53. UNITATEA DE STUDIU NR. 10 Norme conflictuale privind bunurile 55 Norme conflictuale generale Noul Cod civil dedică materiei legii aplicabile diferitelor categorii de bunuri un întreg capitol (Capitolul al III-lea al Titlului al II-lea din Cartea a VII-a), care grupează articolele 2613-2632. La examen, se va evalua însuşirea de către studenţi a normelor conflictuale esenţiale pentru începătorii în studierea dreptului internaţional românesc (adică pe cele generale, pe cele privind mobilele corporale, bunurile necorporale şi pe cele privind formele de publicitate), lăsând studierea regulilor ultraspecializate (cum ar fi cele privind mijloacele de transport – articolele 2620 şi 2621 Cod civil, titlurile de valoare – articolele 2622 şi 2623 Cod civil sau ipotecile mobiliare – 2627-2632 Cod civil pe seama dreptului comerţului internaţional sau în a programelor de studii aprofundate în drept internaţional privat. Norme conflictuale aplicabile bunurilor mobile corporale Secţiunea a doua a Capitolului al III-lea este dedicată normelor conflictuale privind bunurile mobile corporale, reguli care derogă de la cele generale incluse în articolele 2613- 2615. Norme conflictuale aplicabile bunurilor incorporale Codul civil român reglementează legea aplicabilă bunurilor necorporale în Secţiunea a cincea a Capitolului al III-lea al Titlului al II-lea din Cartea a VII-a. În viziunea legiuitorului, bunurile necorporale la care se referă sunt: drepturile de proprietate intelectuală şi de proprietate industrială. Norme conflictuale privind formele de publicitate Potrivit art. 2626 Cod civil, formele de publicitate referitoare la bunuri (realizate în orice mod) sunt guvernate de legea aplicabilă la data şi locul unde sunt îndeplinite, dacă nu se prevede altfel prin dispoziţii speciale. Formele de publicitate şi cele constitutive de drepturi referitoare la un bun imobil sunt guvernate de legea situării imobilului, chiar dacă temeiul juridic al naşterii, transmiterii, restrângerii sau stingerii unui drept real sau temeiul juridic al garanţiei reale s-au constituit potrivit altei legi. 54. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR: 1. Enunţaţi regula generală în materia legii aplicabile bunurilor. Ce articol din Codul civil prezintă acest principiu? 2. Ce lege se aplică bunurilor mobile corporale? 3. Determinaţi legea aplicabilă bunurilor incorporale. 4. Care este legea ce guvernează formele de publicitate referitoare la 56 bunuri? 55. UNITATEA DE STUDIU NR. 11 Norme conflictuale privind moştenirea 57 Aspecte introductive Normele conflictuale cu privire la succesiune se găsesc în Capitolul al IV-lea (Articolele 2633-2636) al Titlului al II-lea al Cărţii a VII-a a Codului civil român (Legea nr. 287/2009, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 71/2011 şi republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011). Începând cu 17 august 2015, în relaţiile României cu celelalte state membre ale U.E., conflictele de legi în materia succesiunii, precum şi conflictele de jurisdicţii în materie vor fi rezolvate potrivit prevederilor Regulamentului (E.U.) nr. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa , legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi încuviinţarea şi executarea altor instrumente autentice în materia succesiunii şi privind crearea unui Certificat European de Succesiune.81. Legea aplicabilă moştenirii. Progres faţă de vechea reglementare Potrivit dispoziţiilor art. 2633 Cod civil, moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morţii, reşedinţa obişnuită. . Desemnarea legii aplicabile succesiunii. Diferenţe faţă de vechea reglementare Art. 2634 Cod civil îngăduie de cuis-ului ca, din timpul vieţii, să desemneze o altă lege aplicabilă succesiunii sale decât cea prevăzută de norma conflictuală din art. 2633 Cod civil (a ultimei reşedinţe obişnuite). Astfel, de cuius-ul poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei, legea statului a cărui

cetăţenie o are. Existenţa şi validitatea consimţământului exprimat prin declaraţia de desemnare a legii aplicabile vor fi supuse legii alese pentru a cârmui moştenirea. Declaraţia de desemnare a legii aplicabile trebuie să îndeplinească în ceea ce priveşte forma condiţiile unei dispoziţii pentru cauză de moarte (deci condiţiile de formă cerute pentru testament). Modificarea sau revocarea de către testator a desemnării legii aplicabile trebuie să respecte, în materie de formă, condiţiile de modificare sau de revocare a unei dispoziţii pentru cauză de moarte. Domeniul de aplicare a legii succesiunii Art. 2636 Cod civil defineşte în alin.1 domeniul de aplicare al legii moştenirii. Astfel, legea aplicabilă moştenirii stabileşte mai cu seamă: momentul şi locul deschiderii moştenirii, persoanele cu vocaţie de a moşteni, calităţile cerute pentru a moşteni, exercitarea posesiei asupra 81 Textul acestui regulament poate fi consultat la următoarea adresă web: http://eur-lex. europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:201:0107:0134:EN:PDF (accesata pe 17 septembrie 2012). 56. bunurilor rămase de la defunct (adică regimul sezinei82), condiţiile şi efectele opţiunii succesorale, întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul, condiţiile de fond ale testamentului, modificarea şi revocarea unor dispoziţii testamentare, incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament şi partajul succesoral.. Legea aplicabilă formei testamentului Conform art. 2635 Cod civil, întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, prevăzute de oricare dintre legile următoare: legea naţională a testatorului, legea reşedinţei obişnuite a testatorului, legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat, legea situării imobilului ce formează obiectul testamentului sau legea instanţei sau a organului ce îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor succesorale. Soarta succesiunii vacante în România Potrivit art. 2636 Cod civil, alin.2, dacă potrivit legii aplicabile moştenirii, succesiunea este vacantă, bunurile situate sau aflate pe teritoriul României, indiferent că sunt bunuri mobile sau bunuri imobile, vor fi preluate de statul român. 58 VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Ce lege guvernează moştenirea în absenţa unei alegeri exprese a de cuius-ului? 2. Ce lege poate desemna de cuius-ul spre a-i guverna succesiunea? 3. Precizaţi patru chestiuni guvernate de legea aplicabilă moştenirii. 4. Ce lege guvernează fondul testamentului? 5. Ce soarta are succesiunea vacantă în România? Comparaţi cu prevederile art. 553 alin.3 Cod civil. Găsiţi o soluţie a acestei contradicţii şi argumentaţi-o. 82 Potrivit art. 1125 şi 1126 Cod civil, sezina reprezintă beneficiul legal prin care soţul supravieţuitor, descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi dobândesc atât stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral cât şi dreptul de administrare al acelui patrimoniu şi prerogativa de a exercita drepturile şi acţiunile de cuius-ului. 57. UNITATEA DE STUDIU NR. 12 Norme conflictuale privind actele juridice 59 Aspecte introductive Prin condiţii de fond ale actului juridic, în sensul dreptului internaţional privat (DIP) înţelegem aspectele de fond privind încheierea actului juridic, efectele şi executarea lui, precum şi transmiterea şi stingerea raportului juridic izvorât din actul respectiv83. Prin condiţie de formă a actului juridic se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic concret. Noţiunea de „formă a actului juridic” are în general două sensuri. În sens strict, forma actului juridic se referă la modalitatea de exteriorizare a voinţei părţilor, iar în sens mai larg include atât condiţiile de validitate formală cât şi cele necesare pentru

probaţiune şi opozabilitate faţă de terţi. Aşadar, în doctrina de DIP se distinge între forma exterioară a actelor juridice (care include forma cerută ad validitatem cât şi pe cea cerută ad probationem), forma de publicitate (impusă de opozabilitatea faţă de terţi) şi forma de abilitare (dispusă de lege pentru validarea actului juridic încheiat în numele unei persoane incapabile sau pentru actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă) 84 . Normele conflictuale privind legea aplicabilă condiţiilor de fond şi de formă ale actului juridic se găsesc în Cartea a VII-a a Codului civil, Titlul al II-lea, Capitolul al V-lea (intitulat actul juridic) în art. 2637-2639. În noul Cod civil, legea aplicabilă contractelor este reglementată de o normă juridică separată cuprinsă în Capitolul al VI-lea (intitulat Obligaţiile), în art. 2640. Deoarece contractele reprezintă o specie de acte juridice, principiile determinării legii aplicabile fondului şi formei contractelor vor fi înfăţişate în acest capitol. Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic. Legea desemnată şi legea aplicabilă în lipsa alegerii. Comparaţie cu vechea reglementare Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic este determinată de art. 2637 Cod civil. Potrivit art. 2638 Cod civil, în lipsa alegerii se va aplica legea statului cu care actul juridic prezintă cele mai strânse legături. Dacă această lege nu poate fi identificată se va aplica legea locului unde actul juridic a fost încheiat Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic. Obligativitatea formei solemne impuse de legea aplicabilă fondului Art. 2639 Cod civil reglementează legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic. Condiţiile de formă ale unui act juridic sunt guvernate de legea care îi cârmuieşte fondul (determinată potrivit prevederilor art. 2637 şi 2638 Cod civil, prezentate mai sus). Actul se consideră totuşi valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile 83 Dan Lupaşcu, Drept internaţional privat, Ediţia a II-a emendată şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p. 184. 84 Dan Lupaşcu, Drept internaţional privat, Ediţia a II-a emendată şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p.193. 58. prevăzute de una dintre legile următoare: legea locului unde a fost întocmit sau legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit sau legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului juridic. Potrivit alin.3 al art. 2639 Cod civil, în cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate mai sus nu poate înlătura această cerinţă, indiferent de locul întocmirii actului. Norma de trimitere din art. 2634 Cod civil privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I). Materiile excluse din sfera de reglementare a regulamentului. Aplicarea universală a regulamentului În privinţa legii aplicabile obligaţiilor izvorâte din contracte, norma conflictuală în materie se găseşte, aşa cum am arătat, în Capitolul al VI-lea al Titlului al II-lea al Cărţii a VII-a a Codului civil, în art. 2640. Aici, avem de-a face cu o normă de trimitere. La nivelul Uniunii Europene, legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din contracte este determinată potrivit Regulamentului (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale ( numit şi Roma I85). Conform art. 1, regulamentul se aplică obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială în situaţiile în care există un conflict de legi. Potrivit aceluiaşi articol, regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă. Conform alin.2, sunt excluse din domeniul de reglementare al regulamentului, următoarele materii: aspectele privind starea şi capacitatea persoanelor fizice, fără a se aduce 60 atingere art.

13; obligaţiile rezultate din relaţiile de familie şi din relaţii care în conformitate cu legea aplicabilă sunt considerate ca având efecte comparabile, inclusiv obligaţiile de întreţinere (am văzut că legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere este determinată potrivit dispoziţiilor Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 ); obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale, sau din aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sunt considerate, potrivit legii aplicabile, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei (pentru rezolvarea conflictelor de legi în materia aceasta există Propunerea pentru un regulament al Consiliului privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materia regimurilor matrimoniale, COM 2011 126 final) precum şi obligaţiile izvorâte din testamente şi succesiuni; obligaţiile rezultate din cambii, cecuri şi bilete la ordin, precum şi din alte instrumente negociabile, în măsura în care obligaţiile acestea derivă din caracterul negociabil al acestor titluri; convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente; aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale sau al altor organisme constituite sau nu ca persoane juridice, precum constituirea, capacitatea, organizarea internă, dizolvarea, răspunderea internă a asociaţilor etc. 85 Această denumire i s-a aplicat regulamentului pentru că el a înlocuit Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale. Textul în limba română poate fi accesat la următoarea adresă web: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:177:0006:0006:RO:PDF (accesată pe 8 septembrie 2011). 59. chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pentru care acţionează sau dacă un organ al unei societăţi poate angaja răspunderea faţă de terţi a respectivei societăţi; constituirea de trusturi şi obligaţiile izvorâte din înţelegerile premergătoare încheierii unui contract probele şi aspectele de procedură, cu excepţia art. 18 etc. Pentru aceste materii, autorităţile române vor aplica, în lipsa altor prevederi speciale, potrivit art. 264o alin.2 Cod civil, dispoziţiile Codului civil privind legea aplicabilă actului juridic. Potrivit art. 2, legea desemnată de regulament se aplică indiferent dacă este vorba de legea unui stat care este sau nu membru al Uniunii Europene. Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale contractului. Legea desemnată şi normele imperative ale statului unde sunt localizate elementele relevante ale situaţiei. Legea aplicabilă validităţii convenţiei părţilor privind legea aplicabilă. Legea aplicabilă în lipsa alegerii părţilor. Incapacitatea uneia dintre părţi după legea altei ţări Normele uniforme privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se găsesc în Capitolul al II-lea al Regulamentului (CE) nr. 593/2008. Astfel, potrivit art. 3 paragraful 1, contractul este guvernat de legea aleasă de către părţi. Desemnarea trebuie să fie expresă sau să rezulte cert din clauzele contractuale sau din împrejurările cauzei. Prin alegere, părţile pot desemna legea aplicabilă contractului în întregul său sau doar unor părţi ale contractului. În orice moment, părţile pot conveni să supună contractul altei legi decât cea care-l guverna anterior, fie în temeiul unei alegeri anterioare, fie în temeiul altor dispoziţii ale regulamentului. Orice modificare efectuată de către părţi cu privire la legea aplicabilă care intervine ulterior încheierii contractului nu va afecta validitatea formală a contractului şi nici drepturile terţilor. Conform art. 3 paragraful 2 al Regulamentului (CE) nr. 593/2008, în cazul în care toate elementele relevante pentru situaţia respectivă (în momentul în care are loc desemnarea legii aplicabile contractului) se află în altă ţară decât cea a cărei lege a fost desemnată, alegerea făcută de părţi nu aduce atingere

aplicării dispoziţiilor imperative ale legii acelei alte ţări, de la care nu se poate deroga prin acord. Existenţa şi validitatea consimţământului părţilor cu privire la desemnarea legii aplicabile se va determina, conform articolelor 10 (Consimţământul şi validitatea de fond), 11 (Validitatea de formă) şi 13 (Incapacitatea). Potrivit art. 4, dacă părţile nu au desemnat legea aplicabilă contractului, legea aplicabilă contractului se va determina, fără a se aduce atingere articolelor 5-8 ale regulamentului, după cum urmează: a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri va fi reglementat de legea ţării unde se află reşedinţa obişnuită a vânzătorului; b) contractul de prestări servicii va fi reglementat de legea statului unde se află reşedinţa obişnuită a prestatorului de servicii; c) contractul privind un drept imobiliar sau contractul de locaţiune al unui imobil este reglementat de legea ţării unde se află imobilul; d) contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil, pe o perioadă de maximum şase luni consecutive este guvernat de legea statului unde atât proprietarul cât şi locatarul persoană fizică îşi au reşedinţa obişnuită; 61 60. e) contractul de franciză va fi guvernat de legea ţării unde îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei; f) contractul de distribuţie va fi guvernat de legea reşedinţei obişnuite a 62 distribuitorului; g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie se va supune legii statului unde are loc licitaţia, dacă se poate stabili acest loc; h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor, va fi reglementat de legea sa unică. Dacă contractului nu i se aplică prevederile paragrafului 1 (de mai sus) sau dacă elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintre prevederile de la literele a-h, art. 4 paragraful 2 dispune că legea aplicabilă contractului va fi legea reşedinţei obişnuite a părţii contractante care efectuează prestaţia caracteristică. Articole 5-8 nu vor mai fi prezentate aici, deoarece normele conflictuale se referă la nişte categorii de contracte specializate: de transport (Art. 5), cu consumatorii (Art. 6), de asigurare (Art. 7) sau contractele individuale de muncă (Art. 8). Art. 10 determină legea aplicabilă consimţământului şi condiţiilor de fond ale contractului. Astfel, existenţa şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul regulamentului, dacă contractul sau clauza ar fi valide (deci legea aleasă de părţi sau cea aplicabilă în lipsa alegerii). Cu toate acestea pentru a stabili că nu şi-a dat consimţământul, o parte poate invoca legea statului unde îşi are reşedinţa obişnuită, dacă din circumstanţele respective reiese faptul că nu ar fi fost rezonabil să se stabilească efectele comportamentului acelei părţi în conformitate cu legea aplicabilă contractului, dacă acesta ar fi valid. Potrivit art. 13, în cazul contractului încheiat între persoane aflate în aceeaşi ţară, persoana fizică care ar avea capacitate juridică conform legii acelei ţări, poate invoca incapacitatea sa rezultând din legea altei ţări numai în cazul în care, la data încheierii contractului, cealaltă parte contractantă avea cunoştinţă de respectiva incapacitate sau nu o cunoştea ca urmare a neglijenţei sale. Aici avem o reluare a vechii reguli de DIP consacrată, în secolul al XIX-lea, de Curtea de Casaţie franceză în speţa Lizzardi. Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale contractului Art. 11 determină legea aplicabilă condiţiilor de formă ale contractului. Astfel, în contractul încheiat între persoane sau reprezentanţi ai acestora care se află în acelaşi stat la momentul încheierii contractului, este valid încheiat din punctul de vedere al formei, dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care îl reglementează pe fond, conform regulamentului sau de legea statului unde se încheie contractul.

Contractul încheiat între persoane sau reprezentanţi ai acestora care se află în state diferite la momentul încheierii contractului este considerat valid din punct de vedere formal dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care-l reglementează pe fond sau de legea oricărei ţări unde se află oricare dintre părţi sau reprezentant al acesteia la momentul încheierii contractului sau de legea ţării în care la data respectivă îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante. Actul juridic unilateral, menit să producă efecte juridice în legătură cu un contract încheiat sau care urmează a fi încheiat va fi valid din punct de vedere al formei dacă va îndeplini cerinţele formale prevăzute de legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond sau de legea statului unde a fost încheiat actul unilateral sau de legea ţării unde autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită la acea dată (data încheierii actului). Toate normele conflictuale de mai sus nu se aplică contractelor încheiate cu consumatorii. Forma lor va fi guvernată de legea ţării unde îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul. 61. Contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau contractul de locaţiune al unui imobil va fi supus condiţiilor de formă prevăzute de legea statului unde se află situat imobilul dacă, conform legii respective, condiţiile formale sunt aplicate indiferent de ţara unde este încheiat contractul şi indiferent de legea ce-l guvernează şi dacă de la respectivele dispoziţii nu se poate deroga prin convenţie (condiţii cumulative). Domeniul de reglementare al legii aplicabile contractului. Excluderea retrimiterii Legea aplicabilă contractului, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 593/2008, va 63 reglementa, potrivit art. 12, în special: interpretarea contractului; executarea obligaţiilor născute din contract; consecinţele neexecutării totale sau parţiale a obligaţiilor, inclusiv evaluarea prejudiciului astfel produs, în limitele competenţei conferite instanţei de legea sa procedurală; diferitele moduri de stingere a obligaţiilor precum şi prescripţia şi decăderea din drepturi; efectele nulităţii contractului. În privinţa modalităţii concrete de executare şi a măsurilor ce pot fi luate în cazul unei executări defectuoase se va avea în vedere legea statului unde are loc executarea. Se observă aici scindarea (dépeçage) dintre executarea obligaţiilor din contract (supusă legii ce guvernează contractul) şi modalitatea de executare şi măsurile în caz de executare defectuoasă (guvernate, ambele, de legea locului de executare). Nu înţelegem de ce cele trei aspecte atât de strâns legate unele de altele nu sunt supuse unei singure reglementări. Astfel s-ar simplifica mult problematica executării contractelor în DIP. Şi în cazul acestui regulament, retrimiterea este exclusă prin art. 20. Limitele aplicării legii ce guvernează contractul. Normele de aplicare necesară şi ordinea publică Conform art. 9, dispoziţiile conflictuale ale Regulamentului (CE) nr. 593/2008 nu vor restrânge efectul normelor de aplicare imediată din legea instanţei sesizate. Potrivit art. 21, aplicarea unei dispoziţii din legea oricărei ţări determinate în temeiul regulamentului nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei sesizate. Legea aplicabilă mijloacelor de probă ale contractului Conform art. 18, legea care reglementează contractul potrivit dispoziţiilor regulamentului se aplică în materia prezumţiilor legale şi a sarcinii probei. Contractul sau actul juridic menit să producă efecte juridice va putea fi probat prin orice mijloace de probă, admise fie de legea forului, fie de oricare dintre legile menţionate la articolul 11 (Validitatea de formă), sub condiţia ca mijloacele de probă respective să poată fi administrate în faţa instanţei sesizate. Raportul normelor conflictuale din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) cu alte dispoziţii din dreptul U.E.. Data contractelor care intră sub incidenţa regulamentului

62. Potrivit art. 27 al Regulamentului (CE) nr. 593/2008, normele conflictuale ale acestui act normativ reprezintă dreptul comun pentru U.E. în materia obligaţiilor contractuale şi din această cauză, de la aceste norme se poate deroga prin dispoziţii speciale conţinute în dreptul U.E.. Doar de la art. 7 (Contractele de asigurare) nu se poate deroga. Normele conflictuale din acest regulament se aplică, conform art. 28, doar contractelor încheiate după 17 decembrie 2009. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Precizaţi înţelesul noţiunii de „condiţii de fond ale actului juridic” în 64 DIP. 2. Explicaţi sensul noţiunii de „condiţii de formă ale actului juridic” în DIP. 3. Ce lege guvernează condiţiile de fond ale actului juridic? 4. Ce lege guvernează condiţiile de formă ale actului juridic ? 5. Precizaţi actul normativ cu ajutorul căruia determinăm legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. 6. Ce lege guvernează fondul contractului? 7. Ce lege guvernează forma contractului? 8. Precizaţi efectul normelor de aplicare necesară asupra contractului. 9. Ce lege se aplică mijloacelor de probă ale contractului?