B15. Analiza postului: conţinut, descrierea metodelor de obţinere a informaţiilor.

Analiza postului face parte din analiza muncii. Dupa cum stim, analiza muncii poate fi

orientata pe post sau pe detinatorul postului. Analiza muncii orientata spre post constă în

sistematizarea tuturor sarcinilor ce alcătuiesc postul respectiv precum şi a obiectivului realizat

prin acele sarcini.

Procesul de analiza a postului

Dupa cum putem observa si in figura de mai sus, metodele de colecatrea a informatiilor in

analiza postului se pot face prin:

1. Observaţie

2. Interviuri: deţinător, supervizor

3. Incidente critice şi jurnale de muncă

4. Chestionare

5. Analiza functionala

6. Clasificarea ocupatiilor

Mai in detaliu, in analiza muncii se incepe cu colectarea de informatii din documente,

intervievarea managerilor despre obiectivele postului, relatiile de munca, etc. apoi urmeaza

intervievarea detinatorului postului de munca despre aspectele muncii, observarea

detinatorului postului de munca, participarea la munca, iar in final se redacteaza fisa postului

care cuprinde rezultatele analizei muncii.

In continuare vom prezenta doua metode de colectare a informatiilor in analiza muncii

– orientate pe analiza postului d emunca: interviul detinatorului postului de munca si

observatia. Metodele de colectare a informatiilor sunt variate acestea insa sa folsosesc in

functie de obiectivul pe care specialistul in resurse umane il are.

Interviul detinătorului postului de muncă

Obtinerea informatiilor de către analist direct de la sursă, este o tehnică potrivită

pentru cunoasterea unei profesii. Interviul poate fi standardizat sau nestandardizat, datele

obtinute fiind in final prelucrate de către analist/psiholog. Mucchielli (1969), mentionează că

interviul orientat pe analiza muncii trebuie să se refere la următoarele probleme:

• Provenienta informatiilor (semnale, documente, reglementări, instructiuni), cum

ajung la detinătorul postului si la care dintre ele trebuie dat un răspuns?

• Cui se transmit informatiile primite sau prelucrate? Cu ce alte posturi de muncă

schimbă informatii postul analizat?

• In ce constau operatiile din postul investigat (sarcinile de muncă si responsabilitătile)

care sunt acestea, ponderea fiecăreia in volumul de muncă, in timp si in dificultate?

Este propusa orientarea interviului pe următoarele directii:

• Care sunt factorii de insatisfactie in muncă? (Problema este centrată pe om si

conditiile mediului muncii.)

• Care sunt dificultătile intalnite in mod obisnuit in munca respectivă? (Sunt reperate

momentele delicate sau aspectele delicate ale muncii.)

• Care sunt deficientele legate de mijloacele de muncă? (Intrebarea se referă la uneltele

de muncă.)

• In ce constă munca, cum se desfăsoară ea, cum o organizează detinătorul postului?

(Intrebarea are ca scop să sondeze dacă operatorul este adaptat sau nu profesional.)

• Ce incidente au existat si ce gen de incidente se pot produce? (Intrebarea priveste

evaluarea punctelor cruciale pentru formarea profesională, experienta necesară pentru a face

fată activitătii respective.)

Prin tehnica interviului un analist experimentat poate obtine date utile care pot

constitui punctul de debut in inventarierea sarcinilor de muncă si in alte demersuri legate de

acesta.

Tehnici de observare directă

Observatia este o metodă utilizată de mult in analiza muncii. Tehnicile de observare

sunt foarte variate, de la cele mai mult sau mai putin sistematizate, pană la cele formalizate,

de mare finete. Fată de metodele interogative utilizate in analiza muncii, observatia cu

variantele ei are avantajul că se desfăsoară intr-un cadru real, simulat sau experimental. Ea

este o metodă mai reactivă in sensul unei interferente superioare intre activitatea analizată si

procedeele de analiză. Cu toate acestea, desi tehnicile in cauză sunt calificate ca fiind mai

mult sau mai putin obiective, ele pot fi afectate de o artificialitate mai mică sau mai mare a

comportamentului observabil al subiectului. Prezenta analistului rămane in continuare un

factor distorsionant. Totusi, importanta tehnicilor respective pentru psihologia muncii si cea

inginerească este mare. Este una din metodele de investigare a comportamentului de muncă.

Prin obeservare este posibilă formularea ipotezelor de lucru si ulterior verificarea lor.

Confruntarea datelor colectate cu prilejul aplicării diferitelor tehnici de observare cu

declaratiile operatorului este un aspect instructiv si ajută analistul in clarificare si orientarea

analizei pe care o face. Prin ea insăsi, observatia este o selectie de fapte, deci nu poate fi

exhaustivă. Intr-un anume sens, informatiile culese cu ocazia procesului observational sunt

codificate asa că un rol major in analiza datelor obtinute il are procesul de decodificare al

cărui succes depinde de cunostintele, experienta si obiectivele observatorului.

Analiza posturilor de muncă poate fi privită dintr-o perspectivă functională ca fiind o

preconditie pentru numeroase activităti specifice managementului resurselor umane:

• Planificarea RU

• Utilizarea eficientă a RU

• Proiectarea planurilor de carieră

• Managementul evaluării performantelor

• Recrutarea si selectia profesională

• Instruire si dezvoltare

• Managementul cunostintelor

• Descrierea posturilor de muncă

• Proiectarea si reproiectarea muncii

• Managementul sănătătii si protectiei muncii

• Clasificarea si gruparea posturilor in familii de posturi

• Managementul calitătii

• Evaluarea muncii si compensatiile

• Cerinte legale/cvasi-legale privitoare la muncă.