amit a gyermek megtanul amivel a szülő segíthet paşi mărunţi · ranschburg jenő: szülők...

Amit a gyermek megtanul Amivel a szülő segíthet

Paşi mărunţi

Repere în dezvoltarea copilului mic

Cuprins

Bibliografie

Ne-am născut (primele şase luni) ...............................................................6Descoperim lumea prin târâre și mers de-a bușilea (6-12 luni) ........12Descoperim lumea prin mers ....................................................................20Micul independent (2-3 év)...........................................................................28

1. Bruno Bettelheim: Az elég jó szülő - Könyv a gyermeknevelésről, Cartaphilus Kiadó, 20032. Deákné B. Katalin: Anya, taníts engem! - Fejlesztési lehetőségek születéstől iskolakezdésig,

Deák És Társa Kiadó, 20103. Dr. Carol Cooper: A baba fejlődése - Lépésről lépésre, Gabo Kiadó, Bp, 20064. Dr. Ranschburg Jenő: Szülők könyve - A fogantatástól az iskolakezdésig - 2. bővített kiadás,

Saxum Kiadó, 20095. Farkas Rozália Aranka, Oltyán Csilla, Papp Enikő, Pokornyi Emese Mónika: Pas cu pas- repere

în dezvoltarea neuro-psiho-motorie a copilului de 0-3 ani, Fundația Alpha Transilvania, 20046. Farmosi István: Mozgásfejlődés, Dialóg Campus, 20117. Ráduly-Zörgő Éva: Tanulmányi útmutató logopédiából, B. B. T. E., 20028. Vekerdy Tamás: Érzelmi biztonság - Mit kell(ene) tudnunk a gyerekekről és magunkról?,

Kulcslyuk Kiadó, 2013

Dragi Părinţi!

Aveţi în mână publicaţia Centrului de Dezvoltare și Educare Timpurie a Organizației Caritas Alba

Iulia. În această broşură am notat experienţele pe care le-am acumulat pe parcursul celor opt ani de

interacţiuni cu copiii mici şi părinţii acestora. Scopul nostru este de a vă oferi repere valoroase în creșterea și

dezvoltarea copilului în primii trei ani de viață.

Este o broşură practică, care vă îndrumă cum să petreceţi timp de calitate împreună cu copilul dvs. în anii timpurii. Informaţiile şi recomandările prezente au caracter informativ, nu constituie un anumit standard de dezvoltare a unui copil, şi nici nu reflectă caracteristicile dezvoltării în totalitatea lor. Este important de reţinut că fiecare copil se dezvoltă în ritmul propriu, şi nu întotdeauna urmăreşte

curba de dezvoltare regăsită în bibliografia de specialitate.

În procesul de dezvoltare al copilului, părintele poate sprijini mai conştient evoluţia sa. Informaţiile din această mică broşură reprezintă un sprijin pentru ca părintele să aibă informații reale în ceea ce privește dezvoltarea propriului copil, precum şi să observe din timp posibile devieri.

Este important ca părintele să aibă răbdare şi să respecte ritmul de dezvoltare a copilului: să evite compararea cu fratele/sora copilului sau cu copiii de aceeaşi vârstă. Sarcina părintelui este să asigure copilului său un mediu sigur şi plin de afecţiune, atât în vederea descoperirii lumii cât şi a pregătirii pentru o viaţă independentă.

Mediul prietenos şi încurajator poate fi un impuls puternic în dezvoltarea copilului. Legătura formată în anii timpurii constituie baza oricărei alte relaţii eficiente.

Educarea copilului înseamnă şi educarea sinelui, fiind un proces ce se desfășoară întreaga viaţă. Rolul de părinte nu reprezintă un cumul de cunoştinţe gata primit, acesta se formează și se adaptează în mod continuu pe parcursul educării copilului.

4

Rolul părintelui în dezvoltarea copilului mic

Primii cinci ani reprezintă perioada cea mai dinamică a dezvoltării sistemului nervos, fiind în acelaşi timp cea mai sensibilă, vulnerabilă perioadă, când dezvoltarea sănătoasă a copilului este influenţată de nenumăraţi factori. Fiecare experienţă acumulată prin intermediul mişcării, vederii, auzului, mirosurilor, gustării, a simţului tactil din mediul în care trăieşte, lasă urme în creierul copilului. Sistemul nervos se formează rapid pe baza experienţelor zilnice. Însuşirea fiecărei capacităţi, deprinderi importante se realizează cel mai fructuos în această perioadă, când copilul este cel mai receptiv spre a-și însuşi capacitatea, deprinderea respectivă.

5

Importanţa anilor timpurii

Ne-am născut (primele şase luni)

Pe parcursul dezvoltării mişcării, bebeluşul învaţă foarte multe despre lumea înconjurătoare şi despre sine.

•În primele luni învaţă să-și întoarcă capul, să îl ridice câţiva centimetri, apoi să-și susțină capul astfel pentru o durată mai lungă de timp.

•În jurul lunii a treia, începe să se rezeme pe palme, pe coate.

•Urmează să se întoarcă pe o parte, apoi total de pe spate pe burtă sau invers.

•Pot apărea mişcările de târâre - mersul de-a bușilea.

Bucuria mişcării •La această vârstă precoce este primordială intimitatea corporală, mişcarea, legănarea, balansarea comună cu adultul.

•În vederea exersării mişcării, se recomandă aşezarea copilului pe podea, şi în funcţie de posibilităţi. Chiar şi pentru spaţiul de dormit se recomandă alegerea unei saltele solide - pe suprafaţa mai dură este mai uşor să se formeze deprinderi.

•La schimbarea scutecului, se recomandă întoarcerea/balansarea bazinului spre dreapta-stânga în loc de ridicarea picioarelor, deoarece aceasta ajută în învăţarea întoarcerii în spate sau pe faţă.

•Aşezaţi bebeluşul pe burtă zilnic de mai multe ori. Dacă protestează vehement, vorbiți-i blând în timp ce îl așezați, vorbiți-i, cântați-i, așezați-vă lângă el și jucați-vă, astfel veți distrage atenţia asupra poziţiei mai neobişnuite. Poziţia de culcat pe burtă este un pas important în formarea altor mişcări (târâre, mersul de-a bușilea).

7

Ceea ce învaţă copilul Părintele poate ajuta astfel

8


Coordonare mâna-ochi

Perceperea mediului înconjurător

•Noul născut ţine mâinile strânse, pumnul strâns, palma se deschide în mod gradat.

•În jurul lunii a patra, încearcă să ajungă cu mâinile spre anumite obiecte, apoi învaţă să le prindă, să le scuture, să le ia în gură, precum şi să le ridice.

Vederea:

• Noul născut vede clar până la cca 20-25 centimetri.Poate observa existența unui obiect dacă acesta ajunge în câmpul său vizual.

•Preferă feţele omenești, iar la acestea percepe prima dată părţile cu contrast (părul, ochii, gura).

•Bebeluşul de 3-4 luni observă deja obiecte care sunt tot mai îndepărtate.

•Să pună jucării colorate, interesante în jurul copilului astfel încât să îl stimuleze să se mişte în ambele direcţii.

•Dacă se apleacă spre el şi mişcă capul lent, bebeluşul îl va urmări cu privirea, întorcându-și capul spre stânga/dreapta iar mai târziu îcearcă să-și întindă mâna spre cap.

•Îi stârnesc interes obiectele cu contrast (negru-alb, deschis-închis) – în jurul vârstei de 4-5 luni. Se recomandă așezarea eșarfelor, obiectelor colorate deasupra pătuțului, pe care le poate observa și le poate prinde.

9


Auzul:

•Auzul noului născut este dezvoltat, atenţia către sunete se dezvoltă gradual.

•La vârsta de 6 luni, recunoaşte tot mai mult sursa sunetelor şi se întoarce către acestea.

•Vorbirea umană îi atrage atenţia mai mult decât celelalte sunete.

•Cântatul, fredonarea, ascultarea muzicii sunt activităţi de calmare, și se recomandă şi la această vârstă timpurie.

•Imediat ce este capabil să prindă zornăitoare simple, lăsaţi-l să le scuture.

Tactilitate:

•Unul din principalele moduri de percepție a bebelușului se realizează prin piele.

•Bebeluşul în vârstă de 5-6 luni încearcă să prindă şi să ia totul în gură.

•Puneţi mare accent pe mângâiere, masaj, deoarece fiecare experienţă tactilică contribuie la dezvoltarea sa. Vorbele asociate cu mângâierea, masajul pot fi o senzaţie specială atât pentru părinte cât şi pentru bebeluş. Liniştea transmisă prin atingerea plină de afecţiune ajută bebeluşul să se calmeze şi să se simtă în siguranţă.

10


•Plânsul este prima formă de comunicare, în primele şase săptămâni acesta este cel mai caracteristic mod de semnalizare.

•Plânsul copilului va fi tot mai expresiv, nuanţat, plânge diferit dacă îi este foame, dacă îi este somn sau doreşte proximitatea părintelui.

•Este interesat mai mult de vorbirea omenească.

•Reacţionaţi la sunetele, semnele date de bebeluş: dacă plânge luaţi-l în braţe, dacă gângureşte, vorbiţi cu el aplecându-vă peste el în timpul activităţilor zilnice cum este îmbrăcarea, îmbăierea, schimbarea scutecului: prin aceasta consolidaţi legătura dintre bebeluş şi dvs.

Sunete grăitoare

Gustarea, mirosirea:

•Face deosebirea între gusturi, prin laptele matern intră în contact cu multe gusturi înaintea diversificării alimentaţiei.

•Recunoaşte mirosul mamei.

•Lăsaţi-l să descopere obiectele din mediul înconjurător şi cu gura, deoarece şi aceasta îi oferă posibilități de cunoaştere a lumii.

11


•Mişcarea şi dezvoltarea cognitivă se declanşează paralel prin jocuri şi explorări.

•La vârsta de trei luni începe să-şi descopere mâinile/picioarele.

•Îi plac jucăriile cu sunet.

•Semnalizează necesităţile prin plâns (îi este foame/cald, are dureri, doreşte să fie îmbrăţişat(ă) sau legănat(ă).

•Primele şase luni sunt trăite de către bebeluş ca fiind continuarea stării de unitate intrauterină.

•Sentimentele bebelușului au două poluri: rău şi bun, bucurie şi chin.

•Intervalele de timp petrecute împreună, mişcările comune şi vorbitul, toate sunt formele timpurii ale jocului. Accentul este pe încercări şi pe descoperirea propriului corp.

•Străduiţi-vă să intraţi cât mai frecvent în contact fizic cu bebeluşul, deoarece pentru el acest lucru înseamnă alinare, siguranţă. Să nu vă temeţi că îl răsfăţaţi, pentru el – aşa cum este şi pentru mamă – atingerea, apropierea de corpul mamei este o necesitate, aşa cum este mâncarea sau somnul.

Calea emoţiilor

Învăţarea prin joacă

Descoperim lumea prin târâre și mers de-a bușilea

(6-12 luni)

•Învaţă să se întoarcă total de pe spate pe burtă şi înapoi, între timp foloseşte ambele braţe.

•La vârsta de 7-8 luni începe să se târască, la început se deplasează ades în spate, şi poate utiliza forme de mişcare speciale.

•În jurul lunii a 9-a începe să se caţere și să se ridice în patru picioare, în această perioadă învaţă să ajungă singur în poziţia de şezut.

•Apropiindu-se de vârsta de un an, se ridică în pătuţ sau pe lângă mobilier, şi se menține singur pentru puțin timp.

•Prin mersul de-a bușilea, copilul acumulează noi cunoştinţe despre propriul corp şi echilibru.

•La vârsta de un an face paşi lângă mobilier, unii copii chiar fac singuri câţiva paşi.

•În vederea schimbării locului/exersării mişcărilor are nevoie de tot mai mult spaţiu. Este important să fie mult timp pe podea, fiind un spaţiu sigur, şi în acelaşi timp este suprafaţa unde devine tot mai îndemânatic.

•În vederea stimulării mişcării, este bine să aibă la îndemână jucării, obiecte după care merită să întindă mâna, să se târască sau să se caţere.

•Să nu exerseze forme de mişcare pe care bebeluşul încă nu le poate realiza singur (de ex. să aştepte până când începe să meargă singur, să nu-l conducă cu forţa).

•Când învaţă să ajungă în poziţia de şezut, în loc să îl sprijine cu perne, să îl încurajeze să folosească braţele ca sprijin, deoarece acest lucru ajută la direcţionarea corpului.

•Folosirea ţarcului întârzie dezvoltarea echilibrului, împiedică mersul de-a bușilea şi nu ajută la învăţarea mersului.

Bucuria mişcării

13


14


Coordonare mâna-ochi

Perceperea mediului

•Mişcarea mâinilor este orientată cu tot mai multă îndemânare, prinde obiectele mai mici şi învaţă să le arunce.

•Prima dată manipulează cu o singură mână, apoi armonizează mişcarea ambelor mâini (de ex. ciocneşte obiecte, prinde cu două mâini un obiect mai mare).

Vederea:

•La vârsta de 6 luni se aşează astfel încât să vadă cât mai mult din mediul său. La vârsta de 8 luni se întoarce cu tot corpul în direcţia lucrurilor care i se par interesante.

•Se uită cu plăcere la imagini, cărţi despre obiecte simple, animale, oameni (bebeluşi).

•Lăsaţi să se familiarizeze cu tot mai multe şi variate obiecte. Pot ajunge pe post de jucării şi obiecte de menaj, cum ar fi lingura de lemn, farfuriile, paharele, vasele din plastic, eșarfele, orice care nu periclitează siguranţa copilului.

•În timpul plimbării, bebeluşul este atent la tot mai multe lucruri, este curios la cele întâmplate în jurul lui, deci atrageţi-i atenţia asupra lucrurilor interesante.

•Daţi-i în mână cărţi la care poate să se uite şi singur.

14

15


Auzul:

•Poziţionarea corpului se desfăşoară în funcţie de sursa sunetelor.

•Reţine şi mai târziu recunoaşte sunete, cântece auzite anterior.

Tactilitate:

• În această perioadă învaţă interesanta pereche prindere-lăsare, deci încearcă să prindă şi să pipăie tot.

•Îi plac jucăriile sonore- zdrăngăneşte pungi, flacoane, îi place să ciocnească obiecte, deci lăsaţi-l să se joace cu acestea.

•Prin pipăit acumulează multe informaţii despre calitatea materialelor, deci facilitaţi familiarizarea cu diferitele materiale de ex. lemn, plastic, burete, pietre, piele de animale, pene.

Gustare, mirosire:

• Bebeluşul în vârstă de 6-9 luni încă mai ia în gură jucăriile, le miroase.

•În această perioadă îi cresc şi dinţişorii, de aceea roade tot ce ajunge în mâinile lui.

•Acum începe şi diversificarea nutriţiei, se familiarizează treptat cu noile gusturi, şi semnalează şi preferinţele.

•Introduceţi noile gusturi în mod gradat. Odată ce începe să roadă poate să consume mâncăruri solide, astfel se întăresc muşchii masticatori, sprijinind astfel dezvoltarea organelor de formare a vorbirii. Acest lucru este deopotrivă important în cazul bebeluşilor care au fost alăptaţi doar puţin timp.

15

16


16

•Se joacă tot mai mult cu vocea lui, gângureşte, scoate diferite sunete şi urmăreşte reacţiile.

•În jurul primului an se desfăşoară tranziţia de la bâlbâială la vorbire.

•Recunoaşte tonul emoţional al vorbirii, imită intonaţia.

•În comunicare, gesturile încep să aibă rol important, deseori arată cu degetele sau face semn cu capul.

•În această perioadă se recomandă ca părintele să stea de vorbă cu copilul cât mai des, să-i cânte, să spună zicătoare, să asocieze diferitele activităţi cu melodii, vorbire (de ex. Mama se plimbă, face paşi pe ritm). Cântecul şi zicătoarele mamei nu se înlocuiesc cu muzica electronică.

•Puneţi mare accent pe privitul cărţilor cu imagini, în care să arătaţi obiectele, animalele cunoscute imitând vocea acestora, respectiv în timpul activităţilor zilnice folosiți onomatopee ( bateți la uşă: cioc-cioc).

•Deoarece încă nu poate pronunţa cuvintele, reacţia la gesturile sale este importantă, de aceea numiți obiectul pe care-l arată. Afirmaţiile să fie simple, succinte.

•Îl interesează tot ce este în împrejurimea sa şi deja are mijloace proprii cu care să ajungă la acestea. În loc de propoziţiile scandate în continuu „să nu faci asta”, „nu e voie” e indicat să se lase în loc accesibil şi pentru el obiecte cu care poate să se joace.

Sunete grăitoare

17


17

•Poate da idei cum să se joace cu o jucărie, cu un obiect, precum şi să lase bebeluşul să experimenteze.

•Cel mai îndrăgit camarad de joacă al copilului este părintele, sunt importante jocurile comune, timpul petrecut împreună, cum ar fi, hoinăreala, lupta, jocul de-a v-aţi ascunselea (cucu-bau, legănarea, etc.)

•La această vârstă îi face plăcere să şifoneze hârtie, zdrăngăneşte pungi, încearcă să aşeze piese de jucării în diferite forme, descompune şi asamblează cuburi, puzzle-uri simple, doboară turnul construit de părinte.

•Părintele poate confecţiona şi acasă diferite instrumente muzicale simple, poate pune în flacoane din plastic boabe de fasole, orez pe care le poate scutura. Bălăceala poate fi o mare plăcere, deci merită să puneţi în vană şi câteva jucării şi lăsaţi-l să savureze baia.

•Încă nu foloseşte obiectele, jucăriile în modul în care părinţii percep utilizarea acestora

•Apropiindu-se de luna a 9-a, memoria îi este tot mai dezvoltată, își aminteşte de jucăriile preferate, ştie şi faptul că obiectele există chiar dacă nu le vede.

•Îi plac jucăriile sonore şi care se mişcă.

•Îi place să se uite la imagini simple; la început are răbdare doar câteva minute, dar cu timpul acest lucru se schimbă.


18


Calea emoțiilor

•La această vârstă, siguranța emoțională a copilului o reprezintă cunoscutul.

•Este tot mai interesat de lumea exterioară, este atent la vorbire, la reacția părinților, percepe tonul vorbirii, aspectul emoțional al gesturilor, mângâierilor.

•Copilul, până acum prietenos, se poate speria de stăini, poate să și plângă, plânsul în timpul nopții poate apărea tot mai des.

•Formați ritualuri în jurul celor mai importante evenimente zilnice (de ex. ritualuri înainte de culcare).

•Confirmarea prin cuvinte este importantă, dar încărcătura emoțională a celor spuse către el este și mai importantă.

•Calmarea din partea părintelui este foarte importantă, faceți-l să se liniștească în poala dv.

18

19


•Curiozitatea îl îndeamnă să descopere obiectele, dar mama/părintele este reperul sigur de unde porneşte să descopere lumea. Mama reprezintă o aşa numită hinterland unde revine din când în când spre a-şi încărca bateriile.

•Starea de uniune cu mama se sfârşeşte şi face un pas enorm în descoperirea mediului înconjurător.

•Ca părinte puteţi să-l încurajaţi și să-l lăsaţi să descopere singur mediul înconjurător. Este important să-și încerce propriile resurse, chiar dacă câteodată intenţia sa este incertă.

19

Descoperim lumea prin mers (1-2 ani)

• În poziţia de şezut, echilibrul îi este adecvat, astfel în această poziţie se joacă o perioadă chiar mai lungă.

•În situația în care are în ce să se sprijine, se ridică în două picioare.

•La vârsta de un an, majoritatea copiilor stau pe picioare fără ajutor, sigur doar pentru un interval mai restrâns, face chiar câţiva paşi. La început cu picioarele despărțite, cu genunchii drepţi, cu talpa plină, puţin clătinându-se, dar începe să meargă din ce în ce mai sigur pe el.

•Apropiindu-se de vârsta de 1,5 ani, ştie deja să stea ghemuit pentru a lua jucării de pe podea.

•Pe scări merge în patru picioare (în sus), iar în jos pe funduleţ sau se târăşte pe burtică. Odată ce mersul începe să fie tot mai sigur, va circula cu paşi, dar nu cu pas alternant.

•Cum se apropie de vârsta de doi ani, încearcă să şi fugă şi să sară.

•Tot în această perioadă începe să se caţere pe scaun, pe mobilă, sau rafturile mai joase.

•Fiţi în apropierea copilului în vederea evitării accidentelor majore, dar lăsaţi-l să înveţe să cadă în siguranţă. Să-l însoţiţi în timp ce descoperă lumea, deoarece nu are încă simţul pericolului.

•Lăsaţi-l să-şi găsească singur punctele proprii de echilibru, să experimenteze limitele corpului său când se ridică, când păşeşte.

•Se recomandă exersarea mersului cu picioarele goale sau în şosete antiderapante. Prin faptul că se deplasează desculţ pe diferite suprafeţe (pietre, iarbă, nisip) se întăresc muşchii tălpii, ajută la dezvoltarea echilibrului, la adaptare, evitându-se să se formeze piciorul plat.

Bucuria mişcării

21


22


Coordonare mână-ochi

•Își foloseşte mâinile foarte sigur, prinde obiectele cu degetele, luând obiectele mai mari cu două mâini.

•La vârsta de 1,5 ani aruncă lucrurile (de ex. mingea) dar încă nu are simţul distanţei şi direcţiei.

•Începe să fie tot mai independent, la vârsta de 1,5 ani poate să-și scoată încălţămintea, şosetele, la doi ani deja încearcă să se încalţe şi să se îmbrace singur.

•La masă îi place să stea împreună cu familia, iar aici încearcă să se descurce singur, duce lingura la gură singur, sau ia mâncarea cu mâinile.

•Lăsaţi-l să folosească ambele mâini, dar nu forţaţi utilizarea mâinii drepte. Dominanţa mâinii se formează mai târziu şi nu are de-a face cu capacităţile intelectuale.

•Implicaţi-l în mod jucăuş în activităţile zilnice, lăsaţi-l să se îmbrace singur.

•Încurajaţi-l să mănânce în mod individual chiar dacă se mâzgăleşte sau dacă luarea me-sei durează mai mult.

23


Implicarea intelectului

Imaginaţia, reprezentările

•Pe lângă perceperea mediului înconjurător, începe să înţeleagă şi lucruri abstracte precum timpul. Îşi aminteşte de cele întâmplate anterior, în jurul vârstei de 1,5 ani începe să înţeleagă termenii: nu acum, mai târziu.

•Trage concluzii logice din caracteristicile obiectelor, din propriile acţiuni (dacă nu poate lua un obiect mai mic dintr-un castron, răstoarnă castronul).

•Îi place să se joace jocuri de imitare, cu ocazia cărora foloseşte şi imaginaţia tot mai bogată (de ex. găteşte, pune castronul pe cap pe post de pălărie).

•Pe parcursul activităţilor staţi de vorbă cu el, explicaţi-i prin cuvinte simple şi inteligibile ce şi de ce faceţi lucrul respectiv.

•Îşi petrece tot mai mult timp cu jucăriile, experimentează, repetă de multe ori acelaşi şir de acţiuni, pentru a înțelege mai bine legăturile. Lăsaţi-l să-şi dea seama singur de anumite lucruri, interveniţi doar dacă s-a supărat deja mult prea tare din cauza eşecului.

•Fiţi partener în jocurile de imaginaţie şi de rol ale copilului dvs.: gustaţi cafeaua oferită din paharul gol, mâncarea proaspăt gătită, etc.

24


Perceperea corpului

•În jurul vârstei de 18 luni începe conştientizarea mecanismelor fiziologice ale organismului, scutecul începe să-l deranjeze.

•La vârsta de un an înţelege comenzi simple („Să faci cu mâna”, „Aplaudă”), apropiindu-se de cel de al doilea an înţelege comenzi şi mai complexe. („Pune paharul pe masă”).

•La început poate pronunţa doar câteva cuvinte, pronunţarea nefiind clară sau folosind onomatopee (de ex. câine – ham ham), dar înţelege mult mai mult.

•La vârsta de 1,5 ani ştie numele său, arată membrii familiei, părţile corpului, articole de îmbrăcăminte, obiecte cunoscute lui.

•După pronunţarea primelor cuvinte, acestea au valoarea unei propoziţii întregi (ex. Apă = Aş dori apă)

•La vârsta de 2 ani, deja formulează propoziţii de două-trei cuvinte.

•De la perceperea reflexului de descărcare până la coordonarea conştientă a acestuia procesul de învăţare este foarte lung. Să aşteptăm până când copilul poate să întârzie câteva secunde folosirea oliţei, și să nu forţaţi renunțarea la scutec.

•Prin exemplul clar, simplu, părintele poate sprijini însuşirea limbajului. Cu toate că este drăgălaş vorbind peltic, repetaţi cuvintele cu pronunţare corectă, să audă şi forma corectă.

•Pronunţarea clară a sunetelor poate fi exersată prin imitarea sunetelor naturii şi prin pronunţarea de onomatopee.

•Discutaţi cu copilul, povestiți mult întâmplări şi poveşti simple, spuneți zicătoare, cântați.

Sunete grăitoare

25


•Această perioadă se referă la observare, încercare, la tragerea unor concluzii, deci e indicat să procuraţi nişte jocuri de calitate, care fac posibile aceste aspecte.

•Prezenţa părintelui este în continuare primordială, deci lăsaţi-l să se joace în spaţiul unde lucrează părintele. (Poate fi o idee bună ca simultan să stea cu mama să pregătească prânzul păpuşii).

•Daţi-i câteva cărţi să se uite la acestea singur chiar dacă le rupe. Deterioarea câtorva cărţi merită sacrificiul pentru a învăţa cum să le utilizeze.

•Organizaţi programe prin care nevoia lui de mişcare poate fi satisfăcută (excursii, deplasare comună cu biciclete etc.)

•Legănarea, mersul pe topogan, mersul de-a bușilea, mersul pe motorete sunt posibilităţi nemaipomenite pentru dezvoltarea echilibrului la copii.

•Adunarea jucăriilor, luarea şi aranjarea lor se transformă invizibil în construcţie.

•Dezasamblează şi le pune înapoi paharele din plastic, cercurile care se pun pe un pilon, constuiește turn din câteva elemente.

•Îi place jocul cu mingea, pe care o aruncă.

•Apropiindu-se de vârsta de 2 ani, îi face plăcere să mâzgălească (prima dată doar bucuria mişcării de a lăsa urmă pe suprafeţe, dar treptat va fi atent la forme), se joacă cu plastilina, asamblează puzzle-uri simple, înşiruie mărgele mai mari, pune forme la loc.

•Activităţile în aer liber sunt de asemenea foarte îndrăgite de copil.

•În această perioadă, vom fi martorii primelor forme ale jocurilor simbolice (joaca cu păpuşile, gătitul, joaca cu maşinuţe).


26


Calea emoţiilor

•Pe parcursul apropierii şi despărţirii de mamă, dorinţa de independenţă şi dependenţă se zbat între ele. Îşi dă seama care sunt limitele capacităţilor lui şi din acest motiv simte frustrare, singurătate şi supărare.

•O vede pe mamă (sau pe alţii) ca fiind rea sau bună în funcţie de faptul dacă îl împiedică sau îi satisface dorinţele.

•Comportamentul lui este dirijat de satifacerea dorinţelor. Piedicile îi pot provoca disperare, decepţie sau furie.

•Să nu aveţi pretenţia să împartă/să dea jocurile preferate altor copii.

•Isteria/furia este un fenomen normal de dezvoltare, nu se referă la o greşeală de educaţie sau eroare de caracter. Prin reacţie adecvată din partea părintelui, copilul poate să se exprime tot mai potrivit, iar cu timpul aceste ieşiri nu vor mai fi dese. Nu lăsaţi copilul să se comporte violent, să vă lovească pe dvs. sau pe alţii.

•În vederea prevenirii situaţiilor neplăcute, se recomandă să discutaţi în prealabil despre situaţia dată (ex. Ce veţi cumpăra de la magazin).

•Calificativul de copil rău are efect de stigmatizare şi influenţează negativ starea conflictelor. Să nu calificăm copilul, ci doar comportamentul său.

27


•Este ataşat în primul rând de mama lui, dar petrece timp cu plăcere şi cu alte persoane apropiate, are nevoie de prezenţa altor copii, însă nu a însuşit încă regulile comportamentului în comunitate.

•Începe să fie tot mai independent, doreşte să facă totul de unul singur, chiar şi de ceea ce nu este încă capabil, motiv pentru care nu are reușită.

•Unii copii sunt mai curajoşi, vin cu iniţiative, alţii sunt mai introvertiţi, mai ruşinoşi. Personalitatea, temperamentul se manifestă devreme.

•Oferiți-i șansa să cunoască oameni şi împrejurări noi. Sunt potrivite acele comunităţi de copii, centre de activităţi unde copilul, sub supravegherea părintelui, poate acumula cât mai multe experienţe în ceea ce privește interacționea cu copii de aceeași vâsrtă, respectiv poate prelua modele noi de comportament de la copii de vârstă mai mare.

•Încurajaţi individualizarea, folosiţi-vă de dorinţa lui de acţiune (ex. alegerea îmbrăcămintei), iar asupra lucrurile simple lăsaţi-l să decidă singur.

•Ceea ce puteți face pentru copilul dvs. este să nu îl comparaţi cu alţii, să-l iubiţi pentru ceea ce este el însuşi şi acceptaţi personalitatea lui în formare.

Micul independent (2-3 ani)

•Picioruşul copilului este deja mult mai flexibil, stă pe vârful picioarelor, chiar poate umbla pe vârful picioarelor.

•La vârsta de trei ani urcă scările fără sprijin alternând picioarele.

•Târâitul în patru picioare este un mijloc de deplasare foarte important în vederea atingerii scopurilor sale, se caţără cu plăcere pe tot ce-i stârneşte interesul.

•Prin urmarea exersării mersului de-a bușilea, precum în două picioare echilibrul îi este tot mai dezvoltat, la vâsta de 3 ani deja fiind capabil să mențină poziția de un picior.

•Dă cu piciorul în minge tot mai îndemânatic, de cele mai multe ori fără să cadă, dar mingea nu ajunge întotdeauna la ţintă.

•Este recomandat mersul cât mai mult posibil, deoarece în aceată perioadă se dezvoltă musculatura tălpii și a gleznei.

•Dacă vremea este prielnică, plimbaţi-l desculţ, acest lucru ajută în prevenire formării piciorului plat.

•Copilul de 2-3 ani se caracterizează tot prin activitate, lăsaţi-l să descopere, mergeţi deseori în excursii.

•Copiii, care înainte de vârsta de un an, nu au mers de-a bușilea, deseori se întâmplă ca în această perioadă să exerseze și acest mod de deplasare. Acesta este un tip de mişcare care este necesar sistemului nervos al copilului dv, deci încurajaţi-l. Lăsaţi-l să meargă și cu fața în jos deoarece astfel i se dezvoltă echilibrul.

•Jocurile în aer liber, cum ar fi jocul cu mingea, jocul de-a prinselea, săritul, contribuie de asemenea la dezvoltarea echilibrului şi a abilităților motrice În jocurile în aer liber, tatăl poate să fie un camarad important al copilului, aceste ocazii fiind şi foarte importante în întărirea relaţiei dintre ei, precum şi în formarea independenţei faţă de mamă.

Bucuria mişcării

29


30


Coordonare mână-ochi

•După vârsta de doi ani, copilul își foloseşte foarte bine mâinile, își mişcă degetele separat.

•Activităţile îndrăgite sunt: mâzgăleala, desenul, ţinând creionul şi pensula în pumn.

•Dă semnificaţie mâzgălelilor, le denumeşte, creaţiile lui încep să prindă formă, începe să deseneze forme simple.

•Copilul de 2,5 ani de obicei se îmbracă singur, poate să scoată cele mai multe articole de îmbrăcăminte, cele mai simple poate să le şi ia (ex. şosete, pantaloni), dar nasturii, fermoarele şi şiretul reprezintă încă o dificultate.

•Încercarea obiectelor din jurul casei, activitățile efectuate cu supravegherea mamei sunt ocazii nemaipomenite pentru exersarea capacităţilor existente şi pentru dezvoltarea mişcărilor mâinilor şi a degetelor.

•Se recomandă pregătirea spaţiului pentru mâzgăleală, în locul ştergerii repetate a mâinilor copilului şi a atragerii atenţiei de a fi mai precaut. Merită să încerce desenarea, pictarea pe suprafaţă mare (ex. hârtie albă de împachetare) cu creioane, pensule groase, cu degete şi palme.

31


Implicarea intelectului

Imaginaţie, reprezentări

•Trage concluzii incorecte, vede legături logice pe baza întâmplărilor, dar aceasta este deja un nou nivel al gândirii (masa este de vină dacă copilul se loveşte de ea)

•Antropomorfizează obiectele (doare scaunul, dacă îl lovesc).

•La vârsa de trei ani deja deosebeşte culorile, dar denumirea lor ajunge să o înveţe în grădiniţă.

•Îi place să organizeze obiectele în funcție de forme, culori sau mărimi.

•Este interesat de imaginile colorate rapid schimbătoare ale desenelor animate şi ale reclamelor, dar nu poate urmări povestea.

•Recunoaşte, evocă cântecele preferate, învaţă cântece noi cu plăcere, şi se mişcă când le aude.

•Atrageţi atenţia asupra legăturilor reale cauză-efect (consolaţi-l pe copil şi nu loviţi piciorul mesei, dacă copilul se împiedică de aceasta)

•La început poate fi de ajutor pentru el dacă asociaţi culorile: ex. albastru ca cerul, verde ca iarba).

•Selecţionași hainele în funcţie de proprietar, vă poate chiar ajuta să găsiţi perechea şosetelor, încălţămintei, pune castroanele unul în celălalt, separă furculiţele de linguri.

•Este indicat să se uite la televizor doar pentru un interval redus, sau deloc, deoarece în această perioadă copilul dvs. nu-şi petrece timpul cu descoperire activă sau cu mişcare. Dacă îl lăsaţi totuşi să se uite, aveţi grijă la conţinut.

•Învăţaţi noi cântece, zicători şi asociaţi-le întotdeauna cu mişcări, deoarece astfel, pe lângă dezvoltarea coordonării mişcării, a echilibrului şi a simțului ritmic, se dezvoltă atât atenţia cât și memoria.

•Câteodată puteți asculta muzică, poate fi o idee bună şi să dansaţi, să vă mişcaţi împreună pe ritmul muzicii.

32


Perceperea corpului

•La vârsta de 2 ani şi jumătate se formează imaginea despre sine – poate arăta părţile corpului, denumeşte şi câteva caracteristici ale propriului corp.

•Începe să fie interesat de organele genitale.

Dezvățarea copilului de scutec

•Conştientizează că scutecul/haina îi este ud(ă) sau murdar(ă) – la vârsta de 15 luni.

•Recunoaşte, dacă urinează sau are scaun, învaţă cuvintele prin care poate semnala aceste stări.

•Semnalizează înainte când trebuie să meargă la toaletă.

•Poate coordona vezica urinară şi poate aştepta puţin – cam când împlineşte trei ani.

Ca în fiecare acţiune a copilului, luaţi în considerare personalitatea copilului dvs., şi bucuraţi-vă împreună de fiecare succes minor.

Maturitatea pentru renunțarea la scutec are mai multe semne, pe care părintele le poate lua în calcul:

•Îl deranjează scutecul murdar, doreşte să poarte chiloţi

•Este capabil să execute comenzi simple

•„Pot să fac” va deveni leitmotivul său

•Poate să stea pe oliţă şi singur

Dacă observaţi aceste semne, se recomandă folosirea chilotului în loc de scutec.

•În timpul jocului, arătaţi-i părţile corpului, în oglindă sau pe păpuşi.

•Dacă copilul dvs se joacă cu organul lui genital în loc public, explicaţii că nu se cuvine, nu e recomandat să-l faceţi de ruşine.

Dezvățarea copilului de scutec

32

33


•Înţelege foarte bine vorbirea, după vârsta de doi ani execută şi comenzi mai complexe.

•Aplică tot mai bine regulile de gramatică, la vârsta de trei ani deja foloseşte chiar şi complemente circumstanţiale de timp şi de loc, şi formulează propoziţii de patru, chiar cinci cuvinte.

•Poate avea probleme cu pronunţarea, însă se face înţeles cu uşurinţă.

•Îi place să vorbească, este curios referitor la cauza, explicaţia oricărui fenomen, şi din acest motiv foloseşte cu plăcere întrebarea De ce?

•Ajungând la vârsta de trei ani, are explicaţie pentru orice, doreşte să cunoască şi să înţeleagă totul.

•Copilul dvs. înţelege mult mai multe decât poate exprima, de aceea e indicat să puneţi mare accent pe povestiri şi pe citirea basmelor.

•Întâmplările să se refere la evenimente de zi cu zi, personajele acestora putând fi animale sau el însuşi, eventual o fetiţă sau un băieţel cum este el/ea. Părintele poate povesti despre copilăria sa sau despre evenimente anterioare întâmplate cu el (când a fost bebeluş, anul anterior la Crăciun etc.)

•În vederea corectării pronunţiei, cea mai bună metodă este bunul exemplu. Repetați cuvintele pronunţate corect.

•Răspundeţi la întrebările copilului cu răbdare şi luaţi-le în serios.

•Activităţile comune sunt ocazii nemaipomenite pentru discuţii şi pentru dezvoltarea vocabularului copilului.

Sunete grăitoare

33

34


Învăţarea prin joc

•Fantezia şi creativitatea primesc un rol tot mai important în joaca copilului, îndrăgeşte jocurile de rol, în acelaşi timp îi place să creeze.

•Din cuburi, deja construieşte structuri foarte complexe, de multe ori le acordă acestora chiar şi însemnătate (auto, aparat de fotografiat, grajd)

•O anume jucărie îl captivează tot mai mult, învaţă să se concentreze.

•Jocurile în aer liber, cum ar fi legănarea, jocul în nisip, jocul cu mingea, deplasarea cu bicicleta rămân activităţi îndrăgite.

•Jucaţi-vă cu el, şi lăsaţi-l să se joace şi singur!

•Copilul dvs. desfăşoară activităţi tot mai variate, orice activitate poate însemna joc, deci lăsaţi-l să se bucure de acesta! (Nu numai acel joc este joc care e considerat ca atare de adulţi!)

•Jocurile pe calculator şi pe telefoane nu înlocuiesc joaca cu obiecte, nici dacă acestea au caracter dezvoltator, deoarece acelea reprezintă copii simplificate ale realităţii. Cea mai bună situaţie de învăţare este când copilul interacţionează cu mediul fizic real.

34

35


Calea emoţiilor

•Este tot mai interesat de lumea de dinafara sinelui, îl interesează gândurile, sentimentele altora, în special al celor apropiaţi de el. Afecţiunea faţă de adult, dorinţa de recunoştinţă, apreciere îl fac să-şi desfăşoare activitatea având cât mai multe rezultate.

•Sentimentele copilului sunt schimbătoare, ajunge foarte uşor la extreme (de la veselie maximă la plâns, tristeţe).

•Ajungând la trei ani, izbucnirile de mânie vor fi tot mai rare, deoarece îşi poate exprima tot mai bine starea emoţională.

•Se simte bine în comunitatea copiilor, în jur de trei ani, începe să aibă legături cu copii de aceeaşi vârstă.

•Poate fi comunicativ şi cu străinii, dar este firească şi retragerea din faţa noilor situaţii.

•La această vârstă, temerile sunt dese (de animale, de întuneric).

•Cea mai eficientă metodă de educare este bunul exemplu din partea părintelui, prin controlul furiei, al oboselii proprii, aratând copilului un mod de a lupta eficient.

•Sprijiniţi-l în exprimare, povestiţi-i despre situaţiile când dvs. sunteţi trist şi supărat, oferiţi-i alternativă pentru gestionarea supărării (să se gândească la ceva vesel, să deseneze etc.)

•Socializarea este un factor important, dar nu forţaţi despărţirea. Aveţi în vedere cât timp poate sta copilul departe de mamă.

•Să nu aveţi pretenţia să stea de vorbă cu străini, dacă nu doreşte. Salutarea, răspunderea nu este caracteristică acestei vârste.

•Imaginaţia şi realitatea câteodată se îmbină, niciodată să nu îl înspăimântaţi, mai bine explicaţi-i de ce este periculos sau de ce nu-şi poate realiza vreo dorinţă.

•Gestionaţi cu înţelegere şi empatie corespunzătoare problemele copilului dvs., sprjiniţi-l doar în măsura în care are nevoie de ajutor în situţia dată.

35

Sponsorul publicației: Editura Medicală FarmaMediaGrafică, editare: Ember Czakó Timea.

Publicația Centrului de Dezvoltare și Educare Timpurie, Caritas Alba Iulia, 2018.

Târgu-Mureș: P-ța Trandafirilor nr. 61; Odorheiu Secuiesc: str. Kossuth Lajos nr. 18;

Gheorgheni: str. Márton Áron nr. 22; Miercurea Ciuc: P-ța Sfântul Augustin nr. 1-4e-mail: [email protected] www.caritas-ab.ro

amit a gyermek megtanul amivel a szülő segíthet paşi mărunţi · ranschburg jenő: szülők...

Documents