D.Viata bisericeasca in secolul al XVIII-lea.Regimul fanariot. Instaurarea regimului fanariot sau turco-fanariot s-a facut in anii 1711 (Moldova) si 1716 (T.Romaneasca), din cauza faptului ca turcii numai aveau incredere in domnii romani (mai ales dupa ce Dimitrie Cantemir trece de partea rusilor in 1711) , acestia vor numi la conducerea celor doua tari greci din cartierul Fanar din Istanbul de unde si numele de fanarioti. Domnii fanarioti erau simpli guvernatori care aveau o dubla misiune: 1.sa mentina tarile romane sub influenta otomana si 2.sa integreze cat mai mult tarile romane in sistemul economic turcesc (pt. aprovizionarea Portii si a trupelor de ieniceri). Totusi, autonomia interna a tarilor romane a fost pastrate nefiind transformate in pasalcuri. Sub raport politic, social, economic, cultural si bisericesc regimul fanariot se descrie ca fiind o perioada de suferinta pentru poporul roman; unele teritorii au ajuns sub stapanirea Imp.Habsburgic, domnii se schimbau des, (T.R 40 domni iar Moldova 36); Durata domniei stabilita de turci era de 3 ani, iar domnii ajunsi la putere impreuna cu favoritii lor nu vroiau decat imbogatire; se simte si o influenta greceasca in toate domeniile, limba greaca fiind considerata culta. Domnii fanarioti jefuiau practic tara din 2 motive (avere si plata tributurilor), imperiul otoman va creste tributul (pentru ca se afla in criza economica) astfel tributul sau haraciul creste. Scaunele domnesti erau scoase la adevarata licitatie obtinerea consta in cel care ofera cat mai multe pungi cu bani iar la obtinerea domniei se platea un mucarer (exista si un mic mucarer care se platea in fiecare an). Exploatarea cea mai crunta o sufereau taranii mii de oameni transportau animale, grane, faina, unt, miere pentru nevoile Portii. Sub revolutia cu caracter national condusa de Tudor Vladimirescu in 1821, oamenii isi doreau domni pamanteni nemaisuportand taxele si fiscalitatea excesiva impusa de turci. D.p.d.v bisericesc, regimul fanariot se instaureaza in T.R dupa uciderea mitr.Antim Ivireanul din ordinul lui Nicolae Mavrocordat (primul domn strain) dupa acest eveniment scaunele vladicesti vor fi ocupate in mai multe randuri de ierarhi greci. Astfel in tot regimul fanariot scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei a fost ocupat de 12 ierarhi (6 greci 6 romani), la Ramnic 2 greci, la Buzau 11 episcopi dintre care 5 greci (in Moldova doar 2 greci). Ierarhii nu mai puteau fi schimbati de domnitori, acestia stateau in scaun pana moarte sau se retrageau la batranete. Tot sub regimul fanariot in T.R se stabilesc arhiereii titulari de neam grec care, detineau titlurile unor foste manastiri sau scaune episcopale care nu mai existau. Ei traiau pe langa mitropolii sau episcopiii ori egumeni ai unor manastiri. Domnii fanarioti nu vor acorda o foarte mare importanta bisericii romanesti, doar un ajutor slab dat credinciosilor, iar putinii credinciosi catolici, armeni etc, au avut propria lor organizare bisericeasca.Mitropolia Ungrovlahiei. Urmasul lui Antim Ivireanul este Daniil (1719-1731) promovat in scaunul episcopal la Buzau. El restaureaza si impodobeste: man.Aninoasa (Muscel, unde a fost si egumen), paraclisul Mitropoliei, biserica zisa cu sfinti sau cu sibile din Bucuresti iar impreuna cu fica unui preot ctitoreste biserica Vergu tot din Bucuresti. Sub el se tiparesc peste 10 carti de slujba. Sub urmasul sau, Stefan II (1732-1738) se tipareste un Chiriacodromion (1732) care are la baza Cazania lui Varlaam si dar si alte carti. Neofit Cretanul (1738-1753) este grec, fost mitropolit titular de Mira Lichiei, ridicat in scaunul Ungrovlahiei la staruintele lui Constantin Mavrocordat fiind un om de cultura care va tiparii 30 de carti de slujba si traduceri din lit.patristica, dintre care amintim: Intrebari bogoslovesti (trad.dupa Sf.Atanasie Cel Mare si altii, 1741), Margaritarele Sf.Ioan Gura de Aur (tiparita a 2 a oara in romaneste, 1746), Cazaniile predicatorului grec Ilie Miniat (1742), Pravoslavnica Marturisire a lui Petru Movila (1745) s.a. El este fondatorul unei scoli la Patroaia (jud.Dambovita) in 1746 in care copii taranilor invatau gratis si care va tine pana in 1774. Va lua parte la divanul domnesc care hotaraste dezlegarea taranilor de glie, prin desfiintarea rumniei si chiar va protesta fata de unele abuzuri ale unora dintre domnitorii fanarioti. In urma vizitelor canonice in eparhia sa si o parte a eparhiei Ramnicului va face numeroase insemnari de calatorie ce contin date istorice, geografice etc in greceste cu inscriptii copiate de el insusi. Grigorie II (1760-1787), urmasul lui Neofit, este roman, egumen la man.Coltea din Bucuresti, apoi mitropolit titular pentru Mira Lichiei. Sub el se tiparesc 40 de carti de slujba si din lit.patristica si postpatristica dintre care amintim: Voroava de intrebari si raspunsuri a Sf.Simion al Tesalonicului, Omiliile Sf.Macarie Egipteanul, Cazania (editie noua a Chiriacodromionului), 2 lucrari ale lui Antim Ivireanul: Invatatura bisericeasca si Capete de porunca. Va ctitorii 2 biserici din Bucuresti: Oborul Vechi si Sf.Nicolae Vladica. Intre anii 1770-1771 este trimis la Petersburg intr-o delegatie de clerici in care trebuia sa ceara sprijin tarinei Ecaterina II, pentru eliberarea tarilor romane de sub turci. In 1774 primeste de la generalul rus Petru Saltkov moastele Sf.Dimitrie Basarabov pe care le pune in catedrala mitropolitana din Bucuresti unde le gasim si azi. In 1776 patriarhul ecumenic Sofronie ii da titlul de loctiitor al scaunul Cezareei Capadociei ceea ce inseamna recunoasterea importantei mitropoliei Tarii Romanesti. Dupa Grigorie, urmeaza doua pastoriri scurte, Cosma Popescu (1787-1792) care vine de la Buzau si Filaret (1792-1793) fost la Ramnic iar dupa ei vin 3 greci. Dositei Filitti (1793-1810) fiind cel mai de seama dintre ei, era din Pogdoriana Epirului, vine la Bucuresti la Man.Sf.Ioan cel Mare unde ajunge egumen si apoi devine episcop la Buzau. Va lua masuri pentru ameliorarea starii materiale a preotilor de mir, protesteaza impotriva unui domn fanariot care vroia sa impuna noi dari poporului si va fi preocupat de starea scolilor dar si de pregatirea clerului. In aceasta privinta el infiinteaza o scoala pentru pregatirea clerului la Antim din Bucuresti si desigur, si sub el se tiparesc numeroase carti pe cheltuiala lui. Intre 1806-1812 cele dou principate ajung sub ocupatie militara rusa, iar printr-un ucaz al tarului Alexandru I dat in 27 martie 1808, mitropolitul Gavriil Banulescu Bodoni este numit exarh al bisericii din Moldova si T.R incredintandu-i-se conducerea efectiva a Mitropoliei Moldovei. Acesta era roman, nascut in Bistrita Transilvaniei, om de cultura scolit in Kiev, Athos, Patmos, Smirna, Hios si C-pol a fost prof. la Iasi si Poltava. Ajunge episcop vicar de Cetatea Alba si Tighina (1791) iar in (1792) este numit de sinodul bisericii ruse, mitropolit al Moldovei dupa care va fi numit mitropolit al Kievului si Poltavei. Se retrage in Rusia dupa pacea de la Bucuresti din 16 mai 1812 si este numit anul urmator in fruntea noii arhiepiscopii a Basarabiei cu resedinta la Chisinau. (+ 30 martie 1821). Un atac abuziv al Rusiei tariste in afacerile interne ale bisericii romanesti se semnaleaza atunci cand printr-un ucaz al tarului Rusiei, Dositei Filitti este inlocuit de Ignatie Babalos (sprijinitor al politicii rusesti). Dositei petrece restul vietii la Brasov unde si moare (decembrie 1826 la 90 ani) ramanand in istoria bisericii romane si greci prin testamentul sau in care dispune sa se dea 12 mii de galbeni spitalului Filantropia din Bucuresti, bani pentru scolile din Pogdoriana si Zia, man. din Grecia, pt. rascumpararea grecilor robiti etc. Ignatie Babalos pastoreste doar doi ani (1810-1812) apoi se retrage la Viena unde lucreaza cu marele luptator pentru independenta Greciei Ioan Capodistria, apoi la Pisa unde moare in 1828. Urmatorii mitropoliti sunt: Nectarie (1813-1819) apoi Dionisie Lupu (1819-1821). Dionisie in cei doi ani de pastorire: sprijina pe marele carturar Gheorghe Lazar si scoala sa de la Sf.Sava din Bucuresti, deschide o scoala de muzica bisericeasca la Bucuresti si este primul ierarh muntean ce trimite studenti in Apusul Europei, desigur, si el tipareste carti de slujba si patristice iar mai tarziu se va retrage la Brasov si revine in 1827.Episcopia Rmnicului. Damaschin Dascalul (1708-1725) este primul episcop aici, venit de la Buzau. Eparhia Ramnicului in timpul ocupatiei austriece este supusa unui regim special in care, decretul imparatului Carol 6 din 22 feb.1719, pune aceasta eparhie sub jurisdictia Mitropoliei sarbe din Carlovi. Manastirile erau supuse d.p.d.v administrativ , Curtii din Viena care confirma si alegerea egumenilor. Damaschin este preocupat inca din timpul in care era la Buzau de traducerea cartilor in romaneste, astfel ca pana la sfarsitul vietii traduce aproape toate cartile de slujba, totusi la Ramnic nu a putut tiparii decat 3 carti. Dupa ce moare, alegerea unui episcop se incredinteaza unei adunari elective formate din egumeni si mari boieri iar hirotonirea va fi facuta de un mitropolit sarb de la Belgrad. Urmatorii mitropoliti sunt: Stefan de la Govora (1726-1727, inscaunat care moare fara a fi hirotonit), Inochentie de la Brancoveni (1728-1735) si Climent de la Bistrita (1735-1748). Sub Inochentie, printr-un decret imperial din 1729, se prevede ca averile manastirilor inchinate sa fie preluate de catre stat, preotii si diaconii numai plateau plocon episcopului dar plateau impozit la stat. Episcopul dadea a treia parte din venituri tezaurului imperial. Climent (1735-1748, +1753) incepe pastorirea sub conditiile razboiului ruso-austro-turc, iar eparhia Ramnicului va redeveni sufragana Mitropoliei Ungrovlahiei prin tratatul de pace de la Belgrad semnat la 1739. Activitatea sa se concentreaza pe: refacerea catedralei, clopotnitei, resedintei si chiliilor de la Ramnic (arse in razboi). Ctitorii noi facute de el si rude: schitul de la Pietrarii de Jos, Patrunsa si Colnic, bisericile din Bodesti, Barbatesti etc. Tiparituri noi: traduceri de la Damaschin, editie noua a Cazaniei lui Varlaam (1748) precum si unele cazanii noi dupa editiile de la Gonova-Dealu (1644) si Alba Iulia (1699). Episcopul Grigorie Socoteanu (1748-1746, retras, +1777) zideste locasuri sfinte: paraclisul Episcopiei (existent si azi), bisericile Bunavestire si Toti Sfintii din Ramnic. Tipareste: traduceri ale lui Damaschin precum si manuale scolare, O gramatica slavona ceruta de un mitropolit sarb (Pavel Nenadovici), Pravila de rugaciuni a sfintilor sarbi, ceruta de un episcop sarb (Sinesie Jivanovici), O Bucoavna romaneasca, 1749 etc. Episcopii Partenie (1764-1771) continua tiparirea de carti, si Chesarie (1773-1780) avand aceeasi preocupare. Chesarie infiinteaza si scoli in Bucuresti si Craiova, iar opera importanta o constituie cele sase Mineie pe lunile octombrie-martie tiparite pentru prima data in romaneste intre 1776-1779 (s-a ajutat de trad.lui Damaschin precum si de Antologhioane mineie mai scurte pt duminici si sarbatori) . Celelalte mineie fiind tiparite sub urmasul sau Filaret. Reviziuirea acestor scrieri s-a facut de catre: Grigorie II, Chesarie, Filaret, monahul Rafail de la Hurezi, ierodiaconul Anatolie si un mirean grmticul Iordan Capadocianul. Contributie pretioasa a lui Chesarie si Filaret prefetele celor 12 mineie in care se explica insemnatatea lunii respective precum si intamplari biblice si sarbatorile dar si incursiuni in istoria poporului fapt ce ajuta la formarea constiintei nationale romanesti. Reeditarea mineielor s-a facut la: Buda (1804-1805), manastirea Neamt (1830-1832) si la Sibiu sub Andrei Saguna in 1853-1856. Filaret (1780-1792) tipareste si el 6 mineie pe lunile aprilie-septembrie, scrie prefete acestora. Mai tipareste: 15 editii noi ale cartilor de cult, O Cazanie in 1781 si 1792, traduceri din Sf.Atanasie cel Mare, din Sf.Dorotei, Teodor Studitul, si prima Gramatica romaneasca in 1787 alcatuita de Ienchi Vcrescu. La episcopia Buzaului retinem episcopii: Daniil (1716-1719), Stefan (1719-1732), Misail (1732-1739), Metodie (1741-1748) cel ce repune in functiune tipografia eparhiala; Cosma Popescu (1763-1787) si Dositei Filitti (1787-1793). Costandie Filitti (1793-1819, +1827) este nepotul lui Dositei,si a fost si el episcop al Buzaului sprijining toate preocuparile legate de scoala, arte, tipar, muzica, teatru, pictura etc, initiator al infintarii spitalului Filantropia din Bucuresti si sprijinitor al trupelor rusesti din T.R in speranta eliberarii tarii de sub otomani. In 1793 la 18 octombrie se infiinteaza Episcopia de la Arges cu primul episcop si cel mai de seama Iosif (1793-1820) care nu are tipografie la Arges dar tipareste in alte centre, intre tiparituri se numara: cele 12 mineie retiparite la Buda in 1804-1805, infiinteaza o scoala pentru viitori preoti la Antim in Bucuresti in 1797; Ctitoreste in Valcea si Arges: bisericile din Malaia, Brezoi, Gale, Slite si reface biserica Batusari din Curtea de Arges si schitul Corbii de Piatra. Restaureaza biserica manastirii lui Neagoe Basarab devenita catedrala episcopala in 1793. Cea mai insemnata ctitorie este: Valea Danului langa Curtea de Arges 1811 existenta si astazi. Credinciosii din Dobrogea raman in cadrul Mitropoliei grecesti de la Dristra (Silistra) sub jurisdictia patriarhiei ecumenice condusa de ierarhi greci. Grigorie II Ghica (1748-1752) reface catedrala mitropolitana din Dristra iar in a doua jum. a sec domnitorii fanarioti fac o serie de danii. Cartile folosite aici sunt cele tiparite la: Bucuresti, Buda, Ramnic, Iasi etc. Credinciosii din raiaua Braila si din cetatile ocupate de turci pe malul stang al Dunarii vor fi carmuiti pana in 1813 de mitropolitii greci ai Proilaviei cu resedinta la Braila. In urma cuceririi de catre turci a cetatii Hotin si a tinuturilor inconjuratoare in 1713-1715, credinciosii raman sub carmuirea ierarhilor de la Radauti si Iasi dar la mijlocul secolului acestia ridica pretentii de jurisdictie fapt ce duce la crearea Episcopiei a Hotinului sufragana a Mitropoliei Proilaviei. Titularul acestei eparhii este Amfilohie (1767-1770) iar dupa 1770 parohiile din raiaua Hotinului sunt date Mitropoliei Proilaviei. Amfilohie tipareste in 1795 la Iasi, Gramatica theologiceasca, De obste geografie si Elemente aritmetice. Dintre mitropolitii Proilaviei amintim: Ioanichie (1713-1743), Calinic II (1743-1748), Daniil (1751-1773), Partenie (1793-1810). Teritoriile dintre Prut, Nistru si Basarabia intra sub stapanirea Rusie tariste in urma unirii de pace de la Bucuresti din 16 mai 1812 iar anul urmator i-a fiinta Arhiepiscopia Chisinaului si Hotinului cu sediul la Chisinau cu primul carmuitor Gavriil Banulescu-Bodoni (+1821) ceilalti carmuitori fiind rusi. In 1813 Mitropolia Proilaviei se va contopi cu Mitropolia Dristrei iar apoi in 1828 cetatea Braila va fi ocupata si distrusa de rusi care fac in locul ei un oras, acest eveniment marcheaza incetarea existentei Mitropoliei Proilaviei. Pacea de la Adrianopol din 1829 restituie toate orasele si cetatiile din stanga Dunarii Tarii Romanesti. Bisericile din raialele Turnu si Giurgiu vor fi incluse in Mitropolia Ungrovlahiei iar cele din raiaua Braila in Episcopia Buzaului. O noua mitropolie se infiinteaza la Tulcea pt partea de nord a Dobrogei carmuita tot de ierarhi greci care tine pana in 1878 si tot pana in 1878 raman si romanii de la sud de Dunare sub carmuirea Dristrei.Mitropolia Moldovei. Avem doua pierderi importante teritoriale (Bucovina 1775 si Basarabia 1812) ceea ce duce la scoaterea lor de sub Mitropolia Moldovei si crearea unor eparhii noi. Alegerea ierarhilor se face si acum de catre divanul domnesc + egumenii manastirilor mari iar in absenta domnitorului, mitropolitul prelua presedintia. Dintre mitropoliti consemnam pe Ghedeon (1708-1725), Antonie (1730-1739) nevoit sa se retraga in Rusia (antiotoman) unde ajunge mitropolit la Cernigov apoi la Belgorod; grecul Nichifor (1740-1750) In deceniul 6 al secolului, mitropolit la Iasi a fost Iacob Putneanul (1750-1760), egumen la Putna si apoi la Radauti. Tipareste carti la tipografia restituita de el pe cheltuiala sa si sprijina scolile tiparind un Bucvar in 1775 (adica o carte de citire). Se impotriveste la hotararea otomanilor de a introduce taxa vacaritului fiind apoi nevoit sa demisioneze in 1760. Se retrage la Putna pe care o restaureaza si infiinteaza aici in colaborare cu arhimandritul Vartolomei Mazareanu o scoala duhovniceasca in 1774 dupa modelul celei de la Kiev. Moare in (+1778). Urmasul sau este Gavriil Callimachi (1760-1768) din familia de razesi romani Calmasul din Campulung iar pana atunci mitropolit al Tesalonicului. Tipareste la Iasi vreo 20 de carti de toate felurile si indruma scolile din Moldova. Tot sub el se zideste o noua catedrala mitropolitana cu hramul Sf.Gheorghe (numita azi Mitropolia Veche), este si el contra taxei vacaritului. Urmasul lui Gavriil este Leon Gheuc (1786-1788) om cult care sprijina activitatile tipografice si este impotriva abuzurilor si jafurilor fanariote. Dupa el, vreo 2 ani treburile Mitropoliei sunt conduse de arhiep.Ambrozie Serebrenicov. In 1792 este ales Iacob Stamati, transilvanean calugarit la Neamt care construieste o noua resedinta mitropolitana, ctitoreste biserica Banu din Iasi, tot in Iasi infiinteaza si o farmacie, nu era om de mare cultura dar activitatea tipografica o sustine tiparind carti si manuale scolare (Aritmetica si Geografia episcopului Amfilohie al Hotinului) si alte carti de literatura. Moare in 1803 dupa care ii urmeaza Veniamin Costachi.Eparhiile sufragane. Dupa anul 1775 si oficial 1781, Mitropolia Moldovei ramane numai cu doua eparhii sufragane si anume cea a Romanului si a Husilor. In Episcopia Romanului amintim: Pahomie (1707-1713) transilvanean calugarit la Neamt, ctitoreste schitul Pocrov si moare in 1724 retras la Kiev; Ghedeon (1734-1743) ctitor schitul Sihastria, de langa man. Secu care exista si azi; Ioanichie (1747-1769) egumen la Neamt, ctitor schit Vovidenia si al bisericii de lemn din Vulpanesti; Leon Gheuc (1769-1786) traducator de carti; Veniamin Costachi (1796-1803) care ajuta pe Vartolomeu Putneanul sa faca bolnia man. Precista Mare din Roman spital. In Episcopia Husilor amintim: Inochentie (1752-1782) rezideste din temelie catedrala cu hramul Sf.Apostoli Petru si Pavel, tot el merge cu delegatia la Petersurg la tarina Ecaterina II; Iacob Stamati (1782-1792) si Veniamin Costachi (1792-1796). In Episcopia Radautilor amintim: Varlaam (1735-1745) infiinteaza tipografie; Iacob Putneanul (1745-1750) infiinteaza o scoala; Dosoftei Herescu (1750-1789) ctitor biserici de lemn la Vadul Vladicii, Cernauti si Vicovul de Jos. Scaunul episcopiei de Radauti va fi mutat la Cernauti in urma invaziei austriece 1775, pe baza imparatului Iosif II si va deveni Episcopia Bucovinei. In 1783 episcopia Bucovinei va fi subordonata Mitropoliei sarbe de la Carlovi in probleme spiritual-dogmatice iar in 1786 si in probleme administrative. Tot in 1786 se pune in vigoare noul Regulament de organizare a Bisericii ortodoxe romanesti din Bucovina = eparhia impartita in 6 protopopiate si 2 vicariate protopopesti iar numarul parohiilor redus la 186 de la 239. In fruntea eparhiei era un episcop numit de imparat ajutat de vicar si de un consistoriu format din 4 asesori (consilieri, 2 preoti si 2 mireni). Preotii parohi si protopopii erau numiti de guvernatorul Bucovinei si propusi de episcop. Manastirile au avut de suferit caci din 20 au mai ramas doar 3: Putna, Sucevita si Dragomirna, iar fiecare manastire putea sa aiba maxim 25 de calugari. Averile Episcopiei + parohiilor se colectau in Fondul Religionar administrat de stat.Biserica romaneasca din Transilvania. Dezbinarea din 1689-1701. Din 1683, habsburgii incep sa obtina pozitii in principatul Transilvaniei. In 1686 principele Mihail Apafi incheie cu acestia un acord iar un an mai tarziu trupele lor imperiale intra in Transilvania unde le este pus la dispozitie 12 cetati si orase cu obligatia de a contribuii financiar, in schimbul recunoasterii privilegilor tarii si a domniei lui Apafi (+1690). 9 mai 1688 Transilvania este obligata sa accepte protectoratul imparatului Austriei. 4 decembrie 1691 imparatul Leopold I (1658-1705) semneaza diploma leopoldina principatul urma sa fie condus de un guvernator (ales de Dieta si confirmed de Curtea din Viena) ajutat de un consiliu de 12 membrii. Se infiinteaza Cancelaria aulica transilvana care face legatura intre Curte si Principat. Problemele financiare - conduse de Teuzariat, cele militare de Consiliul de razboi al Curtii avea reprezentant un comandant general iar organul suprem era Tabla regeasca, organul legislativ fiind Dieta. Aceasta diploma confirma privilegiile celor trei natiuni politice (unguri, sasi si secui) si drepturile celor patru religii recepte (catolica, luterana, calvina si unitariana). Raman in vigoare si vechile legiuiri transilvanene: Approbatae, Compilatae si Tripartitum. Prin tratatul de pace din 26 ianuarie 1699 de la Carlovit se recunoaste trecerea Transilvaniei in imperiul Habsburgic de catre otomani. Transilvania si Banatul raman sub stapanire habsburgica pana in 1918. Dupa aceasta trecere a Transilvaniei la habsburgi se va favoriza catolicismul prin: reinfiintarea episcopiilor catolice din Oradea (1692) si Alba Iulia (1715), iezuitii revin in Transilvania etc. Iezuitii urmaresc sporirea numarului de catolici iar atentia lor se indreapta spre romanii ortodocsi. In acest timp in fruntea B.O.R din Transilvania era Teofil (1692-1697) care dupa unii istorici ar fi acceptat unirea cu Roma intr-un sinod la Alba Iulia lucru care este fals. Teofil nu a avut treaba cu iezuitii. Dupa Teofil, este ales Atanasie (din man.Alba Iulia) care vine la Bucuresti ca sa fie hirotonit arhiereu unde i se cere sa semneze o marturisire de credinta ortodoxa de catre Teodosie mitr.Ungrovlahiei la 22 ianuaria 1698. Iezuitul Paul Ladisclau Baranyi prezinta in septembrie 1697 un memoriu privitor la unire dar Leopold I da o rezolutie abea un an mai tarziu spunand ca romanii se pot unii sau pot ramane asa cum sunt. Practic aici, iezuitii ofereau in schimbul unirii (acceptarea primatului papal) anumite privilegii asemenea preotilor catolici. La 2 iunie 1698 cardinalul Leopold Kollonich arhiep.de Esztergom adreseaza un manifest in care zice ca aceste privilegii sunt available pentru preotii care accepta 100% doctrina catolica si cele 4 puncte florentine. Singurul act care afirma dorinta de unire a clerului roman este asa-numitul manifest de unire (7 octombrie 1698 semnat de 38 de protopopi romani) dupa aceste semnaturi exista un codicil atribuit lui Atanasie insusi. Totusi, dorinta protopopilor de unire vine din interesul lor de a beneficia de acele privilegii si nu de schimbarea doctrinei, acestia mentionand clar ca schimbarea doctrinei anuleaza semnaturile lor si prin urmare intregul act. Prof.Silviu Dragomir care a studiat acest document, spune ca hotararea nu s-a luat in sobor, semnaturile fiind ori culese pe rand, ori luate dintr-un act. De retinut, nici un izvor contemporan nu consemneaza vreun sinod intrunit la 7 octombrie 1698. (manifestul de unire = fals facut de iezuiti redactat probabil prin 1701) Baranyi va inainta un memoriu in numele clerului roman prin care cere scutire de impozite pe baza rezolutiei din 14 aprilie 1698 a imparatului. Dieta (majoritate: luterani si calvini) intervine la imparat spunand sa nu aprobe memoriul si cere sa se faca o ancheta in urma careia, sa se vada cei care vor unirea. (rezultatul- poporul nu vroia, iar din preoti doar cativa au spus ca vor doar daca mitropolitul accepta si el). Probabil Kollonich prezinta imparatului unirea ca fapt implinit caci acesta din urma da o noua diploma diploma intaia leopoldina in care isi exprima multumirile pentru convertire si acceptarea primatului + celor 4 puncte si tot prin aceeasi diploma se acordau preotilor ortodocsi privilegiile preotilor catolici. In 1699 la hotararea Dietei se mai face o ancheta care are acelasi rezultat, ba mai mult Atanasie da ordin protopopilor sa nu mai ia parte la aceste anchete. Atanasie in tot acest timp se mentine ortodox, tipareste in 1699 la Alba Iulia o Bucoavna (carte de citire) si un Chiriacodromion (reproducea Cazania lui Varlaam), mesterul tipograf fiind Mihail Stefan care era trimis de Constantin Brancoveanu. Un sinod mare al protopopilor la Alba Iulia stabileste 28 de poncturi privitoare la viata religios-morala a preotilor si credinciosilor, poncturi care nu fac nici macar o mentiune cu privire la unirea cu Roma. Paul Baranyi nascoceste o alta pseudo-istorie si vorbeste de un sinod intrunit la 4-5 septembrie 1700 cu 54 de protopopi participanti care voteaza unirea de buna voie acceptand si cele 4 puncte florentine. Declaratie originala pt acest sinod nu exista, decat o copie care nu contine semnaturi = fals. De retinut: sinoadele de unire din 1697, 1698 si 1700 sunt pure nascociri ale iezuitilor. Pentru perfectarea asa-zisei uniri, Atanasie este chemat la Viena in 1701 insotit de Carol Neurautter (in locul lui Baranyi). Intre timp autoritatiile fac o lista cu 22 de acuze aduse lui Atanasie iar datorita presiunilor exercitate asupra acestuia, accepta unirea. La 19/30 martie 1701, Leopold I emite 4 acte: 1.decretul de confirmare a lui Atanasie ca episcop al natiunilor unite din Transilvania, 2.ordin pt intalarea lui Atanasie, 3.actul de salarizare a sa, 4.o noua diploma in 15 puncte cunoscuta in istorie sub numele de diploma a doua leopoldina abea pe aceasta o putem socoti actul de intemeie a Bisericii romanesti unite din Transilvania. Aceasta noua diploma asigura acele privilegii clerului ortodox asemeni clerului catolic: art.1 acorda aceleasi drepturi asemeni Bisericii catolice, art.2 acorda preotilor scutire de toate servitutile feudale, art.3 includerea in statul catolic a preotilor, laicilor si taranilor; urmatoarele articole prevedeau instituirea unui teolog iezuit care sa il supravegheze pe Atanasie; imparatul devine patron suprem asupra bisericii, oricum originalul diplomei s-a pierdut, drepturile nu au fost acordate niciodata, abea in 1938 este gasit documentul intr-o biblioteca din Sibiu. La 24 martie 1701 Atanasie este rehirotonit (taina care nu se repeta), apoi este facut episcop chiar de Kollonich, la 7 aprilie 1701 Atanasie semneaza o declaratie in care promite supunere fata de papa, accepta teologul iezuit, si intreruperea legaturii cu domnul si mitropolitul T.R. Se va intoarce apoi ca episcop unit in catedrala din Alba Iulia 14/25 februarie 1701. Atanasie va face o incercare disperata de a scapa de uniatie, intruneste un sobor de protopopi in 1711, dar intervine iezuitul Gabriel Hevenessi iar Atanasie nu poate misca. Atanasie moare in 1713 chinuit de remuscari. Lucruri importante de retinut: 1. Actul de unire valabile este cel semnat de Atanasie la Viena in 1701, 2.actul de stat privind infiintarea noii biserici si episcopii unite din Transilvania este a doua diploma leopoldina din 19 martie 1701 restul sunt falsuri.Biserica unita dupa Atanasie Anghel. La 10 ani dupa moartea lui Atanasie, dupa patru sinoade electorale in care protopopii eparhiei propuneau pe secretarul lui Atanasie, Venceslaw Franz iar iezuitii pe Ioan Giurgiu Patachi (preot romano-catolic), abea la al patrulea este ales Patachi in 1715, la sinod participand doar 1 protopop care aduce votul a inca trei preoti uniti si prin urmare este ales Patachi care mai apoi este confirmat de catre regele Carol 6 tot in acelasi an. (pana atunci scaunul episcopal a fost condus de niste iezuiti ca directori) In 1716 Curtea din Viena cere confirmarea lui Patachi ca episcop, iar papa abea acum afla de existenta unor credinciosi uniti cu Roma in Transilvania. Dupa indelungi staruinte Congregatia De Propaganda Fie da un decret pt infiintarea noii Episcopii unite dar bula papala vine abea dupa 5 ani si anume la 15 iulie 1721. Bula numita Rationi congrui decreta infiintarea Episcopiei unite de Fagaras, caci Curtea de la Viena hotaraste ca noul sediu al episcopiei unite sa fie la Fagarasi, resedinta din Alba Iulia fiind daramata. Astfel, Patachi se instaleaza in 6 august 1723 in biserica brancoveneasca Sf.Nicolae din Fagaras acesta murind la 1727.Episcopul Inochentie Micu si urmasii lui. Dupa Patachi, va fi ales Inochentie Micu propus inca din 1728. Acesta acorda o foarte mare atentie problemelor nationale si politice iar uniatia o priveste doar ca pe un instrument pus in slujba bisericii. El prezinta o serie de memorii in fata Curtii imperiale sau a Dietei, in care prezinta starea poporului roman, inapoierea si situatia critica a tuturor claselor de oameni si cere inlaturarea taxelor si dijmelor si recunoasterea acelor privilegii promise prin cele doua diplome leopoldine, totusi, memoriile sale raman fara rezultat. Lupta si pe alte cai pentru prosperitatea bisericii sale astfel ca in 1737 muta resedinta episcopiei unite de la Fagaras la Blaj unde pune piatra de temelie unei noi catedrale. Tot el trimite tineri sudenti la studii la Roma si convoaca sinoade eparhiale in care dicuta soarta memoriilor lansate de el. Devenit incomod pentru Curtea imperiala, este chemat si el ca si Atanasie, la Viena in 1744 din dispozitia imparatesei Maria Tereza. I se aduc 82 de acuze dupa care pleaca la Roma sperand sa primeasca ajutor de la papa, dar acest lucru nu se intampla. Este silit sa ramana la Roma intr-un adevarat exil, timp de 24 de ani trecand la cele vesnice in septembrie 1768. In timp ce Inochentie se afla la Roma, papa numeste un vicar apostolic al episcopiei Blajului si anume pe Petru Pavel Aron (1747), propus in 1751, numit in 1752 si instalat in 1754. Sub el se infiinteaza tipografia de la Blaj cu mesteri din Ramnic; se vor tiparii carti cu continut pur ortodox; in 1754 se dechid primele 3 scoli (de obste; latineasca (viitorul liceu) si scoala de teologie seminarul). Totusi Petru a fost un prigonitor al Bisericii si al ortodocsilor. Urmasii sai, Atanasie Rednic (1764-1772), Grigorie Maior (1772-1782) si Ioan Bob (1782-1830) vor avea aceeasi atitudine. Sub primii doi se continua activitatea editoriala, (comferinta din 1773 de la Viena, a tuturor episcopilor uniti din imperiu, hotarase ca bisericile lor sa rosteasca Crezul fara filioque si sa pastreze nealterata ortodoxia). Tot in 1773 odata cu desfiintarea ordinului iezuit, episcopii Blajului scapa de acel teolog supraveghetor.Lupta pentru apararea Ortodoxiei. Marea masa ortodoxa adica oamenii simpli (taranii) nu au cunoscut adevaratele intentii ale uniatiei, ramanand puri ortodoxi caci preotul lor nu si-a schimbat cultul nici invatatura. Cei care au aflat de schimbarea legii sunt romanii din partile Brasovului, Fagarasului si Hunedoarei, ei protestand de pe vremea lui Atanasie inca si multi dintre ei au trecut sub carmuirea mitropolitilor Ungrovlahiei. Nobilul roman Gavriil din Tagu Mare + alti credinciosi inainteaza in fata guvernului Transilvaniei un memoriu in care semnalau ca le-au fost rapite cele doua biserici rezultatul fiind arestarea acestora, iar lui Gavriil i s-a dat drumul abea dupa 5 ani. Cel ce alerteaza poporul asupra urmarilor uniatiei, este ieromonahul vlah Visarion Sarai, care prin predicile sale reuseste sa trezeasca constiinta oamenilor impotriva preotilor uniati, desigur, va fi inchis la Sibiu, Timisoara, Osiek, Raab si in cele din urma la Kufstein unde va trece la cele vesnice. Masura impotriva acestor predici este luata de guvernatorul Transilvaniei Ioan Haller care pe baza avizului imparatesei Maria Tereza lanseaza o proclamatie catre romani care le aducea la cunostiinta ca acestia trebuiau sa se considere uniti cu Roma, ba mai mult, se evidentia faptul ca era spre binele lor, insiruind din nou acele privilegii promise. Reactia poporului a fost impotriva unitilor, o alta masura s-a luat si anume, s-au desemnat 4 aparatori ai unirii care, urmau sa duca la indeplinire o instructie in 15 puncte cu pedepse crunte asupra ortodocsilor ce impiedicau uniatia. Prin 3 decrete date in 1746, Maria Tereza ordona arestarea preotilor hirotoniti in T.R si Moldova precum si a preotilor uniti care reveneau la ortodoxie. Tot mai multi oameni se impotriceau uniatilor, astfel ca amintim pe taranul Oprea Miclaus care merge de 3 ori la Viena prezentandu-si memoriile ( in 1748 cu Ioan Oancea, in 1749 cu 4 tarani si in 1752 cu preotul Moise Mcinic in ultima calatorie sunt primiti in audienta de catre Maria Tereza, apoi arestati si inchisi si mor in inchisoare la Kufstein). Cei care merg la Petersburg si cer ajutor tarinei Elisabeta pt apararea ortodoxiei sunt: Nicolae Pop fost vicar al lui Inochentie, Nicodim si preotul Ioan din Aciliu. In 1755 preotul Cosma din Deal merge impreuna cu Constantin Petric in 42 de sate si face o ancheta a oamenilor care sufereau din cauza uniatilor, ei inainteaza ancheta mitrop.Pavel Nenadovici de la Carlovi pentru ca acesta sa o prezinte la Curta de la Viena. Dupa Cosma, in 1756 preotul Ioan Vrvorea se afla in fruntea apararii ortodoxiei, va fi arestat si inchis. La 13 iulie 1759 Maria Tereza da un decret de toleranta romanilor ortodocsi, dar celor care erau uniti le spune sa ramana uniti iar ortodocsilor sa nu faca nimic impotriva uniatiei, acest decret starneste si mai mult poporul roman impotriva unirii. Sofronie de la Schitul Cioara va organiza numeroase adunari in care se discuta reintoarcerea la ortodoxie iar cel mai insemnat sinod/adunare este cel de la Alba Iulia din 1761 14/18 februarie care a insemnat punctul culminant al rascoalei pornite de catre Sofronie, ortodoxia biruia dupa sase decenii de cosmar.Generalul Buccow, adevaratul creator al Bisericii unite. Imparateasa trimite pentru intarirea uniatiei pe generalul Nicolaus Adolf von Boccow + cavalerie si infanterie, si mai trimite si un episcop pentru romanii ortodocsi transilvaneni. Sofronie pleaca in T.R considerandu-si misiunea indeplinida unde va si muri. Buccow face si el niste anchete intre anii 1761-1762, vrea sa vada cati ortodocsi sunt si cati uniti sunt. Rezultatele arata abuzurile unitilor si faptul ca acestia au luat bisericile ortodocsilor care aveau mare nevoie de ele. (ordotocsi: 128.635 familii, 1365 preoti si 1362 biserici; uniti: 25.223 familii, 2250 preoti si 515 biserici). Multe zone au fost declarate arbitrar unite (ex: Bistrita-Nasaud). Motivul pentru care Biserica ortodoxa din Transilvania nu a mai avut manastiri si schituri pana in anul 1918 consta in faptul ca Buccow le-a distrus pe toate, pe cele de lemn le-a ars, pe cele de piatra le-a daramat cu tunurile sale. Avem noi miscari pentru apararea ortodoxiei in anul 1763 cand se infiinteaza doua regimente de granita la Orlat si Nasaud. Astfel ca la 10 mai 1763 in comuna Salva, cand granicerii urmau sa depuna juramant in fata episcopului Aron, instigati de Tanase Todoran (credincios inaintat in varsta) acestia s-au rasculat. Batranul este omorat cu roata, ceilalti spanzurati etc. (Prin grnicenizare devin unite satele din zona Nasaudului si cateva din Tara Fagarasului.) Si Atanasie Rednic alunga preotii si credinciosii ortodocsi din episcopia de la Blaj, iar Grigorie Maior insotit de 2 maghiari trece prin 60 de sate si le declara unite. Framantarile religioase inceteaza pentru moment in urma edictului de toleranta dat de Iosif II 29octombrie/8noiembrie 1781 interzice asuprirea cetatenilor pe motive de credinta; permite oricarei confesiuni sa isi faca biserica, scoala, si sa intretina preot si invatator daca confesiunea avea 100 de familii. La 16 ianuarie 1782 imparatul revine la acest edict printr-un rescript si dispune celor care vor sa treaca inapoi la ortodoxie, un proces de catehizare de 6 saptamani facut in invatatura catolica platind catehetului cate 1 zlot pe zi. Dar apoi la 20 august 1782, imparatul va semna Patenta de unire prin care zice ca fiecare biserica sa ramana cu credinciosii ei fara sa mai faca prozelitism dar cu toate acestea prozelitismul a continuat. In 1950/1955 Sf.Sinod al Bisericii noastre trece in randul sfintiilor pe Cuviosii marturisitori Visarion si Sofronie si pe mucenicul Oprea din Saliste; in 1992 sunt canonizati preotii marturisitori Moise Mcinic din Sibiel si Ioan din Gales toti praznuiti pe 21 octombrie.Biserica ortodoxa dupa 1761. In 1761 imparateasa Maria Tereza numeste episcop pt romanii din Transilvania pe Dionisie Novacovici, episcopul sarb al Budei dar acesta avea calitatea de administrator si putea fi revocat oricand. Acestuia i se impun 19 conditii sau restrictii avand principalul scop de a nu impiedica propagarea uniatismului. Face si el in 1766 o statistica iar dupa acest eveniment i se va accepta demisia in 1 octombrie 1767 reintorcandu-se in Sntandrei unde va trece la cele vesnice. In 1770 imparateasa numeste episcop ortodox al Transilvaniei pe sarbul Sofronie Chirilovici caruia i se mai adauga inca 2 restrictii fata de cele ce existau deja: 1.sa nu intretina legaturi cu preotii sai decat cu aprobare de la Guvern; 2.sa nu primeasca preoti hirotoniti in afara Transilvaniei. Dupa numirea acestuia ca episcod de Buda (1774-1783) si apoi de Timisoara, urmeaza o perioada in care afacerile eparhiei vor fi conduse de Ioan Popovici din Hondol timp in care Grigorie Maior converteste cu forta la greu numeroase parohii. Ghedeon Nichitici este al treilea episcop sarb iar sub el episcopia transilvaneana trece sub jurisdictia celei sarbe de la Carlovi in problemele spiritual-dogmatice (1783) iar apoi si administrative (1786) situatie in care ramane pana in 1864. Sub Ghedeon se infiinteaza un curs pedagogic pentru pregatirea invatatorilor scolilor ortodoxe si un curs teologic conduse de Dimitrie Eustatievici. Ultimul episcop sarb este Gherasim Adamocivi (1789-1796) sprijina revendicarile sociale si nationale ale romanilor transilvaneni din 1791, cand se inainteaza la Viena cunoscutul Supplex Libellus Valachorum prin care se reiau vechile postulate ale lui Inchentie Micu unde pe primul loc era recunoasterea romanilo ca a patra natiune in Transilvania. Gherasim Adamovici + Ioan Bob de la Blaj mai inainteaza curtii de la Viena mai multe memorii cu doleantele natiunii romane. Dupa ce Gherasim moare, eparhia e din condusa de Ioan Popovici din Hondol pana in 1805 fiind urmat de protopopul Nicolae Huovici din Hunedoara. (eparhia ortodoxa din Transilvania avea in 1805: 1478 de parohii, 1128 biserici, 1295 preoti si 128.279 familii.) In 1770 tipograful vienez Iosif Laurentiu Kurzbok primeste dreptul de a tipari carti de slujba pentru ortodocsii din imperiul habsburgic se urmarea impiedicarea importarii cartilor de slujba din T.R. Din 1795 astfel de carti incep sa fie tiparite si la Buda printre aceste carti se numara si cele 12 Mineie. Din 1789 primeste dreptul la tiparire de carti pentru ortodocsii din Transilvania si tipograful sas Petru Barth din Sibiu.Viata bisericeasca in Banat. Leopold I acorda printr-o diploma data la 21 august 1690 sarbilori imigranti o serie de privilegii politice si bisericesti astfel patriarhul sarb devine carmuitorul bisericesc al tuturor ortodocsilor din imperiul habsburgic. In 1716 urmeaza un nou exod sarbesc spre Arad, Timisoara si Vre iar in 1737 un altul sub conducerea patriarhului Arsenie 4 Ioanovici acabent cand sarbii merg in partea districtelor banatene sudice: Panciova, Becicherec si Biserica Alba. (Primul exod sarbesc alungandu-i pe acestia in diferite parti din Ungaria de azi). In 1716 Banatul iese de sub dominatie otomana si intra sub stapanire habsburgica fapt confirmat de tratatul de pace de la Pasarovi din 21 iulie 1718. Dintre ierarhii de la Timisoara mentionam: Gheorghe Popovici (1745-1757) ridica o catedrala noua; Vichentie Ioanovici Vidac (1759-1744); Moise Putnic (1744-1781); Sofronie Chirilovici (1781-1786); Petru Petrovici (1786-1800). La Caransebes Ioan Georgievici (1749-1769) ales apoi mitropolit la Carlovi; Vichentie Popovici (1774-1785). Chiar daca ierarhii erau sarbi, majoritatea credinciosilor erau romani astfel in 1740 in ambele eparhii avem 183.00 de romani si numai 23.000 de sarbi. Se va inregistra si in Banat incercari de unire, dupa anul 1726 dar datorita stradaniilor episcopilor ortodocsi din Timisoara si Caransebes-Vre uniatia nu are succes.Episcopia Aradului. Isaia Diacovici al Timisoarei si Ienopolei va muta in 1706 la Arad scaunul episcopal de la Ienopole existent inca din sec.16. Pana in anul 1828, carmuitorii acestei eparhii au fost sarbi avand jurisdictie asupra romanilor credinciosi din Bihor. Intre episcopii de aici mentionam: Isaia Antonovici (1731-1748) care conduce eparhia Caransebesului in 1731; Pavel Nenadovici (1748-1749); Sinesie Jivanocivi (1751-1768) de numele lui se leaga biruinta ortodoxiei din Bihor, tot el construieste o manastire in Arad Gai si ridica noua resedinta episcopala in Arad; Pahomie Cnejevici (1770-1783) sub care incepe prozelitismul prin crearea unui paraclis unit in Arad si a doua parohii unite; Pavel Avacumovici (1786-1815) sub el incepe o actiune de reprimare a miscarilor cu caracter romanesc din eparhie.Viata bisericeasca in Bihor. In Bihor, actiunea de atragere a romanilor la uniatie era condusa de Episcopia romano-catolica maghiara din Oradea. Scaunul episcopal din Bihor va fi refacut la Oradea in 1692. Stim ca exista un numar redus de credinciosi, biserici parohii etc majoritatea trecusera la calvinism. Din acest motiv latinii isi indreapta atentia asupra ortodocsilor romani. Episcopul latin de la Oradea era si prefectul judetului si cel mai mare latifundiar, iar pe terenurile lui munceau iobagii ortodocsi romani. In 1700 Leopold I decide ca romanii bihoreni fie ei uniti sau schismatici sa treaca sub obedienta episcopului catolic din Oradea. Totusi in Bihor deja pastorea un episcop ortodox in primul deceniu al sec 18, si anume Petru Hristofor. In ciuda piedicilor puse de episcopii-prefecti de la Oradea, episcopii de la Arad au reusit sa isi intinda jurisdictia si asupra credinciosilor crestini din Bihor. Datorita neintelegerilor dintre episcopii de la Arad si cei catolici de la Oradea si in urma sezisariilor facute de cei de la Arad, Curtea de la Viena trimite in Bihor trei comisii de ancheta ca sa stabileasca numarul ortodocsilor si al unitilor. In prima (1727) se constata ca tot Bihorul era ortodox, in a doua (1737) se constata ca intreg Bihorul era unit iar in ultima (1754-1756) se declara unite trei sate, iar la contestatia episcopiei catolice din Oradea intre (1757-1759) se mai face o ancheta unde se mai declara unite alte 8 sate, in curand numarul lor se va ridica la 21. In 1748 este hirotonit un arhiereu unit ca vicar al episcopului catolic din Oradea, in 1777 imparateasa + papa decid infiintarea Episcopiei romane unita la Oradea subordonata Arhiepiscopiei romano-catolice maghiare din Esztergom. In anul 1792 se infiinteaza un Consistoriu ortodox roman la Oradea pus sub autoritatea episcopilor din Arad, acesta functioneaza pana in 1920 cand se va infiinta Episcopia ortodoxa romana a Oradiei.Viata bisericeasca in Maramures. Episcopii maramureseni care s-au opus uniatiei: Iosif Stoica (c.1690-c.1705), Iov irca (1707-1709), Serafim (1711-1714), Dosoftei Teodorovici (1718-c.1739) si Gavriil din Brsana (1739) care vor suferi mult din cauza episcopilor uniti din Muncaci. Carol 6 al Austriei trece Maramuresul sub jurisdictia episcopiei de Muncaci, in pofida incercarilor lui Ioan Patachi si Inochentie care doreau subordonarea sub episcopia Blajului. Chiar daca in urma miscarii lui Sofronie de la Cioara multe parohii din Maramures revin la ortodoxie, episcopul unit Manuil Olszavski din Muncaci in urma a numeroase arestari pune Maramuresul sub autoritatea sa. Sub episcopul Andrei Bacinski (1772-1809) rutean maghirizat, uniatia se intareste, acesta mutand sediul episcopiei de la Muncaci la Ungvar apoi Maria Tereza infiinteaza Vicariatul unit al Maramuresului cu sediul la Sighet. Parohiile din Maramures si Salaj raman sub jurisdictia Muncaciului pana in 1853 cand se infiinteaza Episcopia romana unita de la Gherla.Mnstirile i viaa monahal. Ctitorii ale domnilor fanarioti din T.R: 1.Vacaresti ctitorita de Nicolae Mavrocordat (1716-1722); Sfantul Pantelimon, cu spital ctitorita de Grigorie Ghica (1748-1752) = ambele demolate in perioada comunista; Sfantul Spiridon Nou ctitorita de Scarlat Ghica (1765-1766) si fiul sau Alexandru (1766-1768). Arhimandritul grec Ioanichie, ridica in Bucuresti o manastire numita Stavropoleos (1724). Ctitorii ale marilor dregatori romni: Serbanesti-Morunglavu (Valcea); Obedeanu din Craiova; schiturile Comanca; biserica mica a man.Zamfira; Vistiernicul Constantin Samurca zideste man. Ciorogarla; 2 boieri si 1 calugar zidesc biserica mare de la man. de calugarite Tiganesti. Episcopul Climent de la Ramnic reface din temelie catedrala episcopala si ctitoreste schiturile Pietrarii de Jos si Patrunsa in Valcea; Ctitorii ale calugarilor transilvaneni: Suzana de maica Suzana Arsis; Berislavesti in Arges zidita de egumenul Nicodim; Cheia sau Telejean zidita tot de calugari transilvaneni; Cernica refacuta de staretul Gheorghe; Stnioara zidita de calugarii Sava (sarb) si Teodosie; 2 ctitorii ale unor egumeni: Pasarea (langa Bucuresti) ridicata de staretul Timotei si refacuta dupa ce a fost distrusa de cutremur (1838) de catre Calinic cel Sfant de la Cernica (1846-1847); Ghighiu langa ploiesti ridicata de egumenul Arsenie (1814); Biserica schitului Lainici ridicata de calugarita Calistrata ajutata de credinciosi (1812-1817); Ctitorii in Moldova: man. Precista (Focsani) ctitorita de Nicolae Mavrocordat; Frumoasa ctitorita de Grigorie II Ghica; Sfantul Spiridon ctitorita de Stefan Bosie intre 1752-1763 iar la 1 ianuarie 1757, Constantin Racovita da un hrisov pentru infiintarea unui spital in incinta ei; tot Constantin Racovita ctitoreste man.cu hramul Proorocul Samuil in Focsani avand si ea un spital; o manastire insemnata a Moldovei este Vratecul (jud.Neamt).