Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 1

IMPORTANŢA LOGISTICII PENTRU

TRANSPORTUL MARITIM

Timp mediu de studiu: 2 ore

Sarcini de învăţare: Prin parcurgerea acestei unităţi de studiu, studentul va fi capabil să:

definească logistica;

prezinte modul de organizare a activităţilor logistice;

enumere operaţiunile logistice;

prezinte importanţa logisticii pentru transportul maritim.

1. Definirea logisticii

Logistica = procesul de gestionare a achiziţionării, deplasării şi depozitării

materialelor, semifabricatelor şi produselor finite, alături de fluxurile informaţionale

corespunzătoare acestui proces, în interiorul întreprinderii (firmei) şi al canalelor de

marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri, precum şi activele

fixe tangibile care asigură desfăşurarea în bune condiţiuni a activităţii.

În acest context logistica creează valoare adăugată şi poate juca un rol important în

creşterea profitului întreprinderii (firmei).

Componentele logisticii

O analiză a evoluţiei noţiunii de logistică ne conduce la concluzia potrivit căreia

aceasta ar avea următoarele componente: administraţia, aprovizionarea, transporturile,

depozitarea şi manipularea materialelor, serviciile de suport şi facilităţile.

Trecerea în revistă a definiţiei conceptului de logistică, evoluţia structurilor şi

acţiunilor specifice, precum şi evidenţierea componentelor acesteia sunt elemente care ne

ajută la înţelegerea corectă a locului şi rolului ocupat de către logistică, dar şi la folosirea

sa ca mijloc eficient în derularea operativă a activităţilor din cadrul firmelor.

Rolul logisticii nu mai este numai de a asigura o funcţie operaţională, ci şi o funcţie

tactică şi strategică asupra fluxurilor fizice:

- funcţia operaţională vizează realizarea în cadrul întreprinderii a mijloacelor

necesare activării fluxurilor: manipulare, ambalare, transport, stocare;

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 2

- funcţia tactică se referă în esenţă la mijloacele necesare conducerii fluxurilor,

pentru a le asigura programarea. Ea necesită adoptarea deciziilor necesare de la modurile

de tratare, până la realizare;

- funcţia strategică constă în definirea mijloacelor logistice necesare pentru a

contribui la realizarea obiectivelor strategice generale pe care şi le fixează întreprinderea.

Limitată iniţial la organizarea transporturilor şi stocării, logistica intervine azi în toate

fazele ciclului de viaţă al produsului, de la concepţia sa până la perioada post-vânzare şi

întreţinere.

Evoluţia logisticii

Literatura de specialitate americană face o etapizare a evoluţiei logisticii după cum

urmează:

─ etapa I; de coordonare a acţiunilor; în cadrul său au loc operaţiunile de

coordonare a activităţilor de distribuţie fizică a produselor începând de la

preluarea comenzilor şi terminând cu stocarea acestora;

─ etapa a II-a; reorganizarea şi gruparea resurselor umane din domeniul

logistic în scopul asigurării desfăşurării în bune condiţiuni a activităţilor specifice;

─ etapa a III-a; logistica se constituie în factor de valoare adăugată; are loc

acum o integrare a activităţilor în cadrul unui sistem ce asigură ajungerea resurselor şi

produselor la locul, timpul, în cantitatea şi de calitatea dorită;

─ etapa a IV-a; logistica strategică; are în vedere obţinerea de avantaje

competitive şi se bazează pe sisteme de alianţe ori alianţe interorganizaţionale.

Structura organizatorică în logistică

Structura organizatorică este instrumentul prin care managerii firmelor obţin

rezultatele scontate valorificând eficient şi integral resursele de care dispun.

Ca orice structură organizatorică proiectarea sa trebuie să ţină seama de o serie de

factori se influenţă dintre care cei mai importanţi sunt: strategia firmei, mediul în care îşi

desfăşoară activitatea, tehnologia, conexiunile dintre structurile create.

Cea mai des întâlnită dintre structuri este cea funcţională. Acest tip de structură

constă în organizarea activităţii logistice pe componentele acesteia, iar dacă avem în

vedere firma în ansamblul său gruparea sarcinilor pe funcţiile insti-tuţiei. Literatura de

specialitate consideră că acest tip de structură organizatorică poate fi ierarhică, funcţională

şi ierarhic funcţională.

Structura organizatorică pe departamente asigură în bune condiţii rezol-varea

sarcinilor de comandă, de urmărire şi de intervenţie în derularea procesului logistic. Acest

tip de structură are fiecare ramură înglobată într-un departament şi cuprinde următoarele

structuri: planificare, control şi evidenţă; procurare-achizi-ţionare; recepţie-depozitare;

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 3

vânzare-livrare; comenzi-contracte; expediţie şi transport; fabricaţie; financiar-contabil;

reclamă şi publicitate; resurse umane; control tehnic de calitate ş.a.

Structura organizatorică pe divizii constă în divizarea organizaţiei în mai multe

componente denumite aprioric divizii în scopul realizării unui anumit pro-gram, produs ori

serviciu. Structura organizatorică pe divizii se realizează pe teh-nologii, pe produse, pe

clienţi şi arii geografice.

Structura mixtă constă în configurarea ei prin combinarea structurii func-ţionale cu

structura pe divizii.

Organizaţia care învaţă are în vedere că fiecare este implicat în identifi-carea şi

soluţionarea problemelor, oferind organizaţiei posibilitatea să experimen-teze, să se

schimbe şi să se îmbunătăţească în mod continuu, sporind capacitatea sa de a se

dezvolta, învăţa şi a-şi îndeplini misiunea. Potrivit studiilor echipele care se constituie în

cadrul organizaţiei care învaţă sunt formate din echipe formale şi echipe cu rol de creştere

a gradului de participare a angajaţilor.

Organizarea de tip reţea este o structură ce dezagregă funcţiile majore în companii

separate, între care se stabilesc legături prin intermediul unei mici organi-zaţii cu rol de

sediu central. Aici este vorba despre subcontractarea unor funcţii ale firmei altor firme

specializate coordonând activitatea celor din urmă. Legătura dintre firme se realizează cu

ajutorul conexiunilor electronice dând posibilitatea creării unei reţele informatice de tip

virtual.

Conducerea activităţii logistice

Conducerea activităţii logistice are în atenţie principiile logisticii şi, coro-borat cu

acestea, activităţile specifice conducerii acţiunilor în scopul realizării obiectivelor propuse.

Principiile respective sunt: asigurarea corelaţiei între activitatea logistică şi strategia firmei;

existenţa unei organizări globale; valorificarea integrală şi oportună a informaţiei;

pregătirea resurselor umane; relaţiile de parteneriat reciproc avantajos cu alţi participanţi

la activitatea logistică; performanţa finan-ciară; rentabilizarea serviciilor; importanţa

detaliilor pentru conducerea logistică; gestionarea unitară a volumului de activităţi

desfăşurate; evaluarea şi autode-păşirea propriilor performanţe.

Sistemul de relaţii al logisticii în procesul complex al activităţilor şi operaţiunilor

logistice se instituie relaţii atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, relaţii de colaborare

între diversele componente ale activităţii.

Relaţii pe plan intern se stabilesc cu: compartimentele de planificare-cercetare-

dezvoltare şi de conducere operativă a producţiei; compartimentul de desfacere-vânzare a

produselor; compartimentul financiar-contabil; compartimentul de transport;

compartimentul tehnic; depozitele; cu structurile de producţie; compar-timentul de

marketing; compartimentul de control a calităţii

Relaţiile externe pe linia logisticii vizează: furnizorii de materiale; clienţii; unităţile de

transport (altele decât cele proprii ori închiriate); unităţi specializate în importul şi exportul

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 4

de materiale şi produse; instituţii de cercetare specializate; centre de calcul; unităţi

bancare; agenţi de aprovizionare, reprezentanţi sau reprezentanţe comerciale; burse de

mărfuri; instituţii de conjunctură mondială.

Procesul decizional în activitatea logistică

Cerinţele deciziei în managementul logistic sunt: să fie fundamentată ştiinţific; să fie

legală juridic; oportunitatea deciziilor; precizia formulării deciziei; enunţul şi formularea

clară a deciziei.

Clasificarea deciziilor în managementul logistic se face în funcţie de: gradul de

cunoaştere a probabilităţii rezultatelor (în condiţii de certitudine, în condiţii de risc, în

condiţii de incertitudine); importanţa obiectivelor urmărite (strategice, tactice, curente);

periodicitatea elaborării lor (periodice, neperiodice, unice); nivelul ierarhic la care se iau

(de nivel inferior, de nivel mediu, de nivel superior); sfera de cuprindere (individuale,

colective).

Etape de parcurs în elaborarea deciziilor logistice: identificarea şi definirea

problemei de soluţionat ori a oportunităţii; indicarea sau generarea soluţiilor alternative la

problemă; evaluarea şi alegerea unei variante (alternative); implementarea şi evaluarea

alternativei (soluţiei).

Conducerea activităţii logistice într-un mediu dinamic

Schimbările rapide ce au loc în cadrul mediului intern şi extern al firmelor conduc la

regândirea strategiilor de acţiune tradiţionale ale acestora. În acest con-text au fost

înlocuite tendinţele de expansiune a pieţelor, câştigurile semnificative imediate ale firmelor

cu alte modalităţi specifice. Acest fapt a fost posibil ca urmare a schimbărilor petrecute în

cadrul tehnologiilor, liberalizării preţurilor şi produselor, scurtării cilului de viaţă al

produselor, proliferării produselor şi modifi-cării relaţiilor dintre producător şi detailist.

În acest context se constată două tendinţe ale acţiunii firmelor – una ce vizează

reorganizarea monotonă considerându-se că schimbarea vine din interior şi alta proactivă

având ca scop satisfacerea nevoilor clientului.

2 Activitatea logistică

Pentru un mai bun management al acestei activităţi trebuie precizate operaţiunile

logistice încă de la concepţia unui produs. Acest demers se poate decupa în 5 faze:

concepţia propriu-zisă, adică evaluarea nevoilor legate de produs (furnizori,

întreţinere, susţinere, ambalare) şi a fluxurilor logistice aferente, ţinând cont de previziunile

comerciale;

analiza şi fixarea obiectivelor pe criterii referitoare la nivelul serviciilor oferite,

cantitate, costuri, concurenţă şi familii logistice (definire, triere şi regrupare a referinţelor);

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 5

realizarea sistemului de informaţii sub forma bazelor de date tehnice, de

produse, de clienţi, de alegere a programelor de prelucrare, de reţele de telecomunicaţii,

de schimb electronic de date (EDI) şi de codificare;

definirea fizică a serviciilor logistice sau a arhitecturii reţelei, implantările

sale, constituirea stocurilor cu localizarea lor şi transporturi;

elaborarea sistemului de conducere, cu previziuni, reguli de alocare a

resurselor, priorităţi, proceduri şi tablouri de bord.

Planul în activitatea logistică

a. Elaborarea planurilor

Planurile se elaborează pentru termen scurt, mediu şi lung. Planificarea pe termen

scurt se referă la săptămâni, luni sau cel mult un an. Planificarea e termen mediu are o

durată de până la 3 ani, iar planificarea strategică se realizează pe durata a minimum 5

ani.

b. Planificarea strategică parcurge următoarele etape: evaluarea performanţelor,

planificarea strategică propriu-zisă, implementarea strategiei, bugetarea şi planifi-carea

profitului.

c. Planificarea operaţională

Planul operaţional trebuie să evidenţieze o situaţie reală, judicios dimensionată în

privinţa activităţilor de desfăşurat, care se va corela ulterior cu strategia generală în raport

cu tendinţele şi mutaţiile ce se înregistrează pe plan economic general.

Elaborarea planului necesită descentralizarea activităţilor, stabilirea de planuri şi

programe de acţiune la toate nivelurile şi structurile şi agregarea acestora. El conţine

obiective concrete, termene precise de realizare, mijloace de realizare, forţe necesare

îndeplinirii lor. În esenţă planul operaţional conţine următoarele elemente: redefinirea

opţiunilor strategice pe termen lung în formulări concrete de tip calitativ şi cantitativ pe ani;

prezentarea programelor de acţiune pentru activităţi, altele decât curente; stabilirea

principalilor indicatori de activitate şi performanţă ce permit urmărirea opţiunilor strategice

şi execuţia planurilor de acţiune; deta-lierea obiectivelor activităţii, a cheltuielilor şi

veniturilor; prezentarea evoluţiilor anumitor elemente din sistem.

Prin planul operaţional firma poate realiza o alocare mai eficientă a resurselor şi o

definire concretă a priorităţilor.

d. Elaborarea strategiei logistice optime

Elaborarea strategiei logistice optime are drept scop maximizarea activităţii firmei

prin îmbinarea elementelor practice cu acele cunoştinţe manageriale şi tehnologice

utilizate în prezent în diverse alte domenii. Elaborarea unei strategii logistice optime

necesită prezentarea corectă şi completă a modului în care se pot elabora strategiile

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 6

logistice în funcţie de caracteristicile firmei, produselor, servi-ciilor, clienţilor, canalelor de

marketing ş.a.

e. Modul de realizarea a unei activităţi logistice

Pentru realizarea activităţilor logistice este necesar un ansamblu de acţiuni şi

măsuri prin care anumite compartimente denumite generic „surse” transmit la beneficiari

denumiţi generic „destinatari” produsele şi serviciile oferite de firma respectivă. În acest

context „sursele sunt reprezentate de către depozite (magazii), furnizori, secţii de

producţie etc., iar „destinatarii” pot fi clienţi, magazine, depozite sau secţii consumatoare.

f. Operaţiuni logistice care comportă o complexitate sporită

În cadrul acestor tipuri de operaţiuni logistice ce comportă o complexitate sporită se

încadrează următoarele: operaţiunile de transport cu transbordare, operaţiuni multinivel;

operaţiuni internaţionale, maximizarea profitului.

g. Metodologia de proiectare a unui sistem logistic are în vedere derularea

următoarelor etape: culegerea şi centralizarea datelor; modelarea şi simularea pro-ceselor

logistice; elaborarea recomandărilor.

h. Evaluarea performanţelor logisticii

Sarcinile evaluării performanţelor logisticii sunt:

─ definirea obiectivelor logistice în contextul obiectivelor generale ale firmei;

─ identificarea nivelurilor de ţintă rezultate din activitatea logistică;

─ schema fluxurilor informaţionale şi de comunicaţii;

─ schema fluxurilor de resurse materiale;

─ analiza discrepanţelor dintre fluxurile informaţionale şi fluxurile resurselor

materiale;

─ identificarea punctelor slabe şi tari ale sistemului, precum şi a celor în care se

poate măsura performanţa;

─ specificarea interdependenţelor dintre logistică şi celelalte compartimente ale

firmei.

Rezultatele evaluării se discută, iniţial cu managerii responsabili, pentru a se obţine

şi acordul lor asupra aspectelor fundamentale şi se concretizează într-un raport. Acest

raport consemnează atât aspectele pozitive, cât şi pe cele negative din sistemul logistic

precum şi direcţii de acţiune concrete pentru îmbunătăţirea activităţii.

i. Logistica şi valoarea adăugată

Deşi compartimentele de logistică şi-au făcut apariţia în structurile organizatorice

ale firmelor mari rolul acesteia se percepe încă în mod simplist, apreciindu-se că ea

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 7

constă doar în distribuţia de produse la clienţi cu cel mai mic cost posibil. Logistica nu este

nici pe departe doar atât ci reprezintă un complex de activităţi ce pentru firmă creează

valoare adăugată şi poate juca un rol deosebit de important în sporirea profitului.

Valoarea adăugată se materializează în diferenţa dintre suma oferită şi plătită de

client pentru achiziţionarea bunului respectiv şi costul real al producerii şi furnizării sale de

către firmă. Logistica va trebui să identifice acele activităţi care creează valoare adăugată

şi care permit o diferenţiere a produselor realizate de firmă faţă de cele ale firmelor

concurente. Acest aspect se poate realiza doar atunci când se cunosc etapele parcurse de

produse, de la procurarea resurselor şi până la achiziţionarea produsului de către clienţi.

Produsele ajung la clienţi pe diverse căi fapt ce conduce la ideea potrivit căreia

aceştia pot fi loiali fie distribuitorilor, fie producătorilor. Cu toate acestea se manifestă în

activitatea practică tendinţa clienţilor de fi mai aproape de distribuitori decât de producători

întrucât primii sunt operativi în a onora solicitările clienţilor din stocurile realizate,

comparativ cu producătorii care trebuie să-şi planifice producţia şi să le realizeze.

Concluzionând se poate aprecia că o cooperare a logisticii cu departamentele de

marketing, producţie şi financiare va conduce la identificarea tipurilor de activităţi care

creează valoare adăugată.

3 Sistemul informaţional al logisticii

Sistemul informaţional este definit ca fiind totalitatea datelor, informaţiilor, fluxurilor

şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a infor-maţiilor menite să

contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor firmei. Sistemul informaţional al firmei se

constituie în strânsă corelare cu aspectele de conţinut şi configuraţie a structurii

organizatorice.

a. Componentele sistemului informaţional

Literatura de specialitate consideră că sistemul informaţional poate avea drept

componente: data, informaţia, fluxul informaţional, circuitul informaţional, mijloacele de

tratare a informaţiilor.

Drept parametri ai sistemului informaţional se pot enumera: volumul informaţiilor,

capacitatea de stocare, capacitatea de refolosire a datelor şi informaţiilor, viteza de

vehiculare şi prelucrare a informaţiilor, exactitatea şi siguranţa calculelor, costurile

informaţionale.

b. Importanţa şi funcţiile sistemului informaţional

Sistemul informaţional are rolul de a asigura funcţionarea eficientă a firmei prin

cunoaşterea în permanenţă a stării funcţionale a acesteia şi asigurarea prelucrării

informaţiilor legate de îndeplinirea unor obiective stabilite.

Sistemul informaţional îndeplineşte o serie de funcţii specifice precum: colectare,

conversie, transmitere, memorare, prelucrare şi reprezentare a datelor şi informaţiilor.

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 8

c. Cerinţele şi deficienţele sistemului informaţional

Sistemul informaţional trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: să asigure

informaţii specifice cu un grad de detaliere adecvat fiecărei structuri din firmă; să asigure

informaţii exacte, complete şi continue; să asigure oportunitatea informaţiei; să permită

transmiterea informaţiei pe canalul cel mai scurt către receptor; să fie organizat în relaţie

directă cu structura organizatorică a firmei.

Cu toate acestea se pot manifesta şi o serie de deficienţe în cadrul sistemelor

informaţionale, deficienţe ce se materializează în: distorsiuni ale informaţiei generate de

folosirea necorespunzătoare a suporţilor de informaţii, diferenţa de pregătire a personalului

implicat în vehicularea informaţiilor, utilizarea de mijloace necores-punzătoare etc.; filtrajul

informaţional ce se referă la modificarea intenţionată a informaţiei de către persoane

interesate pentru ca acestea să ajungă la receptor incomplete sau schimbate în conţinut;

redundanţa ce se reprezintă prin existenţa unui număr mai mare de informaţii decât cele

strict necesare şi de înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea repetată; supraîncărcarea

circuitelor informaţionale prin mărirea volumului informaţiilor care circulă pe acestea şi

depăşesc capacitatea lor de transmitere.

d. Sistemul informaţional specific logisticii

Complexitatea activităţilor logistice necesită un sistem informaţional bine pus la

punct necesar pentru gestionarea operaţiunilor logistice şi managementul sistemului

respectiv.

Sisteme informaţionale pentru sprijinul gestionării şi controlul operaţiilor logistice; au

în vedere următoarele activităţi de bază specifice logisticii: operaţii fizice – transport,

depozitare, operaţii contabile – debite şi creanţe, operaţii scriptice – prelucrarea

comenzilor, controlul stocurilor etc.

4 Importanţa logisticii pentru transportul maritim

În sensul cel mai larg, logistica navală, constituie ansamblul activităţilor ce au drept

scop afluirea, în condiţiile unor costuri minime, a cantităţilor dintr-o categorie a bunurilor

materiale, la locul şi timpul unde există la un moment dat o cerere motivată. Echivalentul

apropriat al acestei noţiuni este „distribuţia fizică”, utilizat în America (National Council of

Phisical Distribution etc).

Logistica înglobează toate operaţiile determinate de mişcarea bunurilor materiale:

manipularea, ambalarea, depozitarea, transportul, gestiunea stocurilor, pregătirea

comenzilor pentru livrare, studiul pieţei, precum şi organizarea reţelei de distribuţie locală

şi teritorială.

Datorită acestor realităţi, logistica este legată de imperativele serviciilor prestate şi a

distribuirii bunurilor materiale, influenţând direct preţul de cost al serviciului şi volumul

cheltuielilor de exploatare şi de circulaţie, contribuind totodată la o prezentare

corespunzătoare a mărfurilor în condiţiile cerute de beneficiari.

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 9

Logistica intervine şi în politica de marketing, deoarece, în ansamblul factorilor care

definesc această politică: produsul în cauză, ambalajul, marca de identificare, publicitatea,

costul ca şi cunoaşterea pieţei în legătură cu preferinţele clienţilor, un loc important îl

ocupă aşa-zisele „canale de distribuţie” a căror optimizare este o problemă de logistică.

În consecinţă, trebuie să se urmărească obţinerea unui optim în rezolvarea

problemelor complexe ale activităţii firmelor în cele trei direcţii principale:

- realizarea serviciului – management;

- asigurarea şi stimularea cererii de servicii – marketing;

- satisfacerea cererii la locul şi timpul necesar – logistica.

5. Funcţiile centrelor logistice

Porturile avansate de peste tot in lume au axtins in mod continuu functia centrelor

logistice acest lucru datorandu-se in mod principal ratei ridicate a productiei globale si

nevoii pentru servicii logistice cu valoare adaugata. Unele porturi au inceput deja sa

modifice functia de depozitare pentru a include functia serviciilor logistice cu valoare

adaugata atunci cand dezvolta noi porturi sau le modifica pe cele deja existente.

Centrele logistice pot fi clasificate in 3 categorii diferite sau in 3 generatii. Acest

lucru este bazat pe monitorizarea si pe extensia activitatilor logistice ca in tabelul 1.

Firmele de logistica din centrele de logistica din spatele unei zone portuare sunt capabile

de a executa servicii cu valoare adaugata de baza, precum si sa indeplineasca alte servicii

logistice cu valoare adaugata in acelasi timp. Acest lucru inseamna ca centrele de logistica

furnizeaza nu numai activitati traditionale cum ar fi stocarea, ci si servicii de logistica cu

valoare adaugata cum ar fi etichetare, asamblare, semi-manufacturare si personalizare.

Centrele logistice combina eficient activitatile logistice si cele industriale in zonele

porturilor majore, pentru a crea variatii specifice sau produse generice pentru anumite tari

sau anumiti clienti.

Atunci cand centrele logistice sunt grupate intr-o zona comuna dedicata, acest lucru

este asociat cu termenul de Distripark (parc de distributie) . astfel, un Distripark este un

complex logistic cu valoare adaugata foarte mare si avansat cu facilitati comprehensive

pentru operatii de distributie la o singura locatie, care este conectat in mod direct la

terminale de containere si alte facilitati de transport pentru shipping, utilizand informatii si

tehnologie de comunicatie de ultima generatie. Rotterdam in Olanda, Bremen in Germania

si Singapore sunt exemple concrete pentru aceasta situatie. Porturile de containere sunt in

general preferate pentru a stabili Distripark-uri, datorita faptului ca sunt deja aproape de

facilitati de transport terestru si de forta de munca foarte calificata.

Tabelul 1 Evoluţia centrelor logistice

anii ’60-‘70 anii ’80-inceputul anilor ‘90 mijlocul anilor ’90-prezent

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 10

managementul materialelor

servicii de distributie

(nationale/globale)

relationarea autorizarea importului

relationarea

transportul din interior

primirea primirea primirea

traversarea docurilor traversarea docurilor

depozitare depozitare depozitare

managementul controlului si

al inventarierii

programarea expedierii

procesarea la ordin

raportarea

culegerea

procesarea la ordin

raportarea EDI

culegerea

procesarea la ordin

raportarea EDI

culegerea

asamblarea la ordin

(re)impachetarea

asamblarea la ordin

(re)impachetarea

impachetare prin miscorare,

intindere

subasamblarea produselor

asamblarea la ordin

(re)impachetarea

impachetare prin micsorare,

intindere

paletizare /unitizare/

etichetare/

marcare/sablonare

paletizare/unitizare/etichetare/

marcare/sablonare

paletizare/unitizare/etichetare/

marcare/sablonare

documentarea pentru

expediere

documentarea pentru

expediere

transportarea in exterior

documentarea pentru

expediere

transportarea in exterior

documentare pentru export

servicii JIT/ECR/QR

selectarea rutelor

operatiuni FTZ

negocierea ratei marfii

manipularea marfii

plata pentru marfa

servicii de audit pentru

siguranta

masurari de performanta

Atat companiile logistice cat si transportatorii, sunt de acord cu faptul ca serviciile

cu valoare adaugata din centrele logistice sunt importante pentru asigurarea

managementul lantului, aceasta tendinta asteptandu-se sa continue in viitor. Serviciile

logistice cu valoare adaugata inglobeaza mult mai multe roluri si functii ca serviciile

existente. In multe cazuri, aceste servicii includ servicii furnizate de terti, cum ar fi

managementul inventarierii, inspectia, etichetarea, impachetarea, codarea prin bare,

Economia şi logistica transportului maritim

19 November 2013 11

ridicarea comenzilor etc. Presiunile serviciilor logistice cu valoare adaugata in lantul

logistic au crescut cererile pentru centrele logistice care sustin zonele portuare.

BIBLIOGRAFIE

1. Caraiani Ghe., Serescu M., Maritime Logistics (2th edition), Lumina Lex Publishing

House, Bucuresti, 2005

2. Caraiani, Ghe., Transport logistics, Universitara Publishing House, Bucuresti, 2008