95. Ion Vinea, Declin1. Ei îşi cer drepturile.2. Virgula din versul „Cântecul trist, cântecul cel mai trist” izolează o apoziţie dezvoltată de termenul regent.3. a –şi da viaţa, a da piept cu viaţa, a se bucura de viaţă.4. Teme: condiţia umană, natura.5. Prezenţa eului liric se evidenţiază în textul dat prin forme verbale şi pronominale de persoana I – „mine”, „mi” – şi a II-a - „vezi”.6. repetiţia prepoziţiei „între” în ultima strofă creează sugestia expresivă a unei muzicalităţi melancolice, iar poziţionarea acesteia în partea iniţială a versurilor reliefează termenii amplei enumeraţii, care include simboluri ale vieţii şi ale morţii – „apele”, „arborii”, „turmele”, „frunzele”. 7. În text, se creează o corespondenţă între elementele cadrului exterior şi sentimentele, trăirile eului liric. Toamna, surprinsă ca realitate exterioară, este fundalul unui peisaj pustiit, care predispune la tristeţe apăsătoare, anotimpul fiind surprins ca moment al sfârşitului, al apropierii de moarte – „glasul strep al vrăbiilor”, „întinderea stepelor”, „frunzele care se dau în vânt”. Corespunzător peisajului dezolant, melancolia apăsătoare trăită de eul liric atrage negarea dorinţei de a trăi – „o tristeţă întârzie în mine / Cum zăboveşte toamna în câmp”, „Cântecul trist, cântecul cel mai trist / Vine cu clopotul din asfinţit.” Între planul interior, al sentimentelor, şi cel exterior, al naturii, se creează o relaţie strânsă, cele două realităţi condiţionându-se reciproc. Sunt selectate, dintre elementele cadrului exterior, cele care fac trimitere la condiţia umană – „frunzele”, „apele”.8. Titlul, alcătuit dintr-un substantiv comun, simplu, nearticulat, face referire la ideea de degradare, surprinsă în dimensiunea universală. În text, declinul este trăsătura dominantă atât a interiorităţii eului liric – „o tristeţă întârzie în mine”, „cântecul trist” - , cât şi ca trăsătură a întregului univers – „glasul sterp al vrăbiilor”, „e toată viaţa care doare aşa”. Titlul sintetizează mesajul poetic şi sugerează pregnant realitatea morţii – „niciun sărut nu-mi trece prin suflet”, „nicio zăpadă n-a descins pe pământ”.9. Expresivitatea ca manifestare a conţinutului afectiv (emoţional) al discursului, se obţine prin: imaginile artistice plastice, vizuale şi auditive – „Cântecul trist, cântecul cel mai trist / vine cu clopotul din asfinţit”; tonul elegiac; sensibilitatea lirică; folosirea figurilor de stil – „O tristeţă întârzie în mine / cum zăboveşte toamna pe câmp”.