripa de sud adăposteşte şi muzeul în care se găsesc obiecte de valoare
artistică şi documentară: unelte casnice legate de ocupaţiile localnicilor,
manuscrise din sec. al XVI-lea şi al XVII-lea, găsite la Ciolanu, inclusiv
primele tipărituri ale Episcopiei Buzăului, icoane vechi, obiecte de cult. La
Ciolanu au fost îmormântaţi, în afară de vieţuitorii mănăstirii, şi unii episcopi
ai Buzăului: Filotei, Dionisie Romano, arhiereul Policarp, pictorul Nicolae
Teodorescu.
Urmărind zona de contact a Subcarpaţilor cu Câmpia Română şi apoi
pătrunzând mai mult în aria colinară, se poate desfăşura traseul Buzău –
Pietrosele – Sărata Monteoru – Buzău intitulat sugestiv “Drumuri în istorie”.
Buzău – Pietroasele – Sărata Monteoru
Traseu: auto pe DN 1 B (20 km), după comuna Ulmeni ramificaţie spre
Pietroasele pe DJ 203 L (5 km), apoi spre Izvorul Dulce – Gura Sărăţii pe DJ
203 C şi spre Monteoru pe DC 47 (14 km de Pietroasele). Din Monteoru se
poate ajunge în Buzău pe DJ 203 G până la Popasul Mierlei de unde drumul
continuă spre Buzău pe DN 1 B (22 km de Monteoru).
Traseul are urmatoarele componente:
- Clondiru de Sus – necropolă sec.IX-X e.n;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
69
- Pietroasa Mică - aşezare geto-dacică sec. IV-I î.e.n.;
- Izvorul Dulce – aşezare sec. IV-III î.e.n.;
- Pietroasele;
- Monteoru.
La 20 km de Buzău, pe DN 1 B, drumul se ramifică către una din cele
mai pitoreşti zone ale judeţului Buzău: comuna Pietroasele, arie geografică
încărcată de istorie, de legendă, de mister, dăruită de Dumnezeu cu oameni
harnici care au făcut din zonă o adevărată gură de rai.
Localitatea este aşezată la poalele dealului Istriţa, unde în 1837 a fost
descoperit celebrul tezaur “Cloşca cu puii de aur”, unde şi astăzi locuitorii
sunt încredinţaţi că zona mai ascunde numeroase comori dar care nu pot fi
căutate datorită blestemului de care localnicii sunt încredinţaţi că există şi le
apără. Descoperirea Cloştii cu puii de aur din 1837 a fost urmată de o
adevărată aventură.
Iniţial tezaurul cuprindea 26 piese din aur de cea mai bună calitate şi
avea încrustate în el o mulţime de pietre preţioase. Găsit de 4 ţărani ce lucrau
la exploatarea pietrei, tezaurul, atribuit după ultimele cercetări meşterilor
daci, dar şi cu piese de provenienţă vizigotă, a aparţinut probabil acestora din
urmă sau romanilor care au ridicat aici un castru după recuperarea Daciei în
perioada 306-337 e.n.
Ascuns de găsitori în podul unei case, a trebuit în scurt timp să fie
vândut unui antreprenor datorită faptului că acea casă unde era ascuns
trebuia să fie demolată. Dar şi cumpărătorul nou l-a ascuns în malul râului
Câlnău unde executa un pod, cu gândul de a-l scoate mai târziu din ţară. Dar
o viitură puternică a rupt malul râului unde era ascuns, ajungând astfel în
posesia statului. Dar epopeea acestuia nu se sfârşise. În 1917 este depozitat la
Moscova împreună cu tezaurul ţării unde a rămas până în 1956. Dar la
restituire, tezaurul mai cuprindea doar 12 piese, care se află acum la Muzeul
Naţional.
Al doilea “tezaur” al zonei este viţa de vie, din care se obţin renumite
vinuri de Pietroasele medaliate la mai multe târguri internaţionale. Aici se
află o staţiune de cercetări viticole înfiinţată în anul 1893, unde turiştii pot
face degustări de vinuri într-o cramă deosebit de frumoasă.
De la Pietroasele, pe un drum local se poate ajunge în staţiunea Sărata
Monteoru. Localitatea este aşezată la 86 m, altitudine pe pârâul Sărata; îşi
Laurenţiu- Marius DINU
70
trage numele de la acesta, iar toponimicul “Monteoru” de la “montur” care
este echivalent cu “muntişor”, “muncel” deci un “munte mai mic”.
Apele minerale de la Sărata Monteoru, cunoscute în trecut “Izvoarele
sărate de la Monteoru”, au atras atenţia specialiştilor din lumea medicală
începând cu 1880, acestea fiind puse în evidenţă odată cu săparea sondelor
pentru exploatarea petrolului.
Din 1929 se aplică la Monteoru procedeul de exploatare a petrolului
prin galerii. De pe platforma şi pereţii galeriilor săpate în adâncime ca la o
mină de cărbuni picură ţiţeiul care se scurge într-un puţ colector adânc de
peste 250 m. Procedeul de exploatare este unic în Europa. Mina de petrol
aflată şi astăzi în funcţiune constitue una din principalele atracţii ale zonei.
Din 1880 Grigore Constantinescu Monteoru devine proprietarul moşiei
Sărata Ogrăzile şi continuă să cumpere şi alte puţuri devenind proprietar
exclusiv al exploatărilor de petrol din zona Monteoru.
În anul 1890 medicul francez Guyenot din Paris, studiind apele
minerale de le Monteoru, l-a îndemnat pe Grigore Constantinescu Monteoru
– proprietarul terenurilor – să facă un stabiliment de băi. Construcţia acestuia
a început în 1883 după planurile inginerului Eduard Honzik.
Cu ocazia săpăturilor pentru începerea lucrărilor de construcţii, acesta
descoperă unul din cele mai mari complexe arheologice cu aşezări şi cimitire
care atestă o locuire neântreruptă pe aceste locuri din Neolitic până în sec.
XII î.Chr.. Este denumită “Cultura Monteoru”.
Stabilimentul de băi construit era dotat modern cu hoteluri, parc şi
restaurant, asigurat cu apă potabilă şi electricitate. Se mai adaugă apoi un
spital, poştă şi se face drum de acces la şoseaua naţională. Construcţiile au
durat până la primul război mondial când au fost distruse aproape total, stare
care a persistat până în preajma celui de-al doilea război mondial când este
din nou distrusă. După 1955 se începe refacerea acesteia construindu-se
treptat actuala bază de agrement.
Staţiunea atrage mulţi turişti datorită factorilor naturali, dar şi datorită
altor atracţii. Factorii naturali terapeutici sunt reprezentaţi în principal de:
- Numeroasele izvoare cu ape minerale concentrate, clorurate, iodurate,
bromurate, sodice, calcice, magnezice, sulfuroase, hipertone;
- Nămolul mineral;
- Bioclimatul sedativ de cruţare.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
71
În prezent, aici există un ştrand cu apă sărată, care împreună cu factorii
de climă sporesc atractivitatea zonei.
La Monteoru, la altitudinea de 200-275 m, se află Parcul dendrologic –
o pădure de cca. 2 ha., deosebită prin varietatea speciilor forestiere; se
întâlnesc aici specii exotice din China, Japonia şi America de Nord: ginkgo,
bujorul de mare, simbovina americană, castanul cu flori galbene precum şi
alte specii care dau zonei, prin coloritul florilor şi frunzelor, un aspect
deosebit.
Sărata Monteoru este o staţiune care dispune de numeroase facilităţi de
cazare, servire a mesei şi divertisment: hoteluri, camping, bungalow, unităţi
de cazare agroturistice, restaurante, baruri, teren de sport, precum şi bază de
tratament.
Laurenţiu- Marius DINU
72
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
73
7. ANALIZA SWOT ŞI PROGNOZA DEZVOLTĂRII
TURISMULUI RURAL
Analiza detaliată a contextului social-economic, a resurselor,
potenţialului de dezvoltare au permis efectuarea unei analize SWOT.
SWOT = Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats;
Puncte tari, puncte slabe, oportunitaţi şi ameninţări.
ANALIZA SWOT PENTRU CONTEXTUL SOCIO ECONOMIC
PUNCTE TARI
Agricultura, turismul şi activităţile
conexe sunt privite atât de locuitori
cât şi de administraţia locală drept
principalele direcţii de dezvoltare;
Omogenitatea teritoriului. Nu există
mari discrepanţe între diferitele
localităţi ale zonei de studiu, cu
excepţia comunei Berca unde
predomină industria extractivă, în
toate celelalte agricultura are
ponderea cea mai mare;
Diversitatea naturală este privită ca o
potenţială resursă exploatabilă
durabil;
Marea majoritate a localităţilor au
acelaşi tip de probleme: alimentarea
cu apă, drumurile, deşeurile,
comunicaţiile. Aceasta permite
elaborarea unor planuri de acţiune
care să beneficieze de cointeresarea
majorităţii;
Cetăţenii şi administraţiile au
identificat problemele majore şi
propun soluţii viabile;
Există un potenţial uman pentru
activităţile de turism corelat cu
agricultura.
OPORTUNITĂŢI
Existenţa fondurilor europene;
Propunerea unui proiect de
strategie la nivel judeţean
(Proiect PHARE);
Existenţa interesului de
colaborare din partea
partenerilor;
Propunerea unor proiecte de
infrastructură, deşeuri, alimentări
cu apă, la nivel regional;
Strategia este în concordanţă cu
planurile naţionale de dezvoltare
din turism, educaţie etc.
Laurenţiu- Marius DINU
74
PUNCTE SLABE
Lipsa unei viziuni pe termen lung.
Majoritatea proiectelor, existente,
sunt proiecte de infrastructură
rutieră şi de alimentare cu apă;
Lipsa de formare şi de exerciţiu în
realizarea unor planuri de
dezvoltare;
Lipsa parteneriatelor în cadrul
aceleiaşi comunităţi sau intre
comune pentru rezolvarea unor
nevoi comune, cu excepţia
Grupului de Acţiune Locală, iniţiat
în vederea creării unui teritoriu
LEADER;
Lipsa participării civice. Există
doar câteva organizaţii
neguvernamentale în toată zona;
Turismul este văzut ca un panaceu
dar nu există proiecte concrete în
domeniu;
Lipsa unor proiecte de anvergură;
Lipsa unei campanii de informare /
promovare / comunicare.
AMENINŢĂRI
Izolarea zonei în cadrul regiunii /
la nivel naţional;
Pierderea şansei de a accede la
fonduri comunitare;
Depopularea zonei şi pierderea
valorilor locale.
ANALIZA SWOT PENTRU SECTORUL TURISM
PUNCTE TARI
Potenţialul foarte mare oferit de
patrimoniul natural şi cultural
pentru ecoturism;
Lipsa poluării sau distrugerilor
datorate activităţilor umane. Cu
excepţia anumitor zone precum
Lopătari (unde sunt 30 de gatere)
şi Bisoca unde este un puternic
impact negativ al exploatărilor
forestiere;
Existenţa unei agriculturi
tradiţionale;
Buna poziţionare geografică: la
intersecţia rutelor de comunicare
între Muntenia, Moldova,
Transilvania;
Viaţa rurală relativ nealterată;
OPORTUNITĂŢI
Dezvoltarea interesului pentru
turismul rural / ecoturism;
Existenţa unor mari oportunităţi de
finanţare prin fondurile europene;
Patrimoniul cultural şi natural
poate fi pus în valoare, existenţa
unor activităţi tradiţionale bine
păstrate: reţete locale, produse
“curate”, lucuitorii ataşaţi valorilor
locale;
Memoria unei vieţi tradiţionale
este încă prezentă;
Poziţionare bună în Regiunea 2
Sud pentru dezvoltarea unor
circuite turistice majore: litoral,
deltă, zona Vrancea – Măcin.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
75
Existenţa unei reţele de drumuri
comunale şi forestiere cu un mare
potenţial pentru dezvoltarea
drumeţiei, cicloturismului şi
turismului ecvestru, turismului de
descoperire, turismului de
aventură;
Deschiderea administrţiei judeţene
şi a administraţiilor locale pentru
realizarea unor proiecte de turism;
Potenţialul pe care il are zona
pentru a fi creat un geoparc
( Geoparcul Ţinutul Buzăului).
PUNCTE SLABE
Inexistenţa unui sistem coerent de
informare şi promovare a zonei;
Lipsa informaţiilor pentru a se
putea realiza un studiu de piaţă:
număr de vizitatori, interesul
localnicilor pentru turism, profilul
vizitatorilor etc;
Accesul dificil în teritoriu;
Lipsa unei infrastructuri de cazare,
restauraţie, ghidaj;
Sezon turistic limitat la 4 - 6 luni;
Lipsa unor finanţări la nivel local
pentru iniţierea unor proiecte pilot;
Lipsa unei strategii de dezvoltare
turistică, în condiţiile în care
majoritatea celor chestionaţi văd
turismul ca cea mai bună soluţie de
dezvoltare;
Slaba ofertă de produse locale
agricole;
Slaba ofertă de preparate culinare
locale în zonă, lipsa unui ghid al
reţetelor tradiţionale;
Lipsa de încredere şi iniţiativă în
iniţierea de proiecte bazate pe
utilizarea produselor locale;
Lipsa unei diagnoze teritoriale - ca
bază pentru aplicarea de proiecte
finanţabile din fondurile
structurale.
AMENINŢĂRI
Tergiversarea formării de structuri
asociative şi lipsa de corelare, la
nivel local, regional a diverselor
programe / proiecte;
Apariţia unor conflicte între
grupuri cu interese diferite:
asociaţii de vânătoare, promotori ai
ecoturismului;
Incapacitatea celor interesaţi de a
reacţiona într-un timp scurt pentru
realizarea unei strategii care să
asigure cadrul de aplicare a
proiectelor identificate.
Laurenţiu- Marius DINU
76
Resursele zonei pentru turism, zona este rurală, cu o concentrare a
locuirii mai ales în lungul văilor, cu raporturi foarte diferite de utilizare a
terenurilor între comunele componente, aşa cum reiese din datele prezentate
şi cu multe resurse turistice insuficient exploatate. Elementele de atracţie
naturală sunt reprezentate de Vulcanii noroioşi, complexul de la Meledic,
Focul Viu (Lopătari), Zona Lacurile (Bisoca), siturile SCI (Natura 2000)
propuse pentru zona Bisoca – Mânzăleşti, Meledic, Vulcanii noroioşi, Lunca
Buzăului, diverse forme erozionale (Tronul lui Negru Vodă), lacurile,
chihlimbarul de la Colţi, fenomenele geologice ce apar în zona Vintilă Vodă,
Colţi, Bozioru. Biodiversitatea este şi ea foarte diversă, zona fiind situată la
confluenţa dintre trei zone biogeografice: stepică, alpină şi continentală.
Cu excepţia Vulcanilor noroioşi nici unul dintre situri nu are marcaje,
puncte de informare, pliante. Singurele informaţii putând fi obţinute din
pagini web, de la autorităţi şi de la localnici. Evenimentele specifice sunt
legate mai ales de târguri şi festivaluri: Pe plaiuri bisocene (Bisoca), Târgul
de Sfânta Marie (Cozieni), Târgul de Ziua Crucii (Vintilă Vodă), târgurile
săptămânale din lungul văii Slănicului.
Patrimoniul cultural şi istoric este inegal repartizat. Deşi urmele de
locuire sunt frecvent semnalate nu există situri arheologice amenajate. Cele
mai importante situri culturale protejate sunt mănăstirile (Răteşti, Găvanu,
Poiana Mărului) şi cele aproximativ 30 de chilii, locuinţe rupestre şi biserici
din zona Aluniş – Nucu.
Serviciile de informare şi documentare sunt oferite de monografiile
publicate de Consiliul Judeţean, Muzeul Judeţean, monografiile câtorva
comune şi siturile web de turism, majoritatea create şi întreţinute de amatori.
Nu există panouri de semnalizare, puncte de informare, pliante specifice.
Infrastructura rutieră şi căile de acces: accesul este asigurat pe calea
ferată Buzău – Pătârlagele şi rutier de DN 10 (Brasşov – Buzău – Râmnicu
Sărat) care strabate la sud o mică porţiune din teritoriu. Din aceasta, în
lungul văilor Slănicului, Bălăneasa, Sărăţel se desprind drumuri judeţene şi
comunale. Majoritatea au porţiuni greu practicabile din cauza alunecărilor de
teren şi inundaţiilor. Marea densitate de drumuri comunale sau forestiere
poate fi un element pozitiv pentru turismul de promenadă şi descoperire.
Nu există ghizi oficiali pentru teritoriu, activităţi de orientare şi ghidaj
pentru anumite grupuri de turişti fiind asigurate de proprietarii unor pensiuni
sau cluburi (Colţi, Blăjani) şi parţial de custodele de la Vulcanii noroioşi.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
77
Serviciile financiare precum bănci, birouri de schimb sunt disponibile
în oraşe (Buzău, Patârlagele). Spaţiile sau serviciile de recreere sunt foarte
puţine. În afara siturilor menţionate şi a Muzeului de la Colţi nu există alte
facilităţi. Există excursii organizate ce apelează la ghizi locali dar toate sunt
din exterior sau sunt oferite de unii proprietari de pensiuni. Spaţiile de
campare sumar amenajate sunt în zonele Meledic, Bisoca, Berca.
Pe baza analizării situaţiei şi a analizei SWOT s-a elaborat punctul de
pornire ce este reprezentat de viziune, un turism sustenabil bazat pe
valorificarea obiectivelor turistice existente, turismul devenind un motor al
dezvoltării zonei subcarpatice buzoiene.
Punctele ce au determinat viziunea sunt, dezvotarea turistică
sustenabilă, trebuie sa se faca prin implementarea unor programe şi activităţi
ce trebuie dezvoltate pe termen lung şi mediu ţinându-se cont de viziunea
ecologică prin care mediul natural şi resursele locale să nu fie afectate sau
deteriorate.
Dezvoltarea economică a zonei de studiu, se poate realiza şi datorită
dezvoltării industriei turistice şi ridicarea nivelului de trai al cetăţenilor prin:
creşterea veniturilor directe din turism, efectul multiplicator al turismului
prin dezvoltarea generală pe care o angrenează atât în celelalte ramuri ale
economiei, cât şi pe plan social.
Subcarpatii Buzăului se pot evidenţia în primul rând pe baza
obiectivelor turistice existente şi reprezintă un punct forte al analizei SWOT,
fără de care dezvoltarea turistică a unei zone nu se poate realiza. De
asemenea trebuie dezvoltate activităţi de marketing menite să promoveze
produsele şi serviciile turistice din Subcarpaţii Buzăului , dar şi tradiţiile şi
cultura buzoiană.
Programe ce stau la baza elaborării strategiei, pentru dezvoltarea şi
promovarea turismului din Subcarpaţii Buzăului, (fig. 14), trebuie dezvoltate
activităţi ce ţin cont atât de posibilităţile locale armonizate cu ideile de
dezvoltare naţională şi regională, pentru a uşura accesarea de fonduri
europene. De aceea se doreşte o strategie orientată spre o serie de acţiuni ce
vizează obiectivele, priorităţile şi domeniile de intervenţie prin crearea de
proiecte posibile.
Strategia trebuie elaborata astfel încât majoritatea domeniilor de
intervenţie, a priorităţilor şi a ideilor de dezvoltare propuse să fie
fundamentate, realizabile şi în acelasi timp eligibile spre finanţare în cadrul
Laurenţiu- Marius DINU
78
programelor Uniunii Europene, astfel, un criteriu important în elaborarea
Programelor de Dezvoltare şi promovarea a turismului şi agroturismului îl
are corelarea sistemului de obiective a strategiei ce urmează a fi elaborată cu
documentele de programe în vigoare.
Figura 14. Realizarea de programe turistice a domeniilor de intervenţie
si a programelor rezultate
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
79
8. EVALUAREA POTENŢIALULUI TURISTIC
SUB FORMĂ DE PUNCTAJ
Pornind de la abordările teoretico–metodologice de până acum, cu
privire la principiile de realizare a zonării turistice a teritoriului, s-a realizat
evaluarea potenţialului turistic al unităţilor administrativ-teritoriale de bază
din zona de studiu. Pentru aceasta au fost stabilite elemente de analiză pentru
delimitarea teritoriului analizat precum resurse naturale, resurse antropice,
infrastructură specific turistică și infrastructura tehnică, fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale acordândui-se un punctaj realizat conform
Institutului Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism, (tabelul 2).
De asemenea, pentru o mai bună evidențiere a distribuției fiecărei
structuri turistice la nivelul fiecărei unități adminstrativ-teritoriale, a fost
realizată o reprezentare spaţială a punctajului, rezultând în final diferite hărți
ale potenţialului turistic, (fig. 15, 16, 17, 18, 19).
Utilizarea mijloacelor grafice în analiza spațială a structurilor turistice
din arealul analizat (resursele naturale, antropice, infrastructura turistică şi
tehnică, iar în final potenţialul turistic total rezultat din însumarea celor patru
componente) oferă o imagine de ansamblu a potențialului turistic existent,
parțial valorificat, remarcându-se astfel posibilităţi viabile de investiții
pentru antreprenorii din zonă sau din afara arealului de studiu, în vederea
valorificării durabile a zonei subcarpatice buzoiene.
Tabelul 2. Evaluarea potenţialului turistic sub formă de punctaj, pe tipuri de
structuri turistice existente la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale
Nr.
crt.
Unitatea
adm.
teritorială
Resurse
naturale
Resurse
antropice
Punctaj
total
resurse
turistice
Infrastr.
specific
turistică
Infrastr.
tehnică
Punctaj total
infratructură
1 Oras
Nehoiu
8.00 6.00 14.00 0.02 15.00 15.02
2 Oras
Patârlagele
10.00 7.00 17.00 0.00 15.00 15.00
3 Beceni 5.00 7.00 12.00 0.09 10.00 10.09
4 Berca 14.00 7.00 21.00 0.00 19.00 19.00
Laurenţiu- Marius DINU
80
5 Bisoca 11.00 7.00 18.00 0.00 5.00 5.00
6 Blăjani 5.50 7.00 12.50 50 0 5.00 5.00
7 Bozioru 7.00 6.00 13.00 0.00 7.50 7.50
8 Brăesti 6.50 0. 00 6.50 0.00 7.50 7.50
9 Breaza 4.50 0.00 4.50 0.01 7.50 7.51
10 Calvini 5.50 7.00 12.50 0.01 7.58 7.59
11 Căneşti 5.00 0.00 5.00 0.00 7.50 7.50
12 Cătina 5.00 0.00 5.00 0.00 7.50 7.50
13 Cernăteşti 7.00 0.00 7.00 0.00 7.50 7.50
14 Chiliile 6.50 7.00 13.50 0.00 5.00 5.00
15 Chiojdu 10.00 8.00 18.00 0.02 2. 50 2.52
16 Cislău 7.00 8.00 15.00 0.32 15.00 15.32
17 Colţi 13.00 9.00 22.00 0.00 7.50 7.50
18 Cozieni 4.00 0.00 4.00 0.00 7.50 7.50
19 Gura
Teghii
9.50 8.00 17.5 0.02 5.00 5.02
20 Lopătari 12.50 8.00 20.50 0.00 5.00 5.00
21 Măgura 5.50 7.00 12.50 0.00 12.50 12.50
22 Mânzăleşti 12.50 8.00 20.50 0.01 2,50 2.51
23 Merei 11.50 6.00 17.50 1.52 19.00 20.52
24 Năeni 6.00 5.00 11.00 00 0 7.50 7.50
25 Odăile 5.50 0.00 5.50 0.00 7.50 7.50
26 Pănătău 6.50 8.00 14.50 0.00 7.50 7.50
27 Pârscov 6.50 1.00 7.50 0.00 12.50 12.50
28 Pietroasele 5.00 6.00 11.00 0.00 12.50 12.50
29 Săpoca 3.50 0.00 3.50 0.00 7.50 7.50
30 Scorţoasa 12.00 0.00 12.00 0.00 5.00 5.00
31 Siriu 9.00 0.00 9.00 0.09 7.50 7.59
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
81
Realizat după Institutul Naţional de Cercetare –Dezvoltare în Turism
(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)
Figura 15. Potenţial turistic - resurse naturale
32 Tisău 7.00 6.00 13.00 0.09 2.50 2.59
33 Verneşti 5.00 6.00 11.00 0.00 12.50 12.50
34 Vipereşti 11.00 8.00 19.00 0.00 10.00 10.00
Laurenţiu- Marius DINU
82
(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)
Figura 16. Potenţial turistic - resurse antropice
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
83
(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)
Figura 17. Potenţial turistic - infrastructura turistică
Laurenţiu- Marius DINU
84
(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)
Figura 18. Potenţial turistic - infrastructura tehnică
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
85
(Sursa: prelucrare date Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Turism)
Figura 19. Potenţial turistic - total
Laurenţiu- Marius DINU
86
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
87
9. STUDIU DE CAZ
În final s-a realizat un studiu cu privire la percepţia administraţiilor
locale şi a populaţiei privind disfuncţionalităţile şi obiectivele de dezvoltare
şi percepţia asupra turismului în cadrul economiei locale, realizat pe baza
chestionarelor completate, interviurilor şi documentării în teren, din care a
rezultat un studiu de caz.
Percepţia administraţiilor locale şi a populaţiei privind disfuncţionalităţile şi
obiectivele de dezvoltare
Comuna Problemele identificate
Administraţie şi
interviuri
Obiective de
dezvoltare
(propuneri ale
administraţiilor)
Obiective de
dezvoltare
(din interviuri)
Beceni
Nu au apă curentă în comună;
Slănicul sapă în drumul
judetean;
Deşeuri aruncate în râu;
Nu se colectează organizat
gunoiul din sate;
Tinerii, deşi atraşi să facă
liceul aici în loc să plece la
Buzău sau în alte oraşe,
pleacă pe şantiere în
Bucureşti.
Dezvoltarea sectorului
de confecţii;
Extinderea capacităţii
de prelucrare a
produselor animalelor,
inclusiv diversificarea
produselor;
Procesarea fructelor.
Cursuri de turism rural
în liceu şi elevii să
devină promotori în
turismul rural;
Uscatorie de fructe la
nivel mai mare;
Un târg cu specific;
Caiac-canoe pe râurile
de apă sărată;
Ciclism, motociclism
pe poteci de deal;
Deltaplanorism;
Festival de film pentru
elevii de liceu;
Turism ecologic, sală
de spectacole şi un
stadion.
Berca
Lipsa locurilor de muncă şi a
şcolilor. E o singură şcoală ce
are şi clase de liceu şi de
scoală primară, clase I-XII în
satul Berca;
Fabrica “Cristal Arting
Super” a fost închisă;
Reducerea activităţii de la
Schela Berca;
Animalele nu mai pot fi
hrănite, lipsă resurse;
Cojani - apa potabilă curentă,
gaze şi şcoală, lipsă;
Viforâta şi Beceni şi Valea
Nucului - apa curentă şi gaze.
O parte din gospodăriile din
Titirligu nu au apă şi nici
gaze;
În Pâclele drumul este prost.
Devoltarea turismului;
Extinderea reţelei de
apă şicanalizare;
Modernizare staţiei de
epurare existente şi
două staţii noi;
Depozite ecologice de
gunoi;
Spaţiu pentru târguri;
Repararea drumurilor
de acces către satele
componente;
Zona de recreere în
Berca;
Facilităţi pentru
agroturism;
Muzeu / Teatru.
Înfiinţarea de centre de
prelucrare a cărni şi
laptelui;
Înfiinţarea unor
societăţi de construcţii
civile;
Înfiinţarea unor
societăţi de tâmplărie
metalică;
Crearea unor unităţi
pentru exploatarea şi
prelucrarea lemnului;
Unitate de fabricare a
rachiului de fructe.
Laurenţiu- Marius DINU
88
Bisoca
Starea drumurilor din
comună;
Alunecările de teren,
transportul către şi dinspre
alte localităţi;
Iluminatul public doar în
două sate din opt, Bisoca şi
Pleşi;
Alimentarea cu apă;
Pădurea Găvanu (pini) apare
menţionată ca fiind arie
protejată, dar a fost
retrocedată şi tăiată;
Clasele de liceu pot să fie
anulate lipsă de elevi;
Autorizarea şcolilor din satele
mărginaşe;
Migraţia, preponderent în
Italia.
Infiinţarea de
microferme specializate
pe creşterea animalelor;
Extinderea suprafeţelor
de pomi fructieri;
Secţie de prelucrare a
produselor animaliere;
Bichetarea
rumeguşului;
Prelucrarea fructelor;
Infiinţarea de pensiuni.
Pescuit în zona
Lacurile;
Plimbări către diferitele
obiective;
Ciclism, sporturi
offroad;
Practicarea escaladei
(faleze de gresie) şi a
boulderingului (grupări
de bolovani).
Bozioru
Problema drumurilor între
sate;
Clase simultane din cauza
numărului mic de elevi;
Populaţie îmbătrânită – „se
depopulează satele”;
Deşeurile;
Lipsa conectării la internet.
Constituirea unor
centre de colectare a
laptelui, lână, piei;
Exploatarea lemnului;
Eficientizarea
sectorului zootehnic.
Turism – trasee în
întregul complex de
aşezări rupestre,
plimbări pe cai;
Reabilitarea bazei de
tratament de la Fişici;
Reînfiinţarea distileriei;
Creşterea animalelor;
Valorificare plante
medicinale.
Brăieşti
Refacerea drumului Brăeşti-
Pinu, drumurile reprezintă un
obstacol important pentru
dezvoltare;
Captarea de apă de la Oale
până în Brăieşti a fost
dezafectată şi oamenii au
rămas fără apă (deşi era
mirositoare şi foarte dură);
Tinerii pleacă în alte părţi
deoarece nu sunt locuri de
muncă;
Lumea se ocupă în zonă de
creşterea animalelor (oierit),
dar mult mai puţini decât pe
vremuri;
Până la Buzău nu există nici
un punct de prelucrarea
laptelui.
Înfiinţarea unei
societăţi de transport;
Mici ateliere
(frizerie,cismărie,
tâmplărie);
Cabinete medicale
specializate;
Secţie de prelucrarea
fructelor de pădure;
Balastiere care să
valorifice pietrişul şi
nisipul;
Farmacii cu profil
uman, veterinar,
fitosanitar.
Modernizare
drumurilor comunale;
Aducţiune apă în satele
comunei;
Construcţia unei şcoli
noi;
Dezvoltarea micii
industrii.
Căneşti
Drumurile intracomunale;
drumul Şuchea – Odăile a
fost reabilitat, dar a suferit
deja o ruptură; celelalte sate
Secţii de prelucrare a
produselor animaliere;
Secţii de prelucrare a
fructelor de pădure;
Turism – satul Păcuri,
izvoarele sulfuroase,
legătură cu Valea
Sărăţelului prin Odăile;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
89
sunt prost conectate la centrul
de comună;
Alimentarea cu apă s-a făcut
la Căneşti, Şuchea,Valea
Verzei; la Negoşina nu toate
uliţele au apă de la reţea;
funcţionează după un
program dimineaţa şi seara;
la Păcuri au apă de la fântână
(sunt vreo 20 de familii);
Deşi ţeava de gaze trece prin
comună, nu există alimentare
cu gaze;
Lipsa locurilor de muncă;
Lipsa internetului.
Exploatarea izvoarelor
minerale;
Reâmpădurirea
suprafeţelor defrişate;
Extinderea suprafeţelor
cu pomi fructiferi;
Farmacie cu profil
uman, veterinar,
fitosanitar.
Creşterea animalelor,
înfiinţarea unui centru
de achiziţii, constituirea
unei reţele de
distribuţie a produselor;
Pomicultura.
Chiliile
Comuna suferă de depopulare
şi de lipsa locurilor de muncă
şi a infrastructurii;
Drumul judeţean are porţiuni
dificile. Legătura cu
Lopătariul se face mai ales
peste deal, dar există şi un
drum reabilitat;
Deşi există un dispensar
sătesc cu câteva paturi (însă
fără apă curentă), medic este
doar în comuna alăturată;
Autobuzele şi microbuzele
circulă bine vara, însă iarna
se întâmplă să nu poată
ajunge până aici;
Alunecările de teren care mai
distrug gospodării.
Industrializarea
fructelor;
Uscatoare de fructe;
Exploatarea şi
prelucrarea lemnului;
Industrializarea
produselor de origine
animală;
Extinderea suprafeţelor
cultivate cu pomi;
Farmacie cu profil
uman, veterinar,
fitosanitar.
Comuna poate
reprezenta un bun punct
de legătură între văi,
datorită trecerilor spre
Valea Slănicului. În
ciuda existenţei Lacului
Mocearu, turismul nu
este deloc dezvoltat,
lipseşte infrastructura
de orice fel;
Se poate practica un
turism cu carele cu boi,
eventual cu caii.
Colţi
Drumurile proaste;
Alimentarea cu apă
defectuoasă;
În Muscelu nu e pânză
freatică, ci doar izvoare de
munte care seacă atunci când
e secetă;
Populaţia îmbătrânită,
plecarea tineretului.
Reabilitarea clădirii
muzeului
Chihlimbarului;
Reabilitarea şcolii.
Comună ce poate fi
legată de Bozioru şi de
acolo de Lopătari şi
Gura Teghii;
Trasee turistice în
munţi, la biserici.
Cozieni
Apa potabilă. In general,
fiecare gospodărie are fântână
în curte, dar de cele mai
multe ori apa nu este
potabilă;
Lipsa locurilor de muncă. În
general, lumea munceşte la
Pârscov la taiat pădurea sau
la fabrica de sticlă din Sătuc;
Cu 12 ani în urmă era o
fabrică de marmeladă în satul
Ateliere de frizerie,
coafură, croitorie,
tâmplărie;
Societăţi de transport în
comun pe ruta Buzău;
Cabinete medicale
specializate;
Centre de exploatare a
materialelor de
construcţie;
Unitate de
Oamenii au pământ în
zona de câmpie, în
comuna Padina şi ar
putea fi exploatat mai
eficient, există două
asociaţii în comună
care se ocupă de
exploatarea acestor
zone.
Laurenţiu- Marius DINU
90
Trestia, o uscătorie de fructe,
dar acum s-au închis.
comercializare a
bunurilor de larg
consum.
Lopătari
Drumurile intracomunale;
Alimentarea cu apă există o
reţea de apă potabilă doar în
zona străzii principale, în
rest, alimentarea cu apă se
face de la fântână sau prin
captarea unui izvor;
Lipsa locurilor de muncă;
Accesul la informaţii –
informarea se face prin TV şi
radio. Lipsesc posturile legale
de radio în localitate sau pe
Valea Slănicului. Internet nu
există decît la şcoala din satul
Lopătari;
Marcarea obiectivelor
turistice - Focul viu este greu
de găsit;
Problema depozitării
gunoiului;
Poluarea produsă de
multiplele gatere şi ateliere
de prelucrare a lemnului care
nu respectă prevederile legate
de distanţa faţă de cursul de
apă şi de
depozitarea/transportul
deşeurilor.
Eficentizarea sectorului
zootehnic;
Înfiinţarea unui centru
de achiziţionare
animale şi produse
animaliere (lapte,lână);
Extinderea suprafeţelor
de livezi şi exploatarea
acestora în sistem
intensiv;
Brichetarea
rumeguşului;
Dezvoltarea
agroturismului.
Posibil agroturism;
Pescuit – există şi o
păstrăvărie;
Creşterea animalelor,
înfiinţarea unui centru
de achiziţii, constituirea
unei reţele de
distribuţie a
produselor,pomicultura;
Brichetarea
rumeguşului;
In prezent, principala
resursă economică este
lemnul, ar fi posibilă
dezvoltarea industriei
de prelucrare;
Formaţiile de dansuri
populare din satele
Luncile, Lopătari şi
Ploştina, grup vocal;
Revigorarea
cinematografului de
vară din satul Lopătari
(ecranul a rămas, dar nu
mai este folosit).
Mânzăleşti
Principalele probleme apar în
urma distanţei relativ mare
faţă de centrele urbane.
Instalaţie pentru
brichetarea
rumeguşului;
Reactivarea atelierelor
de ceramică ;
Îmbutelierea apelor
minerale din zona;
Dezvoltarea
agroturismului.
Turismul, amenajarea
zonei Meledic;
Refacerea ruinelor de la
Meledic în scop
turistic;
Marcarea punctelor de
interes.
Odăile
Există puţine fântâni. Se
aduce apă potabilă cu butoaie
sau bidoane de la 500-600 m;
Drumuri proaste. Prin proiect
SAPARD s-a reabilitat, în
2004, drumul Lacu – Şuchea
(comuna Căneşti) – 4 km;
Clase simultane la şcoală şi
slaba dotare cu echipamente;
Dascălii sunt şi ei puţini;
Sediul căminului cultural este
în sala de şedinţe a fostului
CAP.
Atelier de frizerie,
tamplarie, croitorie;
Infiinţarea unei
farmacii cu caracter
uman, veterinar, fito-
sanitar.
Extindere reţelei
alimentare cu apă
potabilă;
Reabilitare drumuri;
Pod peste Slănic la
Apostari;
Realizarea canalizării;
Ecologizarea comunei;
Camin cultural.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
91
Săruleşti
Drumurile, alimentarea cu
apă.
Infiinţarea unei secţii
de prelucrarea
legumelor şi fructelor şi
a unei distilării;
Înfiinţarea unor
plantaţii de pomi
fructiferi;
Înfiinţarea unei
farmacii cu specific
uman, veterinar şi fito-
sanitar.
Alimentare cu apă;
Refacere infrastructură;
Turism.
Scorţoasa
Drumurile sunt neîntreţinute
şi se prezintă într-o stare
avansată de degradare
întrerupând accesul normal în
comună;
Alimentarea cu apă se face
încă în unele gospodării din
fântâni; Există cazuri când
fântânile au fost pătrunse de
un strat de petrol afectându-
se astfel potabilitatea apei;
Reducerea locurilor de
muncă, mai les în petrol;
Deşeurile – groapa de gunoi
este lângă albia
rîului, pentru leşurile
animalelor există puţu
sec, o groapă de ciment unde
se duc animalele moarte,
peste care se aruncă var,
motorină şi se dă foc.
Turism.
Turism legat de
pensiunea de la
Vulcanii Noroioşi;
Există persoane care
sunt ghizi pentru turiştii
străini care bat zona cu
piciorul;
Creşterea animalelor –
există deja asociaţia
crescătorilor de oi din
Plopeasa şi Policiori,
există o fermă
particulară de capre;
Pomicultura.
Vintilă
Vodă
Principalele probleme apar în
urma distanţei relativ mare
faţă de centrele urbane
împreună cu lipsa unităţilor
economice mari care ar putea
absorbi forţa de muncă.
Astfel majoritatea tinerilor
sunt navetişti sau ocupaţi în
agricultură;
Lipsa dotărilor edilitare de
alimentare cu apă, gaze şi
canalizare. În acest moment
se desfăşoară proiecte pentru
ameliorarea acestei situaţii.
Înfiinţarea unei secţii
de prelucrarea laptelui;
Centre de prelucrarea
lânii;
Extinderea suprafeţelor
culti-vate cu pomi
fructiferi;
Mici ateliere de
prelucrare primară a
lemnului.
Schema de investiţii
proiecte gestionare
deşeuri;
Alimentare cu apă;
Modernizarea
infrastructurii lo-cale şi
a reţelei de învăţământ;
Alimentare cu gaze.
Valea
Sălciei
Frecvente alunecări de teren,
dezafectarea locuinţelor unor
locuitori ai comunei şi
mutarea acestora;
Apa din primul strat freatic
folosită de loc. nu întruneşte
condiţiile de potabilitate.
Construcţia de drumuri
reprezintă o prioritate
pentru zonă.
Agricultură ecologică,
datorită izolării zonei;
Produse din mere
poame;
Turism – circuite
înspre/din Bisoca sau
Săruleşti.
Laurenţiu- Marius DINU
92
Percepţia asupra turismului în cadrul economiei locale
Comuna
Ponderea diferitelor ramuri de
activitate în economia locală
Infrastructura turistică / elemente
de atracţie importante
Beceni
- Agricultura este activitatea dominantă:
cultivarea pamântului, pomicultura,
creşterea animalelor;
- Industria reprezintă 10% constând din
activităţi de croitorie , carmangerie,
morărit şi panificaţie;
- Activităţile comerciale sunt reprezentate
de o reţea de magazine, din care 90%
desfac produse alimentare, restul de 10%
produse nealimentare;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Nu există infrastructură turistică;
Vulcanii noroioşi – Arbănaşi.
Aliniamentul cu vulcanii noroioşi
continua pâna în zona Arbănaşi.
Se poate face trecerea către Berca –
Scorțoasa, fără a mai coborî până pe
valea Buzăului; Tabara Arbanaşi este
aşezată pe Valea Slănicului (afluent al
râului Buzău), la o altit. de 670 m, în
mijlocul unor păduri de foioase şi
conifere. Se află în comuna Beceni, la
40 km de municipiul Buzău, pe şoseaua
Buzău- Lopătari.
Berca
- Industria reprezintă 70% din economia
locală: exploatarea petrolului şi gazelor
naturale, prlucrarea materialelor de
construcţie (caramidă) , prelucrarea cărnii
şi a produselor animaliere, producţia de
sticlărie şi confecţii metalice;
- Agricultura are un aport de 16% la
economia locală;
- Activitaţile comerciale au un aport de
10% la economia comunei (32 de
magazine, din care 80% comercializează
produse alimentare şi 20% produse şi
bunuri de larg consum, numeroase baruri
şi discoteci;
-Turismul furnizează 4% din veniturile
comunei.
Doua pensiuni agroturistice cu o
capacitate de 30 de locuri;
Principala atracţie o constituie
Rezervaţia Vulcanilor Noroioşi de la
Paclele-Berca, rezervaţia este luată în
custodie. Există marcaje şi un punct de
informare / mic punct comercial,
rezervaţia se întinde pe 26 de ha între
Scorţoasa şi Berca. A fost inclusă în
Lista Natională propusă pentru Siturile
Natura 2000, alaturi de Valea Buzăului;
Cârnaţii de Pleşcoi;
Muzeu amenajat la Mănăstirea Răteşti.
Bisoca
- Agricultura are pondere cea mai
însemnată: creştera animalelor (bovine şi
ovine) şi păşuni şi fâneţe precum şi livezi
de pomi fructiferi, păduri;
- Prelucrarea lemnului, mobilierului mic şi
a elementelor de tâmplărie pentru
construcţii;
- Activităţile comerciale sunt reprezentate
de 20 de magazine care vând produse
alimentare;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Internatul şcolii;
Spaţii de campare (corturi) şi casuţe ;
Marcaje rudimentare;
Principala sursă de informare paginile
web;
Mănăstirea Poiana Mărului.
Bozioru
- Creştera animalelor şi pomicultura
reprezintă 85% din venitul localnicilor;
- În comună funcţionează 5 societăţi cu
capital privat şi 3 persoane fizice care sunt
autorizate să desfaşore activităţi
Complexul de aşezări rupestre;
Fostele băi de la Fisici;
Marcaje rudimentare;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
93
economice;
- Reţeaua comercială este puţin dezvoltată,
formată din 9 magazine, comrcializând în
proporţie de 60% produse alimentare şi
40% produse nealimentare;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Principala sursă de informare paginile
web;
O pensiune turistică, într-un spaţiu
retras, înconjurat de o pădure de pini ,
pe malul pârâului Bălăneasa.
Brăieşti
- Agricultura reprezintă 75% din econmia
comunei;
- Industria reprezintă 10% din venitul
economic al comunei. Principalele
ocupaţii industriale: extracţia petrolului
precum şi exploatarea şi prelucrarea
lemnului;
- Comerţul deţine o pondere de 10% din
veniturile comunei. În comuna
funcţionează 18 unităţi private care
comercializează în principal, produse
alimentare;
- În comuna funcţionează în total 24 de
societăţi cu capital privat şi 14 persoane
fizice autorizate să desfăşoare activităţi
economice;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Sarea Pinului, masiv de sare situat în
apropiere de satul Pinu;
Izvoare sulfuroase şi feruginoase;
Stânci frumoase Pietrele Mirăului, La
Oale, Masa Scoicilor, Stâlpii Tainiței;
Grote în stâncă La Căsoaie, Piatra
Îngăurită, Policiori, Uşa Pietrei;
Cascada Săritoarea;
Vârful Ivănețu.
Căneşti
Agricultura principala ramură cu o
pondere de 70% din economia comunei.
Se cultivă porumb, grâu şi floarea-
soarelui. Creştera animalelor, ovine,
porcine, bovine;
- Industria reprezintă 25% din economia
locală şi se bazează pe extracţia petrolului
şi a gazelor naturale, exploatarea şi
prelucrarea lemnului;
- Comerţul deţine 5% din economia
locală, funcţionează 10 magazine care
comercializează, produse alimentare, în
prncipal;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Satul Păcuri;
Ape minerale sulfuroase – unul dintre
izvoare a fost captat; izvoare de apă
sărată;
La Negoşina este un munte de sare, de
unde unii dintre oamenii de pe Valea
Sărățelului îşi procură sarea necesară în
gospodărie;
Buna conexiune, pentru trasee de
vizitare, cu toate comunele din jur:
Chilii, Odăile, Scorţoasa.
Chiliile
- Agricultura este principala ramură
economică. Aportul este de 95% din
venitul local. Cultura cerealelor, a
plantelor furajere, creşterea animalelor,
cultivarea pomilor fructiferi (pruni şi
meri);
- Industria este aproape inexistentă la
nivelul comunei
- Comerţul are o pondere de 5% din
venitul local. În comună funcţionează 4
magazine.
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Lacul Mociaru;
Nu există amenajări sau marcaje.
Laurenţiu- Marius DINU
94
Colţi
- Agricultura este principala ramură
economică locală cu o pondere de 90%. Se
cultivă porumb, grâu, florea soarelui;
- Industria cuprinde doare 3% din pop.;
- Comerţul şi turismul nu au fost
cuantificate dar veniturile sunt sub
10% din economia locală.
Muzeul Chihlimbarului din Colţi. Nu
sunt puse în valoare toate exponatele
(colecţia de etnografie, colecţiile de
roci / fosile);
Marcajele sunt rudimentare;
Complexul rupestru de la Alunis 6 km;
O pensiune Turistică ( de 10 locuri).
Cozieni
Agricultura este principala ocupaţie a
localnicilor cu o pondere de 80 % din
economia locală;
- Comerţul deţine 20% din economia
locală, există 11 magazine particulare şi 6
persoane fizice autorizate să desfăşoare
activităţi comerciale;
- Industria este slab reprezentată, există
doar o moară de făină şi uruială;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Biserica “Adormirea Maicii
Domnului”, 1836, din cătunul
Mărculeşti (sat Bălăneşti);
Clopotnița şi biserica din satul Pietraru,
secolele XVII-XVIII. Prezența
vulcanilor noroioşi în Tulburea şi
Gloduri, numite de localnici 'ochiuri'
sau 'fierbători';
Conacul boieresc al lui Trestianu (din
satul Trestia) a fost dărâmat de
comunişti în 1977.
Lopătari
- Agricultura este activitatea de bază a
localnicilor şi în special creşterea
animalelor;
- Industria este reprezentată de exploatarea
şi prelucrarea primară a lemnului (30 de
gatere);
- Reţeaua comercială este formată din 42
de magazine care desfac produse
alimentare , precum şi produse
nealimentare;
-Turismul are o pondere foarte mică.
Punctul major de atracţie “Focul Viu”
nu este amenajat, nu sunt marcaje, nu
este clar reglementat accesul în zona de
interes;
Muzeu scolar. Nu are program de
vizitare.
Mânzăleşti
- Agricultura este principala ramură a
economiei comunei reprezentând 80% din
venitul comunei;
-Industria aduce un aport de 5% din
venitul local;
- Comerţul reprezintă 6% din venitul
comunei;
-Turismul reprzintă 3% din venitul
local.
Funcţionează o pensiune de 2
margarete;
Complexul Meledic- lacuri cu apă
dulce pe un masiv de sare; izvoare de
ape minerale, peşteri de sare (între 25-
200 m), ruinele conacului de la
Meledic;
Rezervaţia Găvanu;
Tabăra de sculptură de la Mînzăleşti
(2001);
Piatra Albă "LA GRUNJ" (Tuful
vulcanic dacitic) Mînzăleşti;
Biserica Bustea şi “Sfinxul de la
Bustea” (forme de eroziune);
Mănăstirea Găvanu începută în anul
1707;
Situl Natura 2000 Bisoca – Meledic.
Odăile
-Agricultura deţine o pondere de 95% din
venitul local;
- Industria este slab reprezentată ;
- Comerţul furnizează 5% din venitul
local;
Biserica de lemn „Sf. Gheorghe”,
Odăile, atestată 1820; Biserica „Sf.
Nicolae”, 1850, Valea Fântânii;
Lacul din satul Lacu;
Pădurea de tei din punctul Teiş;
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
95
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Lacul de la Odăile, situat la izvoarele
Murătoarei, lac carstosalin.
Săruleşti
- Agricultura reprezinta 96% din venitul
local;
- Industria are un aport scăzut;
- Comerţul reprezintă 2% din venituri.
Exista 10 magazine care vând produse
alimentare;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Biserica din satul Goicelu.
Scorţoasa
- Agricultura reprezintă 68% din venitul
comunei şi este bazată pe zootehnie şi
pomicultură;
- Industria reprezintă 10% din venitul
comunei bazată pe extracţia de petrol şi
gaze;
- Comerţul este slab reprezentat. Există 5
magazine;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Vulcanii Noroioşi, de la Pâclele Mari ,
reprezintă una dintre cele mai
interesante rezervații mixte
(geologică şi botanică) din țara noastră
situată pe o suprafață de 30 ha. Sit
propus Natura 2000 (SCI);
Lacurile de la Policiori, de pe Valea
Grabicina, formate ca urmare a
alunecărilor de teren.
Vintilă
Vodă
- Agricultura este principala activitate
economică cu o pondere de 79% din
venitul local
- Industria reprezintă 5% din venitul local;
- Comerţul are o pondere de 20% din
economia comunei. Există 23 de magazine
private;
- Turismul are un aport mic la
economia locală .
Există o singură pensiune agrotristică
de 2 margarete cu 7 camere;
Acces spre Vulcanii Noroioşi de la
Berca Arbănaşi şi muntele de sare de la
Mânzăleşti – Lopătari;
Bisericuţa din lemn Vintilă Vodă,
construită din bârnă de stejar, acoperită
cu trestie. Crucile din piatră au litere
chirilice. Are o vechime de peste 300
de ani;
Ruinele cetăţii lui Vlad Vintilă Vodă.
Valea
Sălciei
- Agricultura reprezentată prin creşterea
animalelor şi cultivarea pământului,
pomicultura;
- Industria constă din existenţa unui centru
de colectare şi prelucrare a laptelui;
- Turismul nu are un aport
semnificativ.
Obiective turistice : Zidul Uriaşilor;
Există un traseu turistic marcat ce trece
prin comună si leaga valea Buzăului de
Bisoca;
Nu există spaţii de cazare.
Total
Populaţie
Suprafaţă
Agricultura: pondere între 75% şi 95%, cu
excepţia comunei Berca unde este 16%
Industria: pondere de maxim 10%, cu
excepţia comunei Berca unde este 70%
Comerţul: 5 – 20%
Turismul: 0 – 4%
Şase puncte naturale cu o promovare
semnificativă: Vulcanii Noroioşi,
Complexul Meledic, Focul Viu, Zona
Lacurile, Colţi, Locuirile rupestre.
Aproximativ 50 de locuri de cazare.
Doua muzee cu programe de vizitare şi un
muzeu şcolar.
Laurenţiu- Marius DINU
96
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
97
10. CONCLUZII
La nivelul întregii lucrări în care mi-am propus atât o evaluare a
potenţialului turistic al zonei subcarpatice buzoiene cât şi abordarea unor
modalităţi de valorificare a acestui potenţial, se impun câteva concluzii :
Referitor la potenţialul turistic natural se poate spune că zona este
înzestrată din plin cu resurse turistice, unele cu valoare unică în ţară -
Vulcanii Noroioşi, iar altele deosebit de interesante ca şi fenomene - "Focul
viu" de la Lopătari.
Nu lipsesc din această zonă nici resursele turistice precum cele
climatice, cele ale apelor prin izvoarele minerale, cele ale vegetaţiei şi faunei
prin asociaţiile vegetale care alcătuiesc "Parcul dendrologic" de la Monteoru
sau speciile de animale care alcătuiesc un bogat fond cinegetic.
Un asemenea potenţial turistic natural se impune a fi protejat atât
printr-un cadru legislativ cât şi prin educarea populaţiei din zonă care să
conştientizeze imensa valoare a acestor resurse turistice.
În ceea ce priveşte potenţialul turistic antropic, se poate spune aşa cum
am arătat că sunt rare cazurile când într-o arie geografică atât de restrânsă s-
au concentrat atâtea vestigii ale tuturor epocilor cunoscute în istorie.
De menţinut că strămoşii actualilor locuitori ai acestor meleaguri au
creat una dintre cele mai interesante culturi ale bronzului carpatic - cultura
Monteoru. Se detaşează ca o notă de originalitate complexul aşezărilor
rupestre de la Aluniş. Monumentele şi ansamblurile de arhitectură de
factură religioasă abundă şi ele în zonă.
Se impune pentru protejarea şi promovarea acestor obiective o
întreţinere cât mai bună a lor, restaurări ale clădirilor precum şi amenajarea
unor "muzee ale satului" pentru satele cu resurse etnografice deosebite.
În privinţa valorificării potenţialului turistic din zonă se poate spune că
acesta nu este valorificat în întregime, impunându-se măsuri pentru mai bună
promovare a lui prin pliante, documentare, ghiduri turistice, trasee turistice
etc. , dar şi prin modernizarea infrastructurii generale şi turistice a bazei
tehnico-materiale.
Posibilităţile şi direcţiile de valorificare a potenţialului turistic sunt
multiple, acest lucru realizându-se prin integrarea în circuitul turistic a
resurselor turistice nevalorificate şi prin promovarea unor noi forme de
turism.
Laurenţiu- Marius DINU
98
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
99
BIBLIOGRAFIE
Alecu I., Constantin N., 2006, Agroturism şi marketing agroturistic, Editura
Ceres, Bucureşi.
Andreiaşi N., Mihăilescu I., Voiculescu N., 1992, Agromontanologia
spaţiului carpatic românesc, Editura Ex Pronto, Constanţa.
Benedek J., Dezsi Şt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat şi
realitate (I), Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 1, Cluj-Napoca.
Benedek J., Dezsi Şt., 2000, Turismul rural în România – între deziderat şi
realitate (II), Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia, 2, Cluj-Napoca.
Benedek J., Dezsi Şt., 2003, Basic Features of the Rural Tourism in
Romania, in Wuerzburger Geographische Manuskripte, Heft 63,
editors: Benedek J., E. Schulz., Wuerzburg.
Beteille R., 1996, L'agritourisme dans les espaces ruraux européens, Annales
de Géographie, 592, Edit. Armand Colin, Paris.
Bodnár L., 2000, A turizmus földrajzi alapjai. Eger-Budapest, Nemzeti
Tankönyvkiadó.
Botez Gloria şi colab., 1998, Îndrumar pentru turismul rural, Rentrop &
Straton, Bucureşti.
Botez Gloria şi colab., 1993, Îndrumar pentru turismul rural, Editura
Ministerul Turismului şi programul PHARE al UE, Bucureşti.
Bran Florina, Istrate I., 1996, Amenajarea turistica si protectia mediului,
Tribuna Economica, nr. 95/1996, Bucuresti.
Bran Florina, Simion Tamara, Marin D., 1997, Turism rural, modelul
european, Editura Economică, Bucureşti.
Burlacu O. (coord.), 1979, Atlas geografic şi istoric al judeţului Buzău.
Butură V., 1978, Etnografia poporului roman, Editura Dacia, Bucureşti.
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, Peptenatu D., 2003,
Potenţialul turistic al României şi Amenajarea turistică a spaţiului,
Editura Universitară, Bucureşti.
Cândea Melinda, Simon Tamara, Tătaru Alexandra, 2007, Spaţiul rural,
turismul rural şi agroturismul, Editura Transversal, Bucureşti.
Cândea Melinda, Erdeli G., Simon Tamara, 2000, România - Potenţial
economic şi turism, Editura Universităţii, Bucureşti.
Ciangă N., 1998, Dimensiuni spaţial-geografice ale amenajărilor în turismul
rural din regiunea carpatică, Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geographia,
2, Cluj-Napoca.
Laurenţiu- Marius DINU
100
Ciangă N., 1998, Turismul rural, factor de conservare, valorificare şi
dezvoltare a habitatului uman, Studia Universitatis Babeş-Bolyai,
Geographia, XLIII, 2, Cluj-Napoca.
Ciangă N., 2001, România. Geografia turismului (partea I), Edit. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Ciangă N., Dezsi Şt., 2001, Valorificarea potenţialului geografic natural şi
antropic prin turism rural în judeţul Bistriţa-Năsăud, Studii şi
cercetări, seria Geologie-Geografie, nr. 6, Bistriţa.
Ciangă N., Dezsi Şt., 2005, Turismul rural – aspecte teoretice şi conceptuale,
Studia Universitatis Babeş- Bolyai, seria Geographia, tom L, nr. 2,
Cluj-Napoca.
Clary D., 1995, Les ambiguité de la politique de tourisme dans l’espaces
rural français, în Bulletin de l’Association de Geographes français, nr.
1, vol. Le Tourisme Rural.
Cocean P., 1999, Geografia turismului, Ed. Focul Viu, Cluj-Napoca.
Cocean P., Vlăsceanu Gh., Negoescu B., 2002, Geografia generală a
turismului, Editura Meteor Press, Bucureşti.
Constantinescu E. M., Dumitra Drăghici, (coord.), 1997, Album
monografic al judeţului Buzău, Bucureşti
Deligniers V., 1995, Systemique et epoca touristique rural, in Bulletin de
l’Association de Geographe français, nr. 1, vol. Le Tourisme Rural.
Dicu G. (coord.), 1999, Ghid turistic - Judeţul Buzău, Editura Alpha, Buzău.
Dicu G. (coord.), 2000, Studiul de promovare a potenţialului turistic al
Judeţului Buzău, Editura Alpha, Buzău.
Dinu L., 2011, Romanian village, exponential tool for rural tourism
sustainable development and management, Journal of settlements and
spatial planning, vol. II, nr. 2, Cluj University Press.
Erdeli G., Istrate I., 1980, Amenajări teritoriale în România, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Erdeli G., Istrate I., 1996, Amenajări turistice, Edit. Universităţii Bucureşti.
Erdeli G. Gheorghilaş, A., 2006, Amenajări turistice, Editura Universitară
Bucureşti.
Glăvan V., 2000, Turismul în România, Editura Economică, Bucureşti.
Minciu Rodica, 1995, Amenajarea turistică a teritoriului, Editura
Universităţii Dimitrie Cantemir, Bucureşti.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
101
Mitrache Şt. şi colab., 1996, Agroturism, turism rural, Editura Fax Press,
Bucureşti.
Mănescu Lucreţia,1999, Oraşul Buzău şi zona sa de influenţă, Editura
Universităţii, Bucureşti.
Nistoreanu P., 1999, Turismul rural – o afacere mică cu perspective mari,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Horşia O., 1979, Zona etnografică Buzău, Editura Sport Turism, Bucureşti.
Ianoş I., Tălângă C., 1994 – Oraşul şi sistemul urban românesc în condiţiile
economiei de piaţa, Editura Academiei Bucureşti.
Ianoş I., Tălângă C., 2005, Geografie urbană şi geografie rurală, Editura
Credis, Bucureşti.
Ielenicz M., 1992, Potenţialul turistic al României, Editura Terra, nr.34/1992,
Bucureşti.
Ielenicz M., 2002, Potenţialul turistic al României, Terra, 3-4, Bucureşti.
Ielenicz M., Posea Gr., 1974, Ghid turistic al judeţului Buzău, Editura Sport
Turism, Bucureşti.
Iordan Bonifaciu S., 1997, România - Ghid turistic, Editura Garamond,
Bucureşti.
Ion Florentina, Dinu L., Novăcescu Petronela, 2010, Current Trends in
Unlocking the Potential of Rural Tourism in Romania Case Study:
Snagov Area; Journal of Settlements and Spatial Planning, no. 1 (2010)
41-48, Presa Universitară Clujeană.
Ionescu I.,1999, Turismul fenomen special economic şi cultural, Editura
Oscar Print, Bucureşti.
Ionescu Gr., (1971), Arhitectura populară în România, Bucureşti.
Istrate I., Bran Florina, 1995, Amenajarea satelor turistice, în Tribuna
economică", nr. 20, 21.
Petrescu Burloiu I., 1977, Subcarpaţii Buzăului - relaţii geografice în natură
om-natură, Editura Lumii, Bucureşti.
Petrea Rodica, Petrea D., 2000, Turism rural, Presa Universitară Clujană,
Cluj Napoca.
Petrea Rodica, Pâle Luminiţa, 2003, Particularităţile turismului rural
bihorean, Analele Univ. din Oradea, seria Geografie, XIII, Edit.
Universităţii din Oradea.
Pop C., Banciu V., 1997, Vacanţa în nordul Munţilor Apuseni, Chrysopeea
Press, Cluj-Napoca.
Laurenţiu- Marius DINU
102
Posea G., Ielenicz M., 1971, Geografia Buzăului şi a împrejurimilor, Editura
Academiei, Bucureşti.
Pricăjan A., 1972, Apele minerale şi termale din România, Editura Tehnică,
Bucureşti.
Pricăjan A., 1985, Substanţele minerale terapeutice din România, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Pricăjan A., Airinei Ş., 1981, Bogăţia hidrominerală balneară din România,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Rey R., 1985, Civilizaţie montană, Edit. Ştiiţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
Snak, O., 1976, Economia şi organizarea turismului, Editura Sport – Tursim,
Bucureşti.
Snak, O., Baron, P., Neacşu, N., 2001, Economia turismului, Editura Expert,
Bucureşti.
Snak, O., Neacşu N., Baron P., 2000, Economia turismului, Editura Expert,
Bucureşti.
Stanciulescu, G., Lupu, N., Tigu, G., 1998, Dictionar poliglot explicativ de
termeni utilizati in turism, Editura All, Bucuresti.
Stancu Al., 1995, Turismul de vânătoare, un produs turistic valoros pentru
România, Revista română de turism, nr.1, Bucureşti.
Stoian Maria, 2002, Marketingul pensiunii, ANTREC, Bucureşti.
Tacu Al. P., Glăvan, V. (coord.) , 1999, Turismul rural românesc.
Actualitate şi perspectivă, Edit. Pan Europe, Iaşi.
Tălângă C., 2000, Transporturile şi sistemele de aşezări din România,
Editura Tehnică, Bucureşti.
Tinordan M., 1995, Les gîtes ruraux en creuse et dans le Pay de Döme,
Bulletin de l’Association de Geographes français, nr. 1, vol. „Le
tourisme rural”.
Voicu, Mălina, Voicu, B. (coord.), 2006, Satul românesc pe drumul către
Europa, Editura Polirom, Bucureşti.
*** (1994), Planul strategic general de dezvoltare a turismului în România,
Ministerul Turismului, CE PHARE, Horwath Consulting.
*** (1994), Turismul rural, în Revista Carpaţii României, nr. 1, Bucureşti.
*** (1995), Strategia dezvoltării turismului rural, F.R.D.M., Bucureşti.
*** (1998), Catalog ANTREC. Turismul rural - un nou stil de viaţă,
ANTREC, Bucureşti.
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
103
*** (1998), Parlamentul României, Camera Deputaţilor. Legislaţie privind
Turismul, Regia Autonomă "Monitorul Oficial", Bucureşti.
*** (1998), Strategia ANTREC până în anul 2000, ANTREC, Bucureşti.
*** (1999), Catalogul pensiunilor turistice şi agroturistice, ANTREC,
Bucureşti.
*** (1999), Guvernul României, Ordonanţa de Urgenţă nr. 2171994 pentru
modificarea şi completarea O.G. nr. 70/1994 privind impozitul pe
profit, Monitorul Oficial al României nr. 650/XII.
*** (1999), Norme metodologice şi criterii privind clasificarea structurilor de
primire turistice, Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 242.
*** (2002), Vacanţă la ţară, CD realizat de ANTREC cu ajutorul MI.
*** (2002, 2003), Catalog naţional al pensiunilor turistice şi agroturistice
ANTREC.
*** Ghid de legislaţie turistică, vol. II, Legislaţie actualizată, 2003, Editura
Lumina Lex, Bucureşti.
*** Cercetări geografice asupra mediului înconjurător in judeţul Buzău,
1986, Universitatea Bucureşti.
Laurenţiu- Marius DINU
104
Investeşte în oameni!
Această lucrare a fost susţinută prin proiectul
POSDRU/88/1.5/S/61150, “Studii doctorale în domeniul ştiinţelor vieţii şi
pământului”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul
operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013".
Turismul rural în Subcarpaţii Buzăului
105
Editura Estfalia
Laurenţiu- Marius DINU
106