Horia Bădescu: NelumitulTheodor Codreanu: Fragmentarium

despre filosofia istoriei la Raymond AronAcad. Alexandru Boboc: Armonia în muzicăMihaela Malea Stroe: Antimioritismul

mai pe şleau...Constanţa Vaida Haliţă: Oraşul meuIlie Popa: Făuritori ai Marii Uniri,

martiri în închisorile comuniste (V)Maria Vaida: Constantin Cubleşan, poetulOlimpia Popescu: Lucian Blaga despre

spiritul matematicLucian Costache: Urmuz (II)Ion Pătraşcu: Popasuri prin TurciaNicolae Melinescu: Migraţia

şi populismulMihai Posada: Silviu Oravitzan

Nu e o greşeală de tipar, am scrisdinadins cu majuscule conjunc­ţia care leagă cei doi termeni

din titlu, pentru că acesta este mesajul.ŞI copulativ, nu sau disjunctiv, fie el şine­exclusiv (logica formală ar face lucru­rile mai clare decât DEX­ul, dar ar trebuisă folosesc simboluri). Iar textul de faţăeste o reacţie uşor alergică la înverşuna­rea aproape copilăroasă, superficială şitotal neproductivă, a adepţilor exclusiviştiai celor două poziţii sugerate de titlu.

Am folosit cuvinte blânde, o zic acumşi în argou („jargon” are o conotaţie delimbaj de specialitate, ceea ce nu vreausă conced): latinomanii („romanomani”sună bolovănos, iar „latinopat” nu serecunoaşte nimeni) îi numesc dacopaţipe dacomani, dacomanii îi desconsiderăşi ei cum le vine la îndemână pe cei dintâi,cu o doză de voluptate în plus dacă sunt„istorici oficiali”, eventual „academici”.Eroare de ambele părţi, ŞI­ul prevalează.ŞI­ul ar trebui să prevaleze. Eroare şi decomportament, chiar dacă graniţa dintreistorie şi politică, dintre politică şi gaze­tărie este greu de identificat. Lipsă deeleganţă şi de grijă pentru cititorul neutru– presupunând că mai există aşa ceva.

Procedez mai întâi la o mică diversi­une, lipsindu­i pe inventatorii de cuvintehlizite de termenul­poreclă cu care vorsă­şi anihileze preopinenţii: nici nu vădce e rău în a fi „bolnav de Dacia”,„bolnav” de o idee pe care să o susţiiconstruind. Ce frumos­eficient ar fi dacăam fi cu toţii bolnavi de Dacia, bolnavide Roma, bolnavi de România – simultanşi neopozabil!

Eaceasta o utopie care mi­atrecut prin minte într­un contextuşor paradoxal: la începutul

lunii mai s­a prezentat în Aula Academieicartea (de fapt, un amplu catalog al uneiexpoziţii organizate la Vatican şi la MuzeulCotroceni, în 1996) Monumenta RomaniaeVaticana (Manuscrise, documente, hărţi)de I. Dumitriu­Snagov (Ediţia a II­a, RegiaAutonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti,1996). Câteva sute de documente şihărţi „existente în colecţiile Vaticanului,selecţionate cu scopul de a prezentatrecutul Bisericii şi relaţiile SfântuluiScaun cu un popor creştin de ascendenţădaco­romană prin geneză, limbă, culturăşi tradiţie, pe parcursul neîntrerupt adouă milenii”. Am reluat câteva rânduridin paragraful de început al Introducerii

semnate de autor, pen­tru că deja avem aicio mulţime de „semne”.

Documente de laVatican, inclusiv dinarhive secrete. CareVatican, pentru a­iatrage pe „schismaticii”valahi la Biserica Romei,a insistat adesea asupralatinităţii poporuluiromân – sunt şi încarte documente careilustrează afirmaţia.Documente în care,şi aici începe micul

paradox, cuvântul Dacia apare de sur­prinzător de multe ori, la fel sintagma„daco­roman”. Poporul este român, iarţară îi este Dacia! Originea poporului estedaco­romană! Unele detalii merită a fiscoase în evidenţă. Sfântul Paolin de Nola(354­431) îl numeşte pe Sfântul Niceta deRemesiana „episcop al dacilor” (pag. 32).Papa Pius al II­lea (1405­1464) aduceargumente privind unitatea şi continui­tatea românilor în Dacia (pag. 76, 103).Johannes Mezerzius (1470­1516) „puneîn evidenţă interesul umaniştilor transil­văneni pentru crearea unui corpus deizvoare istorice pentru o Dacie redidiva”(pag. 97). La 1784, Horea este acuzatde nobili şi pentru că şi­a luat titlulde Regele Daciei (pag. 173).

Atenţie la ani, întinşi peste multesecole – iar în carte am găsitpeste 20 de referiri la daci şi

Dacia, întinse peste aproape două milenii.La vremea Răscoalei lui Horea, Cloşcaşi Crişan, Şcoala Ardeleană era în plinăefervescenţă, iar Horea şi nobilii nu eraudeloc neştiutori – dar nu găseau niciocontradicţie între Dacia şi latinitate. La felca Petru Maior, nume de frunte al ŞcoliiArdelene, care­şi intitula, semnificativ,scrierea de la 1812, Istorie pentru înce­putul românilor în Dacia.

Pe scurt: toată lumea ar putea aveadreptate, dacă şi unii şi alţii ar păcătuimai puţin prin grabă maniheist­militantăîn a­şi proclama dreptatea.

Conştient (sau poate nu) de consecin­ţe, comit în continuare două „imprudenţe”.

Prima: fac două reproşuri istoricilorde meserie, „oficiali”, atâţia câţi maisunt interesaţi de istoria veche. Existăo frumoasă carte, profesionistă (greude parcurs de un „om de pe stradă”,din cauza abundenţei notelor de subsolşi a citatelor în limba latină), intitulatăRomanitatea românilor. Istoria unei idei,scrisă de Adolf Armbruster (EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2012). Pe cândo carte „simetrică”, Istoria ideii de dacismla români, la fel de profesionist elaborată?O mulţime de referinţe pot fi găsite chiarîn Monumenta Romaniae Vaticana.

Apariţia unei asemenea cărţi ar impuneechilibru, ar tempera multe dispute, credcă ar fi o revelaţie şi pentru cel care arscrie­o.

Al doilea reproş priveşte trecerea preagrăbită, uneori inclusiv în lucrări serioase,a graniţei, alunecoasă într­adevăr, dintrelimbajul istoricului şi cel atins de politicăşi gazetărie.

(Continuare la pag. 2)

Curtea de la ArgeºAnul X Nr. 8 (105) August 2019

cy

mk

Revistă de cultură

Din sumar:

www.curteadelaarges.ro

Acest număr al revistei a apărut cu sprijinul S.C. Cer Cleaning

Equipment SRL Curtea de Argeşşi al Asociaţiei Culturale

„Curtea de Argeş”.

ORAŞ REGAL

Dacii ŞI romaniiGheorghe PĂUN

Monumentul Eroilor din Olteni, Dâmboviţa

(Urmare din pag. 1)

Încă ceva: nu ajunge ca un teritoriu să fie locuibil, el trebuie să fieşi apărabil. Istoria e un dicţionar de năvăliri, invazii, migraţii. Dealurişi văi, păduri, munţi (în jurul Carpaţilor şi în interiorul lor, câmpie).

Un teritoriu ideal e Dacia şi din acest punct de vedere. Nu numai că acestelocuri au fost locuite dintotdeauna, dar putem conchide şi că au fost şicontinuu locuite, pentru că puteau fi apărate uşor. Invadatorii veneau pecai, munţii şi pădurile nu le sunt ospitaliere călăreţilor. Populaţia se puteaascunde, pârjolind câmpiile, până trecea invazia. Asta e probabil şi o partea explicaţiei faptului că slavii i­au asimilat pe localnici la sud de Dunăre,dar localnicii i­au asimilat pe slavi la nordul fluviului (care fluviu „îi împartepe români”, spune Enea Silvius Piccolomini, viitorul papă Pius al II­lea,într­un poem închinat Dunării; I. Dumitriu­Snagov, op. cit., pag. 75).

Să ne apropiem de daci şi romani. Există dovezi că vorbeau limbi diferite.Înrudite sau nu, cât de înrudite… maşina timpului să ne spună, când şi dacăse va inventa. Sau o descoperire arheologică norocoasă. Că au existat limbimai vechi, poate la originea amândurora, e o banalitate. Că unii dintre dacivorbeau şi latina, este foarte plauzibil, pentru că interacţionau în diversefeluri (comerţ, lupte, soldaţi, gladiatori, ba chiar generali şi împăraţi).Au ocupat romanii o parte din Dacia (evaluarea în procente e o exagerare fărăprea multă semnificaţie), au adus coloni,administraţie şi armată, şi­au impuslimba, au plecat peste un secol şi jumă­tate, retrăgând suprastructura. Că auretras şi populaţia de rând peste Dunăree altă exagerare (interesată). E de pre­supus că au existat daci fugari şi daciliberi care au revenit pe teritoriul părăsitde cuceritori. O posibilă (dar limitată)„redacizare”, poate şi o revenire parţialăla limba dacă, dar pentru scurt timp:

creştinismul a adus un plus de latinizare a teritoriului, prin misionariicare au răspândit noua credinţă la nord de Dunăre, prin îndreptarea priviriispre Noua Romă a Bizanţului, prin fugarii din sudul Dunării.

Concluzii de bun­simţ: genetic, localnicii erau mai mult daci/traci/geţidecât romani (câţi coloni? câţi din jurul Romei?), dar limba care s­a gene­ralizat a fost latina (vulgară), firesc influenţată de substratul daco/tracic(să nu uităm că şi creştinismul a preluat zei şi sărbători precreştine). Pentrucă locuiau în Romania de Răsărit, pentru că vorbeau latina, au fost numiţivlahi, valahi, rumâni, români – aici istoricii au detalii multe şi convingătoare.Că limba română de mai târziu (cu substrat dacic şi suprastrat slav şicu influenţe din multe alte limbi vecine) este o limbă romanică, urmaşăa latinei, este o evidenţă.

Cred însă că în punctul acesta s­a produs o „alunecare” de inter­pretare (ipoteza este total plauzibilă, dar nu ştiu să fi fost discutatăundeva de istorici): din faptul că vorbim româna şi că ne numim

români nu rezultă şi că „de la Râm ne tragem”. Că limba ne este urmaşăa latinei putea constata uşor orice învăţat medieval, a deduce din astacă şi ca popor ne tragem din romani este o deducţie la îndemână, dar nuneapărat o deducţie corectă. Strămoşii îndepărtaţi sunt una, limba e altceva.

Cronicarii au simplificat, Şcoala Ardeleană, din motiveevidente, a accentuat, Biserica Apuseană aşijderea.

Simplific şi eu, pentru încheiere: (convingerea meaeste că) suntem mai mult daci decât romani (fie ei colonisau ostaşi însuraţi cu sânziene autohtone), amestec degene din mai multe direcţii şi timpuri (studiile geneticenepoluate politic chiar confirmă acest lucru), locuim din­totdeauna în Dacia, dar vorbim o descendentă a latinei,altoită pe limba dacă, cu adaosuri slave şi din alte limbi.

Suntem români, trăim în România/Dacia şi vorbimlimba română! Restul, dacă nu ar fi înfierbinţeală şipolitică (şi înfierbântate interese geo­politice) ar trebuisă fie tăcere… Sau discuţie senină, sub semnul lui ŞI…

Aşadar: cestiunea nu poate fi dezlegatăfără serioase studii premergătoare.Aceste raporturi, atârnând de natura

brazdei, de deprinderi contractate în timp de sutede ani, altele la munte, altele la şes, într­un chipîn Moldova, într­altul în Ţara Românească, aunevoie de un serios studiu analitic şi comparativ.Abia după facerea unei asemenea se poateprocede la sinteză, la o reformă generală caresă unească raporturile sub puncte de vederecomune şi să le reglementeze în mod echitabil.

Cum că cei interesaţi, proprietarii mari şi mici,sunt cei mai competenţi în materie nu va tăgăduinici Românul.

Singura teză ce se poate stabili apriori estecă orice măsură menită a lovi interesele propri­etăţii mari se va traduce în rele incalculabileasupra producţiunii în genere şi a proprietăţiimici îndeosebi, precum şi viceversa. Încolonu se poate decreta nimic apriori, necum ideilenesănătoase ale unei gazetării care­n toată viaţaei s­a ocupat cu orişice, numai cu condiţiileeconomice ale producţiunii agricole nu.

De­aceea bine­au făcut proprietarii de pesteMilcov cerând anchete compuse din bărbaţicompetenţi şi nepărtinitori, căci oricât de com­petent ar fi fost fiecare din ei, şi desigur fiecinecunoştea materia mai bine decât apologistul luiBlanqui, experienţa regională oarecum a fiecăruias­a simţit a nu fi îndeajuns pentru regularea unor

cestiuni ce privesc ţara întreagă.Oricât de răi oameni i­am fi crezut pe redactorii

Românului, atât de răi români nu ne aşteptam săfie încât să ne facă nouă o imputare din recunoaş­terea francă şi leală a relelor care bântuie mai cuseamă unele din ţinuturile de nord ale Moldovei.

Dar îi prevenim pe confraţi să nu se preajoace în această privire. Dacă am cercetacaz cu caz unde raporturile agricole sunt

mai nesănătoase, am afla că mai cu seamă acolounde proprietarii cei moşneni şi istorici au dispă­rut şi că, dacă există exploatare neomenoasă, ease practică mai cu seamă pe moşiile coreligiona­rilor politici ai d­lui C.A. Rosetti. Unde un ateu sauun cosmopolit ca părintele democraţiei noastreva fi proprietar, raporturile iau forma cea mai readin toate şi, dacă venerabilul redactor al Româ­nului şi­ar da osteneala de­a vedea moşiile pecare biserica e acoperită cu spini, şcoala cocină,primarul trecut zeci de rânduri pe după zăbrelelemănăstirii Văcăreştilor, să întrebe numai a cuie moşia şi va afla desigur numele vreunui ilustruamic politic al său. Iar satul în care va vedeasemnele curăţiei şi averii, biserica frumoasă,şcoala populată şi cârciuma pustie va aflaaproape totdeauna că e proprietatea vreunuireacţionar, a vreunui Paşcanu, Rosnovanu,Gr. Sturza. Căci degeaba am tăgădui­o: una dincauzele sărăciei ţăranului şi a relelor raporturi

este suplantarea vechiişi patriarhalei clasede proprietari mari prinoameni îmbogăţiţi şisuiţi în sus pe alte căi,nu zicem neonorabile,dar desigur mai comu­ne decât caracterul,abnegaţiunea şi curajulacelor strămoşi căroravechii proprietari ledatorau averea lorimobiliară. Afarăde­aceea, relaţiile fiindseculare, întemeiatepe obiceie admisede toţi şi necontestatede nimeni, legăturileîntre marele proprietarşi oamenii aşezaţi pemoşia lui erau princhiar natura lucruluimult mai intime, mai înrădăcinate şi maiprieteneşti decât cele de acum. Ar trebui cinevasă nu cunoască natura omenească pentru aignora adevărul că obiceiuri statornice, admisepe tăcute şi cu deplină mulţumire de toţi, fac deprisos orice legiuiri artificiale, scornite de minţiteoretice înstrăinate de ţară şi de geniul poporuluilor. (Timpul, 21 ianuarie 1882)

Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris­a

Anul X Nr. 8 (105) August 20192

Toate­s vechi şi nouă toate...

Monumentul luiMihai Eminescu

de la C. de Argeş

Redactor­şef : Gheorghe Păun

Redacţ ie: Daniel Gligore, Maria MonaVâlceanu, Constant in Voiculescu

Colegiu redacţional: SvetlanaCojocaru – membru corespondental Academiei de Şt i inţe a Moldovei,Chiş inău, Florian Copcea – scriitor,membru al USR ş i USM, Drobeta­Turnu Severin, Ioan Crăciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureşt i,Spiridon Cristocea – conferenţiar la Universitatea Piteşti, Dumitru AugustinDoman – scriitor, Curtea de Argeş, Sorin Mazilescu – lector la UniversitateaPiteşt i, Marian Nencescu – cercetător asociat la Institutul de Filosofieal Academiei Române, Filofteia Pally – expert naţ ional etnolog, MuzeuluiViticulturii ş i Pomiculturii Goleşt i, Argeş, Cornel Popescu – directoral Muzeului Judeţean Argeş, Piteşt i, Octavian Sachelarie – directoral Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu”, Piteşt i, Adrian Sămărescu –conferenţ iar la Universitatea Piteşt i, Ion C. Ştefan – profesor, membrual USR, Bucureşt i.

CURTEA DE LA ARGEªRevistă lunară de cultură

Apare sub egida Trustului de Presă „Argeş Expres” (http://argesexpres.ro/) şi a Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” (http://culturaarges.ro/)

Redacţia: Str. Schitului 45A, 115300 Curtea de Argeş Tiparul: Venus Printing Solutions SRL, Iaşi

E­mail: curteadelaarges@gmail.com

Website: www.curteadelaarges.ro Abonamente se pot face direct la redacţ ie, trimiţând banii (60 lei/an) în contul specificat mai jos.

ISSN: 2068-9489Întreaga răspundere ştiinţifică, juridică şi morală pentru

conţinutul articolelor revine autorilor. Reproducerea oricăruiarticol se face numai cu acordul autorului şi precizarea sursei.

Revista poate fi sponsorizată prin Asociaţia Culturală „Curtea de Argeş”, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 3

Homo sapiens

Aparţinemuniversului,dar trăim în lume.

Căci una este cosmosul,universul, şi alta este lumea.Universul conţine văzuteleşi nevăzutele, ştiutele şineştiutele, infinitul cu vidulniciodată vid şi plinul

golurilor fărădecapăt. Lumea e întrupareacare ascunde dezvăluind sau care dezvăluieascunzând neîntrupatul. Lumea e domeniulexistenţei care mărturiseşte fiinţa, o ajută săfie în fiinţarea ei. Iar fiinţa participă la existenţă,o ajută să fie în firea ei. Însă doar dacă existenţaia seama fiinţei, dacă vrea să­i accepte prezenţaîn realitatea ei sau, altfel spus, realitatea invizibilăa acesteia în vizibilitatea care o întemeiază.

Aşa cum eternitatea e „vremea uitată”, dupăcum o defineşte cu această sintagmă tulburător­poetică preaminunatul basm Tinereţe fărăbătrâneţe şi viaţă fără de moarte, ceea ce vreasă zică existenţă uitată, căci vremea vremuieştedoar ca dimensiune a existândului, „în zadarîncercând ea din goluri a se naşte”, la nehotaruleternităţii unde îşi află lăcaşu­i infinit fiinţa.

Eternitatea e fiinţare, vremea e existenţă şiexistenţa înseamnă naştere, vieţuire în orizontul„nunţilor necesare” şi moarte. Moartea este

eternă, dar eternitatea nu are moarte. Vremeada, fiecare lucru având vremea sa şi fiecăruiavenindu­i vremea lui. „Căci fiecărui moartea luiîi hotărăşte încheiere”, cum zice, şi bine zice,meşterul François Villon. Şi fiecare vine pe lumeşi pleacă din lume. Şi nu ştim prea bine dacăviaţa noastră este o călătorie în timp sau, dacănu cumva, o călătorie a timpului în lăuntrulnostru. Venim din vremea uitată, din care nise face partea pentru vremea noastră, şi neîntoarcem în uitarea acesteia, în veşnicie. Venimcu fiinţa de mână şi de noi depinde să­i îngăduima ne conduce prin labirinturile existenţei, pentrua înţelege sensul acesteia şi datoriile pentrulumirea noastră, sau să ne încredinţăm anima­lului din noi despre care vorbea Gervais du Bus,de noi depinde să­i aflăm mâna în mâna noastrăla plecare.

Ar trebui să înţelegem că triada mugurşi floare şi rod, fiindcă pe temelia terţuluise aşază totul, e sensul devenirii, al

aflării în lume, mai înainte de l’eternel retour princare ne restituim fiinţei, vremii uitate. Ar trebuisă pricepem, fie şi sub zodia nepriceperii în carevieţuim, că lumirea noastră nu se împlineştecu adevărat decât în circularitatea acestei triade,fiindcă triunghiul nu e altceva decât un alt felde a fi şi într­un alt nivel de realitate al sferei.

Ar trebui să ne uităm şi să înţelegem, dacănoi, preagrăbiţii acestui veac, am mai avea timppentru asemenea bagatele, să ne întoarcemcătre rădăcinile care se ţin şi ne ţin nu doar înpământul, ci şi în vremea uitată din care am fostzămisliţi, pentru a ne reda Sensului, tulburătoruluiînţeles al cuvântului nelumit, cu care cei vechiîl înveleau în giulgiul rostirii pe acela sau aceeacăruia nu­i fusese îngăduită nuntirea, întoarcereaîn vremea uitată fără împlinirea parcursuluiexistenţial. Fără să fi vremuit, fără să fi împlinit,cu voia sau fără voia noastră cândva, din ceîn ce mai ades cu voia noastră astăzi, ceea cene este dat şi ceea ce datorăm fiinţei care ne­aîngăduit să participăm şi, mai ales, să fim martoriişi actorii magnificului spectacol al neconteniteicreaţii a lumii, să vieţuim în desăvârşita lucrare,parte dintr­un proiect împlinit înainte de a începe,dar a cărui desfăşurare întru vederea sa acoperăinfinitatea eternităţii.

Oîmplinire care trebuie considerată deopotrivăpentru parcursul spiritual al lumirii noastre.Şi, poate, mai abitir întru acesta. Fiindcă

nuntirea fiinţei este, la urma urmei, adevărata mizăa existării! Acea nuntire care scoate din nelumireaexistenţială, devenirea întru fiinţă a omului, desprecare vorbeşte fabuloasa proiecţie a Mioriţei.

NelumitulHoria BÃDESCU

Fragmentarium despre filosofiaistoriei la Raymond Aron (II)

Theodor CODREANU* Weber considera, pornind de la cauzalitateaprotestantă, că în cazul capitalismului occidental seobservă o diferenţiere de oricare alt tip de capitalismdin alte spaţii civilizaţionale. Poate fiindcă lege şicauzalitate sunt lucruri diferite. Cu intervenţia altorvariabile ascunse. Karl Gotthard Lamprecht nu ignoraunităţile naţionale, Oswald Spengler şi Arnold JosephToynbee – unităţile culturale. Etc.

n* Raymond Aron apreciază că „orice marxism carese consideră ştiinţă şi nu filosofie este un marxismvulgar, deoarece este inconştient de sine” (p. 305).Reducţionismul la economic, ca şi alte reducţionisme,ar fi vulnerabilitatea marxismului vulgar. Abilă eschivă!

n* Max Scheler identifică o triplă cauzalitate istorică:sexualitatea (familia), voinţa de putere (politica)şi voinţa de subzistenţă (economia). Interpretareapare mai mult psihologică decât cauzală, crede Aron,conchizând: „Nu există primum movens al mişcăriiistoriei totale” (p. 310). Dar ce­o fi însemnând primummovens în istorie? Aserţiunea pare validă în măsuraîn care lumea nu are consistenţă ontologică. Şievident că nu are de vreme ce a fost creată deDumnezeu. Dar Dumnezeu nu face parte din istorieşi de aceea nu poate fi nici primum movens. Esenţalumii este dialogică, atrage atenţia părinteleStăniloae, nu ontologică. (În subsidiar, şi RaymondAron recunoaşte importanţa dialogului în istorie:„Dialogul dintre metafizicele şi ideologiile istoricedovedeşte, cel puţin în interiorul unei anumite culturi,o comunitate care necesită o căutare a adevărului” –p. 415.) Adam n­a fost lăsat singur, ci i­a fost creatăperechea – Eva. Perechea primordială „condamnă”lumea la dialog, iar dialogicul are acces la ontologictot la modul dialogic: de la dialogul între oameni ladialogul omului cu Dumnezeu. Ceea ce înseamnăcă dialogicul însuşi este primum movens al istoriei.Din pricina „umanismului ateu”, Aron a ratat cheiaistoriei omeneşti.

n* Ceva totuşi îl apropie pe Raymond Aronde gândirea transmodernă, intuind categoriatransversaliilor. Cauzalitatea istorică este impregnatăde ele, din pricina ratării verticalei ontologice. Natura,rasa, economia, politica, justiţia, morala etc. nu au

niciodată verticalitate deplină, ci sunt condamnatesă rămână transversalii. Ele trebuie să cadă subincidenţa orizontalităţii dialogului spre a se ridicala verticalitate. Iată semnificaţia celor două formede dorinţă (René Girard): deviată şi verticală. Condiţialumii este devierea, rătăcirea în labirint, tot numărândnumerele ştiinţei, ca în această carte. (Fragmentelede aici fac parte din vol. VII, Numere în labirint, încurs de pregătire.) De aceea, doar dialogul poateameliora starea ingrată de a fi fost aruncaţi în labirint,odată cu păcatul originar. Dacă poţi ajunge laMinotaur, învinge­l prin dialog. Iar supremul dialogni l­a dăruit, kenotic, Iisus: iubirea.

n* Rătăcirea lui Aron se adânceşte: „Este inutilsă ne întrebăm dacă istoria are un scop, din momentce nu mai credem într­o Providenţă” (p. 315). Darcredinţa într­o Providenţă a fost ea însăşi o eroarea omului care s­a crezut religios. Nu Dumnezeu aintrodus Providenţa în lume, ci raţionalismul devenitmistic. Dumnezeu nu ne­a lăsat decât dialogul,iar oamenii l­au ignorat în numele Providenţei.

n* Ateul Aron se sperie de descoperirea lui şiîncearcă să amelioreze lucrurile zicând că alungareaProvidenţei din istorie „nu înseamnă că Ideea hege­liană, substitut al puterii divine, este condamnatăîn acelaşi timp cu finalitatea teologică”. Ba chiareste. Fiindcă, paradoxal, dialectica hegeliană ignorădialogul, anulându­l prin sinteză şi căzând, astfel,în unicitatea Dumnezeului din Vechiul Testament.În rătăcirea lui atee, Aron poate alătura, fie şi pentruo clipă, doi termeni: creştinism şi naţional­socialism(p. 316). El crede că asta ar sta în firea vicleniiloristoriei. Poate, dar vicleniile acestea nu duc niciodatăla adevăr. Concluzia pare inevitabilă: istoricul nu areacces la adevăr, sofism atât de drag postmodernităţii.

n* Istorie şi adevăr, o antiteză creată de omularuncat în labirint. Aron, ca hegelian ce este,are optimismul că numeroasele interpretări aleevenimentului istoric înseamnă o şansă a apropieriide adevăr. Aşa şi este. Aici, Aron ajunge la o legitatea istoriei: determinismul global. Şi Hegel o spusese:adevărul este întregul. Dacă realitatea e totdeaunatotală, interpretarea e totdeauna parţială.

n* De acord cu Aron:interesele se deghizeazăîn idei, pasiunile în scopuriideale.

n* În istorie, nu e profitabilsă pleci de la relativitatea einsteiniană şi microfizică.Oscilaţia ar fi între relativitatea perceptivă şi ceatranscendentală. Chiar şi în microfizică se constatăcă nu există lucruri simple (particule ultime), existădoar relaţii între particule, între observator şi obiect.Aşadar, nu numai lumea umană este „dialogică”.„Adevărul” depinde de observator atât în istorie,cât şi în microfizică. Cu toate acestea, relaţiiledin microfizică sunt inoperabile în relaţia istoriculuicu obiectul, întrucât, în cazul din urmă, intervine„echivocul devenirii spirituale” şi „nedesăvârşireaevoluţiei” (p. 355).

n* Orice relativism, pretinde Aron, este legat de oanumită metafizică. Curios, postmodernii, care pretinda fi inaugurat era postmetafizică, se simt şi autoriai relativismului care a abandonat pretenţia căutăriiadevărului. Dar are o noimă credinţa lui Aron, fiindcăsunt numeroase metafizici, trecătoare, fireşte. Cuatât mai mult, cu cât accesul la absolut nu poatefi pretins decât parţial. Eroarea lui Raymond Aron(şi nu e singurul care o face) începe de la confun­darea creştinismului cu o metafizică. Aduce argu­mentul că, în această „religie”, s­ar fi refugiat preamulte elemente „din gândirea antică şi din credinţeleorientale” (p. 360). În consecinţă, el nu acceptă cărevelaţia creştină împarte trecutul în două ere (înainteşi după Hristos), deoarece o asemenea schimbarear fi „incompatibilă nu cu exigenţele raţiunii, ci cu alesensului istoric, adică ale sensului continuităţii realeşi spirituale”. În virtutea acestei exigenţe, „n­am puteasusţine în mod absolut că religia creştină este ceamai bună”. El însă nu are cum dovedi că ar puteaexista o religie mai bună, fiindcă nu cunoaştecreştinismul decât pe cale gnostică. Fatalmente,se întreabă: „Cu ce drept s­o punem mai presusde islamism sau budism?” Din motive pe care unateu nu are cum să le priceapă, el reducând creşti­nismul la nivel de simplă religie egală cu toatedin istoria religiilor.

Armonia în muzică (II)Acad. Alexandru BOBOC

4.Prin Hegel, studiul armoniei se poateînţelege (în sensul ei, poate, cel maiadecvat) ca disciplina teoretică despre

relaţiile verticale realizate prin combinarea sunetelorîn acorduri, şi trebuie situată în unitatea melodie­ritm­polifonie. Nu este deloc întâmplător că studiularmoniei este implicat şi în teoria tonalităţiişi în teoria modurilor.

Aşa cum preciza Hegel: „Celălalt factor datorităcăruia baza abstractă a tactului şi a ritmului îşicâştigă îmbinarea, şi prin aceasta posibilitatea de adeveni muzică într­adevăr concretă, este împărăţiatonurilor ca tonuri. Acest domeniu mai esenţial almuzicii cuprinde legile armoniei. Aici îşi face apariţiaun nou element, întrucât un corp nu numai căpărăseşte pentru artă, prin vibrarea lui, forma saspaţială şi reprezentabilă şi trece la elaborarea figuriilui oarecum temporale, ci acest corp răsună acumşi felurit, conform particularei lui constituţii fizicale,precum şi lungimii şi scurtimii lui diferite, şi conformnumărului vibraţiilor la care ajunge în cursul unui timpdeterminat, din care cauză este luat sub acest aspectde artă şi elaborat după regulile ei.” (G.W.F. Hegel,Prelegeri de estetică, Vol. II, Editura Academiei,Bucureşti, 1966, p. 316)

Evident, acest text este una dintrecăile de acces cele mai bine trasate pentrua înţelege armonia şi locul ei în muzică.„Muzica – sublinia Hegel – mişcându­se îngeneral în domeniul unui element făcut decătre artă şi numai pentru ea, este nevoităsă parcurgă un proces de pregătire multmai greu înainte de a ajunge să producătonurile... Exceptând vocea omeneascădată nemijlocit de natură, muzica, dincontra, este nevoită să creeze în întregimeea însăşi celelalte mijloace ale sale casă poată exista.”

Hegel relevă complexitatea fenomenuluimuzical în unitatea ritm­armonie­melodie,context în care armonia „cuprinde numairaporturile esenţiale care constituie legeanecesităţii pentru lumea tonurilor, dar nueste deja ea însăşi muzică propriu­zisă,după cum tot atât de puţin sunt muzicătactul şi ritmul, ci ele nu sunt decât baza

substanţială, terenul adecvat legilor pe care se mişcăsufletul liber. Elementul poetic al muzicii, limbajulsufletului care revarsă plăcerea şi durerea interioarăa acestuia în tonuri, înălţându­se prin aceastărevărsare deasupra puterii naturale a sentimentului,temperând­o, întrucât acest element transformăemoţia prezentă a interiorului într­o perceperea sa înseşi, într­o liberă zăbovire la sine înseşi,producând tocmai această liberare a inimii depresiunea bucuriilor şi durerilor, iubirea sonorăa sufletului în câmpul muzicii este numai melodia.”

Referindu­se la „caracterul determinat al tonuluiîn sine însuşi şi în relaţie cu alte tonuri”, Hegelpreciza: „Acest raport obiectiv, datorită căruiasunetul se desfăşoară într­un cerc atât ca sunetîn sine individual, precis determinat, cât şi ca tonurice sunt în relaţie esenţială unele cu altele, constituieelementul propriu­zis armonic al muzicii şi sebazează, în ceea ce priveşte latura sa mai întâifizicală, pe diferenţe cantitative şi pe proporţiinumerice.”

Legătura între ton şi aceste proporţiinumerice poate da impresia că percepereaşi înţelegerea armoniilor „sunt degradate

prin reducerealor la ceva purcantitativ”; dartonul, oricât l­ampercepe şi l­amsimţi „ca pe cevaabsolut simplu însine”, se bazeazăpe o diversitate”,căci tonurile „suntceea ce sunt,de fapt, numaidatorită raporturilorlor reciproce”.

Aici comenta­riile devin utile.În acest sens,s­a făcut legăturacu teoria lui Hegeldespre măsura şiraporturile dintrecantitate şi calitate:

în Logica sa, Hegel consideracă „măsura este raportareacalitativă imanentă a douăcantităţi una la alta”, ceeace duce la „predominareoriginară a calităţii şi lacantitate ca anulare a ei, caprima ei apropiere de esenţă.Totuşi, în timp ce se dezvoltă complet şi­şi scoatela iveală determinările imanente, cantitatea, dupăce a devenit măsura obiectualităţii – şi fără a­şi pierdecaracterul cantitativ, fără a înceta să fie expresianaturii şi modificării cantitative a obiectelor – includeîn propria sa determinativitate calitatea anterioarăanulată”. (G. Lukács, Estetica, Vol. II, EdituraMeridiane, Bucureşti, 1974, p. 294)

Dacă ne îndreptăm acum spre cunoaştereaacestor relaţii în muzică, trebuie să subliniem căaici „criteriul de adevăr stabilit mai sus” este valabil,întrucât „se ştie că, în teoria muzicii, relaţiile metrice,cantitativ determinabile, ale tonurilor sunt orânduitesistematic din anumite puncte de vedere şi că dinele se deduc reguli pentru prelucrarea muzicală.Dacă există o artă în care asemenea reguli trebuiesă fie luate în serios, cunoscute, într­adevăr însuşite,atunci aceea este muzica.” (Ibidem, p. 297)

5.Să trecem însă la puncte de vedereale muzicienilor. Acestea nu­mi par nicicumîn dezacord cu cele spuse mai sus, aşa

cum o arată, în primul rând, înţelegerea raporturilorartei muzicale cu ştiinţele care studiază sunetulşi particularităţile sunetului muzical.

De fapt, atât în domeniul său teoretic, cât şi încel practic, „muzica se serveşte de datele ce i le oferădouă dintre ştiinţele exacte: acustica şi matematica.Cea mai strânsă corelaţie o are muzica „cu acustica,acea ramură a fizicii care furnizează artei muzicaleîntregul material sonor, în forma lui brută, neartistică.”(V. Giuleanu, V. Iuşceanu, Tratat de teorie a muzicii, I,Editura Muzicală, Bucureşti, 1952, p. 15)

Dar există o deosebire între ştiinţa sunetelor şiarta sunetelor, în acest context şi legătura muzicii cumatematica făcându­se „numai în domeniul teoretic,unde o serie de principii se explică prin calcule şioperaţii matematice, cum sunt, de exemplu, sistemulde divizare a timpului, măsurile şi altele”. (Ibidem)

Homo sapiens

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 20194

Aflat sub seducţia raţionalismului, Aron proclamă: „Toate repre­zentările dogmatice încarnează în felul lor adevărul, toate contribuiela sublimarea impulsurilor vitale în voinţe morale; toate, eficace şi

istoriceşte contingente, marchează un moment al educaţiei neamului omenesc”(ibidem). Redus la dimensiunea raţionalistă, enunţul este „adevărat”, darincomprehensibil în ce priveşte accesul la adevăr al religiilor precreştineşi postcreştine care urmează întotdeauna un „text” mitologic victimar (Girard).Nu se pune în discuţie dreptul la existenţă al tuturor religiilor.nn* Istoria nu o fac persoanele, ci popoarele. Altfel spus, istoria o fac persoanelefiindcă există în sânul popoarelor. Aron afirmă: „Pentru a şti că este în istorie,omul trebuie să descopere că aparţine unei colectivităţi care participă la o istorie,comună mai multor colectivităţi” (p. 390). Alungate pe uşa ideologiei, naţiunilese întorc pe fereastra istoriei.

n* Numai istoria este liberă, nu şi omul, întotdeauna prizonier în labirintul istoriei.

n* Dialogicul în lume este probat, în primul rând, de lipsa de dialog ce sepripăşeşte ameninţătoare între oameni şi comunităţi.

n* Aron despre conservatori şi revoluţionari: „Conservatorul, conform inteligenţeisale, este întotdeauna mai mult sau mai puţin reformist, el se instituie apărătoral unei valori sau al unor interese. În schimb, revoluţionarul nu are program,cel mult unul demagogic” (p. 398).

n* „Perfidia” gnostică a lui Raymond Aron, ori de câte ori alunecă în ideologie,e de a încerca să pună în dublă simetrie, a parităţii şi a contradicţiei, creştinismulşi marxismul. În consecinţă, acuză creştinismul că împarte lumea „în două imperiiopuse” (p. 406). Şi, evident, militează pentru „toleranţă”, ca şi cum creştinismular naşte „intoleranţă”. Mai are naivitatea să creadă că omul îşi este singurulstăpân, propagandă tipic marxistă. Pariul său este aproape sartrian – libertateade decizie: „Numai astfel individul depăşeşte relativitatea istoriei prin absolutuldeciziei şi integrează în eul său esenţial istoria pe care o poartă în el şi caredevine a sa” (p. 407).

Cât de simplu devine totul!

n* Găsesc la Raymond Aron ideea mea veche: că opera de artă este închisă(nu „deschisă”, cum pretindea Eco într­o carte celebră de la începutul anilor ’60),pe când ştiinţa este deschisă, cunoaştere pas cu pas.

n* În afară de istorie, care e devenire, nu există nimic în lume, crede Aron:„Nu există nimic, nici dincoace, nici dincolo de devenire: omenirea se confundăcu istoria ei, individul cu durata lui” (p. 416). Lumea, aşadar, e doar timp.

n* La susţinerea tezei de doctorat a lui Aron, în 1938, la Facultatea de Literedin Paris, sociologul Paul Fauconnet (1874­1938) a estimat că lucrarea lui Arondespre filosofia istoriei s­ar putea să fie a „unui satanic sau a unui disperat”. Iatăun diagnostic aproape exact, marcând complexitatea gândirii acestui hiperlucidgânditor al secolului său. La obiecţia/observaţia lui Fauconnet, doctorandul arăspuns: „Spunând că nu există adevăr al istoriei, nu sunt nici disperat, deoarecea gândi nu înseamnă totul – există şi sfera acţiunii –, nici satanic prin simplul faptcă elimin un anumit număr de ideologii”, precum aceea de „progres” (pp. 435­436). Răspuns neconcludent (sau, cel puţin, aşa mi s­a părut în momentul lecturiidin 1997).

În schimbul de replici, a intervenit şi istoricul Émile Bréhier, nelămurit privitorla conceptul de imparţialitate în istorie. Aceasta, insistă Aron, e strict „psihologică”,în sensul că istoricul încearcă să refacă „istoria adevărului său”, dar nu din punctde vedere logic, căci „logicul” este iluzoriu. Paradoxal, aici, Aron se apropia celmai mult de viziunea creştină asupra istoriei, deşi se socotea un „socialist” ateu.

n* O precizare legată de susţinerea tezei de doctorat: comprehensiuneaconţine mai multe elemente obiective decât ştiinţificitatea, „pentru că o pluralitatede perspective este întotdeauna posibilă” (p. 435). Noutatea adusă de RaymondAron, aşadar, era metoda plurireferenţială, aflată în anticamera transdiscipli­narităţii. Aceasta pare să fie „fundamentul relativismului” său, încât „facemîntotdeauna istoria în funcţie de o filosofie, altfel am rămâne în faţa unei pluralităţiincoerente”. Cu alte cuvinte, istoricul pozitivist are mai puţine şanse de a accedela adevăr decât istoricul filosof. Dar acesta este şi riscul închiderii în monore­ferenţial, adică tot un soi de pozitivism, fie el şi filosofic.

După cum se ştie, între melodie, ritm şiarmonie există o strânsă interdependenţă,deşi natura fiecăreia este distinctă: studiul

armoniei este în principal studiul intervalelor (înlivrarea a două sunete, luate succesiv sau simultan,împărţite în intervalul melodic şi armonic) şi studiulacordurilor (acordul fiind sonoritatea armonică ce secompune din cel puţin trei sunete, dispuse sau carepot fi dispuse în terţe), armonia însăşi fiind reunireasunetelor în sonorităţi şi succesiuni armonice.

În principal, armonia este „disciplina teoreticămuzicală – de factură clasică occidentală – carese ocupă cu studiul relaţiilor verticale realizate prinîmbinarea sunetelor în acorduri, a înlănţuirii acestoracorduri şi a relaţiilor care se stabilesc între diferitelecentre tonale sau modale”; armonia este „studiulacordurilor consonante şi disonante, a rezolvăriiacestora din urmă, a relaţiilor dintre ele şia variatelor forme care pot apărea (poziţii,răsturnări). Studiul modulaţiei constituie o laturăfundamentală esenţială în armonie, pentru că înrelaţiile dintre diferite centre tonale, în trecereadintr­o tonalitate în alta rezidă însăşi desfăşurareamuzicală de esenţă evoluată.” (D. Bughici,Dicţionar de forme şi genuri muzicale, EdituraMuzicală, 1974, p. 20)

6.Să desprindem aici din contextcâteva concepte fundamentale pentrutema armoniei: tonul, intervalul, acordul,

consonanţa şi disonanţa, modulaţia.Poate că este bine să insistăm asupra

modulaţiilor, care „sunt recunoscute în baza uneilegi ce guvernează armonia tonală şi care impune«soluţionarea» disonanţelor şi consonanţelor...disonanţele dau un sens de suspendare, deaşteptare. Modulaţiile au loc de­a lungul diso­nanţelor, noile tonalităţi (sau revenirea la tona­litatea originară) sunt afirmate de consonanţelecare sunt pre­anunţate de secvenţe preparatoriinumite cadenţe... Consonanţele şi disonanţelecorespund acordurilor, adică suprapunerii de suneteîn asocieri verticale catalogate minuţios pe bazalegilor armoniei. Frecvenţa modulaţiilor inducefrecvent disonanţe.” (Claudio Casini, L’Arte diascoltare la musica, Milano, 2010, p. 104. Caexemple: Scherzo musicale şi Quartetto delledissonanze de Mozart, căruia „îi plăceau disonan­ţele”. De fapt, disonanţele sunt caracteristice „unuilimbaj totdeauna mai complex, în care tonalitateaapare în mod progresiv în crize şi consonanţelese manifestă mai rar.” La începutul secolului 20,disonanţele sunt promovate de avangardă; apoide „minimalişti”, ca reacţie faţă de monumentalismulwagnerian, chiar faţă de Berlioz.)

În sistemul tonal, modulaţia (trecerea dintr­otonalitate în alta prin caracteristicile tonalităţii noi)are loc după puterea de afirmare a noului centrusonor. În procesul modulaţiei distingem: inflexiuneamodulatorie; modulaţia pasageră; modulaţia definitivă(realizată prin părăsirea tonalităţii iniţiale, ajungereaîntr­o tonalitate nouă şi fixarea definitivă în aceasta).

Modulaţia într­o compoziţie este de faptschimbarea centrului sonor de gravitaţie de pe unpunct pe altul, angajând sau nu schimbarea modului.Odată mutat centrul sonor de gravitaţie (tonica), înlegătură cu aceasta se deplasează, pe alte sunete,întregul sistem funcţional (melodie şi armonie)al piesei. După natura compoziţiei şi a proceselorfolosite, distingem: modulaţia în sistemul tonalşi modulaţia în sistemul modal (schimbarea uneiformaţii modale prin caracteristicile altei formaţiimodale).

Sunt mai multe feluri de modulaţie în sistemultonal (trecerea dintr­o modalitate în alta prin carac­teristicile tonalităţii noi) între care reţinem: modulaţiala tonalităţi apropiate (de exemplu: modulaţia dintonalitatea majoră la relativa ei minoră şi invers) şimodulaţia la tonalităţi depărtate (care se efectueazăprin procedee diferite, precum: modulaţia printonalităţi tranzitorii, progresii melodice, schimbareamodului, pasaje cromatice, enarmonie şi modulaţiebruscă).

Reţinem atenţia asupra modulaţiei prin tonalităţi

tranzitorii, în care în melodie apar elemente consti­tutive ale tonalităţilor tranzitorii ce despart vecheatonalitate de cea nouă şi creează astfel posibilitateamodulării la o tonalitate depărtată. Aceste elementeau valoarea unor modalităţi pasagere şi favorizeazăafirmarea unui nou centru tonal, îndepărtat de celde la care se porneşte.

Ca exemplu: Beethoven, Cvartetul nr. 12, op. 127,în Mi bemol (din Ultimele cvartete de coarde), în carese realizează modulaţia de la tonalitatea do minorla tonalitatea mi bemol minor (modulaţie la trei cvintedescendente) prin modalităţile tranzitorii: fa minor,re bemol major şi sol bemol major. Pentru ilustrareluăm: Adagio, ma non tropo e molto cantabile,considerate drept una dintre mişcările lente cele maisublime, care ia forma unei teme şi a şase variaţiuni,tema însăşi fiind o lungă melodie susţinută violino I,

violino II şivioloncello.

Să urmărimmai îndeaproapeconsonanţa(lat: consono)şi disonanţa(lat: dissono).Studiul lor seleagă nemijlocitde cel alintervalelor(alcătuite fie dintrepte alăturatesau conjuncteale scării muzi­cale, fie dintrepte dispuseprin salturisau disjuncte).

Pe acestfond, consonanţa şi disonanţa se situează întrecriteriile de cunoaştere şi analiză a intervalelor:se numesc consonante intervalele ale căror sunete,auzite simultan, se contopesc, fiind percepute de auzîntr­o unitate sonoră; se numesc disonante intervaleleale căror sunete componente, auzite simultan, nuse contopesc (fiecare sunet având tendinţa de ase desprinde, ceea ce dă senzaţia de instabilitate,tensiune, şi cere rezolvarea în intervale consonante).

Intervalul (lat. intervallum, distanţă) ca raport deînălţime între două sunete, este i.armonic, atuncicând cele două sunete sunt cântate simultan,şi i.melodic, atunci când cele două sunete suntcântate succesiv.

Este de precizat că „opoziţia consonanţă­disonanţă depinde de posibilităţile de recepţie,de cultura muzicală şi de contextul în care aparconsonanţa şi disonanţa. Înţelegerea şi folosireaadecvată a intervalelor şi acordurilor consonante şidisonante constituie factorul determinant în realizareacompoziţiilor ce se înscriu în albia muzicii tonale saumodale. Adepţii şi teoreticienii muzicii atonale (defapt, este negarea principiilor tonalităţii şi implicit alearmoniei clasice – n.n.) recomandă în mod deliberatfolosirea, pe cât posibil, numai a intervalelor şi aacordurilor disonante, denumite agregate sonore,rezultat al egalizării funcţionale între consonanţă şidisonanţă, al emancipării disonanţei de sub tutelaconsonanţei... În fond, împărţirea intervalelor şiacordurilor în consonante şi disonante este o legea procesului de creaţie, pentru că e greu de conceputo muzică fără contraste.” (Dumitru Bughici, Dicţionarde forme şi genuri muzicale, Editura Muzicală,Bucureşti, 1974, p. 77)

7.De fapt, noţiunile de consonanţăşi disonanţă au cunoscut în cursul istorieimultiple interpretări, ajungându­se până

la tendinţele de a se lărgi numărul intervalelorconsonante, prin trecerea în rândul lor a unorintervale disonante, pe măsura educaţiei auzului,adică a „emancipării” unor disonante în consonante(de pildă, septima şi nona). Aceasta era o evoluţiefirească şi nu trebuie echivalată cu concepţiaatonală, potrivit căreia între intervalele consonanteşi disonante nu ar exista nicio deosebire.

Se uită că opera muzicală nu poate rezulta dincalcule matematice, punându­se la îndoială principiiletonalităţii (implicit ale armoniei clasice), supralici­tându­se cromatizarea, eliminându­se atât raportareala un centru tonal, cât şi contrastul consonanţă­disonanţă.

Se uită că unele elemente de atonal şi interferenţeîntre tonal şi atonal au existat şi înainte de atonalişti.Totul revine astfel la necesitatea de a păstra unechilibru în practica componistică, care nu se poatelipsi de organizare în numele unei libertăţi neîngrăditede o funcţie tonală.

Să ne referim la cel mai clasic, poate, dintrecompozitori, la W.A. Mozart, care, departe de afi „exclusiv apolinic” în cele şase Quartetti dedicatelui Haydn „pune în act contrastele, în stilul hrănit dinclasica doctrină muzicală”, dar într­o modalitate rară,greu de atins în muzica de acest gen, tocmai pentrucă e „mozartiană”. (Massimo Mila, Breve storia dellamusica, Einaudi, Torino, 1993, p. 190)

Este vorba de Cvartetul nr. 6 în do major (K.V.465), compus în 1785, numit „al disonanţelor”, care,„prin originala lui introducere lentă” a provocat„obiecţiile critice ale compozitorului Sarti, ale unorcritici apologeţi... Un aristocrat, după ce l­a auzit,a cerut interpreţilor să nu cânte fals.” (V. Cristian,Wolfgang Amadeus Mozart, Editura Muzicală,Bucureşti, 1958, p. 261. Într­adevăr, Introducerea(adagio) „este unică în întreaga creaţie de cvartetea lui Mozart”, în care instrumentele dau naştere„unui preludiu grav ale cărui sunete se ciocnescîn disonanţe expresive”. Ibidem)

Cvartetul (structurat în: partea I – adagio; parteaII – andante cantabile; partea III – menuet; parteaIV­a – allegro molto); „de o intensă luminozitateşi de o vigoare constructivă, ce contrastează cuintroducerea lentă”, creează o atmosferă de convor­bire, în care cele patru instrumente cu coarde apar„ca nişte persoane cu o bogată viaţă lăuntrică”.(Ibidem)

8.Peste timp, în era „tonalităţii suspendate”,într­o muzică în care materialul tindea săse confunde cu organizarea, Stravinski

scria: „...Ceea ce ne preocupă este mai puţintonalitatea propriu­zisă, cât ceea ce am putea numipolaritatea sunetului, a unui interval sau chiar a unuicomplex sonor. Polul sunetului constituie într­unanumit fel axul esenţial al muzicii... Articulaţiilediscursului muzical tratează o corelaţie ocultă întretempo şi jocul tonal. Orice muzică, fiind numai osecvenţă de impulsuri şi de repaos, este uşor săse conceapă că apropierea sau îndepărtarea polilorde atracţie determină oarecum respiraţia muzicii.”(I. Stravinski, Poetica muzicală, Paris, 1952, trad.,Bucureşti, 1967, Editura Muzicală, pp. 38­39.Pe baza cunoaşterii noilor experienţe ale creaţieimuzicale, el considera că aceasta ne obligă „săprecizăm noţiunile de inventivitate, imaginaţie,inspiraţie; cultura şi gustul, ordinea ca regulă şica lege opusă dezordinii; în sfârşit, opoziţia dintredomnia necesităţii şi domnia libertăţii”. Ibidem, p. 37.)

De mai bine de un veac, în muzică s­au înmulţit„exemplele unui stil în care disonanţa s­a eman­cipat... Muzica de ieri şi de azi uneşte fără menaja­mente acorduri disonante paralele care îşi pierd astfelvaloarea lor funcţională, iar urechea noastră acceptăîn mod firesc juxtapunerea lor.” (Ibidem)

Într­adevăr, nu poate să nu fie observată orămânere în urmă a instruirii şi educării publiculuifaţă de evoluţia creaţiei muzicale, cu fenomene capolitonalitatea, serialismul etc. Poate nu întâmplător,Schönberg spunea că nu există autor dificil, ci numairău interpretat. Căci au intervenit atitudini noi ale unorcompozitori, de pildă, Debussy (el însuşi remarcabilteoretician), care „concepeau muzica în strânsălegătură cu imaginile şi limbajele altor arte”. (ClaudioCasini, Storia della musica, II, Milano, 1994, p. 653)

Oricum, o privire asupra muzicii secolului 20„nu poate face abstracţie în cele din urmă de douăfenomene care continuă să influenţeze conştiinţamuzicală a secolului nostru: invenţiile tehnologice şisistemul de distribuţie comercială a masei de produsemuzicale”. (M. Baroni, E. Fubini, P. Patazzi..., Storiadella musica, Einaudi, Torino, 1999, p. 506)

Homo sapiens

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 5

Polemici asupra Mioriţei au mai fost.Culturale. Dar – cel puţin din câte ştiueu – nimeni niciodată până acum n­a avut

nesimţirea să transforme balada, prin incriminareaei şi prin negativizare, în muniţie politică sau capitalelectoral. Politrucii şi culturnicii zilelor noastre, mairăi decât adepţii lui Jdanov, o fac, mizând (dupăce, postdecembrist, au suguşat învăţământul) peignoranţă şi pe teoria falsă şi stupidă că neamulromânesc este fatalist, resemnat şi inert... din pricinăcă s­a studiat Mioriţa (varianta Alecsandri) la şcoală!Gogoriţă mai mare şi gogoaşă mai umflată cu pompavidanjei ideologice decât asta încă n­am întâlnit! Câtde incult sau, dacă e cult, cât de ticălos­oportunistpoate fi acela care lansează/răspândeşteo asemenea teorie smintită?

Pe scurt: ciobănaşul „cel mai ortoman” (thegood boy) află de la mioara năzdrăvană că tovarăşiilui (ungurean şi vrâncean – the bad boys) vorsă­l omoare „la apus de soare”. I se aducela cunoştinţă o intenţie criminală („Vor să mite­omoare”), nu un fapt cert (o să te omoare).Prevăzător, el îi încredinţează oiţei câtevadorinţe de îndeplinit dacă va fi ucis. Dacă!

Să vedem care sunt, în minţile zgubiliticeale antimioriticilor, capetele de acuzare.

Antimioriticii îl acuză că, de fatalistşi de fricos ce e, ciobănaşul mioritic seresemnează în faţa morţii şi de aceeaîşi face testamentul. Fals!

Adevărat: îşi întocmeşte testamentul,ca orice persoană înţeleaptă, responsabilăşi conştientă că e, prin însăşi condiţia umană,muritoare. Gest normal, cu atât mai normalcu cât există intenţia uciderii ciobănaşului „la apusde soare”.

Logic şi plauzibil: îşi face testamentul tocmaipentru că se pregăteşte de o luptă inegală (unucontra doi). În tăcere, conştient că s­ar putea săfie învins, îşi asumă riscul luptei. Antimioriticilorle displace că nu e un macho tip gorilă, să urleşi să se bată cu pumnii în pieptul păros. E omcumpătat. Gândeşte. Evaluează situaţia calm, fărăsă intre în panică. Deci nu e nici fricos! Moartea luiîn această posibilă confruntare rămâne o ipoteză:„De­a fi să mor” (dacă o să mor, în caz că o sămor). Testamentul de­aia­i testament, ca să exprimedorinţele finale, în ipoteza morţii care poate survenioricând (peste o clipă, peste o zi, peste nişte ani,nu neapărat „la apus de soare”). Simpla lui elaborarenu înseamnă nici fatalism, nici renunţare la luptă,este doar o necesară, înţeleaptă şi lucidă măsurăde prevedere... în caz că...

Un fatalist inert, resemnat, ar fi spus„fie ce­o fi!” sau „ce­o fi, o fi!” şi nus­ar fi sinchisit să­şi facă testamentul!

Antimioriticii ar prefera un cioban arţăgos şimardeiaş. Unul „violent, dar consecvent”. Pe celpaşnic şi înţelept îl acuză că nu pune imediat mâna

pe bâtă, să­i snopească pe complotişti. Deci, zic ei,este laş. Fals!

Adevărat: balada nu are deznodământ! Se încheiecu rostirea dorinţelor testamentare. Nu ni se spunece s­a întâmplat după aceea. Cititorul onest nu poatepretinde că ştie ce a urmat. Nimeni nu ştie dacăciobănaşul s­a apărat sau nu, dacă a murit saunu. Dar antimioriticii nu sunt oneşti! Sunt doar... (şi)fuduli!

Antimioriticii îl acuză pe ciobănaş că e „smiorcăit”,că se lamentează, că e „victimă de profesie”, că îşiplânge continuu de milă. Fals!

Adevărat: nici măcar un vers din Mioriţa (variantastudiată şi... pusă la zid!) nu le susţine şi nu lejustifică acuzaţiile! Oricine are îndoieli în privinţaacestui adevăr, îl poate verifica în câteva minute(re)citind balada.

Antimioriticii care îl acuză că e bleg, fricos, abulic,fatalist, smiorcăit, resemnat, melancolic, inert

speculează şi mint! Au făcut din speculaţie şiminciună o ideologie şi din răspândirea falsurilorun instrument de propagandă anticulturală!

Cu aceeaşi seninătate ar fi în stare săspună că ciobănaşul a primit ajutor de peMarte şi i­a bătut pe duşmani de le­a sunat

apa­n cap! Sau că oaia era lup deghizat şi i­a halitpe agresori. Numai că aceste minciuni n­ar serviscopului lor clar de acuzare, de compromitere şidenigrare a ciobănaşului ca „prejudicios” (zic ei,răsturnând lucrurile cu susul în jos) „model formator”al poporului român. Sunt meşteri în a năclăi albultăvălindu­l prin smoala răstălmăcirilor diabolice.

Antimioriticii îl acuză şi că „visează” (?!) moarteaca nuntă. Ei, şi?! Care e problema? În alte culturimoartea e văzută ca trecere cu luntrea peste râu, ceireveniţi din moarte clinică o descriu ca trecere printunel... Viziunea ciobănaşului e mai poetic­filosofică!De ce îi deranjează pe antimioritici? Pentru că lepune mini­creieraşul neted la prea grea încercare?Nu oricine înţelege relaţia între poporul românşi cosmicitate, relaţie de care le vorbea Eliadestudenţilor săi americani.

În fond, dincolo de orice metaforă, este limpedecine cu cine se aliază! Agresorii din baladă vor să­l

ucidă, să­l scoată din peisajulmioritic pe „cel mai ortoman”.Agresorii din realitatea zilelornoastre vor să­l „ucidă” şi să­lscoată din peisajul cultural...tot pe „cel mai ortoman”!Simplu: antimioriticii de azisunt aliaţii/complicii întrupaţi ai „băieţilor răi”din baladă. S­au înscris de bunăvoie în tabărainfractorilor. Punct!

Nemernicia este că, tot acuzându­l pe ciobănaşpe nedrept, antimioriticii (care sunt şi membri în vreunpartid sau altul ori simpatizanţi înfocaţi) acuză de fapt,pe nedrept, poporul... că ar fi laş, fatalist, resemnat,inert... fiindcă (asta­i buba care­i doare!) nu maiprotestează şi nu mai votează masiv sau – de cenu? – unanim, cum ar dori, pentru sine şi gaşcapartinică, fiecare dintre ei. Antimioriticii aruncă fără

scrupule o capodoperă literară în pestilenţialamocirlă politică, în latrina luptei lor pentru putere.Sunt foc de supăraţi că poporul „mioritic” nu se lasădestul de iute şi de lesne instigat, asmuţit – cândhăis, când cea, când hoo! – după cum se strămutăei dintr­un partid în altul şi ţopăie dintr­o alianţăîn alta, doar­doar le iese pasenţa la guvernare.De regulă, din rândul lor câştigă cel mai tare în...manipulare. E o realitate pe care o vezi limpedeabia când îi priveşti detaşat, eliberat de oriceiluzie că aspiranţii la putere ar avea şi principii,nu doar interese. Abia atunci sare în ochi grotesculacrobaţiilor prin care trec de colo­colo, îşi schimbăobrăzarele, şi culorile, şi iniţialele partidelor multmai des decât îşi achită impozitele. Dacă şi leachită. Îi enervează pe toţi absenteismul la vot

şi la proteste stradale dirijate. De­asta, dar şi dinmotive mai... global(ist)e, antimioritismul e un curenttranspartinic. Iar ei, în loc să caute cauzele reale aleabsenteismului, să se autoanalizeze, să­şi asumegreşelile, să le îndrepte (n­ai să vezi!), se jeluiesc,acuză şi, cu maximă laşitate, aruncă pisica moartăîn ograda ciobănaşului. Aşa se pot lepăda ’mnealorde orice vină, de orice datorie şi răspundere,spălându­se pe mâini ca Ponţiu Pilat.

Se prefac a nu înţelege diferenţa întreresemnare/inerţie şi un fel paşnic de­ali se spune, prin absenţă de la vot ori de

la proteste contrafăcute: „Ia mai duceţi­vă pe pustii,că m­am lămurit ce­i cu voi! Refuz să vă fiu complice!Am eu lucruri mai bune de făcut! Mă acuzaţi, mădispreţuiţi, minţiţi, falsificaţi, răstălmăciţi, subminaţicultura şi vreţi să vă votez, să ies în stradă pentruvoi?! Hai, pa! Asta e bâta mea. Paşnică. Democratică.Îl preferaţi pe unul înarmat cu o bâtă noduroasă,gata să v­o frângă pe spate? Poate vi s­o împlinivisul. Deocamdată, mare noroc aveţi, măi, anti­mioriticilor, că nu sunt aşa cum vreţi voi să fiu!Un sfat mioritic pe gratis: nu vă forţaţi norocul!Aşa e mioritically correct!”

(M.M.S. ot Ţara Bârsană)

Antimioritismul mai pe şleau...Mihaela MALEA STROE

Este de reţinut că sunetul însuşi devine teren de investigaţie prinpractica diverselor tehnici, ceea ce face iminentă o schimbare în însăşigândirea muzicală. Nu este întâmplător, de pildă, că marii compozitori

care au dat tonul în muzica secolului 20 (Schönberg, Stravinski, Debussy) au fostei înşişi şi teoreticieni de marcă; chiar Arnold Schönberg, de care se leagă în ceamai mare măsură promovarea atonalismului, este autorul unor lucrări teoretice:Harmonienlehre (1911) şi Structural functions of harmony (1950).

În aceasta din urmă, scrie: „După multe tentative infructuoase de­a lungula circa douăzeci de ani, am trasat bazele unui nou procedeu de construcţiemuzicală (subl. n.), procedeu care îmi pare a fi în stare de a substitui înarticulaţiile structurale un tempo garantat al armoniei tonale... Am numit acestprocedeu Metoda de compoziţie cu douăsprezece note puse în relaţie numaiuna cu alta.” (A. Schönberg, Metodo di composizione con dodici note poste inrelatione soltanto l’una con l’altro (redă: Method of Composing with 12 Tones,conferinţă ţinută în martie 1941 la Univ. din California), în G. Salveti, La Nescitadel Novecento, Storia della musica, 10, Torino, 1991, p. 345. Pentru aceasta apropus compoziţiile sale: 5 piese pentru pian, op. 23; Variaţiuni pentru orchestră,op. 31; Concertul pentru pian, op. 42 (o oarecare întoarcere la tonalitate): Pierrelunaire; Kammersymphonie, op. 9.

Este de interes motivarea acestei concepţii: „Justificată de dezvoltarea istorică,metoda de compoziţie cu douăsprezece note nu­i lipsită de susţineri estetice

şi teoretice. Dimpotrivă, aceste susţineri sunt menite de a ridica procedeul tehnicla rangul şi la importanţa unei teorii ştiinţifice... Pornind de la ideea că muzicanu este cu totul una dintre multele forme de divertisment, ci este prezentareade către un poet muzical sau un filosof muzical, de idei muzicale care trebuiesă corespundă legilor logicii umane şi de a fi, deci, parte din ceea ce omul poatepercepe, raţiona şi exprima.” (Ibidem)

„Validitatea acestei forme de gândire muzicală – subliniază Schönberg – estedemonstrată de legea privind unitatea spaţiului muzical la care acum ne putemreferi mai precis, definindu­l astfel: unitatea spaţiului muzical reclamă o percepţieunitară şi absolută. În acest spaţiu ... nu există, în mod absolut, deasupra nicidedesubt; dreapta sau stânga, în faţă sau în spate. Orice configuraţie muzicală,orice mişcare a notelor trebuie de­acum să fie înţeleasă ca o relaţie reciprocăa sunetelor, a vibraţiilor oscilatorii care se prezintă în diferite puncte şi în tempodiferit.” (Ibidem)

După cum se vede, „emanciparea” distonanţei în epoca atonalismului nu­ilipsită (la Schönberg, îndeosebi) „de deschidere, mai mult, de un compromisîntre rigoarea constructivă şi utilizarea de moduli expresivi şi formali ai tradiţiei”,aşa cum o arată Concertul pentru vioară (1936) şi Concertul pentru pian (1942),în care „seria însăşi conţine elemente tonale”. (Guido Salveti, La Nascita delNovecento, p. 215)

(Va urma)

Homo sapiens

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 20196

Oraşul meuConstanţa VAIDA HALIŢĂ

Păstrarea moşteniriiculturale, încontextul exploziei

tehnologice şi schimbărilorsevere ale climatului apărute,cere o rezolvare în politicilede dezvoltare a teritoriilor.Tema suscită temeri,

controverse şi dezbateri, atât la nivel global,cât şi la scara comunităţilor umane.

Tendinţa de ignorare a istoriei culturii specificeunor comunităţi şi a experienţei de viaţă acumulatede acestea în timp poate avea consecinţe nefasteîn dezvoltarea lor ulterioară, ne spune preşedinteleAcademiei Române, acad. Ioan­Aurel Pop: Trendulcontemporan este de ignorare a trecutului omenirii, aexperienţei de viaţă a comunităţilor, mai ales a celornaţionale. Motivele sunt multe, de la graba planeteide a se autodistruge prin poluare, dezechilibre,catastrofe naturale etc. până la globalizarea prostînţeleasă şi de la ideea că memoria este inutilă pânăla superficialitate, ignoranţă, trivialitate, violenţă, toatecultivate de forţe mult mai puternice decât ne putemnoi închipui... Rezultatul acestor demersuri insistentedin ultima vreme este crearea de mecanisme umane,de roboţi, de marionete uşor de manipulat, prin vot oriprin alte mijloace. Oamenii lipsiţi de cultură generalăşi de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doarprobleme limitate... Elita clasică a acestei lumi pareabulică, ameţită, adormită, fără nerv şi fără voinţă.Aici nu este vorba despre conflictul dintre generaţii,nici despre mitul vârstei de aur, nici despre nostalgiatinereţii, ci de realism. (Comunicare la CongresulIstoricilor Români, Cluj­Napoca, 25­28 august 2016)

Confruntaţi cu provocările timpului, trebuie săconştientizăm că oraşul este altceva decât oaglomerare de locuri de divertisment, loc în care totulse cumpără şi se vinde ca într­o piaţă extinsă, pânăla urmă, locul unde fugim de noi înşine. Apare astfelprioritatea cultivării solidarităţii tineretului în jurul fiinţeioraşului lor, a mândriei legitime în raport cu urbealocuită şi a unor activităţi de ocrotire şi dezvoltarea acesteia.

Oraşele pe care le­am cunoscut, în caream trăit, s­au născut şi au crescut în cursulmultor ani, odată cu ţara, pentru a ajunge

la ceea ce vedem azi, urmare a sacrificiului şi actelorde cultură şi muncă ale locuitorilor care s­au succedatpe aceste meleaguri. Putem printr­o privire pesteumăr să ne facem că nu ştim această poveste?Legătura cu trecutul nostru, cu strămoşii noştri,cu faptele lor, pe care ni le­au transmis cu grijă,ca o moştenire, nu poate fi ignorată, este un trecutcare a devenit soclul prezentului.

Am rămas cu sentimentul că acele oraşe, aceaatmosferă, îţi conferă identitate proprie şi că, la rândultău, cu ataşament şi cu dragoste, eşti chemat sălucrezi la edificarea lor viitoare. Dacă rupi cu trecutul,navighezi fără busolă, într­o călătorie cu o destinaţieimprevizibilă şi compromiţi viitorul. Cunoaştereaistoriei este cea care conferă omului o stabilitate întrecerea timpului şi sentimentul controlului destinuluisău. O parte consistentă pe care nu poate să ne­oia nimeni este amintirea. Prin delăsare, nebăgarede seamă şi uitare, dezrădăcinăm cultura şi istoriadin inimile şi minţile copiilor, adolescenţilor.

În Oradea timpului la care mă refer mai jos,atmosfera caldă, ritmul calm al activităţilor menţinutde­a lungul unei zile, succesiunea evenimentelor,sărbătorilor naţionale şi religioase, cu înţelegereaimportanţei lor, au format sentimentul de încredereşi solidaritate în sânul comunităţii şi în cercul familial,între oameni la diferite vârste, cu diferite formaţii.Nefiind numai o chestiune de vârstă, cum să nuapară azi conflicte între generaţii dacă nu mai trăimîmpreună şi dacă nu împărtăşim aceeaşi cultură?!

Oamenii oraşului meu se cunoşteau, se întâlneau,se apreciau. Se legau prietenii durabile, înrudiri(ne aducem aminte de filmul Rubedenii al lui NikitaMikhalkov, de detaliul cu găleata bunicii?), se

dezvoltau preocupări profesionale comune, seîntreţinea o viaţă culturală şi spirituală. Imposturanu îşi putea găsi uşor un loc. Oraşul în care m­amnăscut, din care am plecat, nu era o aglomerare demagazine, instituţii sau oameni, rezultată din joculîntâmplător al diverselor interese. Oraşul reprezentaun univers uman în sine, ne reprezenta pe noi,alcătuire durabilă născută în timp, împreună cu vieţilenoastre, din destine întreţesute într­o dependenţămaterială şi sufletească firească.

Astăzi, unele oraşe, în special cele noucreate sau cartierele noi, sunt proiectatedupă reguli urbanistice, ştiinţifice, învăţate

în şcoală şi dezvoltate de­a lungul timpului. Totuşi, elepar mai curând un decor frumos, dar artificial, devinlaice în sensul larg al cuvântului, lipsite de compo­nenta spirituală, de viaţă sensibilă a omului, de teîntrebi, cu o senzaţie de rătăcire într­o lume străină,unde te găseşti de fapt. Dezvoltarea noilor aşezări

umane, sau parte din ele, zonele noi, sunt orientatemai degrabă spre satisfacerea unei societăţi preocu­pate cu precădere de aspectele comerciale, atrasede descoperirile de ultimă oră – ne întrebăm cât deutile –, având banul şi comoditatea ca scop suprem.

Un oraş se construieşte atât cu beton şi fier,cât şi cu idei şi cuvinte născute din istoria lui, careurcă până la origine, ca şi din dorinţa de scriereîn continuare a unei noi pagini în această istorie.Pe această cale, dacă îl lăsăm să crească, oraşuldevine un personaj cu identitate, un oraş viu, caresolidarizează comunitatea şi în acelaşi timp atribuiefiecărui membru al ei sentimentul de apartenenţăşi de responsabilitate.

Sub guvernările totalitare, cazul ţării noastreîn trecut, se cultiva o falsă solidaritate între oameni,se dezvolta un individualism izvorât dintr­un instinctde conservare. Proprietăţile nu aparţineau oamenilor,erau doar bunuri ce puteau fi folosite, oraşul nuera al comunităţii. În cazul nostru, au apărut serioaseneajunsuri economice, păcatul originar fiind sepa­rarea procesului de liberalizare a preţurilor deconstituirea proprietăţii private, poate singura carear fi putut asigura o participare reală, de altfel mereuclamată, a societăţii la reforme.

În ultimii treizeci de ani, abordarea acestorprobleme nu s­a schimbat de ajuns, reglementărileregimului proprietăţii private nu au fost înadinsrespectate şi exact din aceasta s­a născut regimulbaronilor de azi. Depersonalizarea oraşului acontinuat, în oraşele noastre de stat. Nici acumcomunitatea nu participă atât cât ar fi necesar şilegitim la edificarea oraşului, la conservarea mediuluişi la crearea solidarităţii care ar trebui să rezultenatural. Conducerea discreţionară, dictatorială,a fost înlocuită cu dictatul banului, cu regii asfaltului,cu stăpânii betoanelor, care comandă estetica şifuncţionalitatea urbană, în ciuda punctelor de vedereşi avertismentelor lansate din interiorul Uniunii

Arhitecţilor şi al Ordinului Arhitecţilor. Se ridicăprobleme acute şi se impune găsirea unor soluţii,inclusiv pentru gravele probleme de securitateurbană. Copii noştri privesc oraşul pe fereastră,nu ajung să se joace nici măcar în faţa blocului, caatunci când erau cu cheia de gât. În ţările occiden­tale, dezvoltate, specialiştii urbanişti, arhitecţi, ingi­neri, ecologişti şi sociologi manifestă preocupăriserioase multidisciplinare pentru salvarea habitatuluiuman şi a fiinţei oraşului, cu zestrea lui istorică,considerând toate implicaţiile acestui demers. Cumsă­l reapropiem de natură pe omul de la birou, dinfaţa laptopului posesiv, cum ar ajunge el să vadăo grădină, un arbore, ceva viu, crescând maiaproape de el.

Întorcându­mă la propria mea experienţă de viaţă,pot aduce unele exemple, în susţinerea celor câtevaidei exprimate.

Mi­am părăsit oraşul când aveam cinci ani,în septembrie 1940, când am plecat înrefugiu la Bucureşti, în faţa noii stăpâniri

maghiare, impuse de Dictatul de la Viena din 30august 1940, Palatul Belvedere. Bazele dictatuluifuseseră trasate de frăţia Hitler – Stalin (prin cele­brul pact din 1939 semnat de U.W. Joachim vonRibbentrop şi de Vyacheslav M. Molotov, rămasbolşevic stalinist până la ultima suflare). Am părăsitatunci, de fapt, un mod de viaţă caracteristic pentruacel timp, al perioadei interbelice.

Viaţa noastră a fost marcată de statutul derefugiat, de nou sosit într­o altă lume, adăpostitde nevoie şi prea puţin asimilat. Întreaga societatetrecea prin schimbări importante, consecinţe alerăzboiului şi apoi ale instaurării noului regim politicopresiv. Se trăsese Cortina de fier, am rămas subcomunişti o jumătate de secol şi mai mult şi, ce sămai povestesc, aceasta ne­a fost viaţa. Schimbareaaceasta brutală a cursului vieţii a resimţit­o în specialtata. Era o fire introvertită, discretă, un caracterintegru, din fire conservator. Din tot ce reprezentaseexistenţa lui până la război nu mai rămăsese aproapenimic. S­a orientat ulterior, după eliberarea Ardealului,spre Sângeorz, cu izvoarele lui de ape minerale.Acest loc a fost pentru el, de­a lungul anilor, punctulde reper al vieţii. Acolo îşi avea rădăcinile, acolosunt mormintele familiei, de acest pământ nu s­aputut despărţi nici atunci când, după doar câţiva anide pace, ni s­a luat casa familiei din localitate, lanaţionalizare. Cu un devotament şi cu o perseve­renţă greu de înţeles pentru mine atunci, reveneaîn Sângeorz, în fiecare an, timp de o lună, ca medicbalneolog, detaşat de la spitalul unde lucra înBucureşti, şi continua, în condiţii modeste, lucrărilede cercetare a calităţilor curative ale apelor mineraleHebe.

Sângeorzul, ca orice aşezare umană, cetatesau oraş, a căpătat personalitate şi faimă atâtdatorită frumuseţii naturale a zonei, existenţeiizvorului binefăcător de sănătate, cât şi a oamenilorcare au trăit aici, l­au iubit şi s­au preocupatde dezvoltarea lui.

Oraşul şi izvoarele lui de apă mineralăau o istorie îndelungată, fiind cunoscutedin timpul Imperiului Habsburgic şi probabil

de mult mai dinainte. Mulţi suferinzi din părţileEuropei centrale, slovaci, maghiari, polonezi,evrei, veneau anual la o cură de „borcut”. Faimaşi beneficiile apelor au fost uitate în timpul ocupaţieimaghiare. Totuşi, staţiunea balneară a supravieţuitsub regimul trecut, oferind servicii bolnavilor trimişicu bilet de la sindicat. Lovitura de graţie i­a fost datăSângeorzului după revoluţie, ca şi multor altor cazuriasemănătoare, când imobilele naţionalizate cuîntregul stabiliment balnear s­au ruinat, fără stăpân,nici cel de drept căruia i s­a refuzat sau tergiversatretrocedarea, nici statul, care şi­a luat mânaocrotitoare, socotind cu o surprinzătoare gândirecapitalistă, dar perfect explicabilă pentru nişteprădători, că acolo nu este o afacere rentabilă.

Homo sapiens

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 7

Astfel s­a desăvârşitdistrugerea unui reper istoric,cu o comunitate românească

cu tradiţii, constituită în decurs dedecenii. Aşa a ajuns şi casa noastră,veche de peste o sută cincizeci deani, pe mâna unor oameni fără sufletşi fără cultură, care au instalat în fostulcabinet medical şi laborator al tatei ocârciumă „rentabilă”, neglijând restulcasei. Casa s­a degradat, iar structurade lemn a acoperişului s­a prăbuşit,urmare a infiltrării apelor pluviale. Dupăo luptă cu autorităţile locale ce a duratpeste zece ani, am recuperat ce mairămăsese din casă, o ruină, şi amvândut­o, neavând altă soluţie.Costurile şi efortul pentru o restauraredepăşeau posibilităţile mele. Apoi, noulproprietar a dărâmat­o. Doar placamemorială plasată pe faţada ei, decătre regimul comunist, îi aminteştepe Odobescu, Coşbuc, Rebreanu, careau poposit şi au scris în această casă,oaspeţi ai unchiului meu, profesorulSolomon Haliţă. Placa a fost recupe­rată şi plasată pe faţada primărieiSângeorzului, o decoraţie binemeritată.

Casa adăpostise trei generaţii,înaintea mea – Maxim şi Ileana Haliţă,străbunicii mei, profesorul SolomonHaliţă, unchiul meu, şi medicul MirceaHaliţă, tatăl meu. În această casă,unchiul Solomon îşi petreceavacanţele, venind din Regat cupaşaport, şi invita notabilităţile dinregiune, pentru a dezbate problemeleînvăţământului din Ardeal şi ideearealizării Unirii tuturor teritoriilor locuitede români cu Patria Mamă. Tot aiciprimea, cu drag şi răbdare, ţăranilocalnici, care veneau cu încrederela el, pentru a primi un sfat înnecazurile lor personale.

Simţământul „de acasă”, de „oraşulmeu” pe care l­am avut în copilărie,legat de Oradea, sau cel de „grădinamea luminoasă”, inspirat de Sângeorz,nu l­am mai putut reface. Grupul defamilii prietene, societăţile culturale,cluburile şi asociaţiile artistice sausportive locale, colectivităţile religi­oase, parohiile, toate construite cuparticiparea oamenilor, s­au destrămatpe drumul refugiului şi în timpulregimului comunist. Procesul acontinuat după 1989 cu aportul unoradministraţii nepricepute sau răuintenţionate.

În Oradea, cercul de prietene

al mamei nu se întrunea doar la ocafea cu fursecuri, ci se implica înactivităţi ale Crucii Roşii şi în dotareaorfelinatului. Pentru prima oară amaflat atunci de existenţa unui căminde copii orfani, când mama m­a dus lao serbare organizată de cercul acestordoamne, în beneficiul instituţiei, şi amaflat că există copii fără părinţi. Altădată, un grup de doamne din eparhiagreco­catolică din Oradea au plecatcu trenul la Roma, în pelerinaj. Demenţionat în acest eveniment estefaptul că deşi nu toate doamneleerau greco­catolice, inclusiv mamacare era ortodoxă, totuşi se simţeauparte a familiei oraşului lor. O fotografiea grupului le arată pe doamnelepelerine, îmbrăcate frumos încostume naţionale, mesagereale artei noastre populare dincolode graniţă.

La Sângeorz, oraş mic,legăturile de prietenieerau încă mai evidente.

Toţi oamenii se salutau pe stradă,se opreau, vorbeau, fără grabăşi obsesie a trecerii timpului. Noifăceam haz de acel „am, n­amînfăţişare, la douăsprezece trecutefix mă duc la tribunal” şi sesizam pedrept comicul, dar nu băgam delocde seamă că în spatele acestortabieturi era o altă viaţă, poatemai respirabilă, mai normală, decâtcea de care avem noi parte astăzi.Oamenii îşi transmiteau ultimelenoutăţi, ştirile privind organizareaunei nunţi, a unei înmormântări saurelative la sosirea unui vizitator saua membrilor familiilor de seamă. Amdevenit azi atât de ocupaţi, am eliminatatât de multe din ceea ce umpleatimpul, încât am evacuat şi mareparte din omenescul relaţiilor.

Traversând Sângeorzul de la garăpână la casa noastră, copiii întâlniţi pedrum anunţau: „O vinit domnu’ doctorMircea cu fimeia şi băieta”. Seara, peveranda casei, se adunau negreşitcâţiva prieteni şi se juca rummy şi alteasemenea jocuri, mai puţin din pasiunepentru joc, cât mai ales pentru reluareapoveştilor începute cu un an în urmă,a problemelor apărute între timpîn funcţionarea băilor, sau pentruo mică consultaţie medicală la tata.

Mai târziu, am cunoscut Bucureştiul,în primii ani ai războiului, când, refugiaţidin Ardealul ocupat de maghiari,

locuiam găzduiţi de bunica Virginia,mama mamei, în micul ei apartament.Locuinţa era situată pe CaleaCălăraşilor, în apropiere de BisericaSf. Vineri, într­un bloc nou, în stilulmodernist, adoptat de mulţi arhitecţi.M­aş referi în special la Horia Creangăşi Duiliu Marcu, care au promovato arhitectură de avangardă, epuratăde decoraţiuni în exces, păstrând unechilibru clasic. Apariţia unor clădiri noiîn zonă nu distona cu restul cartierului,care prin alcătuirea lui eterogenăoferea loc diverselor construcţii ca stilşi epocă. Urmând Calea Călăraşilorcătre Piaţa Unirii, pe latura stângăa ei, intrai într­un cartier cu un specific

aparte. Aici te întâlneai cu clădiri vechi,unele monumente de arhitectură, darşi cu locuinţe şi magazine modeste,marcate de timp.

Pe străzile întortocheatece se desprindeau din CaleaDudeşti, care începea de

aici, descopereai o lume extrem depitorească, plină de animaţie, a unuicartier locuit în special de familiievreieşti. Îmi amintesc vitrinele cupăsări tăiate ritual, cu fructe şi legumeproaspete, de dughenele înghesuite,cu comerţ de mărunţişuri necesare îngospodărie sau articole de mercerie,aţe, nasturi, panglicuţe. Peste totforfotea o lume vie de mici meseriaşişi negustori, oameni care se cunoşteauîntre ei, prieteni sau rude, amabili şiprietenoşi cu clienţii. Pe lângă mareleTemplu Coral al cultului mozaic,existent şi astăzi, pe atunci te puteaiîntâlni şi cu alte clădiri de cult alecomunităţilor, sacrificate în anii ’80.

În acele împrejurări a fost demolatăBiserica Sf. Vineri, un monumentemblematic al capitalei, situat capde perspectivă privind dinspre PiaţaUnirii, fapt care, evident, a deranjatconducerea de partid. Acest sfânt lăcaşaşezat aproape simetric faţă de axulCăii Călăraşilor cu templul amintitpărea o mărturie a bunei coabitări acelor două culte, pe teritoriul oraşului.

Astăzi întreaga zonă areo altă înfăţişare. Dupădecuparea Bulevardului

Unirii, Decebal şi mai departe, acestcartier a dispărut şi odată cu el cemai rămăsese din pitorescul lui,după plecarea unei mari părţi dincomunitatea evreiască. Nevoiaconstruirii de locuinţe pentru populaţiaîn creştere, a rezolvării circulaţiei totmai dificile, duce în mod firesc lamodificări structurale importante învechea configuraţie a oraşului. Pestetot în lume, în ultimele două secole,oraşele au suferit intervenţii necesare,uneori dureroase. Se taie un ţesutbolnav şi se dezvoltă altul mai sănătos,cureţi un cvartal insalubru şi apareo zonă verde, lărgeşti o stradă şi ianaştere un bulevard care fluidizeazătransportul. Toate acestea sunt buneşi necesare, cu condiţia să fie datepe mâna specialiştilor în domeniu,care să hotărască oportunitatealucrărilor şi să nu fie subordonategustului unui conducător nepriceput.

Soarta acestui cartier, ca şi acelui situat pe amplasamentul „CaseiPoporului” mi­a fost dat să o cunoscmai bine datorită obligaţiilor de serviciu.Am avut atunci sentimente de regretşi frustrare, socotind că prin activitateamea contribuiam la ştergerea din hartaoraşului a unui patrimoniu culturalce nu mai putea fi înlocuit. Asistamla dispariţia unei lumi, a unui modde alcătuire a vieţii, a unei epoci.Bucureştiul, prin trecerea anilor,devenise pentru mine un al doileaoraş natal. Am rămas totuşi pasivă,construindu­mi o scuză fragilă şicomodă: „Ce­aş putea face din poziţiamea măruntă? Mai nimic!”

Cea mai mare performanţăde rezistenţă a momentului a fostpromisiunea pe care mi­am făcut­o, şiam ţinut­o, de a nu scanda, niciodată,la manifestaţiile la care eram duşicu cârdul, numele dictatorului.

Am rămas datoare doar cu oîntrebare: mai putem salva ceva?

Lacrima AneiManoleAm oprit timpu­n loc să nu mori niciodată.Zările ţi se năruiesc la picioare şi sufletul tău creşte prin mine şi mă doare.Anotimpul acela n­a mai putut să plece. Şi eu am rămas în vreme.Să durez cu poeme vârsta ta care trece mereu prin vârsta mea.Şi­mi face veşnicia mai lungă şi mai grea.

AnăAnă, nume de legendă răzvrătit, nume alb, crin înflorit.Lebădă înainte de moarte, zare cu zare te­mparte.

Ană, cuvânt fără contrar cu silabe de floare.Paralele despărţite de soare, pe care zilele sar.

Ană, început de idee, gând străfulgerat de dor. Zbor sfâşiat de curcubeie unde durerile mor.

Ană, ecou de baladă.Zări de­ncercuit iubirea ţi­adunŞi le topesc în foc de zăpadă, Gata oricând să te răzbun.

Ana Mâşlea (3 februarie 1938, Suceveni, Galaţi – 30 decembrie 1980, Iaşi), urmează Liceul Sanitar la Galaţi,apoi Facultatea de Istorie şi Filosofie la Iaşi, pe care o absolvă în 1966. Debutează în 1959, cu versuri, în ziarulViaţa Nouă, din Galaţi, colaborează la mai multe reviste.

Antum, îi apar trei volume de versuri, Fructul apei (1969), Ziua dragostei (1972) şi În aşteptarea zăpezilor (1978),iar postum culegerea Crinul (1984).

Poemele alăturate sunt reluate din volumul Fructul apei, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969.

Homo sapiens

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 20198

În anul 86, forţeleromane se apropiauameninţător de graniţele

Daciei. Împăratul Domitianusera hotărât să rezolve„problema dacică”; el însuşis­a deplasat în Moesia,

pentru a fi cât mai aproape de zona operaţiunilormilitare, stabilindu­şi cartierul la Naissus (azi Niš,pe râul Timoc, în Serbia). Împăratul a încredinţatcomanda operaţiunilor militare lui Cornelius Fuscus,comandantul gărzii pretoriene (praefectus praetorio).

În acest moment critic, în clasa politicăconducătoare dacică se produce o decizie radicală:regele Duras (= Diurpaneus), probabil deja în vârstă,cedează tronul lui Decebalus.Această decizie avea desigurîn vedere faptul că Decebal erasuccesor legal la tron, în putereavârstei, cu reale calităţi deopotrivăde comandant militar şi dediplomat. Iată caracterizareape care i­o face istoricul romanCassius Dio (67, 6, 1): „Foartepriceput la planurile de război şiiscusit în înfăptuirea lor, ştiind săaleagă prilejul pentru a­l ataca pe duşmanşi a se retrage la timp. Dibaci în a întindecurse, era un bun luptător şi se pricepea săfolosească izbânda, dar şi să iasă cu binedintr­o înfrângere. Din această pricină, multăvreme a fost un duşman de temut pentruromani.” (Este surprinzător cum unele dintreaceste calităţi ale regelui dac se regăsescîn portretul lui Ştefan cel Mare, pe carei­l schiţează cronicarul Grigore Ureche, înLetopisetul Ţarii Moldovei, ed. C.C. Giurescu,Craiova, 1934, p. 61: „Amintrelea era om întregla fire, neleneş şi lucrul său îl ştia a­l acoperi,şi unde nu gândeai acolo îl aflai. La lucruri derăzboaie meşter, unde era nevoie însuşi sevâra, ca văzându­l ai săi să nu îndărăpteze, şipentru aceea rar război de nu biruia, şi unde­lbiruia alţii, nu pierdea nădejdea, că ştiindu­secăzut jos, se ridica deasupra biruitorilor.”)

Caracterizarea extrem de concisă, darcuprinzând trăsăturile esenţiale ale portretuluimoral al lui Decebal, întreprinsă de istoriculantic, ne dispensează de a insista asupracalităţilor sale de strateg militar şi diplomat.Ele reies, de altfel, destul de clar din relatareaconflictului militar cu Imperiul condus deDomitian (imprudentul „general” roman şiarmata sa pătrunsă în Dacia sunt nimicite de daciiconduşi de regele lor) şi din aranjamentele păciidin anul 89 (prin tratatul încheiat cu Roma, Decebaldevenea „rege prieten şi aliat al poporului roman”:rex amicus et socius populi Romani).

Roata istoriei se schimbă însă odatăcu urcarea pe tron a împăratului Traian;rezistenţa eroică a dacilor l­a obligat pe

Traian să poarte două grele războaie (101­102,105­106 p. Chr.). Regele sfârşea eroic, iar regatulsău devenea provincie romană. Paradoxul istorieiface ca momentul să coincidă cu începutul sintezeidaco­romane, care, după o jumătate de mileniu,se încheia cu naşterea poporului român şi a limbiiromâne.

Imperator Caesar Nerva Traianus AugustusGermanicus Dacicus şi­a sărbătorit cu fast VictoriaDacica; propaganda imperială în jurul acestui momentcrucial al istoriei romane constă într­un şir de emisiunimonetare, monumente epigrafice înălţate în toatecolţurile Imperiului şi mai cu seamă printr­o realizareexcepţională a artei romane: Forul lui Traian,împodobit cu statuile de daci şi Columna Traiana.

Aceasta a fost şansa istoriei noastre; astfel, Decebaleste singurul dintre regii daci al cărui chip a fostimortalizat de arta plastică antică. (Vezi H. Daicoviciu,Portrete dacice, Bucureşti, 1984, p. 108 si urm.)

Cum este şi firesc, atenţia istoricilor s­a îndreptatîn primul rând spre Columna lui Traian. Episoadelesuccesive ale acestei naraţiuni în imagini sculptate

reproduc de 60 de ori chipul cuceritorului; era firesc,deci, ca acest de bello Dacico în piatră să redea celpuţin de câteva ori chipul marelui adversar al Romei.Cercetătorii Columnei s­au oprit asupra a opt scene,în care poate fi identificat cu destulă certitudine regeleDecebal. (Vezi Em. Panaitescu, Il ritrato di Decebalo,ED, I, 1924, p. 387 şi urm.; R. Vulpe, Despre portretullui Decebal, Apulum, 13, 1975, p. 71 şi urm.)

Scena XXIV: lupta de la Tapae; în spatele linieide bătaie, printre arbori, se zăreşte profilul unuipileat dac, care urmăreşte cu înfrigurare bătălia.Încordarea de pe faţa acestuia arată că este vorbade un personaj de seamă, identificat cu Decebalde cei mai mulţi exegeţi ai Columnei.

Scena LXXV: capitularea dacilor la sfârşitul

primului război, în varaanului 102. ÎmpăratulTraian, pe tron,primeşte solia depileaţi şi comaţi care,aruncând armele,îngenuncheazăînaintea împăratului.Un impunător nobil dacîncheie şirul; dar, spredeosebire de ceilalţi,el stă în picioare,în atitudine demnă,exprimând cererea depace prin întindereabraţelor: este fărăîndoială regeleDecebal.

Scena XCIII:moment din al doilearăzboi; în faţa uneicetăţi, dacii încearcăo ieşire contraduşmanului. Se disting

patru pileaţi, dintre care unul singur nu poartă scut,ci doar o spadă neobişnuit de lungă şi lată; ceilalţiau privirea întoarsă spre el, ca pentru a primi unordin. În mulţimea dacilor, plină de mişcare şi emoţie,figura centrală – Decebal, fără îndoială – apareimpunătoare, exprimând autoritate şi hotărâre.

Scena CXXXV: spre sfârşitul celui de­al doilearăzboi; într­un episod secundar, daci asaltând uncastru roman. În imaginea din dreapta, încadraţi decopaci, un grup de trei pileaţi urmăresc cu îngrijorarelupta. Cel din centru, privind încordat, a fost identificatcu Decebal.

Scena CXXXIX: într­o pădure, un grup de daciascultă alocuţiunea unei căpetenii. Acesta are capuldescoperit ca şi ceilalţi. Deteriorarea scenei nupermite a distinge trăsăturile personajului. Ipotetic,el a fost identificat cu Decebal. Scena vrea poatesă­l arate pe rege încercând să iasă din încercuire,probabil travestit, pentru a nu atrage special atenţiaromanilor.

Scena CXLIV: grup de călăreţi daci, urmăriţide cavaleria romană; cel din centru, cu figura tratatămai îngrijit, a fost identificat cu Decebal.

Scena CXLV: regele, rămas singur, este înconjuratde cavaleriştii romani. Căzut la tulpina unui stejar,sprijinit în genunchiul stâng şi trăgând cu mânastângă pulpana mantiei spre a­şi dezveli pieptul,Decebal îşi înfige pumnalul în gât.

Scena CXLVIII: în interiorul unui castru roman(probabil la Ranisstorum), împăratul rosteşte oalocuţiune, iar pe o tipsie sunt prezentate soldaţilor

capul cu pileus şi mâna regelui. Scena este mutilată.

Cele opt scene prezentate pe scurt suntsingurele de pe Columnă în care chipulregelui poate fi identificat cu probabilitate.

După părerea lui Emil Panaitescu, Traian a fost însoţitîn Dacia de o echipă de pictori şi sculptori, care arfi imortalizat diferite aspecte ale campaniilor dacice.Astfel, la Pliniu cel Tânăr citim în Panegiric (17, 2),când îşi închipuie viitorul triumf al lui Traian: „Mise pare că văd tablourile pline de isprăvile groazniceale barbarilor...” Cel puţin Apollodor a luat partela război şi fără îndoială că lui i­a venit gândul săîmpodobească fusul Columnei cu imagini din războiuldacic. Romanii au avut prilejul să vadă direct chipul

lui Decebal măcar o dată, cu ocazia capitulăriidacilor după primul război. Deşi mai sceptic,Radu Vulpe îşi îndrepta preferinţa spre „ceamai expresivă şi cea mai impresionantădintre ele, fără îndoială cea din scena XXIVde la Tapae […]. E motivul pentru care şi esteîn general reprodusă, în mai toate tratatele dinvremea noastră, ca cea mai verosimilă dintrereprezentările chipului lui Decebal. Desigur,şi această figură rezultă din multă imaginaţie,dar este imaginaţia unui contemporan, careva fi putut reţine, cel puţin din auzite, dacănu din proprie impresie, unele trăsăturiale portretului regal.”

În afară de reprezentările de pe Columnă, regeluidac i­au fost atribuite două dintre busturile de nobilidaci care împodobeau odinioară Forul lui Traian.

Unul a fost descoperit în 1822 şi se păstreazăacum în Muzeul Vaticanului. Bustul şi gâtul suntrestaurate pe trei sferturi; înălţimea este de 1,05 m(capul măsoară 0,60 m). Personajul poartă barbăscurtă, mustăţi, iar părul, de asemenea scurt, esteacoperit de o bonetă moale de lână cu moţul aplecatînainte. Faţa este severă, cu pomeţii uşor ieşiţi,arcadele mari şi arcuite, gura mare şi puternică.Această reprezentare a fost apropiată de Em.Panaitescu de cea de pe Columnă, din scenabătăliei de la Tapae. (Vezi şi A. Decei, în Magazinistoric, VIII, 1974, 6 (87), pp. 2–8.)

Celălalt bust, de dimensiuni ceva mai mari, a fostdescoperit în 1855 în Forul lui Traian şi a făcut partela început din colecţia Campana din Roma; acumse păstrează în Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg.Bustul este acoperit de o mantie prinsă de umăruldrept cu o fibulă rotundă. Chipul personajului apareimpunător – cu privirea înainte, mustăţi şi barbă cuşuviţele ceva mai lungi, iar pe cap cunoscutul pileus.

După părerea lui R. Vulpe, cele două busturiar reprezenta doar nobili daci captivi; unargument important adus de acest istoric

ar fi că portretul din Muzeul Vaticanului provine dindecapitarea unei statui de nobil captiv. Într­adevăr, întimp ce bustul din Muzeul Ermitaj priveşte drept îna­inte, cel de la Vatican pare a avea privirea lăsată înjos, întocmai ca la statuile de nobili captivi. Poate deaceea H. Daicoviciu înclina a considera bustul de laErmitaj drept un portret mai probabil al lui Decebal.

De asemenea, o figurină de bronz (î = 11,3 cm)păstrată la Biblioteca Naţională din Paris a fostidentificată de autorul acestor rânduri cu regeleDecebal care­şi pune capăt zilelor.

Astfel, cele mai autentice reprezentări sculpturaleale regelui Decebal rămân cele de pe Columnă. Alteimagini: pe monumentul funerar al lui Ti. ClaudiusMaximus de la Grammeni (în fosta provincie romanăMacedonia) sau pe vasele de terra sigillata din Galliasunt reprezentări convenţionale, lipsite de detalii şideci de valoare pentru reconstituirea portretului fizical lui Decebal.

O identificare importantă s­a făcut în zilele noastrede istoricul de artă Leonard Velcescu ­ autorul uneiteze de doctorat consacrată reprezentării „barbarilor”în arta romană, susţinută la École Pratique desHautes­Études. După o publicare preliminară (Daciiîn sculptura romană. Studiu de iconografie antică,Saint­Estève, 2008), lucrarea, într­o formă revizuităşi amplificată, a văzut lumina tiparului la Bucureşti,la Editura Academiei Române.

(Din)Spre Rădăcini

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 9

Statuia regelui Decebalvsla Bucureşti

Constantin PETOLESCU

..., cinste cui te­a scrisRadu BOTIŞ

Suntem obişnuiţi deja cu studiile de facturăistorică, îndeosebi asupra locurilor debaştină, frumosul ţinut al „Ţării Năsăudului”,

pe care ieromonahul Maxim (Iuliu­Marius) Morariu,le­a scris, precum una dintre îndatoririle de căpeteniealături de cea de slujitor la sfântul altar strămoşescpe care le are de împlinit. În continuarea acestora,în 2018, an centenar, vede lumina tiparului cartea„Ţara Năsăudului” în timpul Primului Război Mondial,aspecte memorialistice, socio­economice şi culturale.

Apărută la Editura Argonaut din Cluj­Napoca,lucrarea se bucură de o generoasă prefaţă semnatăde pr. prof. univ. Ioan Chirilă, preşedintele Senatuluiprestigioasei Universităţi clujene „Babeş­Bolyai”.Acesta afirmă despre autorul cărţii că este uncercetător avizat în zona literaturii memorialistice,care caută să surprindă jurnalul spiritual înformele sale de dezvoltare ca gen şi în conţinu­turile sale de memorie vie a creşterii duhovni­ceşti, dar şi faptul că jurnalul este o prelungirea sinelui peste timp şi prin ceilalţi într­un actde transcendere a timpului ca pregustare aveşniciei. Fină şi pertinentă observaţie, cât defrumos se împleteşte gândirea universitaruluidăruit studiului permanent cu cea a teologuluierudit, dar şi trăitor în Hristos!

Suferinţele războiului au lăsat adânci urme,ce se pot vedea din însemnările rămase, iardacă încercăm să ne transpunem o clipă întumultul acelor vremi de grele încercări, vomînţelege mai profund drama prin care a trecutcolonelul Anchidim Şoldea (1858­1915), originardin localitatea Mititei, fiul preotului Basil Şoldeaşi al Nastasiei. El ajunge prizonier în Tarnow,grav rănit la un picior, operat apoi la Budapesta,iar din cauza operaţiei nereuşite, moare

pe 13 iunie 1915, departe de cei dragi şi de locurilenatale. Jurnalul său rămâne mărturie, fiind poateun act de revoltă ori resemnare.

Alte aspecte ale acelui timp le aflăm din jurnalullui Gustav Zikeli şi însemnările lui Vasile Măgheruşan.Rămas în spatele frontului din pricina problemelor desănătate (parţial reale, parţial pretextate), Zikeli se vamulţumi să observe contextul internaţional, să traducăştirile şi să le publice în periodicele Wochenschrift sauBistritzer Zeitung, cu care colabora, informând astfeldespre realităţile de pe front şi fiind, cu siguranţă,marcat şi el de ororile războiului. Caporalului VasileMăgheruşan notează perioadele în care a stat înfiecare loc, arătând cât a durat fiecare campanie.Două mărturii inedite, aşa cum afirmă şi autorul cărţii,cu privire la istoria zonei Năsăudului şi a Bistriţei în

timpul Primului RăzboiMondial, scrise de douăsuflete greu încercate.

În paginilededicate ImaginiiPrimului Război

Mondial reflectat înfolclorul din zonaNăsăudului vomobserva că dintre ţăraniiromâni din Ardeal, ceidin zona Năsăuduluiau lăsat posterităţiiun adevărat tezaurconstând în poezii,balade, bocete saupoveşti privitoare larăzboi. Apoi, în capitolulImaginea Primului

Război Mondial reflectată încântecele funebre din zonaNăsăudului, autorul identificăelemente ce pot fi încadrate,din perspectiva genului, încategoria folclorului funebru.Experienţa războiului, precumşi ideea morţii s­au amprentatputernic în inimile celor care,frânţi de durerea despărţirii, îşi ostoiau lacrimile şisuferinţa în bocete ori cântări ce dezvăluiau tristeţea.Elementele specifice înmormântării sunt personificate,bocetul relevă însă cu talent literar şi realism durereapierderii unui tânăr în război.

Urmări ale Primului Război Mondial în localitateaSalva, judeţul Bistriţa­Năsăud: orfani şi văduvede război nu se ocupă de nimic altceva decâtde deznodământul, urmele lăsate de conflagraţie:răniţi, invalizi, orfani, văduve. Indubitabil, trebuiesă ne gândim, experimentând lecturarea cărţii,că războiul trebuie să devină un act irepetabil.

Recomandată de un bogat index bibliografic,dar şi de unul de nume şi unul de locuri,bine structurată, lucrarea mă motivează

să fiu in asentimentul prefaţatorului:„Părintele Maxim Iuliu­Marius Morariu a adunat

prin această cercetare noi date despre mediul prolificcultural, economic şi politic al Ţării Năsăudului şi prinaceasta se aşază în suita de onoare a cercetătorilornăsăudeni care mă face să cobor spre ArhivaSomeşană şi spre grupul academicienilor năsăudenicare au dovedit încă odată că românul creşte încultură şi că în român cultura poate deveni cult alunităţii, memoria vie a documentelor dovedindu­neaceasta.”

Judeţele Argeş şi Muşcel în perioada ocupaţiei germane

Sevastian TUDORTitlul anterior, continuat

cu ...în Primul RăzboiMondial (1916­1918),aparţine unei cărţi publicatede Sevastian Tudor în 2019,

la Editura Ordessos (a Muzeului Judeţean Argeş)din Piteşti. În cele ce urmează, reluăm Cuvântulînainte al cărţii. (Red.)

Perioada 1916­1918 este cea mai grea dinistoria poporului român până la cel de­AlDoilea Război Mondial din secolul al XX­lea,

atât prin pierderile pe care le­a suferit (umane şimateriale), dar şi prin umilinţa la care au fost supuşiromânii de către trupele de ocupaţie.

Intrarea României în Primul Război Mondial avenit după doi ani de neutralitate, nu pentru a cuceriteritorii străine, ci pentru a înfăptui unitatea naţionalădorită de veacuri. România era ciuntită în teritoriulsău fără Transilvania, Basarabia şi Bucovina.De­a lungul vremii, relaţiile permanente cu româniide peste Carpaţi au alimentat, în tot timpul, origineacomună şi continuitatea.

Argeşul şi Muşcelul s­au aflat aproape de ţinuturilesud­transilvănene, Carpaţii Meridionali nefiind opiedică în calea legăturilor trainice care s­au menţinutşi s­au transmis de­a lungul generaţiilor, de­o parte

şi de alta a arealului românesc carpatin. Asemănăriledintre dovezile materiale şi spirituale ale zonei Argeş­Muşcel cu cele din Transilvania sunt foarte mari,referindu­ne la portul, graiul şi originile comune. Toateacestea au dezvoltat încă din cele mai vechi timpuriun comerţ înfloritor între cele două părţi despărţitepentru o perioadă de timp. Sunt cunoscute schim­burile comerciale existente între Câmpulung Muşcelşi Piteşti, pe de o parte, Braşov şi Sibiu, pe de altăparte sau dintre Bucureşti, pe drumul comercial celmai sigur, pe traseul Curtea de Argeş­Boişoara­ŢaraLoviştei, cu Transilvania.

Soldaţii argeşeni şi muşceleni au fostprintre primii care au intrat în focul luptelor,în Primul Război Mondial, obţinând primele

succese în august în Transilvania şi apoi în lupteledin anul 1917. Ei au făcut parte din Regimentul ArgeşNr. 4 din Piteşti, din Regimentul 6 Artilerie şi dinRegimentul 70 Muscel şi au luptat cu vitejie la: Bran,Şercaia, Poiana Mărului, Şinca Nouă, Şinca Veche,Făgăraş, Mohu, Dragoslavele, Rucăr, Mateiaş şiîn alte localităţi, dar şi la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituzîn anul 1917.

Cu câteva zile înaintea Adunării Naţionale de laAlba Iulia, de la 1 decembrie 1918, Vocea Argeşului,care apărea la Piteşti (îşi întrerupsese apariţia în

perioada ocupaţiei), scria printre altele: „De veacurineamul românesc hrăneşte un vis, vis frumos pentrurealizarea căruia, în cursul vremurilor, acest neam s­azbătut, a muncit şi sânge din belşug a vărsat... Visulnostru secular nu mai este vis, a devenit realitate,îl vedem aievea.”

Perioada de doi ani (1916­1918) în care Argeşulşi Muscelul au fost ocupate de trupele PuterilorCentrale (Germania, Austro­Ungaria, Turcia, Bulgaria)a fost tratată în câteva studii de specialitate, darnu i s­a acordat până acum o lucrare specială.

În această perioadă, viaţa economică a fostdezorganizată, traiul locuitorilor s­a înrăutăţit,specula cu produsele necesare a înflorit, s­au

înmulţit furturile, tâlhăriile, spargerile, jafurile, crimeleşi judecăţile sumare (pe care le­au făcut ocupanţii).Populaţia a sărăcit şi a solicitat ajutoare.

Armatele de ocupaţie germană şi austro­ungarăau trecut la rechiziţii de orice fel: locuinţe, clădiriale instituţiilor starului, mobilier, animale, păsăride curte, alimente şi alte obiecte. Au fost ocupatecase din oraşe, a fost distrusă arhiva primăriilorşi a prefecturilor, au fost înfiinţate tribunale militare,au fost ocupate şcoli şi biserici şi transformate înspitale, magazii de obiecte sau grajduri pentru cai.

De asemenea, aceeaşi editură a publicat o versiune în limba engleză:The Dacians in Roman Sculpture. A Study of Ancient Iconography,Bucureşti, 2016. Apariţia cărţii a beneficiat de sprijinul generos

al Asociaţiei Identitate Culturală Contemporană.Sculptura identificată de Leonard Velcescu era considerată a reprezenta un

barbar, eventual un „nobil dac”. Statuia, aflată în anul 1584 într­o colecţie privată;din anul 1810 este expusă în Giardino Boboli din Florenţa. Statuia este înaltăde 2,30 m şi executată din porfir roşu (adus din Egipt); capul şi mâinile suntdin marmură albă

Materialul din care a fost executată statuia (partea vestimentară), l­adeterminat pe L. Velcescu să afirme că aceasta este o reprezentare autenticăa regelui Decebal; din porfir se realizau doar statuile marilor personalităţi.Eu însumi am ilustrat coperta unei cărţi (Decebal, regele Dacilor, EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2016) cu această statuie.

De mai mulţi ani, domnii Florin Pârlea şi Leonard Velcescu au luat iniţiativade realiza şi aduce în ţară o copie a acestei statui. Au trebuit câţiva ani pentrua strânge fondurile necesare executării acestei cópii. Trunchiul statuii originale afost executat din marmură roşie (din Turcia?); sculptorii italieni din zilele noastre,care au executat copia, nu s­au încumetat a o realiza tot din porfir, datoritădurităţii acestuia.

Statuia a ajuns de curând la Bucureşti. În aşteptarea, încă, a unei deciziia edililor Capitalei de a găsi o amplasare adecvată, statuia regelui Decebala fost adăpostită provizoriu de Muzeul Naţional de Istorie a României. Aici a avutloc, în ziua de 25 iunie 2019, în prezenţa unei distinse şi numeroase audienţe,dezvelirea statuii.

Alături, de o jumătate de secol, Lapidariul Muzeului Naţional adăposteştecopiile Columnei Traiane ­ „monument al etnogenezei Românilor” (dupăcaracterizarea inspirată a istoricului Radu Vulpe).

8

Centenarul Marii Uniri

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201910

Nicolae M. Balotă a ajuns un scriitorapreciat, fără să­şi fi propus anume aceastăperformanţă. Mai mult încă: el se afirmă

în faţa argeşenilor şi a altor iubitori ai adevărului,postum, prin publicarea volumului Războiul văzutde soldaţi (1916­1919), apărut, de curând, la EdituraTiparg din Piteşti, prin grija descendenţilor familieiboiereşti a Baloteştilor, de pe Valea Topologului.

Unul dintre aceştia, doamna Coca Balotă,într­o scurtă prezentare Despre autor, ne relateazăcă „Nicolae M. Balotă s­a născut la Piteşti, la 10februarie 1894”. După ce trece în revistă fapteleeroice ale acestui sergent patriot, încheie cu informa­ţia că el „A murit la 23 ianuarie 1984, este înmormân­tat în cavoul familiei de lângă Biserica Cepari, ctitorie(la 1752) a căpitanului Ştefan Balotă”.

La fel ca în cronicile străvechi, întâlnim şi câtevaCuvinte către cititor, semnate de autorul de odinioară:„Această carte, pe care mulţi o vor citi mai mult dincuriozitate, nu conţine aventuri romantice rupte derealitate, ci lupta legitimă a unui popor cinstit, jefuitde mari teritorii naţionale. Este lupta sfântă pe carea dorit­o şi a trăit­o simplul soldat român, întotdeaunaviteaz şi întotdeauna conştient de simţul datoriei cătreţară, pentru care niciodată nu şi­a precupeţit viaţa.”

Am parcurs cartea, scrisă la cincizeci de anide la desfăşurarea evenimentelor, cu un interesdeosebit, dornic să aflu cât mai multe date autenticeşi inedite despre participarea românilor la PrimulRăzboi Mondial (1916­1919), totodată, pentrunoi, războiul de eliberare a Transilvaniei ­ apariţiaei fiind inclusă şi între tipăriturile dedicate sărbătoririiCentenarului reîntregirii neamului.

Uimirea mea a crescut pe măsură ce înaintamîn lectura acestui masiv volum, de aproape 450

de pagini, format mare.Era pentru prima dată când citeam o carte a

unui scriitor neprofesionist, în comparaţie cu Ultimanoapte de dragoste, întâia noapte de război de CamilPetrescu, ori Întunecare de Cezar Petrescu şi altfeldecât romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu oriDumitru Almaş, ci de un personaj martor, pe numelesău din carte Nicolae Baltazar, participant activ laacest război, în primele linii ale frontului, în cadrulRegimentului 4 Argeş, rănit şi internat într­un spitaldin Piteşti, apoi transferat la Bucureşti şi Galaţi; trecutla partea sedentară, pentru refacere, pe măsurăce trupele germane, maghiare, austriece înaintaupe teritoriul ţării noastre; reintrat apoi ca luptătorcombatant pe frontul de la Mărăşti, într­o altăzonă geografică, în timp ce victoria se întorceabinevoitoare spre ostaşii români.

Amănunte, portrete, dialoguri hazlii,cântece patriotice, descrieri de peisajeşi sângeroase lupte, zugrăvirea relaţiilor

dintre ofiţeri şi ostaşi, omenia soldaţilor români faţăde prizonieri. Multe, multe detalii, dar semnificativefiecare, aşa cum le­a văzut şi trăit sergentul Baltazar.

O dramă desfăşurată pe două planuri, relatatăcu sinceritate şi durere, cum nu cred că ar fi reuşits­o înfăţişeze mai bine un scriitor profesionist,preocupat mai mult de unele elemente de construcţieşi expresivitate: primul, al luptelor eroice, entuziasteşi generatoare de speranţe în victorie, care s­a do­vedit, în final, ca reală şi singura izbăvitoare pentruromâni, al doilea, al experienţelor de spital alesergentului, rănit de mai multe ori, o dată foarte grav.

Autorul a avut o intuiţie formidabilă: ostaşii românicredeau în cauza victoriei lor. Niciun paragraf din

cartea lui Nicolae M. Balotă nu este demobilizator;dimpotrivă, soldaţii plecau la luptă cântând, decişisă­şi jertfească viaţa pentru patrie. Succesul iniţial alostaşilor duşmani s­a datorat unei tehnici superioare,în luptele de la Moha şi Braşov, ca apoi românii săiasă victorioşi în bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti.

Cea de a doua parte a cărţii se referă la rănireanaratorului, în bătălia de la Braşov, la internărilesuccesive ale unui grup de soldaţi şi ofiţeri argeşeni,pentru vindecarea unor grave suferinţe: cele trupeştişi cele sufleteşti ­ când străbat invers spaţiul ţării,din cauza cuceririi vremelnice de către duşmani.

Impresionantă relatare: Nicolae Baltazar,naratorul, îl dedublează pe Nicolae M. Balotăîntr­o simbioză perfectă, dovedind talentul

real al povestitorului. Şi tocmai această succesiunecomportamentală îl transformă pe boierul de peTopolog într­un povestitor care rezistă valurilor vremii:„Ostaşi, vreau să­mi cântaţi cântecul neamului nostruromânesc! Cântaţi­mi cântecul poporului nostru eroic,care, în existenţa lui de secole, a intrat în lupte întot­deauna cu un curaj legendar” ­ le spune locotenentulIon Lilea ostaşilor săi, înaintea unei mari bătălii.

Oricâtă durere şi oricâte înfrângeri au suferit iniţialostaşii români, nicio clipă din inima şi gândurile lornu s­a stins speranţa unei victorii finale, dovedităde faptele lor eroice.

O carte­document, educativă, informativă până laamănunt, care cu atât mai mult susţine părerea meainiţială că Nicolae M. Balotă s­a afirmat abia acumca un scriitor talentat, înălţător prin talentul şi calităţilesale sufleteşti şi narative.

O carte ca un îndemn pentru contemporani:Urmaţi­ne exemplul!

Alexandru I. Lapedatus­a născut la 14

septembrie 1876 în comunaSăcele, judeţul Braşov.Era fiul lui Ioan Alexandru

Lapedatu, doctor al Universităţii din Bruxelles, poet,prozator şi jurnalist român transilvănean, profesorde limbi clasice la Gimnaziul Superior Greco­OrtodoxRomân din Braşov (Colegiul Naţional „AndreiŞaguna” de azi). Fratele său geamăn, Ion I.Lapedatu, a fost economist, politician şi Guvernatoral Băncii Naţionale a României. Tatăl gemenilora decedat când ei aveau un an şi jumătate, iarmama lor a primit un ajutor social modest de lamunicipalitatea Braşov şi a fost sprijinită de familie.(Al. Lapedatu, Amintiri, Fundaţia Academia Civică,2016, p. 25 ş.a.)

A urmat şcoala primară din satul natal începândcu anul 1883, apoi la Braşov şi, din 1888, la Iaşi,unde mama lui se recăsătorise după moartea tatălui,obţinând diploma de bacalaureat la Colegiul Central.Studiile superioare le­a făcut la Facultatea de Litereşi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, absolvităîn 1904. Aici obţine licenţa în geografie şi istorie

în 1910, cu calificativul magna cum laude. Nedispu­nând de mijloace materiale, el şi­a finanţat studiiledând meditaţii şi exersând diferite funcţii, între carecea de corector de noapte şi apoi autor al uneicoloane la ziarul România Jună (1899) sau profesorde limba română la Colegiul Francez şi la ColegiulLolliot (1901–1903).

Alexandru I. Lapedatu participă încă din anii deliceu, ca mulţi alţi tineri din generaţia sa, la mişcărilede protest ale românilor contra opresiunii naţionale,cum au fost demonstraţiile de la Iaşi de solidaritatecu memorandiştii.

Aînceput să publice studii de istorienaţională încă din facultate şi obţinepremiul Fundaţiei Universitare Carol I

pentru lucrările despre domnitorii Radu cel Frumosşi Vlad­Vodă Călugărul, devenind laureatul Univer­sităţii şi câştigătorul importantului Premiu „Hillel”pentru lucrarea Istoria breslelor la români. (I. Opriş,Alexandru Lapedatu în cultura românească, FundaţiaAcademia Civică, 2016, p. 15) În această perioadă,devine membru activ al Ligii pentru Unitatea Culturalăa Tuturor Românilor, numită pe scurt, Liga Culturală(I. Opriş, Gemenii Lapedatu. Istorie şi finanţe, Oscar

Print, 2016), iar la absolvirea facultăţii, a fostchemat la Biblioteca Academiei Române, secţiamanuscriselor, unde a lucrat între anii 1903 şi 1908,fiind totodată şi profesor suplinitor la Colegiul Naţional„Sfântul Sava” din Bucureşti. În 1904 a fost secretarulComisiunii Monumentelor Istorice, apoi a devenitmembru în 12 august 1919 şi preşedinte al secţiuniipentru Transilvania între anii 1921–1941.

Alexandru I. Lapedatu a fost activ în numeroasecomisii şi asociaţii. Astfel, el a fost numit secretar alComisiei (Comisiunii) Istorice Române în 1909, apoia devenit membru între 1911­1919, fiind reconfirmatprin Decretul regal din 1924; a fost secretarul Comite­tului Asociaţiei „Steaua” înfiinţată de Spiru Haretşi a editat ultimele 27 monografii ale acesteia (dela nr. 20 la nr. 47) cu conţinut preponderent istoric;în 1909 a fost ales în Asociaţia „Arta Românească”.(I. Opriş, Alexandru Lapedatu şi contemporanii săi,Fundaţia Academia Civică, 2016, p. 13 ş.a.)

În 1910, Alexandru I. Lapedatu a fost ales membrucorespondent, iar în 1918, membru activ al AcademieiRomâne, Secţia Istorică.

Pe 1 iunie 1911 s­a căsătorit cu Victoria Pană(1878–1965); au avut o fiică, Ana Victoria(1914–1999).

Administraţia de ocupaţie germană a obligat la muncă toate persoa­nele cu vârsta între 14 şi 60 de ani, inclusiv prizonierii de război. S­adepreciat moneda naţională, aruncându­se pe piaţă lei noi fără acoperire.

Acest lucru a obligat primăriile la împrumuturi cu dobânzi mari. Administraţia deocupaţie germană a condus prin ordonanţe şi a obligat populaţia să nu circuledintr­un loc în altul decât cu bilete de identitate obligatorii.

S­au raţionalizat alimentele de bază: pâinea, carnea, laptele, ouăle etc.Din cauza lipsei personalului de specialitate şi a ocupării spitalelor de cătreadministraţia germană, populaţia a avut mult de suferit şi s­au înmulţit bolile.

O mare parte din funcţionarii din administraţia locală au plecat odată cuarmata, refugiindu­se în Moldova, însă s­au găsit şi oameni politici şi funcţio­nari care au colaborat cu ocupanţii germani şi austrieci. Mai mult, aceştiaau ajutat administraţia de ocupaţie să facă rechiziţii, să­i scoată pe oamenila muncă, să­i batjocorească şi să­i bată.

Totuşi, nu a fost o resemnare totală a populaţiei din Argeş şi Muşcel, aceasta

ridicându­se de mai multe ori împotriva abuzurilor germanilor, prin nesupunereala rechiziţii, fuga de la locurile unde munceau, ascunderea animalelor şi aalimentelor, sabotaje, blocarea transporturilor de rechiziţie, proteste (la DepoulCFR din Piteşti împotriva germanilor, în anul 1917) şi atacarea ocupanţilor, demulte ori, cu armele pe care aceştia le ascundeau. Au fost chiar şi primari şipoliţişti (în Piteşti şi în Curtea de Argeş) care s­au ridicat împotriva abuzurilorarmatelor de ocupaţie, mai ales a celei germane, unii dintre ei fiind condamnaţila închisoare, trimişi în lagărele de prizonieri sau chiar ucişi.

Cei doi ani de ocupaţie au fost ca o răzbunare a celor care seconsiderau evoluaţi şi culţi (germanii şi austriecii), dar care s­au dedatla atrocităţi incalificabile, desconsiderând populaţia locală.

Această carte sper să fie şi o reparaţie morală pentru înaintaşii noştri careau suportat în perioada 1916­1918 atrocităţile ocupanţilor germani, austriecişi unguri din Argeş şi Muscel.

Amintirile unui sergent erouIon C. ŞTEFAN

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 11

Făuritori ai Marii Uniri, martiri în închisorile comuniste (V)

Ilie POPA

Între anii 1914–1916, laBucureşti, a fost numit secretarulComitetului de ajutorare a

refugiaţilor din Transilvania, Banatşi Bucovina, în 1915 a fost membruactiv al Societăţii Regale Românede Geografie, iar în ianuarie 1918,la Odessa, a fost co­fondator alComitetului Naţional al RomânilorEmigraţi din Austro­Ungaria care apoil­a ales preşedinte, s­a mutat la Iaşişi a devenit o platformă politică cucontribuţii substanţiale în pregătireaRomâniei pentru viitoarele negocieride pace care au avut loc după înche­ierea Primului Război Mondial.

După ce armatele Triplei Alianţe auocupat Bucureştiul, Guvernul României,refugiat la Iaşi, a decis să evacuezetezaurul de stat în Rusia. La al doileatransport (ultimul), care includea şibunuri culturale, Alexandru I. Lapedatua fost delegat să­l însoţească şi aplecat de la Iaşi către Moscova pe 28iulie 1917. La Moscova a rămas pânăpe 19 decembrie 1917, asistând laocuparea oraşului de către revoluţiabolşevică. (Al. Lapedatu, Amintiri,Fundaţia Academia Civică, 2016)

În 1919, după ce Consiliul Dirigental Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilorromâneşti din Ungaria a înfiinţat la Clujprima Universitate românească dinArdeal, Alexandru I. Lapedatu a fostnumit, pe 23 august 1919, profesorde istoria veche a românilor, apoi afost confirmat prin Decret regal la 28ianuarie 1920 şi a exercitat aceastăfuncţie până în 1938. A fost ales decan(1921–1922) şi prodecan (1922–1923)al Facultăţii de Litere şi Filosofie şi afost co­fondator, împreună cu colegulsău Ioan Lupaş, al Institutului Naţionalde Istorie din Cluj (azi Institutul deIstorie „Gheorghe Bariţiu” al AcademieiRomâne), fiind co­directorul acestuiaîntre anii 1920 şi 1938, apoi directorulsău onorific între 1943 şi 1945.

În 1919, Alexandru I. Lapedatu afost numit membru al delegaţiei românela Conferinţa de pace de la Paris şia participat la negocieri de trei ori: înperioada decembrie 1918 – iunie 1919,când s­a întors în ţară după ce asistasela ceremonia semnării Tratatului dela Versailles; în iulie – august 1919,la faza incipientă a negocierilor privindBasarabia; în perioada decembrie1919 – martie 1920, la negocierilecu Ungaria finalizate prin Tratatulde la Trianon.

În 1920 a fost ales membru onorifical Societăţii Numismatice Române;a asigurat preşedinţia Comisiei pentrureforma organizării muzeelor dinTransilvania în 1921 şi a Comisieiinstituite pentru organizarea arhivelordin Transilvania. A fost numit membruîn Comisia pentru naţionalizareanumelor de localităţi din Transilvania,Banat şi părţile ungureşti şi, în 1922,al Comisiei pentru verificarea lucrărilorde valoare a bunurilor publice alefostei Monarhii Austro­Ungare. Pe 9noiembrie 1922 a fost ales membrude onoare al Societăţii Istorico­arheo­logice Bisericeşti din Chişinău şi afost delegatul permanent al prefecturiijudeţului Cluj în Comitetul SocietăţiiMuzeului Ardelean (Erdélyi MuzeumEgyesület) în 1925. În perioada 30martie 1923 – 24 martie 1924,Alexandru I. Lapedatu a fost directorgeneral al Arhivelor Statului Român.

Ca profesor al noii universităţi dela Cluj, Alexandru I. Lapedatu a fostprimul senator ales să o reprezinteîn Senatul României în 1919 şi 1920.

Se înscrie în Partidul Naţional

Liberal (P.N.L.) în 1920 şi este alesîn Comitetul Central şi membru alDelegaţiei Permanente, devenind astfelliderul liberalilor din Transilvania.

Alexandru I. Lapedatu a fost numitîn 1920 membru al Comisiei deÎncoronare însărcinată cu organizareafestivităţilor prin care Ferdinand Ia fost consacrat oficial ca rege altuturor românilor şi încheierea formalăa procesului politic al Marii Uniri, iarîn 1927, la moartea regelui FerdinandI, a fost membru în delegaţia Senatuluila stabilirea Regenţei şi la depunereajurământului în faţa camerelor reuniteale Parlamentului.

În 31.03.1922 a fost numit consilierîn delegaţia română la ConferinţaEconomică şi Financiară de la Genova(10 aprilie – 19 mai 1922), la carereprezentanţi din 34 de naţiuni audiscutat restaurarea Europei dupăPrimul Război Mondial.

Primul succes în alegeri l­aavut în 1922, când a candidatdin partea P.N.L. pentru

Camera Deputaţilor în circumscripţiaCeica din Bihor şi, din acest moment,până în 1940, el a fost ales în toatelegislaturile, fie în Camera Deputaţilor,fie în Senat, iar în 1936 a devenitsenator de drept şi ales Preşedinteal Senatului, între 16 noiembrie 1936şi 20 martie 1937. Dupădemiterea regimuluidictatorial carlist, a fostales pentru ultima oarăîn Camera Deputaţilor,obţinând unul dintre foartepuţinele mandate carenu au revenit comuniştilorşi aliaţilor lor în alegeriletrucate sub presiuneasovietică (1946–1947).(I. Ciupea, V. Ţârău,Liberali clujeni, Vol. 2,2009, pp. 279, 267–273)

Alexandru I. Lapedatua fost ministru al Artelor şiCultelor în şase guverne.Pe 9 iunie 1936, caministru de stat, el apreluat responsabilitateapentru DepartamentulCultelor şi Artelor ca şipentru sub­secretariatulminorităţilor de sub egidaPreşedinţiei Consiliuluide Miniştri. A fost ministrude stat în patru guverne.Ca ministru de stat pentruArdeal în guvernul I.G.Duca, el a fost unul dintreco­semnatarii JurnaluluiConsiliului de Miniştri din9 decembrie 1927, care ascos în afara legii grupul fascist „Gardade Fier” şi, ca răzbunare, membriiGărzii de Fier l­au asasinat pe prim­ministru în 30 decembrie 1933.

Alexandru I. Lapedatu s­a înscrisîn Frontul Renaşterii Naţionale înfiinţatde regele Carol al II­lea prin Decretulregal Nr. 4321 din 15 decembrie 1938,ca singura organizaţie politică legalăîn ţară. Aceasta a fost transformatăîn Partidul Naţiunii prin Decretul regalNr. 2056/22.06.1940, care a fostdizolvat de prim­ministrul Ion Antonescula trei zile de la abdicarea lui Carolal II­lea, prin Decretul din 9 sept. 1940.

Alexandru I. Lapedatu a fostmembru al delegaţiei României la ceade a XXXV­a Conferinţă Interparla­mentară de la Oslo din 15–19 august1939, unul dintre ultimele eforturi de asalvgarda pacea cu numai câteva zileînainte de izbucnirea celui de­Al Doilea

Război Mondial. A fost ales preşedinte al Comisiei

Monumentelor Istorice din 15 octombrie1941 până la dizolvarea acesteiade către regimul comunist, în 1948.

A fost ales vicepreşedinte(1934–1935, 1938–1939), preşedinte alAcademiei Române (3 iunie 1935 – 31mai 1938), iar la sfârşitul mandatuluia fost ales Secretar General (30 mai1939 – 12 august 1948). Alexandru I.

Lapedatu a fost unul dintre cei 113membri ai Academiei Române epuraţiprin Decretul Nr. 76 din 8 iunie 1948al regimului comunist (Acad. Păun IonOtiman, „1948 – Anul imensei jertfea Academiei Române”, Academos,nr. 4 (31), decembrie 2013, p. 118),dar la 3 iunie 1990, Adunarea Generalăa Academiei Române l­a repus îndrepturi. [În fotografia de mai sus apareplaca memorială din holul AcademieiRomâne, amintind evenimentele din1948 ­ n. red.]

Lista publicaţiilor ştiinţifice alesavantului Alexandru I. Lapedatuconţine 424 de titluri.

După lovitura de stat din 23august 1944, partidele politices­au pregătit să reintre în

viaţa politică, iar Alexandru I. Lapedatu,în paralel cu încercarea demarată deGheorghe Tătărăscu, a preluat iniţiativa

pentru P.N.L. în Transilvania. AlexandruI. Lapedatu a format în câteva circum­scripţii din Transilvania un cartelelectoral cu P.N.Ţ., obţinând o modestăşi efemeră victorie electorală înalegerile din 19 noiembrie 1946. Aufost declaraţi admişi şi doi liberali:Alexandru I. Lapedatu la Cluj şi VasileNetea la Satu Mare. Alexandru I.Lapedatu recunoaşte că represiuneacomunistă se va impune inevitabil,

dar îşi păstrează speranţa. Astfel, îndenunţul înregistrat la Securitate pe30 septembrie 1949, se raporteazăcă Alexandru I. Lapedatu „crede înviitorul neamului şi în capitulareaRusiei şi a comunismului” (I. Ciupea,V. Ţârău, op. cit., pp. 267–273, 279.),dar viziunea lui se va realiza abiapeste mai mult de 50 de ani.

În 1950, regimul comunist i­aanulat pensia, lăsându­l fără niciunvenit, apoi a fost arestat, în noapteade 5 spre 6 mai 1950, în grupul„demnitarilor”, şi a murit dupăcâteva luni, la 30 august 1950,în închisoarea Sighet, la vârsta de74 de ani. A fost îngropat în groapacomună, fără semn pe mormânt,iar cenotaful său se află în Cimitirul„Groaveri” din Braşov.

În timpul vieţii, Alexandru I.Lapedatu a obţinut 14 medaliinaţionale şi 7 internaţionale.

Ca o recunoaştere a vastei saleactivităţi politice, culturale, academiceinterne şi internaţionale, 3 străzi din treilocalităţi ale României îi poartă numele(Aleea Alexandru Lapedatu, Cluj­Napoca; Strada Alexandru IonLapedatu, Braşov; Strada AlexandruIon Lapedatu, Săcele).

Alexandru I. Lapedatu a donatmarea sa bibliotecă Bibliotecii CentraleUniversitare „Lucian Blaga” din Cluj­Napoca, numele lui fiind menţionat înCartea de Aur a donatorilor, iar Sala delectură a profesorilor îi poartă numele.

Bustul lui este plasat în faţaAşezământului Cultural „AlexandruLapedatu” din cadrul Fundaţiei ColegiulEuropean din Cluj­Napoca. Numelelui se află pe plăci puse pe casa natalădin Săcele, în holul Colegiului Naţional„Andrei Şaguna” şi în holul ColegiuluiNaţional „Sfântul Sava”.

8

Istoria de lângă noi

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201912

Constantin Cubleşan, poetul Maria VAIDA

Numele profesoruluiuniversitar ConstantinCubleşan este

recunoscut în viaţa literarăromânească şi internaţionalăprintr­o activitate deosebit dediversificată şi printr­o viziuneoriginală asupra lumii, indiferentde domeniul în care se manifestăharul său scriitoricesc. Fiu deintelectuali, Constantin Cubleşans­a născut în 16 mai 1939în comuna clujeană Traniş,localitate situată în munţiiVlădeasa, unde începe şcoalaprimară, pe care o terminăla Huedin. Destinul său literar

se leagă firesc la începuturi de numele scriitorului Ion Dezideriu Sîrbu,discipolul lui Blaga, pe care l­a avut profesor în clasele urmate la Liceulde Băieţi din Cluj. Profesorul I.D. Sîrbu, om de o vastă cultură, avea harpedagogic, fapt confirmat de toţi foştii săi elevi, pe care am avut privilegiulde a­i cunoaşte: Lelia Nicolescu, Eugeniu Pletea, Constantin Cubleşan ş.a.Tânărul licean ispitit de muze are şansa de a fi descoperit de profesorul I.D.Sîrbu, încurajat de acesta şi iniţiat în tainele literaturii. De la profesorul său,scriitorul Constantin Cubleşan a învăţat că pentru cuvântul rostit dai seamăîn faţa oamenilor, iar pentru cuvântul scris dai seamă în faţa lui Dumnezeu.Pentru ambele situaţii, omul şi scriitorul dovedesc un respect nemaiîntâlnit.

Perioada studiilor liceale marchează începutul unei frumoase şi impre­sionante cariere literare, consolidată prin studiile filologice de la UBB Cluj,dar şi prin studii de doctorat.

Opera literară şi ştiinţifică a lui Constantin Cubleşan se concre­tizează în variate tipuri de discurs, fiecare evidenţiind o altă faţetăa talentului său. În creaţia literară se face remarcat de la debut

prin mânuirea inspirată a verbului, fie că e vorba de poezie, proză, teatru,critică literară sau literatură pentru copii. Criticul „recreează” o operă,o postează în prim­plan pentru a trage atenţia asupra valorilor pereneale literaturii române. Volume ca Miniaturi critice, 1968; Teatrul – Istorieşi actualitate, 1978; Opera literară a lui Delavrancea, 1982; Teatrul – întrecivic şi etic, 1983; Opera literară a lui Ion Lăncrănjan, 1993; Ioan Slaviciinterpretat de…, 1994; Opera literară a lui Pavel Dan, 1999; Caragiale înconştiinţa critică, 1999; Romancierul Rebreanu, 2001; Moara cu noroc deIoan Slavici, 2001; Antologia basmului cult, 2002; Caligrafii „Caligrafului”,2002; Dicţionarul personajelor din teatrul lui I.L. Caragiale (coordonator),2002; Clasici şi moderni, 2003; N. Filimon. Micromonografie, 2003; RomulusCojocaru – poetul, 2004; Dicţionarul personajelor din teatrul lui Blaga, 2005;De la tradiţie la postmodernism, 2005; Dicţionarul personajelor lui Caragiale,2008 ş.a. stau mărturie în acest sens. Pe lângă acestea (adăugăm volumelede teatru sau volumele de proză, şi nu sunt puţine: romane, povestiri,nuvele), scriitorul Constantin Cubleşan a publicat de­a lungul vremii maimulte volume de poezii, dintre care amintim: Apropierea iernii, 1993; Vârstaamintirilor, 1995; Lumina din prăpastie, 1996; În oglinzile timpului, 1997;Meridiane lirice, 1998; Templul cu vise, 1999; Absent din Agora, 2001;Litanii profane, 2004. (Maria VAIDA)

Într­un interviu pe care îl acordăîn anul 2001 Paulinei Popa,profesorul Constantin Cubleşan

mărturiseşte că „sufletul omului estepoetic”, iar volumele de versuri pun înlumină poeticitatea sufletului său generosşi blând, aşa cum este de altfel şi omulcare­l locuieşte, mereu aureolat delumină, veselie şi bunătate pe care leproiectează asupra celor din jurul său.Volumele sale de versuri au teme dintrecele mai clasice: timpul cu scurgereasa ireversibilă, iubirea, regretul, cetatea,visul, existenţa, lumea, relaţia euluicu Dumnezeu, inocenţa şi candoarea,ludicul.

Dintre volumele de poezii semnatede Constantin Cubleşan, unul ne­a atrasîn mod irezistibil: este vorba de plachetaLumina din prăpastie, tipărită la EdituraHelicon din Timişoara în 1996, într­oediţie de buzunar, dar de mare ţinutăestetică. Structura compoziţională avolumului cuprinde în cele 125 de pagini mai multecicluri de poeme: Destin, Opale umbre, Ceremonii înpastel, Chemarea lunii, Simplu, Săbii şi crini, Baladeşi Cărţi poştale ilustrate. Eul liric al poetului stă subsemnul timpului dominator, ireversibil şi implacabil.Poetul meditează asupra timpului în diferite ipostaze:din perspectiva cosmică, istorică, psihologic­afectivă,filosofică, având mereu conştiinţa unei îngrădiri,fără posibilitatea de a i se împotrivi. Destinul şiceremoniile printre săbii şi crini se derulează simplu,dar la lumina lunii, a cărei chemare o simte fiinţaîndrăgostită, fără putinţa de eliberare a perechii desub imperiul timpului, deoarece eliberarea ar însemnao renunţare la însăşi condiţia umană, la şansa uniceifericiri, efemere. Meditând asupra timpului, poezialui Constantin Cubleşan devine reflexivă, dobândindtonalităţi elegiace, nostalgice, părând a mărturisiprecum Sf. Augustin că până acum nu ştia ceeste timpul, trăind sub auspiciile unei iubiri eterne,într­un timp mitic. Vizuală şi melodioasă, poeziaîşi desfăşoară discursul liric pe pânza de mătasea pastelului, a sonetului, a elegiei, a baladei.Combinaţia de specii lirice şi de cicluri poematiceatât de diferite conferă volumului un aer de colajpostmodernist, dar toate poemele se aşază întrecanoanele unei clasicităţi originale şi duios­reflexive:Poate că veşnicia e un omăt imens/ În care nu suntdrumuri şi, nici atât, hotară/ Unde ajungi fixat într­uncristal,/ Să licăreşti în timpul fără de zori ori seară…

(Poate că veşnicia…)Din perspectiva istorică,a trecerii ireversibilespre crepuscul, eul liricse multiplică, dobândindconsistenţa elementelortelurice şi conştiinţainutilităţii regretelor: Neofilim încet ca frunza demesteacăn/ Şi ne­nclinămsub vânturi ca paltiniicărunţi./ Ni se zbârceştepielea, de piersică trecută/Şi coborâm în vrememai slabi şi mai tăcuţi.(Crepuscul) PoeziaDestin oferă variante derăspunsuri la întrebărileposibile, retorice şiincomode: cine sunt?,de unde vin?, adresateîndeobşte creatorilor.Chinurile creaţiei sunt

similare adesea cu cele îndurate de martirii neamuluiîn perioada medievală: schingiuirea pe roată, ardereape rug, iată durerea din care se iveşte suavă şiinocentă, cu strălucirea perfecţiunii cristalului, Poezia!

Şi pentru Constantin Cubleşan poeziaeste o panoplie de osânde, un act dramatictrăit plenar în adâncurile fiinţei sale telurice.

Răspunsurile se formulează aici în versuri gnomice,adevărate axiome lirice de mare profunzime filosoficăîn definirea fiinţelor dăruite cu har: Cu fiece clipăintrăm în pământ/ Fără să râdem, fără să plângem…;/Cu fiece clipă ne irosim fără rost/ Ne bântuie vânturi,ne biciuie ploi…;/ Cu fiece clipă ne zbatem mai mult/De parcă ne­ar frânge trupul pe roţi… (Destin) Şi înalt poem revine ca o litanie sintagma „cu fiece clipă”,un laitmotiv al poeziei Ca mâine, fapt ce circumscriemotivul asociat la temă, timpul implacabil. Asemenilui Iona în burta chitului, eul liric trăieşte parcă într­un„imens halou de ceaţă”, în vecinătate tăcută „cu viaţade apoi”. De fiecare dată, poetul utilizează formade plural a persoanei întâi, nu ca pe o formularereverenţioasă, ci ca semn al apartenenţei la oseminţie rară, aceea a cântăreţilor din veac, cu alecăror idealuri se identifică. Macularea universuluicelest unde sălăşluiesc sfinţii aduce cu sine întrebăristăruitoare: De unde vin atâtea pâcle oarbe?/ Cinele­ntinde vălul peste noi?/ Din ce blestem străvechise­ntruchipează/ Să ne mânjească cerul cu noroi?…//

De unde vin atâtea duhurinegre/ De nu cumva dintr­uncoşmar de vis/ Pe care noini­l plăsmuim, nevrednici,/Tot azvârlind cu pietre­nParadis?… (De unde)

Aspectele vieţii citadineconturează motivul oraşului,prin care se perindă opale umbre în fiecare seară,alături de eul liric solitar: În jur nu­i nimeni, doar unvag opal/ De umbre risipite prin veacuri neştiute/Descind din roca dură a zidurilor mute/ Continuândo luptă trădată ori un bal. (Opale umbre) În posturaunui cavaler medieval rămas de pază în vechiul turn,cu zalele, viziera şi coiful cotropite de rugină, eul liricdevine un soldat aflat în permanentă stare de veghela porţile Cetăţii, încât, după terminarea războiului,poate fi socotit „un biet nebun”, iar ingratitudineacontemporanilor aduce cu sine disperarea: Dar deva fi vreodată duşmanul să se­abată/ La graniţeleţării, călcând un pact jurat,/ Vor căuta cu toţii desunt încă­n palat/ Să mă ridic la luptă, cu oastea,de îndată.// Şi­am să mă bat, fireşte. Şi­am să înving.Şi­apoi?…/ Batjocorit de prieteni m­oi cufunda­nnoroi.

Nu doare ingratitudinea totuşi atât de tareca trădarea prietenilor, sentiment pe careeul liric îl trăieşte în profunzimea nadirului

fiinţei sale fragile şi delicate, simţindu­se pustiu,tolerat, marginalizat şi trădat, acceptat din milă.Drama existenţială se rezolvă simplu, după unscenariu arhicunoscut: Dar nu le fie teamă. Amtreizeci de talanţi/ Şi­i dau pe toţi în schimbul unuisărut de moarte. (Trădat) Holda, frunza, marea,toamna, primăvara, iarna, amurgul sunt tot atâteamotive lirice convergente în volumul Lumina dinprăpastie de Constantin Cubleşan, volum aşezatsub imperiul timpului.

Ciclul Chemarea lunii adună poemele pe temaiubirii, în care iubita este o apariţie selenară, plasatălângă zidurile vechi ale cetăţii Bologa, între iarbăşi stele aprinse de safir, de mărgean. Sub imperiultimpului se caută un magic descânt ori un tainiccuvânt, ritual necesar pentru a reînvia iubirea trecută,iar dragostea­i o „dulce povară”. Îndrăgostitul secaută pe sine, cel de altădată în apele verzi aleoglinzii, dorind să­i apară acolo imaginea femeiicu părul buclat, în veşnică aşteptare, asemeniPenelopei.

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 13

Constantin Cubleşan

Ipostaza feminină cu privirea galeşă a ochilor albaştri sugerează fidelitateaiubirii şi promisiunea unei trăiri oferite de „otrava divină”, băutură a zeilor,echivalentă cu frenezia euforică a dragostei din grădinile Semiramide,

cu fiorul şi dezmierdările tandre ale trupurilor molatece, cu sărutările ascunseori şoaptele dulci. Femeia devine în spaţiul metaforic al poemelor o compoziţieoximoronică exprimată prin interogaţie retorică: „Ori eşti plânset ori eşti cânt?”;brumă şi noapte, vântul şi marea. Boarea şi fumul sunt cei doi îndrăgostiţicare se metamorfozează prin complementaritate în elemente ale evanescenţei,ca o dulce iluzie, cum este viaţa însăşi. (Cantilenă) Cântecul de pahar devineo romanţă de iubire, perechea de îndrăgostiţi trăieşte clipa fugară, iar roua aregust de pelin. Refrenul muzical Mai toarnă­mi, iubito, o cupă cu vin revine lafiecare catren, cu uşoare modificări, ca un îndemn spre euforia dionisiacă a trăirii,amintind de versurile lui Omar Khayyam. Chemările iubirii se rostesc Pe poteci dedoruri ninse ori Lângă şipotul sfinţit, toposuri prielnice desfăşurării erosului, cadrunatural securizant. Eternizarea sentimentului de iubire presupune transcenderealimitelor, trecerea dincolo, eul liric redevenind copil Cu picurii de aur ai stelelorpe pleoape, reuşind oprirea timpului la momentul oportun: Va fi o clipă­n carevei fi din nou aproape/ Întruchipată­n ierburi ori renăscută­n flori/ Iar eu mergândpe drumul de dincolo de moarte… (Va fi…) Cu o incantaţie de vrajă, iubita esteinvitată şi momită de către îndrăgostit cu turtă dulce de la Turda, cum se poateobserva în Cântec. Plecarea iubitei aduce sentimentul melancoliei şi regretului:Sunt trist ca o barcă uitată, dar şi pierderea rosturilor fireşti ale lumii: De cândte­ai dus nimicul îmi calcă­n bătătură/ Nu pot lega o vorbă, nu pot zidi vreun fapt;/

Aş vrea să trec deşertul cu­o altă caravană,/ Dar nu sunt călăuze şi nu ştiu cesă fac… (De când te­ai dus…) În postura unui eu liric creator, absenţa iubiteiechivalează cu pierderea inspiraţiei, imposibilitatea de a mai avea acces la actulcreaţiei, pierderea încrederii în forţele proprii, lipsa curajului. Rămâne doar visulde iubire la care poetul are acces: Clopoţeii brânduşelor moarte/ Răvăşit dezăpezi îi ascult.// Dac­ar fi să te­ntorci, doar o clipă/ Să­mi surâzi, ca­n trecut,uneori,/ Aş jura că în noaptea aceasta/ Fulguieşte cu raze de sori. (Ninge) Desigurcă volumul mi­a atras atenţia şi prin frumoasele balade, dar despre acestea vreausă tac. Deocamdată.

Închei cu rostirea cuvintelor criticului, atunci când face referire la colegulsău Mircea Popa, dar sunt sigură că fraza se adevereşte şi în cazul domnieisale: Aşa se face că această îndeletnicire a urcat cumva în simbol, iar azi,

prin translaţie, îi numim căutători de aur pe toţi aceia care îşi cheltuiesc energiaşi timpul, inteligenţa şi priceperea etc. în a scoate la lumina lumii fapte şi mărturiisemnificative în existenţa noastră, ce păreau pierdute, îngropate pentru totdeaunaîn molozul rămas de pe urma ridicării atâtor edificii de prim­plan, care s­au impusîn conştiinţa epocii, a istoriei. Unul dintre aceşti căutători de aur este scriitorulConstantin Cubleşan. Accept votul dumneavoastră pentru această afirmaţie,dragi lectori, prin punerea mâinilor pe creştetul unui copil sau aşezarea priviriipe splendoarea unei flori de mai, cu gândul la Constantin. Constantin Cubleşan,poetul, aflat sub imperiul timpului.

Profil de optzecistMircea POPA

Fac parte din aceeaşi generaţie cuConstantin Cubleşan, cu care m­amcunoscut încă din facultate, la numeroasele

şedinţe comune pe Filologie, dar mai ales la şedinţelede cenaclu studenţesc, unde el se afla mai totdeaunaîn compania lui Mircea Braga şi Marcel Mureşeanu.Avem, prin urmare, în spate, din anii ’57­’58, maimult de o viaţă de om, pe care am petrecut­oîmpreună, colaborând la aceleaşi reviste, scriinduneori despre aceeaşi oameni, având aceiaşi prietenişi bucurându­ne de succesele fiecăruia ca de alenoastre proprii. Împreună cu el şi cu V. Cacoveanuam petrecut multe vacanţe împreună la ştranduloraşului, în ieşiri la iarbă verde sau prin unelecălătorii binevenite (amândoi aveau maşini,pe când eu nu, iar Trabantul prietenului meu ne­adus deseori pe meleaguri şi în locuri nevisate),sunându­ne şi vizitându­ne reciproc, sărbătorindîmpreună revelionul sau zilele noastre de naştere.Am fost nelipsiţi de la spectacolele la teatru (eierau şi dramaturgi), la spectacole de operă sau laconcertele Filarmonicii, la cafenele şi localuri, amjucat fotbal pe terenul din parcul oraşului, ne­amînsoţit la lansări de cărţi, la conferinţe şi evenimenteculturale, am făcut curte uneori aceloraşi fete,ne­am risipit tinereţea şi preaplinul existenţialîntr­o emulaţie constructivă şi productivă. În timpce V. Cacoveanu era mai întotdeauna nemulţumitde toţi şi de toate, catastrofic şi negativist, sarcasticşi nimicitor, servindu­ne întâmplări din viaţa reală,luate din toate sferele vieţii, dar mai ales din politicăşi sport, având la îndemână o sursă inepuizabilăde informatori şi o largă reţea de surse diverse(lucra în presă), Titi Cubleşan, cum îi spuneamnoi, era cel care reprezenta celălalt versant al vieţii,privind lucrurile prin prisma lor comică, neangajantă,ironică, persiflantă, care ne trezea la realitateabrutală şi necosmetizată.

Este din fire un ins bonom, jovial, săritor, buncu toată lumea. N­a refuzat rugămintea mai nici­unuia dintre cei care l­au asaltat să scrie despreei şi despre cărţile lor, chiar dacă acestea eraumodeste, n­a jignit şi n­a purtat polemici cu nimeni,a căutat şi a găsit întotdeauna partea bună aoamenilor, fenomenelor, întâmplărilor. Viaţa saa fost viaţa obştii scriitoriceşti, cunoscându­i personalpe foarte mulţi dintre scriitorii acestei ţări, atât printrecerea sa prin redacţiile Tribunei şi Stelei, editurii,radioului şi teatrului clujean, simpozioanelor şireuniunilor scriitoriceşti, încât era întotdeauna o minăde povestiri, întâmplări, anecdote, snoave, amintiri,care cuprindeau în ele învăţăminte de viaţă şi unsâmbure moralizator. Era un foarte bun povestaş,avea plăcerea spusului sfătos, poseda o memoriefenomenală a faptului anecdotic şi calamburesc,a unui dar de a reconstitui fapte şi scene de viaţădemn de invidiat (multe dintre aceste amintiri şiîntâmplări trăite le­a comunicat cu artă remarcabilăîn cartea sa despre perioada tribunistă a vieţii sale),încât înclinaţia spre memorialistică îi este congenitală.În plus, este un om organizat, cu proiecte noişi uneori spectaculoase, cu viaţa drămuită (fărăimpresia de risipă şi dramatism inutil) şi dăruită

extrem de multor preocupări, pe care le frecventa cuaceeaşi pasiune şi înzestrare nedezminţită, indiferentcă era vorba de poezie, proză, dramaturgie, eseistică,critică şi istorie literară, literatură SF sau literaturăpentru copii. Scria uşor şi pricepea repede, la oscurtă ochire a textului, despre ce e vorba, putândreţine esenţialul şi decela adevărurile fundamentale.Este dotat cu o fantezie vie, cu o putere de muncăaşijderea, încât îţi făcea plăcere să­l întâlneşti şisă faci cu el schimb de opinii. Adeseori am călătoritîmpreună la Alba Iulia, ca profesori la Universitatea„1 Decembrie 1918” din acest oraş, fiind amândoinavetişti, şi fondul său plin de umor, fundamental

optimist, reuşea sămă stimuleze şi pemine ca să văd lumeaîn culori mai roze.

După ces­a fixat maicu putere

în domeniul munciiredacţionale, undepractica adesea cudezinvoltură criticade întâmpinare, scriinddespre cărţile ce­icădeau în mână, s­adedicat la un momentdat prozei, dorind cutot dinadinsul să devinăun scriitor de succes.A scris nuvele şipovestiri sentimentale,

realiste sau de moravuri, cu subiecte rupte dincotidian sau inventate, pentru ca apoi să descopereîn literatura SF un domeniu care i se potrivea maibine. Aici a şi obţinut primele succese notabile, carteasa Nepăsătoarele stele fiind răsplătită cu un premiual Uniunii Scriitorilor, iar succesul lui a fost sărbătoritde noi, prietenii lui, ca un succes al nostru, al întregiigeneraţii. Mai apoi s­a exersat în dramaturgie, scriindcâteva piese care s­au şi jucat pe diferite scene,unele dintre acestea reprezentând momenteimportante din viaţa urbei noastre. S­a încercatîn roman şi în proza scurtă şi ar fi rămas cantonataici, dacă evenimentele din decembrie n­ar fi adusschimbări importante în viaţa noastră, învăţământuluniversitar solicitându­ne mai mult pe laturaprelegerilor, cursurilor şi activităţilor didactice. Aşaa ajuns să predea la nou înfiinţata catedră de teatru,la Universitatea particulară „A. Iancu”, iar odată custabilirea mea şi a lui Mircea Braga la Universitateanou înfiinţată din oraşul Unirii, „1 Decembrie 1918”,mediul universitar l­a tentat şi pe el, viaţa universitarădevenind o a doua lui natură. Schimbarea a avut locfără regrete inutile, intrând uşor în noua sa ipostazăde „Herr Profesor”, titular al unor cursuri de Esteticăşi Teorie literară, dar şi cursuri speciale.

A condus împreună cu noi teze de doctorat, afăcut referate, a iniţiat şi propus teme de lucru pentrucadrele didactice sau pentru studenţi. Este un om cuidei, ştiind bine ce şi cum ar trebui lucrat, ce scriitori

şi probleme ar merita atacate,ce etape ale literaturii noastrese prezentau cu numeroasegoluri. După ce se ocupaseani la rând de sectorulclasicilor, Delavrancea,Coşbuc, Creangă, Rebreanusau Eminescu (acestuia i­adăruit un serial de referinţecritice, Eminescu în critica actuală, ajuns de curând laal zecelea volum!), preocupările sale s­au diversificatde la an la an, urmând nu numai un ritm greu deegalat, ci chiar greu de urmărit în abordările saleeditoriale multiple. C­tin Cubleşan n­a încetat săne surprindă şi să ne încânte prin stilul şi manierade rezolvare. Mulţi dintre scriitorii neglijaţi sau uitaţiau devenit obiect de cercetare critică şi investigaredocumentară, aducându­ne în atenţie nume ca IonLăncrănjan, Urmuz, Cioran, D.R. Popescu, Buzura,C­tin Virgil Gheorghiu, Ion Druţă, Pavel Dan etc. Aconceput şi prefaţat ediţii, a iniţiat dezbateri, a condusteme colective precum Dicţionarul personajelor dinteatrul lui Caragiale, Blaga, Sebastian etc. O muncăatentă pe text, o re­lectură a unor cărţi şi scriitori,l­a făcut să fie prezent cu diferite noutăţi în presanoastră literară din mai toate oraşele ţării.

N­a existat în ultimii ani lansare de cartela care să nu fi fost invitat, să nu fi participatla sărbătorirea unor colegi, să nu fi abordat

cu dezinvoltură şi pricepere teme şi motive noi.Capacitatea sa de orientare şi ritmul de elaborarene­a surprins pe toţi, prin munca şi debitul producţiei.Dacă înainte scotea o carte sau două pe an, acumscoate o carte pe lună, iar, după zicerea unui prieten,chiar pe zi. Numai în anul acesta ne­a pus în braţecartea de proză scurtă Femei, femei, femei, carteade istorie literară Mihai Eminescu. Lecturi analitice,cartea de poezie Văzduhul din cuvinte şi cea decritică de poezie Poezia de zi şi poezia de noapte.Desigur că această enormă risipă de energie s­a mairesimţit la sănătate, căci, cu vârsta, toate relele suntgata să te înconjoare. Neobosit rob al cuvântului, alscrisului zilnic, Constantin Cubleşan e gata oricândsă devoreze o bibliotecă într­o săptămână, să­i treacăprin mână producţia de poezie sau proză dintr­un an,sau toate cărţile unei editor. El concurează cu succesediturile, revistele (unde este prezent din sud înnord şi din nord în sud) şi pe toţi colegii săi la un loc.Semănând tot mai mult cu Sadoveanu, prin staturamasivă şi grea, prin robusteţea făpturii şi a gesturilor,Constantin Cubleşan este un Sadoveanu contem­poran, peste prestaţia sa literară neputându­setrece cu uşurinţă. Opera sa vastă şi diversificată îşiaşteaptă încă cercetătorul, spre a­l judeca şi plasala locul ce i se cuvine. Rotunjind de curând, la 16mai, vârsta de 80 de ani, el rotunjeşte un adevăratcerc al literaturii române, în care pagina sa dedicţionar tinde să capete alura de clasic. Onestitateaşi dragostea pe care a manifestat­o în tot ce a scrispână acum îl transformă într­un mare truditor şi„trădător” de cuvinte, un slujitor devotat al frumosuluipe care îl respectăm şi îl iubim.

8

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201914

Florian Copcea, Eugen Simion sau mitulexistenţial al scriiturii, Editura Grafix, Craiova,2019

După ce schiţează această po(i)etică a jurnaluluiintim, stabilită cu o serioasă structură teoretică, cuevidenţierea principiilor, legilor, categoriilor „ficţiuniinonficţiunii" de Eugen Simion, Florian Copcea expunedetaliat opiniile lui Samuel Pepys, Maine de Biran,Roland Barthes, Benjamin Constant, Maurice deGuérin, Paul Léautaud, Robert Musil, Thomas Mann,Raymond Queneau, Witold Gombrowicz etc.şi, bineînţeles, ale diariştilor români.

Cercetătorul literar Florian Copcea coloreazăaceastă panoramare a diariştilor cu reconturareapersonalităţilor intelectuale şi artistice ale unora dintreei şi – ceea ce ni s­a părut deosebit – a simpatiilorşi antipatiilor (mai precis: a reţinerilor, rezervelor)manifestate faţă de cei analizaţi şi portretizaţi.De reţinut, în acest sens, darul disociativ, sistematist,portretistic şi esenţialistic pe care­l are Eugen Simionîn exegezele sale, el dovedindu­se şi un moralist peteren estetic, ca să zicem aşa, care l­au influenţatprofund pe autorul cărţii de faţă. (Acad. Mihai Cimpoi,pe coperta a patra)

Bianca Osnaga, Conştiinţa tragică emi­nesciană, Editura Eikon, Cluj­Napoca, 2014

Autoarea propune un concept mai cuprinzătorpentru înţelegerea personalităţii poetului, acela deconştiinţă tragică. [...] Pesimismul şi tragicul suntcategorii în strânsă legătură cu problema existenţeirăului în lume. [...]

Analiza unor texte eminesciene se distingeprin observaţii de fineţe, Bianca Osnaga propunândo serie de interpretări originale pe marginea unordelimitări cum ar fi: răzvrătire şi vizionarism, tragicşi melancolie, ironia romantică şi revoltă, tragicul şirăzvrătirea, tragicul şi sentimentul finitudinii, geniul­demon, geniul­titan, demonul­titan, geniul­demon vs.fiinţa „comună”. Observaţia că în poezia lui Eminescuregăsim o natură estetizată deschide noi posibilităţide lectură ale unor texte des solicitate în comentariilecritice. [...]

Un model de lectură cu totul dezinhibată, undese fructifică o serie de idei referitoare la tragic,este interpretarea poemului Melancolie.

Teza de doctorat a Biancăi Osnaga demonstreazăcă autoarea a ajuns la un stil critic elevat, carese sprijină pe o bogată informaţie, pe o interpretaresagace a textelor şi pe o sensibilitate mereuproaspătă faţă de tot ce este nou în legăturăcu subiectul abordat. [...]

Lucrarea Biancăi Osnaga reprezintă o contribuţieremarcabilă la cunoaşterea operei eminesciene, careva stârni, fără îndoială, interesul eminescologilor.(Ovidiu Moceanu, pe „manşeta” copertei întâi)

Petre T. Frangopol, Mediocritate şi excelenţă.O radiografie a ştiinţei şi învăţământului dinRomânia. Volumul 7, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj­Napoca, 2019

Lansarea volumului 7 Mediocritate şi excelenţă,o radiografie a ştiinţei şi învăţământului din Româniaal colegului nostru prof. Petre T. Frangopol, membrude onoare al Academiei Române, este încă o dovadă,dacă mai era nevoie, al convingerilor sale profundecă învăţământul, educaţia tinerei generaţii constituiefundamentul, prezentul şi viitorul unei naţii. Cerce­tarea ştiinţifică, frontul înaintat, vârful de lanceal cunoaşterii, pepiniera formării elitelor în ştiinţăşi în cultură în general, este implicit şi trebuie săfie un obiectiv major al politicii unui stat preocupatpe termen mediu şi lung de soarta poporului său.

Românii, un popor cu o istorie complexăşi frământată, nevoiţi să se adapteze şi să

supravieţuiască, sunt dotaţi cu capacităţi intelectualede un înalt potenţial, cu o singură condiţie, să fieeducaţi, la şcoli bune, cu profesori dedicaţi, cu har,cu vocaţie, generoşi şi înţelepţi, adevărate călăuzeale noilor generaţii. Au existat mulţi asemenea dascălişi încă mai există. În acelaşi timp, trebuie identificaţitinerii absolvenţi ai universităţilor noastre şi ajutaţisă­şi pună valoarea în slujba poporului din careprovin. (Acad. Victor Voicu, vicepreşedinteal Academiei Române, la începutul prefeţei)

Aurelia Meghea, Cercetând tot mai adânc măîntăresc în credinţă. Termodinamica şi Trinitatea,Editura Printech, Bucureşti, 2019

Această lucrare s­a născut dintr­o experienţăde viaţă relativ recentă a autoarei, care şi­a pus învaloare cunoştinţele de specialitate din domeniultermodinamicii, unul din capitolele fundamentale alechimiei fizice şi ingineriei, într­unul din momentele încare inspiraţia ştiinţifică intră în rezonanţă cu revelaţiadivină. Transformările spirituale trăite de autoare înîncercarea sa de a argumenta paralelismul dintre celetrei principii ale termodinamicii şi ipostazele Trinităţii,ca raportare între umanitate şi divinitate, se potconstitui în îndemnuri convingătoare pentru cititori dea reflecta pe cont propriu asupra existenţei şi măreţieiFiinţei Supreme. (Acad. Alexandru Surdu, în Prefaţă)

Semn(al) de carte

Seniori ai culturii

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 15

Un reviriment demnde consemnatcunoaşte proza lui

Constantin Cubleşan în aniidin urmă. În 2016 i­a apărutromanul de tandre reflecţiiasupra timpului trăit şi povestitîn dulcele stil ardelenescAnotimpuri paralele, în 2018

a văzut lumina tiparului un set de povestiri reunitesub titlul Prăbuşirea îngerului, iar anul acesta e dinnou prezent în librării cu un grupaj de patru prozescurte, subintitulate „microromane”, purtând pecopertă denominaţia repetitivă Femei... Femei...Femei. Trebuie spus că acest ultim volum esteo continuare a celui precedent, având ca obiectivprozastic caracterizarea unor tipologii feminine prinseîn diferite ipostaze de trăire a sentimentului iubirii.

În volumul de nuvele intitulat tot Femei (numai osingură dată!) al lui Mihail Sebastian sunt portretizate6 femei (o româncă şi cinci franţuzoaice). În cartealui Constantin Cubleşan sunt 4 femei – 4 nuvele şifiecare naraţiune e axată, ca problematică, pe un alttip de iubire: Justina – iubirea vis, Theodora – iubireaabandonată, Eleonora – iubirea imposibilă şi Melinda– iubirea misterioasă. Fiecare povestire are câteun subtitlu, extras ironic din conţinutul intrigii.

Justina sau Om la remorcă spune povestea unuicronicar de teatru pornit din Cluj cu Trabantul săupentru a participa la un festival de teatru la Arad.Pe la Negreni, maşinuţa se strică şi e tractată înapoila Cluj de un Mercedes. Cuplul auto e ilar, dar elascunde pasiunea incipientă a personajului pentruautostopista Justina care rămâne în apartamentulcronicarului de teatru şi trăiesc împreună o iubire

ca­n romane până când visul se spulberă. Subiectule abil împins în ambiguitate, aşa încât iluzia iubiriinu poate fi încorporată în realitatea ostilă şi Justinatrebuie să dispară, ori alungată de familia bărbatului,ori lovită de un TIR pe şosea. Echivocul deznodă­mântului enunţă fragilitatea şi amărăciunea amăgirii.

Theodora sau Voiajul de nuntă o aduceîn scenă pe voluntara fiică a unui directorde combinat din anii dictaturii ceauşiste

care îl vrea de soţ pe inginerul Viorel cu care pleacăîn voiaj de nuntă la Viena şi Paris. Dar Theodorarămâne la Paris, se desparte de Viorel şi bietulinginer se îmbolnăveşte. Mama lui merge după el laParis, el, bolnav, moare acasă, dar bătrâna lui mamă– ironia sorţii – e amendată pentru că n­a predatpaşaportul în 24 de ore de la sosirea în ţară. Desigur,sunt amendate practicile absurde, sinistre aleregimului totalitar; din acest punct de vedere prozelelui Constantin Cubleşan din acest volum trădează/respiră o atmosferă vetustă, ajustată cu irizantecomponente postdecembriste.

Eleonora sau Asta a fost tot? debutează cuînmormântarea unei actriţe din provincie, mai exact,din Bistriţa, Eleonora Codreanca, la care participăşi naratorul, secretarul literar al teatrului. Impresionatde viaţa ei, „o poveste cu o mulţime de meandre”,el deapănă biografia artistei, asezonată cu elementede culise din teatru, astfel că prozatorul face oincursiune din interior în problemele de repertoriuşi de conduită artistică din ultimii ani ai dictaturiicomuniste. E configurat şi momentul trecerii lademocraţia postdecembristă, cu exaltările de rigoare.Firul strict epic are în vedere pe Eleonora carecedează lui Coriolan Rodna şi dă naştere unei fete,

pe nume Florina. Aceasta se îndrăgosteşte deValentin, fiul lui Coriolan Rodna şi vor să secăsătorească. Subiectul are ceva din stranietateadezvăluirilor scandaloase, decupate dintr­un contextde existenţe comune.

Melinda sau Toamna biciuirii noastre este ocronică la castel misterios, decantată în frazareromanţioasă şi aşezată în chenare realiste. Versulshakespearean Iarna vrajbei noastre este deturnatironic în Toamna biciuirii noastre pentru a cuprindenu numai biciuirea sentimentelor eroilor, dar şiatingerea teribilului moment al cedării Ardealuluide Nord din 29 august 1940. Naratorul ajunge laconac şi este angajat să ajute la aranjarea arhiveigeneralului Mauriciu, mort în Primul Război Mondial.Ameninţarea războiului, refugiul distrug relaţiile debună înţelegere dintre români şi unguri. Sunt inseratescene de violenţă peste cele idilice. Doamna O.de Rozalinda, domnul Szatmary sunt personaje bineconturate, prinse în vârtejul vremurilor schimbătoare.Melinda e expresia dăruirii enigmatice.

În volumul Prăbuşirea îngerului, povestirileglisează adesea spre structuri decameronice,evident îndreptate spre umorul caustic;

în Femei... Femei... Femei... prozatorul se aratămai preocupat de învelişul socio­cultural al poveştii,de aceea naraţiunile sunt mai extinse, mai sobre,mai echilibrate, mai ancorate în realitatea faptelorrelatate. Balansul tematic între cele două lumievocate stăruitor (înainte şi după decembrie 1989)constituie una din trăsăturile prozei lui ConstantinCubleşan la cei 80 de ani ai săi, liantul investigărilorîntre trecut şi prezent.

Prozatorul Constantin Cubleşan aziAdrian ŢION

O carte de referinţăRaia ROGAC

Volumul O istorie ilustrată a românilor dela est de Prut, din 1791 până în prezenta istoricului Octavian D. Ţâcu s­a bucurat

de o frumoasă lansare, care a avut loc joi, 17ianuarie, la Biblioteca „Onisifor Ghibu” din Chişinău.Surprinzător, dar şi plăcut pentru autor şi editor,a fost momentul când publicul, select şi numeros,a făcut coadă nu numai după autografe, dar şi pentruprocurarea cărţii, stocul fiind epuizat în doar câtevazeci de minute. Iată că această practică mondialăîncepe să fie exersată cu succes şi în R. Moldova,semn de îndreptăţită apreciere a efortului intelectualal istoricului şi al editurii, fiind vorba despreprestigiosul grup editorial Litera, adică Vidraşcuşi fiii. Înainte de a mă referi la discuţiile principale şiaprecierile din cadrul lansării, voi prezenta pe scurtcartea şi pe cel care a alcătuit­o, amintindu­ne aicide poezia lui Tudor Arghezi: Carte frumoasă, cinstecui te­a scris/ Încet gândită, gingaş cumpănită;/ Eştica o floare, anume înflorită/ Mâinilor mele, care te­audeschis. Deci, a fost deschis drumul către lectură,cinstea rămâne să se îndrepte şi către cititori. Esteo carte şi de zile mari, dar şi de căpătâi, o cartecare se impune a fi la îndemână oricui, cerculdestinatarilor fiind foarte extins, pornind de la elevişi studenţi şi încheind cu nonagenarii. Este o cartecare răspunde la numeroase întrebări ce ţin deadevărata istorie şi identitate a neamului românesc,de chestiuni care până nu demult au constituitadevărate enigme, fiind de multe ori măruldiscordiei între etnii, ba chiar şi familii, unii membrideclarându­se moldoveni şi vorbitori de limbămoldovenească, iar ceilalţi români şi vorbitoride limbă română. Această aprigă dispută maicontinuă şi astăzi şi, după cum o să vedem,nu doar în Republica Moldova.

Istoricul Octavian D. Ţâcu s­a născut la 21august 1972, în satul Costuleni, raionul Ungheni,R. Moldova. Este conferenţiar la Universitatea deStat din Moldova şi cercetător ştiinţific coordonatorla Institutul de Istorie din Chişinău. A susţinutdoctoratul în istorie la Universitatea „AlexandruIoan Cuza” din Iaşi, în 2000. Dintre realizările salemai importante, menţionăm: ministru al Tineretuluişi Sportului din R. Moldova (2013), membrual Comisiei Prezidenţiale pentru studierea şiaprecierea regimului totalitar comunist în RM(2010), laureat al Premiului Naţional al Tineretuluiîn domeniul ştiinţei şi literaturii (2004), decorat cuMedalia Meritul Civic (2010). Autor a zece monografii,între care Problema Basarabiei şi relaţiile sovieto­române în perioada interbelică (1919­1939) şi 200 dearticole ştiinţifice, publicate în R. Moldova, România,Germania, Marea Britanie şi SUA. Coautor al BloguluiCentenarului Marii Uniri la Radio Europa Liberă.Maestru internaţional la box, participant la JocurileOlimpice din Atlanta (1996) şi medaliat cu argintla Cupa Europei din Lvov (1999).

Un specific al cărţii O istorie ilustratăa românilor de la est de Prut este că eaa văzut lumina tiparului graţie solicitării

din partea editurii. Vom reveni mai jos la mărturisireaeditorului Anatol Vidraşcu. Volumul este divizat în13 capitole şi vom prezenta titlurile, pentru ca cititorulsă­şi dea seama de importanţa şi valoarea cărţii.Capitolul I – Originile şi evoluţia românilor de laest de Prut; Capitolul II – Prima anexare: românii dela est de Nistru în cadrul Imperiului Rus (1791­1917);Capitolul III – Basarabia în secolul de dominaţieţaristă (1812­1917); Capitolul IV – Românii dinBasarabia şi Transnistria în actul Marii Uniri de la1918; Capitolul V – Basarabia în cadrul Românieiîntregite (1918­1940); Capitolul VI – ConstituireaRASSM şi RSSM; Capitolul VII – Basarabia în timpulcelui de­Al Doilea Război Mondial; Capitolul VIII –Administrarea românească în Transnistria; CapitolulIX – O istorie necunoscută: prizonierii români înURSS; Capitolul X – Reinstaurarea regimului sovieticîn Basarabia şi Transnistria; Capitolul XI – Politicileetnolingvistice şi culturale în RSSM. Rusificareaşi sovietizarea; Capitolul XII – Republica Moldova:de la comunism la integrare europeană (1991­2018);Capitolul XIII – Românii din spaţiul post­sovietic.Pentru facilitarea lecturii, lucrarea este completată cuo Introducere, Concluzii şi Abrevieri. Din Introducere

aflăm că Istoria românilor de la est de Prut comportăcâteva categorii de cercetare istorică şi anume: primareprezintă continuitatea şi integritatea istoriei acestuispaţiu cu istoria celorlalţi români, în special cureferinţă la istoria Ţării Moldovei până la 1812;cea de­a două este legată de anii 1775 şi 1812,care au marcat sfâşierea Ţării Moldovei de cătreImperiul Habsburgic şi Imperiul Rus, aflate într­orivalitate regională şi europeană cu Imperiul Otoman,care exercita suzeranitatea asupra Ţărilor Române.Ambele proiecte imperiale de modelare identitarădiferenţiată a românilor din Bucovina (partea de norda Ţării Moldovei) şi din Basarabia (partea sa de est)au pus începuturile unui proces de înstrăinare a lorde istoria celorlalţi români. Restul românilor din ŢaraMoldovei vor realiza ulterior unificarea cu cei dinŢara Românească şi vor pune fundamentele statuluiromânesc modern la 1859, susţine autorul. Despregeografia şi istoria politică a românilor de la est dePrut, Octavian D. Ţâcu arată că acestea cuprindpatru spaţii de referinţă. Primul este Ţara Moldovei,care apare de la 1359, iar în 1859 împreună cuŢara Românească formează statul român modern.

Al doilea estepartea de esta Ţării Moldovei,ocupată de ruşişi denumită –din 1812 –Basarabia, apoidin 1940/1944redevenită RSSMoldovenească,ca din 1991 sădevină RepublicaMoldova. Celde­al treileaeste regiuneatransnistreană,unde în 1924 afost creată RASSMoldovenească,care în 1940a devenit partecomponentăa RSSM, iardin 1990 s­aautoproclamat

Republica Moldovenească Nistreană. Prin exten­siune, acest spaţiu include totalitatea comunităţilorromâneşti din proximitatea frontierelor Românieişi a Republicii Moldova. Ultimul spaţiu de referinţăeste imensul teritoriu euroasiatic, unde româniiau ajuns în diferite perioade istorice, cei mai mulţiîn timpul Imperiului Rus, al Uniunii Sovietice,dar şi după dispariţia acesteia.

Istoricul evidenţiază trei proiecte statal­imperiale, care au conturat în timp actualapercepţie identitară a locuitorilor din teritoriul

Moldovei istorice. Primul este cel habsburgic, desorginte imperială, al doilea, de asemenea imperialist,a fost cel rus, iar cel de­al treilea este unul românesc,în esenţă naţionalist. Începând cu Revoluţia din 1848,iar ulterior după realizarea Unirii din 1859, acestaa pus începuturile statului român modern, al căruideziderat major era readunarea tuturor românilordin provinciile istorice într­un tot întreg. Începândcu 1359, populaţia românească de la est de Prutcunoaşte cinci mari procese de construcţie statal­naţională, implicând deopotrivă rusificare, românizare,europenizare, sovietizare (inclusiv rusificare şiucrainizare) şi moldovenizare, fiecare dintre acestealăsând o moştenire particulară asupra aspectuluisău identitar actual. În mare parte, cele cinci mariperiodizări au influenţat structura şi au determinatcompartimentarea cărţii lansate, care a rezultat înprocesul scrierii Istoriei ilustrate a României şi aRepublicii Moldova, publicată de Grupul EditorialLitera în 2017. Ulterior, în materialul prezentat învolumele consacrate istoriei Basarabiei, RASSM,RSSM şi Republicii Moldova, s­a adăugat un textnou, înglobat în Marea Istorie Ilustrată a Românieişi a Republicii Moldova, apărută în anul Centena­rului Marii Uniri la aceeaşi editură. Au fost incluse,de asemenea, materiale şi investigaţii făcute în cadrul

proiectului naţional pentrutineret Expediţiile Memoriei,iniţiat în anul 2013, care aveaca scop organizarea unordeplasări ale tinerilor, petimp de vară, către locuriledeportărilor sovietice aleromânilor din Basarabia.Până acum au fost realizate cinci expediţii de acestgen, primele două în Kazahstan, restul în Siberiaşi regiunile îndepărtate ale Federaţiei Ruse (Irkutsk,Novosibirsk, Tomsk şi ţinutul Krasnoiarsk). Autorulţine să mai releve că materialul documentar, dearhivă, în mare parte inedit, este mai ales cel cureferinţă la perioada sovietică. În anul 2010, înpremieră pentru Republica Moldova, prin Decretulpreşedintelui interimar de atunci, Mihai Ghimpu, afost creată Comisia pentru Studierea şi ApreciereaRegimului Comunist Totalitar din Republica Moldova,care a reunit treizeci de membri, în majoritateistorici. Comisia a activat într­un climat de presiuneconstantă, determinat atât de implicaţiile politiceinterne şi externe, cât şi de aşteptările foarte maridin partea societăţii faţă de rezultatele sale. În plus,perioada scurtă acordată funcţionării sale (mai puţinde şase luni), lipsa unui mecanism juridic clar deacces la arhivele Ministerului de Interne, Serviciuluide Informaţii şi Securitate sau Procuraturii Generalei­au îngreunat şi mai mult activitatea. Cu toateacestea, Comisia a deschis posibilitatea studieriiunor tematici puţin sau deloc cunoscute, prin accesullarg la arhivele sovietice din Chişinău, mai ales lafondurile depozitelor speciale ale SIS – fostul KGB,ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi aleArhivei Organizaţiilor Social­Politice din RepublicaMoldova (arhiva fostului CC al PCM), dar şi aleArhivei Naţionale şi ale Procuraturii. În calitate demembru al Comisiei pentru Studierea şi ApreciereaRegimului Comunist Totalitar din Republica Moldova,Octavian D. Ţâcu a beneficiat de accesul la multedintre dosarele închise, care prin lectura acesteicărţi vor deveni accesibile şi cititorului interesat.

Cartea este de format mare şi are 416 pagini.Prima copertă inserează o fotografie cu Podul deFlori de la Sculeni. Volumul cuprinde un număr marede fotografii de epocă. Deosebit de dureroase suntconcluziile autorului de la sfârşitul cărţii. Intenţio­nam să deschid aici câteva paranteze, dar m­amrăzgândit, lăsând o doză de curiozitate pentru aintriga cititorul dornic să cunoască adevăratul trecutistoric nu prea îndepărtat al neamului nostru.

Lansarea cărţii a fost moderată de cel carei­a dat viaţă către public – editorul AnatolVidraşcu, care a spus că editura are o

frumoasă colaborare cu tânărul istoric şi aceastăcarte i­a fost solicitată, având siguranţa că se vabucura de un interes sporit din partea cititorilor,dovadă fiind celelalte volume apărute tot la EdituraLitera, despre care am amintit mai sus. Vorbitorula mai specificat că Octavian D. Ţâcu are adunateîncă multe studii interesante, care pe parcurs sevor transforma în cărţi de istorie, necesare elevilor,studenţilor, doctoranzilor, dar şi oamenilor simpli decare au fost ascunse atrocităţile regimurilor totalitare.

Despre meritul noului volum au vorbit academi­cienii Andrei Eşanu şi Nicolae Dabija, arătând căistoricul Octavian D. Ţâcu a deconstruit mitologiasovietică a deosebirii dintre moldoveni şi români,încercând o reconciliere a românilor de la est de Prutşi o acceptare că şi ei sunt parte din spaţiul românesc,chiar dacă mulţi, de frică, dar şi influenţaţi de politi­cieni perverşi, nu recunosc încă aceste adevăruri.

Mesaje de apreciere şi felicitare pentru autorşi cei care au contribuit la apariţia volumului au mairostit dr. în economie, prof. Vasile Şoimaru, scriitorulIonel Capiţa, maestrul naiului Vasile Iovu. Ultimula remarcat că îl cunoaşte de mai mult timp pe autor,subliniind că e foarte bine că neamul nostru areasemenea personalităţi care luminează minteapoporului, exprimându­şi nedumerirea faţă de ceicare nu­şi iubesc ţara natală, casa de unde au pornitîn lumea mare, limba, portul popular etc., continuândcu un buchet de melodii care au îmbălsămat sufletelecelor prezenţi la lansare.

8

Podul de reviste

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201916

Fericit şi încărcat de emoţii, Octavian D. Ţâcu, către finalulevenimentului, a ţinut să mulţumească tuturor celor care l­au înaripatpentru a realiza acest volum de istorie contemporană, în primul rând,

editorului Anatol Vidraşcu, consătean din Costuleni, Ungheni, fără de care apariţiacărţii ar fi fost imposibilă, recunoştinţa îndreptându­se şi către tatăl Domniei sale,care i­a fost profesor de istorie şi i­a stimulat dragostea faţă de acest obiect, astfelcă alegerea domeniului studiilor universitare a fost fără dificultate – Universitateade Stat din Moldova, Facultatea de Istorie. Această alegere a fost consolidatăîn cadrul doctoratului în istorie, susţinut la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”din Iaşi. Autorul a mulţumit, de asemenea, întregii echipe de la Editura Litera,în mod deosebit colegilor istorici Dinu Poştarenco, Gheorghe Cojocaru ş.a., carel­au încurajat, colegilor de echipă în expediţiile efectuate în spaţiul euro­asiatic,

din Caucaz, Crimeea şi Ţările Baltice până în Asia Centrală, Siberia şi ExtremulOrient. Deja au fost realizate cinci filme documentare despre expediţiile dinSiberia. Vor mai fi realizate şi altele, pentru că de fiecare dată sunt descoperitenoi şi noi aspecte necunoscute, care se pot pierde odată cu purtătorii deinformaţii. Istoria este o frumoasă poveste. Dacă o deconstruim, rămânem fărămituri. Am vrut să fiu sincer cu mine. Am vorbit şi despre holocaust. Nu trebuiesă ne temem să abordăm spaţii de care unii istorici se tem, a concluzionat tânărulistoric, îndemnând toţi cititorii la lectură, înţelegere şi înţelepciune. Protagonistula mai reiterat că aşteaptă critici legate de apariţia cărţii, care s­a născut din maimulte cărţi şi care nu putea să apară altfel, pentru că atât editorul, cât şi autorulşi­au dorit un volum cuprinzător, pentru acoperirea unei tematici vaste şi cu multeabordări în premieră absolută.

Fenomenul literarromânesc dinex­Iugoslavia,

purtând „pecetea pragurilorstrămoşeşti” (Brânduşa Juica,

La confluenţa a două culturi. Literatura română dinVoivodina. 1945­1989, Ed. ICRV, Zrenjanin, 2012)şi aflat „la confluenţa unor determinări culturale şiinteretnice foarte variate” (Mariana Dan, Construcţiaşi deconstrucţia canonului identitar. Creaţie şiidentitate în literatura română din Voivodina, Ed.Libertatea, Panciova, 2010), a apărut relativ târziuîn cultura comunităţii socio­culturale din acest spaţiumultietnic, el fiind caracterizat „în primul rând prinfuncţional, şi abia apoi prin estetic” (Carmen Dărbuş,Virginia Popovici, Literatura de limba română dinSerbia şi antropologia culturală: suport de cursseminarizat, Ed. Risoprint, Cluj­Napoca/Ed. FondulEuropa, Novi Sad, 2012). Între cele două războaiemondiale, nicidecum nu se poate vorbi de o literaturăpropriu­zisă, cultă, ci de una populară, tributară atâtinfluenţelor folclorice, spontane, cât şi unei istorii„contorsionate”, care, totuşi, „a evoluat, precizascriitorul Slavco Almăjan într­un eseu din 1996,sub semnul conştiinţei identitare”.

Creaţiile literare româneşti au fost aşadarsubordonate, pe de o parte, imposibilităţii unor neo­parnasieni de a­şi orienta/racorda discursul ideaticla vectorii literaturii naţionale originale româneşti,iar, pe de altă parte, a depăşirii ideologiei bucheristecare solicita, mai ales, implantarea, să recunoaştem,primitivă, în cultură a genurilor şi speciilor literaredeja formate în aria geografică şi spiritualăa românilor din Regat.

În atare condiţii, în perioada la care ne raportăm,nu s­au produs în literatura română minoritară dinex­Iugoslavia mutaţii viguroase, acestea având să­şifacă simţită cu adevărat prezenţa după cel de­AlDoilea Război Mondial, a căror direcţie desprinsădin cultura folclorică a fost alterată de proletcultism.

Ceea ce trebuie reţinut: în contextual socio­politic­cultural de după prima conflagraţiemondială, literatura română din teritoriile

mărginite de Dunăre s­a menţinut la stadiul empiricde afirmare. La respectiva situaţie a concurat, pede o parte, conservatorismul unor persoane născutecu vocaţia de a se exprima în scris, acesta doveditîn permanenta preocupare a lor în a­i idolatriza pedeja cunoscuţii clasici români, iar, pe de altă parte,impulsului conştient de a perpetua graiul etnic.Graţie acestor (să le zicem) priorităţi, s­a reuşit,în timp, să se formeze un limbaj artistic imitativ,dar cu valenţe „polifonice”.

„Elita” destul de subţire a creatorilor români,supuşi unor modele de împrumut, în sensul directal cuvântului, nu a avut şansa, decât foarte târziu,şi prin intermediar, să­şi creeze un drum propriu,mai ales că interacţiunea dintre limbile românăşi sârbă provocase confuzii dezastruoase în ceeace priveşte supravieţuirea patternului cultural alliteraturii poporane. Tezaurul literar românesc, venitîn coliziune directă cu literatura sârbă donatoare(din arealul în discuţie) a suferit traume lingvisticeincomensurabile. Cu toate acestea, conştientizareade către scriitorii­ţărani a pericolului pierderii identităţiia generat o rezistenţă de necontestat, manifestatăde aceştia în faţa curentului de aculturaţie, care, înpofida impacturilor lingvistice, a oferit posibilitateamodernizării literaturii dialectale. Unul dintre cele

mai strălucite spirite cultural­artistice, de altfel primulcreator al poeziei în dialect bănăţean, a fost VictorVlad Delamarina (1870­1896) care, în publicaţiilevremii, cu har şi perseverenţă, şi­a asumat misiade a păstra varietatea şi bogăţia vocabularuluivechi al neamului românesc, moştenit din vremuriimemoriale. Poeziile bănăţeneşti. Întocmiri, alcăror autor este, aşezate modest, în 1898, de TituMaiorescu şi în paginile Convorbirilor literare, aveausă fie publicate postum în volum în 1902.

Criticul literar Virginia Popovici (Opinii şi reflecţii,Ed. Libertatea, Panciova, 2013, p. 135) consideră că:„În literatura dialectală sunt prezente cele trei genuriliterare: liric, epic/narativ şi dramaturgic. Creaţiilesunt scrise de amatori fără iniţiativă sau sprijin oficial,fără ca aceşti scriitori amatori să aibă vreo pregătirede specialitate. Paralel cu aceste creaţii ale lor sedezvoltă şi activitatea publicistică (gazetărească şieditorială), precum şi modalităţi teatral­spectaculare(teatrul sătesc de amatori) ori alte rostiri dialectale(monologuri, declamaţii, recitări) la serbările satelor,la festivaluri de poezie în grai bănăţean sau lafestivaluri de pantomimă, monodramă, umorşi satiră organizate în Banatul sârbesc.”

Literatura dialectală, definită drept parte din„barocul etnografiei româneşti” (Idem, p. 219), îşiare începuturile în preajma anului 1582 (cf. istoriculuiI.D. Suciu), fapt care certifică potenţialul creator alcondeierilor în grai şi explică totodată fenomenul demulticulturalitate ale cărui forme de expresie, datorateliteraturii folcloristice, s­au diversificat permanent,îmbogăţind irevocabil materialul poetic popular cult.

În paralel, şi la românii din regiunile Timoc,Morava, Homolie şi sudul Dunării se detecteazăexistenţa unei mişcări de emancipare naţională şiculturală, soldată cu punerea în valoare a moşteniriiseculare a „evlaviosului neam” românesc obligatsă suporte consecinţele unui travaliu identitar tragic.Un vizionar al etnicilor români sud­dunăreni a fostCristea Sandu­Timoc (1916­2012), cel care aveasă debuteze poetic în anul 1936 în revista Izvoraşuldin Bistriţa Mehedinţiului. El a adunat „frângurele/frântunele” de cântece bătrâneşti şi balade în graiulromânesc arhaic, pe care le­a publicat şi în ziarulNădejdea din Vârşeţ, Universul, Curentul, Timocul,Revista Fundaţiilor Regale, Timpul, Şcoala şi viaţa,Orizont, Familia, Tribuna, Steaua şi Folclor literar(Timişoara). În anul 1943 toate acestea vor fiintroduce în cartea Poezii populare de la româniidin Timoc (Ed. Scrisul Românesc, Craiova).

Circulaţia cântecelor populare „de la lumeadunate” în rândurile poporului de la oraşeşi sate a dat dreptul la existenţă a graiului

autentic utilizat şi, astfel, la protejarea limbii româneîmpotriva infiltraţiilor slave şi a invaziei elementelorlingvistice străine. În felul acesta, graiul sud­dunăreans­a conservat, păstrându­şi, susţinem, farmecul şidulceaţa provenită din rădăcinile sale geto­dacice.

Merită menţionat aici şi aportul folcloristului de„avangardă” Gheorghe Alexici din Straja la culegereaprimelor „documente de cultură orală”. Cartea saTexte din literatura poporană română, apărută în1899, pe cheltuială proprie, la Budapesta, cuprindevariante de cântece epice şi balade culese „din gurapoporului” din localităţile Straja, Mesici şi Oreşaţ.Aceasta este deosebit de valoroasă pentru culturaromână. În revista Luceafărul nr. 22 din 1903, tipărităla Budapesta, sub titlul Din trecutul poeziei poporaneromâne, el va scrie, justificând parţial curentul slav

pătruns forţat în cultura românească: „Aceleaşicondiţii de trai, legăturile geografice, istorice,etnografice şi încrucişările de sânge au lăsat urmeneşterse în fiinţa etnică a popoarelor din răsăritulEuropei, cari urme se vădesc mai lămurit în productulnefalsificat al geniului lor: în poezia poporană, înmuzică şi jocuri. Să nu uităm însă un lucru, că nunumai spre pildă portul şi poveştile trec de la poporla popor, dar mai cu seamă o baladă sau o legendă,un cântec duios or vesel, un joc plin de mişcare şiatrăgător...” Iată ce mărturiseşte el în legătură cumodul de valorizare a „materialului adunat”: „N’amadios nici un cuvânt către el (către popor – n.n.), darnici nu l­am dires precum fîceau unii în trecut.[…]Textele adunate de mine nu le­am poleit; nu­s aurtopit şi turnat, ci numai bruşuri de aur, cum le­amscos din baia nestimată şi fără margini, din poporulromân.” Activitatea de filolog şi folclorist a luiGheorghe Alexici este ilustrată de Ionela Mengherîn lucrarea Texte din literatura poporană română(Editura ICRV, Zrenjanin, 2014), care este de părerecă acesta „şi­a concentrat atenţia asupra promovăriivalorilor limbii şi literaturii române...” şi că „GheorgheAlexici înlătură «un gol» existent la acea dată înpractica de înregistrare a folclorului în Banat şi afolclorului în genere…” Parcurgând creaţiile popularedin anexele cărţii, se constată că, la transcrierealor, Gheorghe Alexici a respectat întrutotul metodeleştiinţifice de ortografiere dialectologică a particularităţiifonetice a textelor.

În context, semnalăm lucrarea savantuluisârb Ivan Popovici – Geschichte der sârbo­kroatischen Sprache (O. Harrassowitz,

Wiesbaden, 1960, XX+687 p.), unde se demon­strează fără echivoc că la graniţa lingvistică din sudulDunării s­au format şi încă se mai păstrează unităţilexicale prezumtiv străromâne în care se pot depistaintens urmele contangenţiale cu limbile sud­dunărene;dintre acestea amintim limba latină vulgară. Am luatacest exemplu de studiu foarte important pentrudemonstrarea originii limbii române care se vorbeşteşi azi în Serbia de nord­est pentru a susţinetemeinicia ideii că substraturile lingvistice ale limbiiromâne din zona precizată şi­au păstrat descendenţaetimologică geto­dacică, împrejurare care a facilitattendinţa de ţinere a ei în stadiul primitiv, excelentconservat. Aşa se explică de ce în provinciile Timoc,Morava, Homolie şi sudul Dunării nu putem vorbide o literatură română propriu­zisă şi nici desprescrisul în grafie latină.

În sensul acesta, ne interesează de ce înVoivodina altfel se prezintă lucrurile. După PrimulRăzboi Mondial, continuându­se interesul manifestatpentru viaţa culturală, spirituală şi literară, prinapariţia publicaţiilor Convorbiri pedagogice (SatuNou, 1886­1888), Dreptatea (1893), Educatorul(Coştei, 1909­1913), Familia (Vladimirovăţ, 1910)şi a gazetelor Opinca (1918­1919), Grai Românesc(1923­1929), Cuvântul satelor (1926), Lumina (1927),Zorile Banatului (1928), Biruinţa (1938), Nădejdea(1927­1944), s­a produs inevitabil afirmarea „unorscriitori interbelici minori, intelectuali veniţi dinRomânia” (Virginia Popovici, Op. cit., p. 12).Discursul liric al condeierilor ţărani a fost axat,în special, pe perpetuarea filonului folcloristical graiului dialectal, structurat pe o multitudinede câmpuri lexico­semantice care au permis,într­un anumit fel, diversificarea şi menţinereaîn uz a „construcţiilor păstoreşti” (Eugen Coşeriu).

Literatura română din Serbiaîntre cele două războaie mondiale

Florian COPCEA

Podul de reviste

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 17

Ştiinţa, parte a culturii

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201918

În opera filosofică a lui Lucian Blaga,un loc aparte ocupă referirile la filosofia ştiinţeişi îndeosebi la filosofia matematicii. La decesul

său din 1961, volumul al paisprezecelea al operelorsale, intitulat Experimentul şi spiritul matematic, segăsea în stadiul de manuscris. Prima ediţie a lucrăriia apărut postum, în 1969, la Editura Ştiinţifică,beneficiind de o prefaţă scrisă de Călina Mare.Acestei ediţii i­a urmat o alta, la Editura Minerva,în 1983, de data aceasta îngrijită de Dorli Blagaşi beneficiind de o prefaţă scrisă de AlexandruTănase. Atât în ediţia din 1969, cât şi încea din 1983, probabil datorită restricţiilordin acea perioadă, s­au omis unele pasajedin manuscrisul original. Cu siguranţă,aceste omisiuni, ca şi alte raţiuni, audeterminat Editura Humanitas ca în1998 să reediteze lucrarea Experimentulşi spiritul matematic, de data aceastaconformă în totalitate cu manuscrisullui Lucian Blaga, aflat acum la MuzeulLiteraturii Române.

Lucrarea prezintă interes atât pentrufilosofi, cât şi pentru matematicieni. Pentrufilosofi, deoarece sunt multe aspecte alefilosofiei ştiinţei relevate aşa cum pânăla mijlocul secolului XX nu se mai întâm­plase, iar pentru matematicieni, pentrucă explică rolul „născocirilor” matematice,din antichitate şi până în zilele noastre,la evoluţia cunoaşterii umane. Cuplareadescoperirilor matematice la experiment, carenu este numai o simplă observare a empiriei, aşacum se prezintă ea simţurilor noastre, ci dirijareaintenţionată şi complexă a unor realităţi, îl determinăpe Lucian Blaga să numească această cuplaresuprametodă şi să demonstreze superioritateaexperimentului galileo­newtonian, în care mate­matica se articulează experimentului ştiinţific.

Pe parcursul lucrării, Lucian Blaga revinemereu la rolul gânditorilor greci, la faptulcă ei au fost primii care s­au desprins de

gândirea mitologică. De altfel, putem considera căapariţia lucrării Experimentul şi spiritul matematic afost pregătită încă din 1941, când autorul a publicatcartea Despre gândirea magică, unde face multereferiri la introducerea numărului imaginar i, care,deşi a fost o creaţie matematică, a dat o dezvoltaredeosebită mecanicii şi în special mecanicii fluidelor.

În urma analizării unor cercetări care nu intervinîn mod expres în mersul naturii, cu scopul de arecolta cunoştinţe necesare nevoilor umane, autorulajunge să demonstreze saltul imens şi necesar

al cuplării matematicii la experimental ştiinţific. Autorulurmăreşte evoluţia istorică a marilor cuceriri ştiinţifice,pentru a demonstra că numai articularea în toateresorturile sale a experimentului cu descoperirilematematice, din acea perioadă, le­a asigurat reuşita.

O interesantă observaţie este legată de faptul că,după efervescenţa intelectuală greacă, nu europeniiau continuat cercetările lor, ci arabii, şi îndeosebiindienii, care au dezvoltat cercetările matematiciigreceşti şi mai ales a ceea ce grecii ocoliseră,introducerea lui zero şi a numerelor negative.

Lucian Blagaprecizează că abiaîn secolele XII­XIIImistica creştină îşiîndreaptă atenţiaasupra misterelornaturii, acreditândideea că MareleAnonim a gânditşi inclus mistere denepătruns în naturacare ne înconjoară.Numai aşa seexplică evoluţiaspectaculoasăa descoperirilorştiinţifice în secolelecare au urmat celormenţionate mai sus.

Oaltă calitate a lucrării este aceea căautorul reuşeşte să distingă domeniilede reuşită a cercetărilor experimentale

în diferite epoci istorice. Spre exemplu, se subliniazăcă cercetările gânditorilor greci s­au concentrat maimult spre statica empiriei, în timp ce în Evul Medius­a acreditat ideea că tot ce este în jurul nostru esteîn mişcare, nimic nefiind fix, iar ştiinţa dinamicii acunoscut un nebănuit avânt. Nicolae Oresme (1325­1382) este primul savant care, pentru a caracterizamişcarea, apelează la mijloace matematice,introducând nişte linii verticale (astăzi ordonate)care indică intensitatea mişcării. Fără aceste ideiale lui Oresme, poate că Descartes nu ar fi pututcrea, câteva secole mai târziu, geometria analitică,iar ideile lui Descartes au favorizat introducereacalculului infinitezimal, de către Newton şi Leibnitz.Fără matematizarea imaginată de Oresme, Galilein­ar fi putut stabili legile căderii libere şi nici n­arfi putut concepe principiul inerţiei, sau principiulperseverenţei, cum era el numit atunci. Urmărindistoria gândirii omeneşti, Lucian Blaga demonstreazăcă fără îmbinarea experimentului cu matematica

nu s­ar putea pătrunde înesenţa fenomenelor, nu s­arputea opera cu concepte, caresunt abstracţiuni, cu entităţicare nu există decât in minteanoastră. Aşa, spre exemplu,noţiunea de punct geometric, fără nicio întindere,fără greutate, fără niciun atribut material, nu existădecât în mintea noastră, fiind un concept abstract.Numai datorită faptului că ştiinţa de tip galileo­newtonian a operat cu abstracţiuni, cu concepteabstracte, ca şi a introducerii timpului ca parametrunumăr real, ca entitate matematică, au fost posibiledescoperirile ştiinţei moderne.

În lucrare se subliniază că, urmărind evoluţiaistorică a matematicii, avem impresia că ea esteo ştiinţă care se dezvoltă autonom, dar de cele

mai multe ori ea a primit impulsuri şi cerinţe din fizică,mecanică, biologie, astronomie etc. Chiar atuncicând avem impresia că unele „născociri matematice”,aşa cum denumeşte Blaga unele entităţi matematice,nu au nicio legătură cu empiria, au fost numeroasecazurile în care, după secole şi chiar milenii eleşi­au găsit utilizări surprinzătoare. Cine bănuiacă geometria neeuclidiană, o creaţie pur mintală,„magică”, îşi va găsi aplicaţii în teoria relativităţii alui Einstein? Că spaţiile multidimesionale sau spaţiileMinkowski vor fi aplicate în chimie şi aerodinamică?Superioritatea experimentului cuplat cu matematicăa fost pusă în evidenţă încă din primii ani ai secoluluiXX, mai ales după o celebră conferinţă din 1908,de la Köln, a lui Hermann Minkowski (1864­1909),care a afirmat că există „o armonie prestabilită”între matematica pură şi fizică. Mai multe născocirimatematice, care iniţial păreau fără obiect, şi­augăsit aplicaţii în teoria relativităţii. Cuplajul expe­riment­matematică a fost subliniat în aceeaşiconferinţă a lui Minkowski prin invocarea spaţiulmultidimensional, spaţiul­timp. În mecanica luiSchrödinger (1887­1961), atomul de uraniu ar puteaavea un spaţiu de configuraţie cu 280 de dimensiuni.

Această „armonie prestabilită” s­a confirmatde cele mai multe ori prin evoluţia convergentăa matematicii şi a ştiinţei.

Autorul demonstrează că superioritateaexperimentului galileo­newtonian a fost asiguratăşi de rolul matematicii în obţinerea potenţialuluimetodologic excepţional, deoarece acesta a fostpermanent asistat de spiritul matematic. Virtuţilepe care matematica le­a adăugat metodeloreterogene ale ştiinţei au fost rigoarea şi articulareaei constructivă.

Indiscutabil, în mare parte acestea din urmă erau inspirate şi de creaţiileoriginale ale cărturarilor din Regat. Pionier al literaturii de expresieromânească din Banatul sârbesc este socotit Alexandru Ţinţariu

(1880­1934). În Revista ilustrată, Steaua, Poporul român, Familia şi Luceafărul,acesta publică cu consecvenţă, în afară de versuri, piese de teatru, dintre careenumerăm: Aşa a fost să fie (Ed. Librăriei Ciurcu, Braşov, 1904), Sfârşitulduşmăniei (Ed. Alexandru Anca, Cluj, 1926), Soacra domnului profesor(Ed. Alexandru Anca, Cluj, 1926). Primul poet care s­a impus în universul lirictradiţionalist voievodean a fost Romulus Roman (1875­1952), venit din Arad,învăţător la Toracu Mare în perioada 1894­1896. A debutat cu versuri în „foaiapoporală” Lumina şi adevărul, iar editorial în 1922, la Panciova, cu volumul depoezii În serile de iarnă. Acesta a fost urmat de piesele de teatru Din păţaniilerăzboiului (1922) şi Icoană din trecut (1923), în 1923 de un Abecedar, iar în1924 de Cărţi de citire. Texte literare în limba română a mai creat şi George Bulic(1924­1990): Înfloriri sacre (1941), Broderii de mărţişoare, La casa mea pustie,Eu sunt plugar, Chemări peste veac, ultimele patru rămase doar în manuscris.

În publicaţiile timpului au mai apărut, răzleţ însă, şi producţiile literare semnatede Ion Niţă Secoşan (1900­1939), Teodor Şandru (1912­1993), Aurel Trifu (1914­1993), Simion Drăguţa (1920­1993), Aurel Păsulă (1921­1998). Circumstanţelene prilejuiesc şi reamintirea contribuţiei fundamentale a lui Emil Petrovici (1899­1969), academicianul de mai târziu, la consolidarea limbii române în spaţiulBanatului istoric, studiile sale Graiul caraşovenilor, Note de folclor din valeaMlavei din Serbia de răsărit, Influenţa românească asupra foneticii din Banat,Atlasul Lingvistic Român, reprezentând repere vitale pentru identitatea lingvisticăa comunităţii româneşti, pentru modernizarea limbii române.

În întreaga perioadă dintre cele două războaie mondiale, pe teritoriulprovinciilor locuite de români din Serbia actuală s­au ivit diverse curente cultural­literare ale căror scopuri declarate şi recunoscute dintotdeauna au fost acelea deconservare a fiinţei minoritare şi de sincronizare a creaţiilor lor la literatura română

generală. Fenomenul, considerat drept simptomatic, a condus la asimilarea unormodele care au mijlocit definirea „unui drum propriu în cadrul culturii româneşti,de cultivare a unei note specifice care să ducă la unitate prin varietateşi la înflorirea vieţii locale” (Idem, p. 138).

De remarcat că în paginile foii Lumina, apărută la Panciova în 4 martie1923 sub conducerea lui Petru Balnojan Mărieşescu (1886­1971) dinSatu Nou, şi ale suplimentului Junimea bănăţeană a ziarului informativ­

politic şi cultural Nădejdea, ai cărui directori au fost Savu Butoarcă (1868­1951)şi Alexandru Butoarcă (1898­1980), au apărut poezii aparţinând lui MihaiEminescu (Ce te legeni, codrule, La steaua, Doină, Rugăciune etc.), VasileAlecsandri (Doină, Plugurile), George Coşbuc (Vestitorii primăverii, Psalm, Cântecde primăvară ş.a.), Octavian Goga (Doină, La noi, E sărbătoare), Aron Cotruş(Strigăt pentru depărtări, Pâinea noastră), Ion Pillat (Plugarul, Furnica) etc.

Literatura română din ex­Iugoslavia avea să­şi depăşească starea embrionarădupă 1947, odată cu apariţia cărţilor de poezie Cântecul satului meu de IonBălan (1925­1976), În zori de Mihai Avramescu (1914­1981) şi Drum prin noapteşi zi de Radu Flora (1922­1989).

„Poezia din Voivodina, începând cu deceniul opt al secolului trecut, îşi schimbămersul, încercând să păşească paralel cu ceea ce se întâmplă în poezia dinRomânia, dar pe cât posibil să rămână, totuşi, legată de literatura popoareloriugoslave. Având influenţe din două părţi, poezia românească din Voivodina ţinepasul cu literatura europeană” (Idem, p. 126).

În concluzie, eforturile condeierilor­plugari, ale scriitorilor tradiţionalişti aureuşit să influenţeze considerabil cultura română, să menţină în stare de vegheflacăra limbii române într­un spaţiu multietnic şi multicultural supus paradigmaticpresiunilor exercitate de limba populaţiei majoritare, de canoanele estetice aleliteraturii sârbe, care a evoluat (benefic şi pentru literatura română!) la confluenţacu alte literaturi europene.

Lucian Blaga despre spiritulmatematic

Olimpia POPESCU

Iată ce spune Blaga despre acest subiect. „Pentru a înţelege cât maijust aceste virtuţi ale matematicii trebuie să ne ocupăm puţin de logicaei intrinsecă. Iată­ne la o întorsătură de drum: reluăm problema atât de

dezbătută a naturii conceptelor şi judecăţilor matematice… Examinând judecăţilematematice, Kant ajunge la concluzia că acestea ar fi sintetice, dar în acelaşi timpnecesare.” Este vorba despre dilema dacă judecăţile matematice sunt analitice şinecesare sau sintetice şi necesare. Rezolvarea dilemei a fost dată de Poincaré(1854­1912), care consideră, cel puţin privind geometria, definiţiile fundamentaleca fiind arbitrare şi având caracter convenţional. Autorul demonstrează căjudecăţile matematice sunt judecăţi cu totul sui­generis, care au o logică a loraparte care se întemeiază pe alt principiu decât cel al identităţii. Pentru a justificacele de mai sus, Lucian Blaga analizează judecata 3 + 4 = 7. Între 3 + 4, pe deo parte, şi 7, pe de altă parte, nu poate fi vorba, conform principiului identităţii, deo egalitate, în logica formală, deoarece 3 + 4 este egal numai cu 3 + 4 şi 7 numaicu 7. În egalitatea 3 + 4 = 7, este vorba despre o egalitate matematică între douămărimi care sunt privite exclusiv în perspectiva conţinutului calitativ pe care îlarată conceptul numeric de 7, nefiind vorba despre o identitate logică a acestuiconcept cu sine însuşi. După o analiză mai amplă a judecăţilor matematice,Lucian Blaga conchide: „În ultimă analiză, judecăţile matematice se întemeiazăpe această posibilitate cu totul aparte ce­o are spiritul uman de a alcătui conceptenumerice cuprinzând printr­un singur act indivizibil o multitudine discretă subraport obiectiv… Judecăţilor matematice urmează să le atribuim în consecinţăo structură cu totul aparte faţă de toate celelalte judecăţi pe care le poate rostispiritul.” Numai datorită acestei interpretări putem scrie: 3 + 4 = 5 + 2 = 6 + 1 =

1 + 6 = 0 + 7 =… După analiza unui mare număr de judecaţi matematice, autorulconchide că rigoarea matematică nu este atinsă de nicio altă ştiinţă, iar princonstructivitatea ei de sens „necesar” se impune conştiinţei umane prin structurasa licenţioasă. Dar ce înseamnă acest termen, licenţios, folosit de multe ori deautor în expunerea sa? Cum aici m­am ocupat mai mult de spiritul matematicşi mai puţin de experimentul ştiinţific, numai analizând mai în detaliu condiţiileunui experiment putem înţelege rostul unor „licenţe”. Desfăşurarea oricăruiexperiment nu poate fi separată niciodată, total, de condiţiile exterioare în careel se desfăşoară. De asemenea, orice experiment poate fi influenţat de aparaturacu care el se efectuează sau de anumite calităţi ale experimentatorului. Cândconsiderăm că anumiţi parametri sunt constanţi, sau facem abstracţie de anumiteinfluenţe, considerându­le prea mici, autorul înţelege că a admis o „licenţă”.De exemplu, în mecanica fluidelor, şi în special în aerodinamică, fluidul, respectivaerul, se consideră incompresibil, deşi nu este aşa, dar rezultatele sunt influenţateîn mică măsură de această presupunere.

Esenţa lucrări este cel mai bine sintetizată chiar de Lucian Blaga, peultima pagină a cărţii, unde scrie: „Există, pe de altă parte, experimentulgalileo­newtonian, care se substituie empiriei obişnuite… Numai conjugat

cu spiritul matematic, acest tip de experiment a devenit complet asimilabil ştiinţei:ştiinţa a intrat în faza spiritului de precizie.”

Notă. Toate citatele sunt din Lucian Blaga, Experimentul şi spiritul matematic,Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998.

Blockchain, de la tehnologie la economie

Viorel GAFTEA

Tehnologiainformaticăa revoluţionat lumea,

iar ultimul sfert de secola cunoscut poate cele mai

neanticipate salturi din istoria civilizaţiei.Nu este de neglijat anteriorul salt al umanităţii,

din anii 1960, ani ai paşilor în cosmos şi pe Lună,dar, după 1990, comunicaţiile, internetul şi serviciileinformatice au revoluţionat modul de a crea produse,de a face comerţ, de a plăti electronic, apoi internetulşi peste el servicii ce se adresează relaţiilor socialeşi serviciilor multimedia, mass­mediei.

Pe acest trend tehnologic, aspectul marcanteste mobilitatea (omului, produselor, capitalului,acei factori KLEM: kapital, labour, energy, materials,determinanţi în economie, factori suport în modelareaeconomică).

Blockchain ca tehnologie vine să integrezesisteme de calcul sau de comunicaţie, reţele,sisteme software, asigurând diverse tipuri de serviciipe infrastructura internet, reuşind să aducă soluţii desecuritate, identitate electronică, plusvaloare, într­unmoment când explozia informatică are nevoie detoate acestea, iar securitatea cibernetică devinecomponenta obligatorie în toate sistemele economice,financiare, de plăţi, de cercetare, comunicaţiisau securitate globală.

Avantajele oferite de tehnologie pe latura puteriide calcul, securităţii operaţiilor, contracarăriicomplexităţii în abordarea problemelor, a inter­operabilităţii între sisteme, sunt majore şi conducsistemele informatice la performanţă sporită prinfolosirea la capacitate maximă a capabilităţilorsoftware şi hardware, adevăratul drum spre următorulpas şi în inteligenţa artificială.

Nu putea să nu apară şi în tara noastră o iniţiativăla Institutul Naţional de Cercetare­Dezvoltare înInformatică – ICI Bucureşti, care, printr­un grupde iniţiativă, a înfiinţat ECEB – Centrul Europeande Excelenţă în Blockchain, poziţionând Româniaca potenţial lider regional în domeniu, având atâtcapabilităţi sectoriale, cât şi capacitatea de a abordaaspectele de guvernanţă ale problematicii Blockchain.

Având în vedere faptul că stadiul curental tehnologiei necesită o atenţie sporităacordată problemei reglementării şi

coordonării cu partenerii europeni şi alte foruriinternaţionale, pentru aportul românesc la cadrulglobal de guvernanţă a acestor tehnologii esteimportantă necesitatea considerării ramificaţiilorde securitate ale aplicaţiilor de tip Blockchain, atâtdin perspectiva vulnerabilităţilor încă nedetectateşi neanticipate, cât şi a efectelor adoptării pescară largă a acestei tehnologii asupra economieişi societăţii.

Modelul ECEB, the European Centre forExcellence for Blockchain (http://www.eceb.ro/) a fostpreluat la nivel naţional, există români care productehnologie, aplicaţii şi soluţii, precum cei reprezentaţiîn Israel prin https://trusto.io/news/. Tehnologiablockchain, cunoscută iniţial prin tranzacţionareade cryptomonede, a pătruns deja în alte domenii, casănătate, identitate electronică, alte servicii complexe.Economia digitală, economia platformelor electronicesociale, de comerţ electronic, de navigaţie electronicăau depăşit stadiul de trend, devenind o prezenţăcotidiană în viaţa individului.

Partea de tranzacţionare nu lipseşte nici eaîn România, servicii de tranzacţionare cryptocurrencies ca Bitcoin, Ethereum, Litecon

putând fi găsite pe mai multe pe site­uri. Valoarea detranzacţionare, speculaţiile, ingineriile financiare nuau întârziat să apară. Toate acestea dau o dinamicădeosebită domeniului, incită şi generează noi aplicaţii.

Conexiunile tehnologie­economie­social potcăpăta astfel o nouă dimensiune spaţio­temporalăcare ne poate conduce şi către acea globalizareîn universul pământean şi viitorii paşi în cosmosulapropiat. Nu mai este cazul să ne gândim la civilizaţiiextraterestre când abia cunoaştem forţa şicapacităţile nebănuite a civilizaţiei terestre…

CrăciunGeorge Schwikart (Germania)

Când cerul se goleşte dintr­o datăŞi tot pământul parcă se încarcăDe stele false, la curent electric,Cu ieftin dar te­mbie precupeţii...

Păstorii ţin prelegeri nesfârşiteŞi­n loc de îngeri cântă un CD Se­mpart cadouri nemaipomeniteDeşi lipsesc trei Crai din Răsărit.Se naşte pruncul, în pofida lipseiDuhului Sfânt la căpătâiul său.E totuşi om şi el şi nu­şi doreşteDecât să nu mai fie cerul gol

Ştiinţa, parte a culturii

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 19

Poezie fără frontiereTraduceri de Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG şi Germain DROOGENBROODT

Dincolo de lumeIoan Deaconescu (România)

Poetul n­o să uite niciodatăRădăcinile foculuiŞi ale luminii cuvântului.Ochii lui dilataţi de uimireVăd dincolo de lumeŞi de neliniştea zorilor.Pe ţărmul inimii saleNaufragiază eternitatea.

Zorii speranţei Anna Keiko (China)

Lumina zorilorşterge urmele nopţiise scurge timpul nepăsătordeşi eu aş vrea să­l oprescfixat pe lentilă ca un clişeu de dor,căci preţioasă ca rodul bogat e iubirea.Asemenea lunii ce se­nalţă în noapteeşti tu, dragostea mea, orice s­ar întâmplate port în inimă oriunde fiind, de când te iubesc, alta e lumea mea,în locaşul tandreţei două inimi încaprazele soarelui dau glas corzilor iubiriispre zorii speranţei cântec suind.

SoluţiaBertolt Brecht (Germania)

Urmare a răscoalei de pe 17 iunie,Secretarul Uniunii Scriitorilor a dispusSă se împartă broşuri pe Aleea StalinÎn care se putea citi că poporulŞi­ar fi jucat încrederea guvernuluiŞi că numai prin muncă dublăO va putea recâştiga.N­ar fi mai simplu dacă guvernulAr dizolva poporul şiAr alege altul?

Certificatul de naştere al lui Urmuz

Serviciul Judeţean Argeş al Arhivelor Naţionale, Colecţia Registrelor de Stare Civilă, Oraşul Curtea de Argeş,păstrează în registrul nr. 3/1883 certificatul de naştere al lui Dimitrie D. Ionescu­Buzău, cel ce va fi ulteriorcunoscut ca scriitor sub pseudonimul Urmuz. Imaginea alăturată a acestui document, precum şi transcrierealui ne­au fost puse la dispoziţie de istoricul Aurel Radu de la arhivele piteştene.

Registrul stării civile pentru născuţi Din anul una mie opt sute optzeci şi trei, luna martie, ziua nouăsprezece, ora zece dimineaţa. Act de naşterea

lui Dimitrie de sex bărbătesc, de rit ortodox, născut alaltăieri la ora zece seara la casa părinţilor săi din stradaNegru Vodă, fiu al Dlui Dimitrie Ionescu­Buzău, de rit ortodox, în vârstă de douăzeci şi şapte ani, de profesiunedoctor, şi al Dnei Eliza Ionescu­Buzău, de rit ortodox, în vârstă de nouăsprezece ani, de profesiune menajul casei,ambii domiciliaţi în această urbe Curtea de Argeş, după declaraţiunea făcută de tatăl care ne­a înfăţişat copilul.Întâiul martor Dna Sultana Stoicescu, de rit ortodox, în vârstă de şaizeci şi şase de ani, de profesiune moaşă,domiciliată în această urbe Curtea de Argeş, şi al doilea martor, Dna Maria Paşcanu, de rit ortodox, în vârstăde cincizeci şi şase ani, de profesiune menajul casei, domiciliată în capitala Bucureşti, care au subscris acestact după ce li s­a citit împreună şi cu declarantul constatat după lege de noi Dimitriu Voulf Ioaniu, ajutor de primaral comunei urbane Curtea de Argeş, delegat cu ţinerea actelor stării civile. Unul din martori neştiind a se subscries­a subsemnat de noi.

Cărţi şi autori

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201920

Morala? Esteticeşte, formal, firească!Pelicanul sau babiţa! Sunt posibile douăatitudini. Cel care nu ştie ce e babiţa crede

că i se propune o alegere: ori pelicanul! ori babiţa!Sau una, sau alta! Disjunctiv. Nu caută o legăturăcu afabulaţia şi e şocat de impactul ilogicului, alabsurdului. Se amuză. Cel care ştie că pelicanulşi babiţa sunt numele aceleiaşi păsări, babiţă fiindtermenul popular, nu mai e amuzat de posibilaalegere, de disjuncţie, ci de surpriza absolută afinalului. Ne e mai lesne de admis un astfel de final,pentru că o alegere între pelican şi babiţa denumind„o specie de ciuperci, în forma unei copite de cal,care cresc pe copaci şi din care se prepară iasca”ori, popular, „diareea sugarilor”, ne­ar pune în situaţiade a ne amuza de propria absurditate! Ori nu...

Babiţă, cu acest din urmă sens, vine din bulgarulbabici. Sarafoff şi Kovaceff vin din Bulgaria! Cândorice e posibil şi întreţine o stare de ambiguizarecontinuă şi nu are o explicaţie logică în parametriirealului inteligibil şi acceptat în mod comun, atuncisuntem în deplinătatea absurdului şi a potenţelorsale estetice!

În ce constă, deci, morala? Ce aspect al realităţiie moralizat? E implicată vreo învăţătură morală?Una singură: totul e absurd şi, deci, relativ: istorie,ştiinţă, cultură, religii, morală, preocupări etc. etc.Aşa cum absurdă era şi discuţia tinerilor jurnalişti­detectivi de ocazie despre cele trei uşi de ieşirede la Enache, despre felurile de mâncare care dauprilej de speculaţii detectiviste, poliţieneşti, dar maiales confuzia din finalul măştilor, cu peruca pierdutăîn luptă şi barba smulsă pe scara trăsurii fugare.

Cine e Sarafoff? Surpriză totală. „Toată lumearămâne trăsnită!!!” Finalul fabulei ne îndreptăţeştela aceeaşi concluzie. Sarafoff, ucigaşul, nu e altul,fără perucă şi barbă, decât „inteligentul judecătorde instrucţie, care ştie să scape cu atâta dibăciede urmăririle reporterilor! este simpaticul nostruamic J.Th. Florescu, care a mandat şi ordonat...”Iar celălalt tâlhar, Kovaceff, e „grefierul lui Sarafoff”.

Aşadar, farsa fiind jucată, absurdul e instalat: „...profitând de aiurirea urmăritorilor săi, Sarafoff

s­a suit cu Kovaceff în birjă şi strigă muscalului:– Mână iute, gaspadin! Birja porneşte în goană...

Tânărul D... se acaţă ca ştrengarii de la mahaladinapoia trăsurii.

– Dă cu biciul dindărăt!, strigă Kovaceff.”

În schiţa lui Caragiale, există două articolede îmbrăcăminte, aşa­zicând. Amândouă auun rol precis în scenariul textului. În primul rând,

cizmele lui Sarafoff. Pe talpa uneia, se lipeşte „cartade vizită” a bulgarului, care­i căzuse din buzunarulipingelei, spre disperarea jurnaliştilor urmăritori, care,apoi, agăţându­se „de pragul uşcioarei”, se dezlipeşteşi ei pot citi identitatea clientului de la Enache.

Ipingeaua, o manta bărbătească făcută din dimiesau postav, cu glugă (sub care îşi poate ascunde faţacineva) şi găitane, e un cuvânt de origine turcească,aşa cum sunt şi şalvarii, şi devine prilej de discuţieîntre reporteri, mai ales că afară se porneşte o „ploaie

teribilă”, dar şi că ascunde un revolver. Spirituldetectivist al reporterilor devine uşor, uşor absurd,provocat de precipitarea şi panica lor nervoasă...,de mişcarea în „scenă” a periculosului Sarafoff,cel urmărit.

În Cronicari, locul e luat de şalvari şi ghete.Cronicarii care duc lipsă de şalvari e cu multipleposibile trimiteri. A nu mai avea şalvari e poate unsemn de dezturcire, de eră nouă, de alt timp istoric,dar şi cu conotaţia unei posibile pauperizări, sărăciri,şi nu numai în sens material, ci şi spiritual; poateo schimbare istorică nu numai în port, ci şi înmentalităţi. Acum vin evrei, neogreci, romano­catolici,franţuji, bulgari. E nevoie de paşaport, iar lumeatrage spre o altă istorie. Ghetele au înlocuit cizmele,ciubotele. Cronicarii au rămas „în fundul gol”!?(„Duceau lipsă de şalvari!”) Nu mai au voinţaşi conştiinţa consemnării faptului istoric majorori îl reduc numai la faptul cotidian, asemeneareporterilor!? Le place mai mult gâlceava şi vorbireasterilă? Le lipseşte o cauză mai importantă caresă­i preocupe? Poate „interesul naţional” (o noţiunedezgolită de sens, uzată demagogic!)? A fi cronicar

a devenit o profesie remunerabilă, dar care nu teface „boier”, în sens material, şi nu numai. Nu maie o îndeletnicire a boierilor­cărturari, care vor să laseposterităţii un semn. Primii, cei vechi, consemneazăistoria, cei noi vor să o schimbe.

Din meniul comandat de Sarafoff laospătăria lui Enache, de pe „listi”, cumo cere bulgarul, un adevărat festin culinar

(ţuici, ciorbă de schembea – ciorbă din drobulmielului –, ardei; apoi: varză, porţii mari, ardeişi vin; pe urmă: fleici şi ardei – ardeiul iute ţinândde bucătăria tradiţională a muşteriului; pentrufarmecul limbii române, notăm că expresia a mâncaschembeau/schimbeau are înţelesul de „a se păcăliîn afaceri”); în fabula lui Urmuz, această abundenţăe înlocuită cu autohtonul cartof, semn şi acesta alunei schimbări „istorice”. Cei patru reporteri – cuintenţia povestitorului de a marca o anumită condiţiesocială, şi în contrast cu noul venit – cer ospătarului,împreună, o „semi­baterie de sifon”. Baterie e şi untermen militar, „baterie de artilerie” – mai potrivităpentru anularea unor complotişti de talie cel puţin

balcanică! Portretul noului client e

tot un amestec „neobişnuit”,pentru a folosi acelaşicuvânt pe care ni­l propuneCaragiale, adică privinddin aceeaşi perspectivă:„Muşteriul cel nou este unom înalt şi bine făcut; ochipătrunzători, fruntea mică, încadrată într­un păr aspruşi des, de coloare castanie bătând în roşcat ruginiu;bărbia şi buza încadrate asemenea în nişte mustăţi şio barbă de acelaşi fel şi aceeaşi coloare. E îmbrăcatîntr­un chip neobişnuit în oraşele europene – hainede dimie groasă, tivite cu şiret de lână, dar croite totnemţeşte, însă cam nepotrivite pe trup; pe deasupra,un fel de ipingea de aba pentru vreme rea; în cap, oşapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele, cum suntşepcile birjereşti; în picioare, cizme mari, răspândindmirosul caracteristic al iuftului rusesc îngrijit cu unturăde peşte. // Acest tip exotic, de o înfăţişare foartehotărâtă şi energică, atrage fireşte atenţia de argusa celor trei tineri confraţi, cari­şi schimbă, ca nişte

fulgere, priviri arzătoare de mirare şi curiozitate.Tipul se duce la o masă mai departe de ei, lângăfereastră, trage cu precauţie perdeluţa – care, încompartimentul unde se servesc unele feluri debucate şi cu jumătatea de porţie, stă totdeunadată la o parte – şi dă să se aşeze pe scaun.În mişcarea ce face ca să­şi ridice vinghercade la spate, aşezându­se, îi cade din buzunar,făcând mult zgomot, un revolver de calibru mare,ca revolverele milităreşti, împreună cu o carte devizită. Vădit contrariat de aceasta şi neputându­şiîneca o exclamaţie de necaz, s­apleacă, ia repedearma şi o pune la loc în buzunar. Apoi, bate tareîn masă.” Exotice vor fi şi portretele lui Urmuz!

Galileu scoate­o sinteză/ Din redingotafranceză/ Şi exclamă: „Sarafoff,/Serveşte­te de cartof!” Din întregul

arsenal culinar şi din toată povestea asasinului BorisSarafoff, cu rezonanţe „internaţionale”, a rămaso sinteză în manieră franceză, în epocă, redusă laesenţialitatea absurdului, suprarealistă şi simbolică.O sinteză e, de fapt, tot textul fabulei.

Aşadar, credem că fabula Cronicari nu esteurmarea unui dicteu automatic, un simplu joc cu rimeprestabilite şi nici anunţul unei demenţe, manifestatăprintr­un delir verbal format din resturi de memorie,fără logică între ele ori explicabile psihanalitic caurmare a unei nevroze, ci o construcţie conştientăşi urmărind un efect final estetic.

Am fost până acum în situaţia biologului caredisecă biata broscuţă pentru a vedea ce minuni acreat natura în interiorul ei şi cum se leagă organelevieţii între ele. La fel procedează şi analistul „corpului”estetic. E însă necesar, de fiecare dată, să recom­punem părţile în întregul iniţial, pentru a ne minunade frumuseţea fiinţei vii aşa cum a fost creată, deîntregul organism al artei în forma integrală propusăde autor.

Urmuz (III)Lucian COSTACHE

Psihologia grupurilor feminineAureliu GOCI

Cu egalădisponibilitate,dna Lucia Istrate

(Steluţa Istrătescu) scriepoezie şi proză, dupăun debut întârziat, dardebordând o empatiestrălucită pentru universulcelor mici descifrat în versuri

bilingve, româno­engleze, cu un subliniat caracterformativ şi informativ.

Cu totul altceva este proza scurtă, elaborată înparalel şi apărută în succesiune egală de metronom,în total 17 cărţi de poezie şi nouă de proză scurtăapărute în decurs de 20 de ani. În felul acesta şi­aconstruit, concentrat, o operă reală, în mai multde o carte pe an, începută la vârsta de 55 de ani.

Personajele sunt intelectuali modeşti, funcţionari,profesori de ţară, călători anonimi, cu o anumităînţelegere a existenţei sociale subordonate ideologieiepocii discreţionare. Trebuie să spunem că dupăatâtea volume de proză scurtă, autoarea nu a resimţitmirajul romanului: Paşii amanţilor, 1996; FloareaReginei, 2003; Matrioşca, 2010; Dunărea albastră,2012; Cartea de vizită, 2013; Rochia de mireasă,2014; Între două călătorii, 2015; Cavalerul rătăcitor,2015, poate şi pentru că toate aceste cărţi constru­iesc acelaşi univers social al imaginarului ficţional.Subiectele sunt banale, dar în sensul în carebanalitatea a devenit o dominantă a cotidianuluişi marchează nivelul de viaţă a personajelor.

Discursul auctorial este obiectiv, darcu reflexe ironice şi un anumit sarcasm,de ţinută intelectuală şi diverse referinţe

culturale, iar un univers predilect este lumea şcolii,care produce personaje coerente şi convergente, caunitate structurală. De altfel, autoarea nu disimuleazălegătura cu spiritul cancelariei, înălţimea catedrei,în condiţiile în care şcoala concentrează o mareaglomerare umană. Şcoala, instituţia, reprezintădoar Canalul în care Emiţătorul este redus numeric,comparativ cu Receptorul construit de elevi.Cancelaria, profesorii, acţionează asupra clasei,asupra elevilor, într­o procesualitate dinamică,vie, în care se diseminează o tipologie diversă,pe toată amplitudinea extremelor.

Dintr­o altă perspectivă, avem o proză a faptuluidivers, cu semnificative evenimente şi conflicte, înspaţii intime, de siguranţă, între puternice caracterefeminine, care nu mai susţin tipologia tradiţională.Numai proza titulară are anvergura şi pecetea exotică

a personajului italian, fiind reminiscenţa unei călătoriituristice în Marea Cizmă. Autoarea deţine talentulde a mânui multe personaje – fiecare cu identitateaşi tipologia sa – de a construi diferite comunităţifeminine, întâmplătoare şi trecătoare şi efectul deviaţă autentică şi credibilă. Nici aici discursul auctorialnu disimulează calitatea de „ziaristă” sau „scriitoare”,observatoare atentă a grupului de pensionare, femeidespre care Brâncuşi ar fi spus: „un zâmbet întredantele şi fard pe obraji”.

Cursivitatea narativă şi coerenţa discursuluiimpregnează textul cu adevăr şi credibilitate, pentrucă autoarea are un puternic sentiment al naturiişi obiectivează peisaje cu o extraordinară rezoluţieestetică. Chiar şi în Sirenele (din vol. Sirenele şi altepovestiri, Editura Betta, Bucureşti, 2017) acţiunea,povestea aproape că nu mai contează pentrua contura un extraordinar peisaj marin cu rezoluţiecosmogonică: „Stelele mă privesc din înaltul necu­noscutului, trimiţându­mi licărirea lor veşnică. Nu potajunge la ele şi nici nu le pot auzi cântul celest şirece. Nici luna nu vrea să­mi vorbească. Îmi trimitedoar zâmbetul ei rece şi nemuritor. O rog să nu învol­bureze apele mării. O rog să mă lase să plutesc oclipă în lumea lor, fără să mă gândesc la nimic. Nicimăcar la ziua de mâine. Dar ea venea cu paşi repezi.”

Proza aceasta performantă şi cu rezoluţiaobiectivităţii, semnificantă, îndeosebi înaspectul psihologiei de grup, reuşeşte

să se desprindă de rutinele habituale şi disolutiveale prozei feminine – lirismul devastator şi uniformi­zarea caracterelor specifice „sexului frumos”.

Şi totuşi, proza cea mai apropiată de o viziunepoetică şi o proiecţie în spaţiul imaginarului oniricrămâne chiar aceasta, Sirenele.

Alegerea unei rochii care se foloseşte o singurădată, în momentul instituţionalizării unei căsătorii,este un lucru greu şi complicat, mai ales când nueşti mireasa, ci mama miresei. Întâlnirea a două vechiprietene, acum mame, în spaţiul în care se probeazărochii de mireasă, devine un prilej de declanşarea confesiunii. Portretul e irelevant pentru rezoluţiamicroscopică a detaliilor, cu o subtextuală rezoluţiemorală: „O privesc intens. O faţă uscată, brăzdatăde riduri adânci, şi nişte ochi tulburi, mari, încercănaţiputernic sub nişte sprâncene rare şi drepte. Îmizâmbeşte, dezgolindu­şi dinţii uimitor de albi şide puternici. Părul, încărunţit, e prins la spate într­ocoadă de cal firavă. Gâtul îi este brăzdat de câtevainele vinete, ciuruite de o mulţime de puncte la felde vinete, ca nişte înţepături minuscule de albine.

Mă înfior şi jenată îmi ridic privirea spre faţa ei. Ochiiîi joacă vioi deşi privirea îi este tulbure. Nu distingnicio trăsătură care mi­ar putea trezi vreo amintire.O femeie îmbătrânită înainte de vreme şi probabilroasă de o suferinţă, dar uimitor de inexplicabilde zâmbitoare.”

Textele potenţează o subliniată unitate stilistică,aceeaşi tonalitate a discursului şi realizând o distinsăcoerenţă şi rezoluţie specifică universului narativ.Textele nu pot fi ierarhizate axiologic şi sub aceeaşipecete stilistică şi tematică, singura diferenţă dintreele rămâne numărul de pagini.

În ceea ce priveşte povestea titulară, sirenelesunt chiar Sirenele mitologice, care l­au ademenitpe Ulisse cu cântecul lor ca referinţă culturală. Mărog, urmaşele lor contemporane, ca tipologie socială,care ajung să decidă condiţia femeii în actualitate.

Fără accente feministe şi sub presiunea mulţimiide personaje feminine bine definite, autoarea exa­gerează şi idealizează anumite caractere cu bunăştiinţă, pentru că, la urma urmei, şi vocaţia dumneaeitot de acolo se trage, din spiritul comunitar şicolocvial, din evidenta capacitate de socializarea femeii chiar şi atunci când îşi asumă un rolcu rezoluţie psihologică, de mamă, iubită saude îndrumătoare de proiecte.

Autoarea dovedeşte multă fineţe şiacurateţe psihologică în confruntarea dintrecele două vechi prietene care nu s­au mai

văzut de ani buni. Doamna Lucia Istrate realizeazăo proză complexă, extrem de concentrată, reuşindîn puţine pagini să contureze evenimente şi conflicte,dar şi să cristalizeze persoane robuste, cu identitateficţională.

Este curios că, după un număr important devolume de proză scurtă, în care se manifestădesfăşurări epice şi aprofundări tipologice, anticipândvirtualitatea romanului, autoarea nu şi­a anunţato asemenea intenţie. Dar, din poveşti concentrateşi fragmente sugestive a reuşit să structurezeun univers narativ şi cu personalitate scripturală.

Dacă ţinem cont de amploarea şi complexitateaoperei narative, atunci audienţa publică şi susţinereacritică ar trebui să aibă dimensiuni impozante. Dardoamna Lucia Istrate a rămas aproape necunoscutăîn afara cercurilor de mediatizare. Ar fi timpulca o operă de performanţă narativă şi în deplinăsincronizare cu momentul social să intre într­o fazăde receptare mai activă, profesionistă, şi de reflectarecritică, cu atât mai mult cu cât parcurgem o perioadăobscurizată, fără strălucire a literaturii.

Ştiind ce are înăuntrul lui corpul artistic, obiectul estetic, oricare arfi el, el trebuie privit încă o dată, pentru a produce acea primă impresieemoţional­estetică, dublată de întreaga informaţie venită din interiorul

ei. Revenirea la forma iniţială înseamnă a da din nou viaţă vietăţii întinse pe masade disecţie a analistului.

Aşadar, Cronicari (Fabulă) e un text surprinzător, care stârneşte nedumerireşi haz, cu legături bizare, ciudate prin asociaţiile posibile, ambigue la suprafaţă,aparent „nepotrivite”, cu formă clasică, dar cu substraturi moderniste,de la simbolism la suprarealism, absurd şi avangardă.

Critica literară a acordat operei lui Urmuz pagini importante şi întotdeaunalaudative. Marele critic al modernismului, însă, Eugen Lovinescu, nu­l cuprindeîn a sa istorie a literaturii, poate şi din pricină că Urmuz e anterior şi în afarapreocupărilor lui de „cenaclu”, înţeles ca grup cu interese literare comune. Caorice mare critic şi făuritor de şcoală literară, Lovinescu are orgoliul descopeririide talente şi de impunere a lor în conştiinţa epocii şi a posterităţii. Urmuz nu seafişează public şi nici nu caută compania unor critici care să­l promoveze, retrasîn propria sa intimitate şi fără orgoliul marelui creator, cum erau destui în epocăşi dintotdeauna. Probabil, criticul de la Sburătorul nu avea sensibilitate pentruo proză care nu e amprentată de spiritul autohton, pe care o încurajează înformele ei noi, moderniste, fiind refractar la conţinuturile literare care nu rămânîntre malurile spiritualităţii româneşti şi, de aici, să curgă într­o albie mai mare,europeană.

Urmuz, cu toată noutatea formală a textelor sale, e într­o totală concordanţăcu spiritualitatea românească dintotdeauna, prin „jovialitate”, prin „bufoneria”rafinată, puternic spiritualizată, nemimată, adică autentică, prin intenţia degrotesc şi caricatural, în filiaţia lui Anton Pann, Costache Negruzzi sau Alecsandri,moldovenească, ori prin absurdul delicat, dar puternic, subtil şi profund în liniamunteanului I.L. Caragiale, cu satira adiacentă la retoricile anterioare, fără aabuza teoretic, frondist. E forma în care scrie Urmuz, fără polemică teoretică,ci din bucurii şi plăceri estetice puternic interiorizate.

Urmuz nu e un scriitor cosmopolit, ci unul cu puternice rădăcini autohtone,un suprarealist înainte ca ideologia curentului să se manifeste european,

asemenea unui alt curent pornit din meleaguri moldave, dadaismul lui TristanTzara. Avangarda românească îl va recunoaşte ca precursor, iniţiator alsuprarealismului şi absurdului. O revistă avangardistă îi împrumută numeleca titlu: Urmuz. Revista unu, care „înoată mai mult în apele suprarealismului”(G. Călinescu), apărută la Dorohoi în aprilie 1928, îi consacră mai multe numereşi va publica texte mai largi ori calambururi „după formula Urmuz”, din păcateunele „anodine”, fără spiritul şi stilul său îngrijit estetic.

Scriitorul nu duce lipsă de valorificare critică, G. Călinescu îi consacrăcâteva pagini dense în aprecieri şi substanţă în Principii de estetică, încapitolul Curs de poezie III, IV, şi în monumentala sa Istorie a literaturii

române. De la origini până în prezent, capitolul Dadaişti. Suprarealişti. Hermetici.Momentul 1928. Reviste de avangardă. Balcanismul, alături de Tristan Tzara,Geo Bogza, Ion Barbu, Ion Vinea, Mateiu I. Caragiale, Vladimir Streinu etc.

Înainte de a vorbi despre „poezia străină aşa­zisă suprarealistă”, spune criticul,se opreşte la analiza prozei lui Urmuz, ca despre „un precursor de tot interesulal dicteului automatic”, tranşând ideea unor psihiatri ai vremii care îi considerau„cu multă ironie şi suficienţă... pe toţi poeţii pe care nu­i înţeleg, cu înclinarea dea­i declara pe toţi demenţi. Cu atât mai mult ar putea părea suspect Urmuz cares­a sinucis. În elucubraţiile acestuia nu intră însă nicio alienaţiune şi totul e unjoc estetic pe care îl profesează în glumă şcolarii.” (Principii de estetică, p. 38).Urmuz avea „o înaltă conştiinţă artistică”, „om de rară cultură”; „nu i se poatetăgădui fineţa evidentă a spiritului. E chiar un fenomen ca într­o vreme în carepoezia noastră era încă în continuarea lui Coşbuc să apară atitudini de acesteade negaţie estetizantă.” (Principii..., p. 39)

Nihilismul este analizat abundent în teoriile moderne şi cultivat, excesiv uneori,de avangardiştii de pretutindeni. Urmuz nu este un nihilist cu cauză manifestă,ci un scriitor absolut original, şi nu numai în literatura română, care se înscrie,la rigoare, într­o bună tradiţie românească, căutător în resursele adânci alelimbii române, în semnificaţiile pe linie de cuţit ale limbii, la intersecţia sensurilor,pornind mereu pe drumul ce pare complet închis celor mai mulţi. Asocierile suntconştientizate şi creează imagini nu numai inedite, ci de­a dreptul incitatoare.

(Va urma)

Cărţi şi autori

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 21

O călătorie minunatăIon C. ŞTEFAN

Societateacontemporanăne pune în situaţii

inedite, la care trebuie săne adaptăm, cu tot efortul şicu toată sinceritatea. E vorbade familia de dincolo, adicădintr­o altă ţară din Europa

sau de pe glob, unde unul dintre copiii noştri şi­aîntemeiat o nouă familie, considerând că acoloşi­a găsit condiţii mai bune de existenţă.

Dincolo de şocul produs de astfel de situaţii,e necesar să recunoaştem că ele pot avea locşi să ne îndreptăm spre o zonă a armoniei dintrecele două familii: cea de la Curtea de Argeş, undelocuieşte doamna profesoară Aurelia Corbeanu, şicea din Australia, a fiului său Alex. Între cele douăzone s­a ivit un curcubeu larg de sentimente, noutăţi,trăiri intense reflectate în Australia de duminică,aşa cum se intitulează volumul de proză al doamneiprofesoare, tipărit, de curând (2019), la Editura Betta,din Bucureşti.

Volumul are o poveste de lumină aparte:scriitoarea din Curtea de Argeş a câştigat un premiula Concursul de proză „Nicolae Velea”, organizat deEditura Betta, cu povestirea Aripi frânte. Emoţionantă

corelaţie! Denumirea concursului îl aminteşte peprozatorul Nicolae Velea, din comuna Ceparii deArgeş, de pe Valea Topologului; autoarea prozeicâştigătoare a fost profesoară şi directoare de şcoalăîn comuna Valea Iaşului, de lângă Curtea de Argeş.Iar premiul din Bucureşti a fost acordat de un juriucompetent, alcătuit din criticii literari NicolaeGeorgescu, Aureliu Goci, Victor Atanasiu, dinscriitoarele Paula Romanescu, Victoria Milescuşi Eliza Roha – nume cunoscute şi stimateîn literatura română contemporană.

De aceea, mă bucur pentru succesuldoamnei Aurelia Corbeanu şi vă prezint,în continuare, cartea sa de călătorie.

Menţionez că, la începutul volumului, se află şipovestirea premiată, ca un argument de calitate,dar care n­are nicio legătură tematică şi niciocorespondenţă de timp cu tipărirea propriu­zisă.

Cuvântul duminică, din titlu, sugerează unargument afectiv: emoţia bunicilor din Curtea deArgeş, la întâlnirea cu nepoţii lor de pe meleagurileînsorite ale unui ţinut îndepărtat. Fiindcă doar acestsentiment deosebit i­a putut mobiliza pe cei doi bunicisă străbată o distanţă atât de mare şi să se adaptezenoilor condiţii din Australia.

Despre ce este vorba? Invitaţia pe care Alex afăcut­o părinţilor săi le­a creat celor doi mari emoţii,dar şi griji deosebite: distanţa era foarte mare,trebuiau să schimbe două avioane. Apoi, mai veneaugreutăţile de vârstă şi de adaptare. Toate acestea aufost depăşite; fiul Alex i­a aşteptat la aeroport, noraSimona i­a primit cu drag şi respect. Mai grea a fostadaptarea cu cei doi nepoţi, Toma şi Rhea, datorităfaptului că nu puteau apela la aceeaşi limbă. Dardragostea fierbinte a bunicilor faţă de cei mici a topitgheaţa; acum trebuiau să se simtă în adevărata lorfamilie, participând la o viaţă bogată şi captivantă:cunoaşterea oraşului Brisbane, unde locuiau iniţialceilalţi, apoi a oraşului Melbourne, unde s­au mutatulterior, vizite în parcuri şi la expoziţii, participareala serbările de la grădiniţă, cu prilejul sărbătoririiunor copii.

Dar cea mai emoţionantă întâlnire a fost cuenoriaşii bisericii româneşti, unde cei plecaţi din ţarăparcă îşi regăseau patria iniţială – o patrie mai mică,dar cu aceeaşi credinţă şi aceleaşi obiceiuri. „Astfel,The Romanian Orthodox Church Sfântul Dimitrie i­aajutat pe românii din Brisbane să păstreze legăturilecu datinile, tradiţiile şi limba română. I­a sprijinitsă­şi recreeze atmosfera de ACASĂ, le­a redatmândria de­a aparţine unei naţii” (p. 99).

Cărţi şi autori

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201922

Volumul Inefabila povară, apărut – subsemnătura poetului Dan Anghelescu – laEditura bucureşteană Eikon, în anul 2018,

este plasat sub un motto din Michel Eyquem deMontaigne, motto ale cărui conotaţii iradiază evidentasupra conţinutului întregii cărţi: Je suis moy­mesmela matière de mon livre.

Dan Anghelescu scrie o poezie densă, o poeziede idei. Sesizăm acest fapt de îndată ce pătrundemîn esenţa reală şi profundă a scrisului său. Trimiterilesale capătă reverberaţii polifonice şi polisemanticeîn acelaşi timp, sensurile apropiind între ele lumidepărtate, acolo unde …la timpuri de ape şiînnoptare/ a sensurilor/… se întâlnesc, deopotrivă,cosmicul dans al zeului hindus Shiva, dar şiplatonicianul savant al incertitudinilor din universurilesubatomice, Heisenberg: …oricine ai fi/ pasăre/iarmaroc/ pom înflorit/ clopot sub nebunia albăa lumii/…porţi o înserare. Deşi asemenea apropierinu se pot sprijini pe nimic raţional (să nu uităm, totuşi,că poezia posedă raţiuni pe care nici esenţaraţiunii nu le cunoaşte sau nu ştie să lerecunoască!), acele puncte de suspensie,acele stranii forme prin care fiecare cuvânt –în chip misterios – le iradiază pe toatecelelalte, pe mine mă trimit într­un anume fella scrierile lui Louis Ferdinand Céline. Pentrucă în aceste poeme mereu, inexplicabil, cevase întâmplă totuşi: …indeterminare/ atingeri/ale abisului/…tertium datur… îngerul/ puneculori peste veacuri…

Rămânem sub marile şi apăsătoareleîntunecimi ale tăcerii ce pare a se înstăpânipeste lume; ca atare, acestea nu numaică devin, dar sunt efectiv resimţite mereu cao povară. Una inefabilă: …inefabilă povară/tăcerea din/ lucruri/…profundă cât ranaalbastră a mării…

Dar tăcerea pare să survină – ori poate să fiechiar una şi aceeaşi (?!) cu – acea …noche oscuradel alma a Sfântului Ioan al Crucii, metamorfozată,cum poetul chiar spune, brusc existând într­o nefire/a noastră, posedând, în viziunea auctorială, virtuali­tatea patafizică de a fi …poate grădină/ poate cu flori/poate tramvai/ sau vapor/ poate pământ/ sau oază­npustie. Câteva sintagme ne atrag atenţia în moddeosebit: …între a fi şi a nu fi / lumière dont lepouvoir se cache et se montre/…cuantă/ vibraţie/şi sens/ ascuns/ inconceptibilă/ biserică ondula­torie/… imensă şi plină de neant… Evident,întrezărim aici apropierile şi chiar armonizărilece se insinuează între ideea de sacru şi ştiinţelefizicii cuantice. Pentru cei ce au parcurs eseistica

lui Dan Anghelescu asupra marilor personalităţiliterare din exilul românesc (Vintilă Horia, ŞtefanLupaşco, Constantin Amăriuţei) trimiterile, la modulde abordare a literaturii ca domeniu cu totul specialal cunoaşterii, apropie între ele teologia şi ştiinţelede ultimă oră. Acest drum – la Dan Anghelescu –se insinuează ca fiind cumva şi al poeziei. Găsimsintagme cum sunt cele întâlnite în teoriile misterio­sului terţ inclus: Apofatic/ Ascunsul/ celui de­altreilea… Suntem, nu mai puţin, în proximităţile unuiPseudo Dionisie Areopagitul. Şi nu lipseştenici Parmenide, dat fiind că – ni se sugerează –există posibilitatea unei schimbări fundamentalede vreme ce, se spune: într­un/ deasupra/ al tuturorcuvintelor…/ Parmenide/ îşi …rescrie/ Poemul…

Poezia lui Dan Anghelescu respiră,în profunzimile ei, întrebări ce rămânsuspendate peste …entropii/ non­locuri

imense şi tragice/…/ suind într­un deasupra/ aceea ce ştim / şi nuştim… Nelipsite – şiîntrucâtva specificeacestui poet –sunt dialogurileintertextuale undepoezia devinesfântă noaptea preafericiţilorlumii…/…/ o unicăsingurătate… îninteriorul căreiadomină o anumenemântuire pentru că:…no place of grace/no time/ to rejoice…

Un specific alfiinţării lirice a lui Dan

Anghelescu pare că este, pe de­o parte, o dispersare,pe de alta, o întâlnire şi chiar un dialog subiacent cuspiritul marilor poeme ale lumii: …o cât de CharlesCros eram/ cât de André Frénaud murisem/ să pot/să fiu/ mai departe…/ câtă mare împărţisem/ cuValéry Larbaud… Dar gândirea şi amintirile suntprezente, cum spune poetul, …în bătaia vânturilorsărace. Sensurile suportă parcă o anume disipare:…o frângere a sensurilor, iar tabloul cotidianuluieste dezolant: …la capătul străzii acolo unde/ câiniicomunitari se reped la tine… Singurătatea, în astfelde circumstanţe, devine – cum spune, de multe ori,autorul – dezesperantă: …Stai la porţi şi asculţi glasultainic al nopţii/ cu veşti multe/ întâmplări fără senssau ciudate/ paşi de somn se presimt peste case/

şi vestiri ale ploilor reci. Unele texte au titluri

în franceză sau engleză,prelungind şi amplificând aceldialog spiritual despre caream mai amintit. Descifrăm înaceasta semne ale umanuluide pretutindeni şi de din­totdeauna ce rămân înscrise în pulberea de pedrumuri, în pietre şi iarbă, totul subliniat într­un verssuperb ce ne atrage atenţia: …acum în tine tace/însuşi destinul/ de funingini şi de cearcăn zidit. Sau,în altă parte: …pe străzi pustiite de ploi/ patafizica sezdrobeşte/ în mine. Astfel de secvenţe sunt nelipsiteîn paginile acestui volum de poezie şi nu putem sănu le amintim iarăşi şi iarăşi. Poetul resimte ceeace el numeşte …inefabila povară a lumii, sintagmă cedă şi titlul cărţii şi, de asemenea, mai are senzaţia –amintitoare cumva de Pascal – că noaptea …spaima/umple spaţiile lumii.

Un anume sentiment al zădărniciei pare a seinstala în tot şi în toate, protagonistul liric ştiindcă ficţiunile noastre/ sunt imposibile. Un fel deautoportret este schiţat ceva mai departe: …suntcel cu şiragul de/ cheiţe ruginite la gât/ nu deschidnicio poartă…

Se pare că există anumite momente prielnicescrisului, probabil cele bântuite de irepre­sibila – nu odată reamintită – malinconie,

când, ca şi T.S. Eliot, resimte misterioasa oră violetăpe care o invocă reluând în engleză sintagma (at theviolet hour) celui care a imaginat The Waste Land.

O ploaie bizară vine de undeva, parcă şi dedincolo de cuvinte, închipuind statui, reinventândvorbele şamanilor… Fiinţa şi nefiinţa încep săcomunice într­un schiţat incipit de Apocalipsă, cândiarba­şi începe iureşul sub câmpuri şi protagonistulliric e zguduit de asurzitoarele respiraţii ale morţilor.

Din poem în poem, textul acumulează o densitateşi tensiuni din ce în ce mai împovărătoare, vocile semetamorfozează în felinare şi automobilele ceruluidevin martore la naufragiul unei corăbii. Spectacolelecotidianului, ale „zilnicăriilor” (cuvânt inventat deacest straniu şi însingurat poet) ating, nu odată, undevastator de tragic derizoriu: …e o câmpie bolnavăcare ne întâmpină/ cu înjurături/ hăhăieli şi aurolaci/întinşi pe trotuare… În rest e vreme pentru toate,căci …e un timp cât să scrii/ cât să mori/ sau câtsă­ţi compui/ pustiurile pentru întregul amurg.

Fără îndoială, densă şi intelectuală, poezialui Dan Anghelescu impune un special respect.

Dan Anghelescu, tensiuni şi esenţeLazăr POPESCU

Ce văd nu e „partea noastră de cer”, cum o numeşte Noica. (Antoaneta Bodisco)

Recuperarea diasporei

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 23

Un nume probabiltotal necunoscutsau, în orice caz,

mult mai puţin mediatizatal exilului românesc, scriitoarea (şi vocea de laRadio Europa Liberă), Antoaneta Bodisco, născutăla 17 ianuarie 1916 în Piteşti, a notat în 1970 câtevaimpresii dintr­o călătorie în ţara natală.

În însemnările de mai jos nu mă voi referi lascrierile sale în ansamblu, nu­i voi alcătui nici o fişăde dicţionar, şi nici o analiză a cărţilor, reduse canumăr, de altfel – un roman de aventuri, în limbaspaniolă, Un puerto en el Mar Negro (Un port laMarea Neagră) şi un volum de versuri, La apus decuvânt, publicat în 1970, la Roma, cu o prefaţă deMircea Popescu şi cu ilustraţii de Eugen şi TudorDrăguţescu –, ci voi selecta (şi comenta) dintr­unarticol al său opiniile privitoare la Româniaşi la satul românesc.

Dat fiind faptul că este un scriitor cvasinecu­noscut la noi, se cuvine totuşi mai întâi o scurtănotă biografică (pe care o preluăm din surse on line).

Născută Antoaneta Iordache, nepoată a scriitoruluiVladimir Streinu, Antoaneta Bodisco a fost poetă,prozatoare şi traducătoare. Şi­a luat licenţa în latinăşi greacă (în 1939) la Facultatea de Litere şi Filosofiedin Bucureşti. După absolvire, a lucrat în MinisterulPropagandei Naţionale (1940­1942), apoi laMinisterul Culturii (1943), de unde, ca mulţi alţi tineriscriitori şi jurnalişti români care au fost numiţi îndiferite posturi diplomatice (v. Mircea Eliade, VintilăHoria, Ştefan Baciu ş.a.), Antoaneta Iordache afost trimisă la Institutul Român din Madrid. Dupăinstaurarea comunismului în România, asemeneacelor amintiţi mai sus ori a celor care plecaseră în ţărioccidentale cu bursă pentru perfecţionarea studiilor(Emil Cioran, Virgil Ierunca, Mircea Popescu ş.a.),în 1946, Antoaneta hotărăşte să rămână în Spania,căsătorindu­se cu diplomatul lituanian Bodisco,autoexilat şi el în Occident. Va colabora la RadioMadrid şi, de asemenea, în presa spaniolă, iar în1962, după moartea soţului, se va muta la München,fiind angajată la Radio Europa Liberă. Între 1974şi 1977 a fost crainică la emisiunile în limba românăla Deutschlandfunk din Köln, colaborând permanentîn revistele exilului românesc, printre acesteanumărându­se Apoziţia (München), Caete dedor (Paris), Fiinţa românească (Paris), Îndreptar(München), Libertatea românească (Madrid), Limite(Paris), Revista scriitorilor români (München) etc.

Din Revista scriitorilor români (al cărei redactor­şefa fost Mircea Popescu) ne­a reţinut atenţia un Jurnalde călătorie, publicat în nr. 9/1970.

Aici, Antoaneta Bodisco relatează o vizităfăcută în România, iar impresiile sale,începând cu vama Curtici, ţinând cont

de perioada în care se desfăşura călătoria, suntnu numai relatări obiective, dar ele scot în evidenţăşi capacitatea de observaţie a celei care intră acumpe un teritoriu în multe privinţe schimbat faţă detrecut. Cum distanţa oferă perspectivă, plecatăfiind de o perioadă îndelungată de timp, ea observădiferenţele şi asemănările nu numai dintre ţări, darşi dintre România anilor ’40 şi cea din anii ’70, aflatăsub putere comunistă. O primă observaţie, o primădeosebire: la „Curtici. Forfotă, gălăgie, vameşii parsă se fi înmulţit”. Apar curând inerentele neplăceri(cu care trăitorul din România socialistă era destulde obişnuit) – bilete duble pentru acelaşi loc dintren („Totul e posibil la noi, tovarăşi”, o spune chiar

controlorul de bilete, cu o resemnare iarăşi familiarănouă). În Bucureşti, apoi, are „bucuria de a regăsicartierele vechi, curţile caselor de mahala, răzleţe,tăinuite de verdeaţa care se revarsă peste garduri,de pomii copleşiţi de frunze”, bucurie umbrită de„uluirea de a redescoperi Lipscanii, Smârdanul,Pasajul francez, Gabrovenii, totul delabrat, devoratde pecingine şi de larma dimprejur”. Pe acest drumde întoarcere, călătoarea este atentă la tot ce oînconjoară, de la aspectul vizual până la atitudini şichiar sunetul „altfel” al limbii vorbite ori „tânguirile demanele, amplificate de difuzoarele stridente care­şifac de cap”. Ceea ce o izbeşte faţă de ceea ce ştiacă lăsase în urmă este şi aspectul de „bazar turcesc”al Bucureştiului, fostul „mic Paris” în care acum

(în anii ’70) întâl­neşte la tot pasul„vânzătorii deîngheţată, deseminţe, de biletede loterie, acestdu­te­vino deglasuri răguşite,de înjurături latot pasul, de vita­litate aproapeanimalică”.Şi mai sunt

oamenii, ale cărorchipuri „suntaltele”. „Mulţimeaeste, dacă nualtfel, alta. Şivocabularul ei ealtfel, dar nu altul.”Ea priveşte în jur,

vede „mulţimea” care „nu e tristă, cum mi s­a spus;sau, poate, veselia ei e aparentă”. E vorba de ceiadaptaţi. În schimb, generaţia veche, „burghezialichidată, în acei ani teribili de care toţi îşi aducaminte”, poartă pe chip tristeţea: „Culoarea feţeilor are culoarea caselor părăsite, a atâtor casevechi din care au pierit oamenii şi amintirile.”Şi, lângă aceste case, „blocuri noi, străzi deschiseîn perspective îndrăzneţe, parcuri, vechi fundăturicare îşi aşteaptă lovitura de graţie.”

Din amestecul acesta de vechi şi nou nu răzbatenicidecum admiraţia pentru modernizare, ci tristeţeapentru pierderea până şi a „amintirii”.

A­ţi uita trecutul, pare a spune autoarea,înseamnă a­ţi pierde valorile şi, în celedin urmă, identitatea. În comentariile sale

ea nu pune însă distanţă – vechea generaţie vs. ceanouă, indiferentă la trecut, atentă doar la prezentulacceptat, ci găseşte paralelisme cu ea însăşi (modelal celui plecat în lume), pentru care noile realităţile­au estompat pe cele lăsate acasă.

Exilatul pleacă şi uită sau îşi aminteşte, ia cusine – în suflet şi gând – tot ce a însemnat „lumea”pe care o părăsea, aşa cum ţăranii care plecaula oraş „duceau cu ei vatra. O luau cu ei în lume”...Alteori pleacă fără a se uita în urmă, fără a dorisă­şi amintească, ştergând (voit sau nu) dinmemorie tot ceea ce însemnase viaţa sa anterioară.Căci întoarcerea are şi acest rol: de a conştientiza„ireversibilitatea timpului”.

Ca în povestea binecunoscută a feciorului cedorea să găsească „tinereţea fără bătrâneţe şi viaţafără de moarte”, la întoarcere, memoria revine treptat,dar lumea nu mai seamănă cu cea lăsată. Şi atunci,

cel plecat, din nevoia de a se întâlni cu „partea sade cer”, cu ceea ce ştia că îl reprezintă şi cu carese identifică, în mare măsură, caută trecutul, încearcăsă­l descopere în mici amănunte, în locuri rămaseneschimbate.

Dar unde poate fi găsit un astfel de loc?Călătoarea, pe traseul întoarcerii după un sfertde secol, intră în Muzeul Satului, acel simbol deRomânie autentică. „Am păşit pe poarta MuzeuluiSatului într­o altă lume blând încremenită. Pe opotecă îngustă mă îndrept spre biserica din satulDragomireşti (jud. Maramureş, 1722), spre casa dinStraja (Suceava, 1760), spre casa moţilor din Sălciuade Jos (Alba), spre teascul de ulei din Răşinari, spremoara de vânt din Sarichioi (Tulcea, sec. 20), sprehambare şi pătule, spre casa din Trăisteni (Prahova,sec. 19), spre cea din Drăguş (Braşov), spregospodăria din Zăpodeni (Vaslui), spre bordeiul dincâmpia olteană (Drăghiceni)... Caut case argeşene.Sunt două, ceva mai noi decât cele moldoveneşti,cele ardeleneşti.”

Originară din Argeş, ea vrea să vadă caseleîn interior, să­şi rememoreze astfel trecutul. I sedeschid. Intră în fiecare, dar, tot ca în povesteafeciorului de împărat, în ceea ce reprezenta pentruea trecutul familiar, atât de bine cunoscut şi atâtde bine păstrat în memorie, totul e încremenit.Nu găseşte viaţa prin care trăiau aceste construcţii.„Ce văd aici şi în alte case e nou pentru mine. Toatălumea aceasta de semne şi rosturi, de viaţă ţesutăîn războaie, depănată în fuioare, cioplită în lemn,plămădită în lut, rotunjită în urcioare, a înmărmuritcuviincios ca ştergarele de pe pereţi, ca chipulsfinţilor rustici de pe icoanele de sticlă sau lemn.”

Ea a plecat şi a trăit în altă lume, în Spania, ţarăla care face referire şi în privinţa obiceiurilor, darşi a mentalităţilor ori a atitudinii locuitorilor. Ca toţicei „desţăraţi” (în terminologia lui Aron Cotruş), eapare a nu mai aparţine niciunui loc: „Sunt, pentrucei de acasă, o străină? Uneori, aşa mi s­a părut.Eram, în orice caz, o româncă plecată de multdin ţară. Nimeni nu m­a întrebat: de când,de ce? Nu­i interesa.”

Tristeţea pierderii apartenenţei totale faţăde un loc anume, tristeţea dispariţiei lumiicunoscute sugerează şi durerea pierderii

specificului identitar. „Nu pot crede că această lumea dispărut, sau e pe cale de dispariţie”, notează laun moment dat, deşi, ca om al timpului modern, econştientă că vremurile s­au schimbat, că civilizaţiaa adus cu sine progresul tehnic. „Ispitită”, în întâlnirileşi discuţiile cu prietenii regăsiţi acasă, „în lungileşuete bucureştene”, să afirme uneori că „nu s­aschimbat nimic”, regăsind la români „agerimea acelorminţi care făceau din asociaţia de idei un act personalde creaţie”, precum şi „spiritul lor zeflemitor”, totuşi,nu poate să nu sufere faţă de schimbările majore.Fiindcă nu lumina electrică în locul opaiţului, televi­zorul ori alte semne ale modernizării sunt lucrurilecare îi înstrăinează percepţia de autentic şi îi rănescmemoria, ci realitatea pe care o regăseşte acum,realitatea unei lumi distruse de tăvălugul istoriei.

În Muzeul Satului „au dispărut casele basarabene.Ele nu mai sunt România; ele sunt, azi, Rusia...”

De fapt, acesta este motivul principal – istoria carea schimbat geografia şi destinul oamenilor – pentrucare mare parte dintre intelectualii români luaserăcalea exilului (dureros, dar nu de puţine ori „creator”).

Printre ei – o piteşteancă frumoasă şi cultivată,cu talent scriitoricesc (detectabil in nuce în fragmentulde Jurnal de călătorie) – Antoaneta Bodisco.

Recunosc faptul că doamna Aurelia Corbeanu are un talentremarcabil, apelează la un limbaj elevat, ca al unei profesoare de Limbaşi literatura română: „E o dimineaţă caldă, însorită. Rulăm cu maşina

pe o autostradă netedă ca de mătase, cu palmieri pe margine, arbuşti şi copaciornamentali, cu flori mov” (p. 27).

Dar cel mai mult m­a impresionat simţul de observaţie al naratoarei. Deşine­a avertizat de la început că nu a avut niciun aparat de fotografiat sau deînregistrare, ochiul ei de artistă a reţinut cu succes tot ce a văzut: „Pe verticală

sunt străzile care poartă numele regilor Angliei, iar, pe orizontală, cele care auprimit numele reginelor” (p. 52). Cea de a doua călătorie în Australia cuprinde noiamănunte, reflectând dragostea dintre părinţi, copii şi nepoţi, demonstrând faptulcă familia şi chiar patria pot fi imaginativ acolo unde se află cei dragi sufletului tău.

Faptul că Aurelia Corbeanu a câştigat un concurs atât de important înBucureşti şi că ne­a dăruit această carte deosebită marchează drumul ascendental unei prozatoare talentate. Iar când talentul este real, nu contează la ce vârstăse iveşte succesul!

Antoaneta Bodisco, Jurnal decălătorie în România anilor ‘70

Mihaela ALBU

Alexandrina ­ altă Cantacuzină din grădina Nababului

Paula ROMANESCU

Alexandrina Pallady (1876­1944) era fiicaAlexandrinei Kreţulescu (1845­1881) şia unui descendent al Ghiculeştilor cu care

ne­a pricopsit Fanarul, pre numele său TheodorPallady (nu, nu pictorul cel înamorat de Parisulrăsfrânt de apele Senei!), născut în anul cândmâini de româncuţe brodau Tricolorul, iar sufletede mari români „paşopteau” a Revoluţie.

Primii ani de viaţă i­a petrecut la conacul Ghicadin Ciocăneşti, Dâmboviţa.

Orfană de mamă de la vârsta de cinci ani,Alexandrina avea să fie înfiată de unchiul săuVladimir Ghica şi­a lui soaţă Eliza. A beneficiatde o educaţie aleasă, studiile şi le­a făcut la Paris,ea s­a făcut tot mai frumoasă şi… s­a întors acasă.

Între timp, văduvul său tată Theodor Palladya rătăcit el ce­a rătăcit prin pajiştea de frumoaseale Micului Paris până a găsit­o pe MariaStamatiade, o floare între flori care, din flori,cum altfel?, i­a dăruit un prunc binecuvântatcare avea să ajungă poet, înnobilând numelemamei sale, fiindcă tatăl nu şi nu! Cuminteamamă i­a dat însă copilului două prenumede mare încărcătură simbolică: Alexandru(cu trimitere la Cel Mare!) şi Theodor (cel cudor de Dumnezeu), dar a adăugat, ca să se ştiecă­i al ei pe de­a­ntregul, şi numele de MariaStamatiad. Poetul care avea să devină acesta afost profesor de limba franceză dintre cei născuţiiar nu (pre)făcuţi, a fost primul traducător înlimba română al rubaiatelor lui Omar Khayyam,primul creator de haiku de la noi, a tradusdeopotrivă din limba engleză, dar şi din poeţiichinezi (cu trecere prin limbi de circulaţieinternaţională) şi a fost şi ţinta „iubirii” confraţilorcare l­au „prins” în epigrame, cum stă bineprieteniei dintre scriitori…

Iată cum îl încondeia epigramistul Octav Dessila(1895­1976): Poetului Stamatiad, veşnic plutitor înnouri: Ştiam de mult că aştrii cad,/ Dar nu fii trist,Stamatiad;/ Deşi poet, poet sadea,/ Tu n­ai fostsus, să poţi cădea.

Sau Ion Pena (1911­1944), eroul soldat dinAl Doilea Război Mondial, înmormântat în cimitiruldin Alba Iulia, alături de fiul lui Mihail Sadoveanu,poet interzis de cenzura comunistă după instaurareaciumei roşii în ţară – la apariţia traducerilor făcute deStamatiad din limba chineză, despre care în presaliterară se scria că reprezintă o surpriză: La urmaurmei, judecând,/ Surpriza nu­i aşa de rară:/Stamatiad era de mult/ …Chinez în arta literară.

Mai „duios”, Ion I. Pavelescu (1889­1924)i­a compus şi un epitaf epigramatic: Aici zaceStamatiad,/ Fost poet şi prozator;/ Viaţa lui a fostun iad.../ Pentru bietul cititor!

Iertare, Alexandrina, tocmai spuneam că te­aiîntors acasă după studiile tale pariziene, undete contaminaseşi de idei europene năstruşnice

despre drepturile femeilor şi, mai cu seamă, despredreptul lor de a se bucura de… drepturi de care pânăatunci doar bărbaţii se credeau… îndreptăţiţi. Undemai pui că şi verişoara ei, Lucia Sturdza (viitoareBulandra), voia musai să se facă actriţă, sprecrunta disperare a ilustrisimei sale familii cu oarecedomnitori prin codrul genealogic, iar vărul Theodor –cel pictor Pallady, umplea pânzele cu nuduri de femeicare mai de care mai… destinse pe şezlongurişi sofale sau pe Rive Gauche de la Seine.

Era prin anul 1899. Micul Paris o ţinea tot într­osărbătoare, cafenelele erau pline de Mitici şiCaţavenci, Miţele şi Ziţele, başca Zoe, s­avempardon!, se amestecau în facere şi desfacere depolitici, schimbând „catindaţii” după cum o cereauinteresele de partid când mai pierdeau câte­oscrisorică de amor sau cum le dicta lor amoarea…Alexandrina frecventa balurile de pe la case mari.Şi uite­aşa, cu un Vă rog să­mi acordaţi, domnişoarădansu­acesta, un Griguţă bine încheiat la vestă n­amai nimerit s­o conducă după valsul cel de „în nuse mai ştie câţi timpi” la locul de unde­o luase, lângăadoptiva ei mămiţică, Eliza adică, ci direct la Nababullui tată – superbogatul Gheorghe Cantacuzino,declarându­i acestuia că ea şi numai ea îi este dragă

şi că el o vrea de soţie. Acu’ bietul nabab ce erasă facă şi el, săracul! Se mai pricopsise acesta cuo amatoare de titluri de nobleţe, o Marucă zvăpăucăpentru care visul de a deveni prinţesă i­a învălmăşitde tot raţiunea şi abia de­a mai băgat de seamăcă un zeu al muzicii o ridicase la rang de reginăîn chiar inima lui… O, inimă, când ţi­o veni şi ţiemintea la corzi!

Aşa că Grigoraş a pus de­o nuntă ca­n poveşti derăsunau munţii din jurul Castelului de pe Zamora şifiarele pădurii nedefrişate se ascundeau în adânc deumbră verde să nu mai audă, să nu mai vadă atâtaomenească dezlănţuire de bucurie, să nu mai simtămirosul de frigări în care nimeriseră mulţi dintr­ai lor…

Soţii Grigore şi Alexandrina Cantacuzino au fostdăruiţi de cine se ocupă cu planningul familial cu treifii. Mama lor i­a vegheat cuminte în cuibul cald, lipsiţi

de griji, în afară deaceea de a creşte,care, oricum, nudepindea de ei.Tatăl lor tocmaiajunsese primaral Bucureştilor(să fi avut vreolegătură alegerealui cu faptul că„nababul” erachiar PreşedinteleSenatului?). Dar,de la o vreme,statutul de mamănu­i mai eraAlexandrineiîndestul pentruambiţia ei de ase avânta în arena

luptei pentru câştigarea de drepturi pentru femei.Ce fel de drepturi? Dreptul de vot, dreptul de a fialese în posturi de decizie, în diplomaţie, în politicăşi­n alte comitete şi comiţii.

Astfel, înfiinţează ea în 1910 Societatea OrtodoxăNaţională a Femeilor din România (SONFR), a căreipreşedintă devine. „Gata cu femeile păpuşi! Gatacu femeia obiect de plăcere pentru măria sa bărbatul!La luptă, doamnelor!”

Alexandrina Cantacuzino, mare feministă,fină diplomată, orator excelent, generoasăfilantroapă, era şi mare amatoare, ba chiar

colecţionară, de titluri şi decoraţii, cum se spuneadespre, îi plăcea să i se spună prinţesă, dar ştia săatragă în mişcarea ei şi alte feministe puse pe faptemari: Zoe Râmniceanu, Elena Odobescu, AnastasiaFilipescu, Maria Glagoveanu, Sultana Miclescu,Zetta Manu, iar proiectele lor destul de îndrăzneţeerau „sponsorizate” de Cantacuzino­nababul, darşi de Ministrul Instrucţiunii Publice Spiru Haret,o personalitate cum nu s­a mai văzut de atunciperindându­se pe fotoliul ministerial al InstrucţiuniiPublice năpădită astăzi de toate buruienile reformelorfără fond şi a instrucţiunii alternative din care seîntrevede neantul. Iată ce şi­a propus Societatea şia şi realizat din chiar anul creării: înfiinţarea a douăşcoli de fete, 17 grădiniţe, 22 de biblioteci publice.Ei, da!, pe atunci se citea mult, iar tinerii îndrăgostiţi,când credeau că îi păcălesc pe vigilenţii părinţiai fetelor îndrăgite de ei, pozau în inocenţi colegiinteresaţi doar de câte­o carte pe care poate argăsi­o în biblioteca frumoaselor lor… Şi o cam gă­seau de obicei, dar şi fata rămânea prin apropiere...

Grigore Cantacuzino, primarul capitalei, făceapolitică din cea conservatoare, deşi nu­i era tocmaiuşor să împace şi capra şi varza – rivalitatea politicădintre P.P. Carp, şeful de lungă dată al PartiduluiConservator, care, după neutralitatea României înPrimul Război Mondial şi, ulterior, după intrarea ţăriiîn război contra atacatorilor, declarase: „Mă voi rugala Dumnezeu ca România să piardă războiul!”, darşi­a trimis pe front fiii, unul dintre ei pierzându­şi viaţaîn bătălia cu duşmanii patriei (!), şi Marghiloman, altămare figură politică a timpului, cel cu Pacea de laBucureşti şi, mai cu seamă, cu cafeaua care­i poartănumele, delicatesa aceea din restaurantele de lux de

pe Champs­Elysées, cu unpreţ în măsură să­i lecuiascăpe veci de dor de licoareînecată în rom pe eventualiiproletari din toate ţările caren­au apucat să dea mână cumână când le­a spus Marx căar fi momentul să bată fierul cât e cald.

Alexandrina a tot militat întru afirmareaputerii femeii de a mişca munţii deneîncredere ai celor ce se credeau singurii

în măsură de acţiuni notabile: a înfiinţat şi condus în1916 la Bucureşti Spitalul 113, cu 300 de paturi (pânăspre sfârşitul războiului, numărul locurilor aproapese dublase), unde acorda îngrijire răniţilor. CurteaRegală se mutase pe atunci, cu căţel, cu purcel, laIaşi, alegându­şi drept reşedinţă palatul DomnuluiUnirii (astăzi, Muzeul Unirii) cel alungat de la rosturiledomniei de „monstruoasa coaliţie”. Restul e istoriebine cunoscută. Ca membră în Comitetul de condu­cere al Crucii Roşii, ea intervine cu mare curaj înrecuperarea soldaţilor şi ofiţerilor români din Moldova.Participă, ca reprezentantă a României la ConsiliuluiInternaţional al Femeilor, a cărui vice­preşedintă este(1925­1936), la toate întrunirile acestuia, în Italia,Franţa, Grecia, Polonia, Regatul Iugoslaviei. În 1924înfiinţează Mica Antantă a Femeilor (România,Cehoslovacia, Polonia, Grecia, Iugoslavia) a căreipreocupare principală era comemorarea anualăa eroilor. Ea s­a vrut custodele amintirii publice avictimelor războiului. A donat pământul pe care aveasă fie ridicat Monumentul Eroilor de la Mărăşeşti,a înfiinţat şcoli, spitale, cantine. A fost prima femeiedin România căreia i­a fost decernat Ordinul MeritulCultural. Împreună cu Tzigara Samurcaş, a militatpentru afilierea României la Uniunea Sindicatelordin Europa – fondatori Hugo von Hofmannsthal, PaulValéry, Nicolae Titulescu. La Liga Naţiunilor aveamereu un cuvânt greu de spus. Titulescu o apreciamult şi se bizuia pe diplomaţia ei. În 1929 obţinedreptul la vot pentru femeile române – nu chiarşi pentru cele cumpărabile cu o găleată de plasticşi un litru de ulei din timpul nostru plin de drepturidemocratice, originale rău, ci doar pentru cele careaveau şi exercitau o profesiune şi pentru văduvele derăzboi care ştiau ce înseamnă greul, pierderea tatăluicopiilor lor. Milita pentru ridicarea nivelului de viaţă alfemeilor de la sat – satul considerat marele rezervoral vieţii de familie, satul ca loc în care s­a născutveşnicia, satul care păstrează buna cuviinţă a celorce trăiesc în el ca într­o mare familie, împlinindu­şirostul pe pământ şi nu rătăcirea celor plecaţi încăutare de mai bine la oraş ca să devină domnulşi doamna Cutărică – nici orăşeni, nici ţărani, doarnişte dezrădăcinaţi printre străini, unde nu­i va salutanimeni, unde nu vor avea pe cine saluta decât cuumilinţă, aşteptând să le fie primită munca braţelor.

În 1930, Grigore Cantacuzino se stinge din viaţă.Unul dintre fiii lor avea să moară în închisorilecomuniste. Trecuse prin „şcoala” Căpitanului şi chiarcrezuse într­o Românie ca soarele de pe cer caresă­i placă şi lui Dumnezeu. Nu le­a plăcut interna­ţionaliştilor comunişti. Sfârşitul Războiul al Doileaadusese asupra neamului nostru nu numai moarte,dar şi… o pace de mii de ori mai rea decât orice rău.

Se pare că Alexandrina Cantacuzino s­asinucis după ce ţara a fost năpădită de„marele eliberator”, iar Antonescu a fost

arestat cum se ştie, ispravă pentru care Mihai Întâiula fost decorat de „tătucul popoarelor” cu exclusivistulOrdin Pobeda – Victoria. A fost înmormântată înCimitirul Bellu, lângă cavoul Nababului, cu, la căpătâi,o cruce simplă de fier. Timpul a şters numele ei de pecruce şi tot timpul a făcut ca o Societate a Femeilordin România să­i descopere prin anul 2016 mormân­tul, înscriind pe crucea scheletică numele ei. Atenţifoarte cu tot ce ţine de marea cotitură democraticăde după decembrie ’89, nişte… „arheologi” negustori(cinstiţi) de fier vechi au devastat, tot prin anul 2016,(!) ultimul locaş al Alexandrinei Cantacuzino încăutare de metale. Nu se ştie dacă vor fi şi găsit…

Cherchez la femme

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201924

La această vârstă aamintirilor, am lăsatgândurile să circule

în voie prin vastele spaţii aleOrientului, pe unde am popositpeste zece ani în interes deserviciu sau ca turist. Pentrumine, a fost un mare privilegiusă pătrund în acel areal

cultural­istoric fascinant, ce se întinde de la Nil laFluviul Galben. Amintirile din Grecia şi Cipru măîndeamnă să mai poposesc în zona orientalo­mediteraneeană, şi anume, în enigmatica Turcie.Timp de doi ani, am avut responsabilităţi în cadrulDirecţiei Ministerului Afacerilor Externe care păstorearelaţiile României cu zona respectivă. La Ankara amajuns de două ori în cadrul unor solii oficiale, careasigurau schimbul de mesaje la nivelul şefilor de statdin România şi Turcia. Ţara noastră era încă în aceaperioadă fastă, când se manifesta activ şi eficient peplan regional şi mondial. În vecinătatea ei, Româniaacţiona pentru un climat de linişte şi bună înţelegereîn Balcani, făcând, astfel, eforturi constante pentrua contribui la atenuarea neînţelegerilor, mai vechisau mai noi, între Ankara şi Atena. Cele două ţărise menţineau într­o stare de beligeranţă încă de lacăderea capitalei bizantine Constantinopol (1453),beligeranţă pe care un comentator american odefinea astfel: Grecia nu a jelit suficient aceastăpierdere şi de aceea continuă să poarte doliu.

Desigur, am călătorit foarte mult în interes deserviciu, însă nu aceasta este calea cea mai sigurăpentru cunoaşterea unei ţări şi a locuitorilor ei.La nivel oficial poţi afla date generale, importantedesigur, însă nu ajungi la sufletul locului. Turcia,am reuşit s­o cunosc, cât de cât, în două ocazii.

Prima s­a petrecut pe când eram înmisiune permanentă la Haga. Cu sprijinulBiroului Român de Turism din Amsterdam

şi al Ambasadei Turciei la Haga, am organizato vizită de documentare la Bucureşti şi Istanbul,pentru un grup de treizeci de diplomaţi străini dincapitala Olandei. Apoi, după circa două decenii,am avut marea aventură a vieţii mele prin Turcia.La volanul autoturismului personal, am parcurs dedouă ori (dus­întors, peste nouă mii de kilometri)distanţa dintre Damasc şi Bucureşti. Popasurilepe care mi le­am permis de la graniţa cu Siria pânăla cea cu Bulgaria mi­au deschis mintea spre o ariecultural­istorică fascinantă. Înţelegeam că Turciaistorică nu era doar Imperiul Otoman, care, nici el,nu a fost doar foc şi pară. Cu excepţia cazului maispecial al Acropolei ateniene (aruncată în aer cutrotil turcesc, însă de o ghiulea veneţiană), dovezilemateriale de civilizaţie de pe vastul întins al Imperiuluinu au suferit prea multe stricăciuni. Aşa că, cei careau avut un tezaur cultural­istoric înainte de ocupaţiaotomană îl au şi în zilele noastre. Cei care nu auavut, ce să păstreze? Sau chiar dacă au avut,cum s­au îngrijit să­l conserve şi să­l valorifice?

Venind de la Damasc, am făcut un prim popasîn Antakya (Antiohia), din regiunea Hatay a Turciei.Din cele mai vechi timpuri, această vastă zonă aaparţinut de Siria, fiind pierdută în 1939 ca urmarea unei înţelegeri franco­turce. Aici, cunoştinţele melegenerale despre oraşul Antiohia erau întregite dedovezile materiale privind paginile strălucite de istorieşi civilizaţie lăsate de acest oraş antic Orientuluişi umanităţii. Întorcându­ne pe firul istoriei, ajungemla Imperiul Hitit al secolului XVII î.Hr., la dominaţiapersană sau elenismul adus de Alexandru cel Mare.În Imperiul Roman, oraşul era considerat al treileaca mărime, după Roma şi Alexandria. Antiohia areprezentat, de asemenea, un moment crucial înrăspândirea creştinismului. De fapt, aici apostolii luiIisus Hristos au adoptat pentru prima dată termenulde creştini. Este locul unde a propovăduit şi apostolulPavel, în secret, într­o grotă ce­i poartă şi astăzinumele. Biserica Sfântul Pavel din localitate esteconsiderată a fi primul lăcaş creştin din lume.

Apoi, tot de pe aceste meleaguri a pornit şipatriarhul Macarie al Antiohiei în cele două călătoriiale sale prin Ţara Românească şi Moldova (sec.XVII). Fiul său Paul, arhidiaconul din Alep, carel­a însoţit de fiecare dată, a consemnat în valoroasasa scriere Călătoriile Patriarhului Macarie al Antiohiei

tot ce a întâlnit şi a văzut. Lucrarea constituie nu doarun reper important al legăturilor româno­siriene, darşi un izvor valoros de informaţii despre viaţa politică,economică, militară, culturală şi, nu în ultimul rând,religioasă din Valahia şi Moldova. În notele lui, elaprecia Mănăstirea Curtea de Argeş drept una dintreminunile lumii, evidenţia Piteştiul ca important centrucomercial şi descria Mănăstirea Corbii de Piatră cape o biserică mică, dar frumoasă. Nu am reţinut dacăa avut timp să treacă şi pe la Nămăeşti sau CetăţuiaNegru Vodă, pentru a întregi treimea de bisericirupestre, care pe la noi se mai cheamă şi MicaMeteora. Ce, numai grecii să aibă o Meteoră?...

Scurtul nostru popas în Antiohia a fostconsacrat, cu precădere, vizitării MuzeuluiHatay, unde am admirat câteva dintre

celebrele mozaicuri din arealul civilizaţiei OrientuluiMijlociu, mozaicuri de perete sau celebrele mozaicuripardoseală, pe care le confuzi uşor cu picturi sautapiserii. Ne­a venit greu să ne desprindem privireade la Cele patru anotimpuri, cu figuri din mitologiaclasică greacă, de la Mozaicul păsărilor sau Triumfullui Dionysos şi Dionysos beat, urmate de Narcis şiEcho, Hercule ştrangulând şerpii, Apollo şi Dafne,

Dansatori bahici, Amazoanele la vânătoareşi enumerarea ar putea continua. În Muzeul Hataypredomină mozaicurile provenite din legendaralocalitatea Dafne (la 8 km de Antiohia), undeîmpăratul Traian a ridicat un mare templu pentruo cunoscută nimfă a munţilor, Dafne.

După Antiohia, următorul popas l­am făcut înCappadocia, un alt sanctuar al creştinismului, carenu s­a remarcat doar printr­o arhitectură religioasăsui­generis şi prin dezvoltarea doctrinei ortodoxis­mului răsăritean, dar a dat şi nume de sfinţi precumSfântul Vasile cel Mare şi cei doi Sfinţi Grigorie (tatălşi fiul), care au definit regulile vieţii monahale alesistemului greco­slavon. Termenul de biserici înstâncă ne fascina, mai ales pentru că nu era vorba deun simplu aşezământ religios, ci de un întreg complexde biserici, mănăstiri, locuinţe sau morminte, toatesăpate în roca vulcanică a Cappadociei. Acesteaerau adevărate labirinturi, care asigurau vieţuireape perioade îndelungate de timp. Primele bisericicreştine le­am întâlnit pe valea Peristrema (lungă de12 km), unde picturile murale corespund învăţăturilorSfinţilor Vasile cel Mare şi Grigorie, evidenţiind unstil răsăritean, cu influenţe siriene şi egiptene. Deasemenea, ca român peregrin al Orientului, mă bucurcă moaşte ale Sfântului Vasile cel Mare (maxilarulsuperior) se află la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi,dăruite în 1650 de patriarhul Macarie al Antiohiei,cu prilejul vizitei sale pe plaiurile noastre.

După această etapă evlavioasă a popasuluinostru în Cappadocia, a urmat momentul cel maisenzaţional, când am păşit, oarecum cu teamă,într­o construcţie fascinantă, oraşul subteran de laDerinkuyu, cu o adâncime de circa 85 de metri. Amcoborât, etaj cu etaj, până la nivelul opt, ultimul cuacces pentru public. Alte 5 etaje sunt parţial obturatesau rezervate arheologilor şi antropologilor. Acolo,ne­am dat seama că este vorba de un întregcomplex, practic o localitate în toată regula, careputea adăposti peste 15.000 de suflete. Existenţaunui râu subteran a permis săparea fântânilor, careasigurau necesarul de apă al întregii comunităţi. Aumai fost identificate şi 52 de puţuri de ventilaţie, carecontinuă să­i uimească pe inginerii zilelor noastre.

Am ajuns şi la Istanbul, oraşul care m­a fascinatdintotdeauna, ca orice capitală de imperiu, unde

am văzut cum s­aucontopit crâmpeiede cultură şi civilizaţiedin timpuri imemori­ale. Istanbulul de

astăzi a parcurs un drum lung al devenirii sale,pornind chiar dintr­o epocă legendară, când ar fi fostfondat de Byzas şi grupul său din Megara (lângăAtena), la îndemnul oracolului din Delphi. În secoleleVIII­VI î.Hr. acolo se instalează colonişti greci, careîl transformă, cu timpul, într­un important centrucomercial, cu numele legendar de Byzantion. Nunumai grecii, cei muritori, dar şi zeii lor au contribuitla măreţia oraşului. Acolo s­au construit temple pentrucea mai mare parte a Olimpienilor greci: Zeus, Atena,Poseidon, Afrodita, Artemis, Dionysos, Demetra etc.În timpul lui Constantin cel Mare, oraşul este declaratcea de a doua capitală romană, sub numele de RomaNova sau Roma Secunda. În ambiţiile lor de mărire,împăraţii bizantini au dus la Constantinopol monumen­te celebre, precum obeliscul faraonului Thutmosis IIIdin Egipt, statuia zeiţei Atena de pe Acropole saucelebrul monument al lui Zeus de la Olimpia, carefigurează la loc de cinste pe lista celor şapte minuniale lumii antice. Printre primele şi cele mai renumiteedificii creştine de la Constantinopol se numără şiCatedrala Sfânta Sofia (Hagia Sofia, adică Înţelepciu­nea Divină). La inaugurare, în anul 537 d.Hr., împă­ratul Justinian intra în biserică la braţ cu marele

patriarh Menas, aşa cum cerea datina. Într­o starede exaltare supremă, Justinian a strigat: Solomon,te­am depăşit. Timp de 1.000 de ani, Sfânta Sofiaa rămas cea mai mare biserică din lume.

Zestrea culturală a oraşuluiConstantinopol (Istanbul după 1453)a fost sporită considerabil prin edificii

musulmane dintre cele mai renumite. În aceastăcategorie se înscrie o bijuterie precum MoscheeaAlbastră (1609­1616), care constituia punctulde plecare al pelerinilor spre Mecca. O altă perlăeste Palatul Topkapî, cu admirabilele sale cupoleduble, cu camera tronului şi cea a tezaurului saucomplexul separat al haremului. Curţile interioarecontribuiau şi ele la măreţia palatului. Cea carese numea Grădina lalelelor mi­a amintit de faptul

că primii bulbi ai acestei flori au ajuns în Olandadin Turcia. Tot aici şi­au avut reşedinţa toţi sultaniiotomani timp de aproape patru sute de ani.

După 1856, sultanii se instalează la PalatulDolmabahce, situat pe partea europeană aBosforului. Impresionant şi acesta prin suprafaţadesfăşurată enormă, prin stilul său arhitectoniccombinat, cu elemente de baroc, rococo sau imperial.Sultanii au strâns aici colecţii încântătoare de pictură,dar şi de porţelanuri din Europa, Orientul Îndepărtatşi Turcia. Acolo am admirat exemplare unicede porţelan chinezesc din epoca Ming, pe carenu aveam cum să le întâlnesc la Beijing.

În această scurtă diagonală epistolară am reţinutdoar lucrurile evidente, care încântă ochiul şi îmbogă­ţesc mintea, fără a­ţi ridica prea multe întrebări. Însă,Turcia este o ţară a enigmelor, după cum subliniamîncă de la început. Enigme care, în aprilie 2019,ne­au fost aduse acasă, aici la Bucureşti. În cadrulZilelor Culturii Turce, organizate de Institutul CulturalYunus Emre, au avut prim­planul Expoziţia defotografii, seminarul şi conferinţele despre sitularheologic Göbeklitepe, numit deja punctul zero alistoriei sau început al civilizaţiei umane. Este vorbade un complex de temple (şase dintre cele douăzeciidentificate au fost scoase la lumină) care, pe pereţiilor, poartă cele mai vechi picturi (unele chiar tridimen­sionale) din epoca neolitică. Această primă filă deistorie a fost scrisă în urmă cu circa 12.000 de ani,respectiv cu 4.000 de ani înaintea piramidelor egiptene.

Forma inelară a templelor este conturată de ziduricu coloane enorme în formă de T. Întregul ansambluşi, nu în ultimul rând, coloanele înalte de 3­5,5 metrişi grele de până la 60 de tone, lasă mai multe între­bări decât răspunsuri. Uimeşte fasonarea perfectă şiinciziile/sculpturile cu contururi de animale, care nuse regăsesc la mai tânărul Stonehenge. În aceastăfază a cercetărilor, situl de la Göbeklitepe este definitdrept un lăcaş de închinăciune (nu aşezare umană)şi punct de pornire în călătorii spirituale, dar şi loculde întâlnire al ultimilor vânători şi culegători, care vortrece la viaţa sedentară. După aproape 4.000 de ani(pe la 8.200 î.Hr.), începe uitarea şi situl cade înruină. Zeii tăcuseră. Nu şi UNESCO, care în anul2018 l­a înscris pe Lista Patrimoniului Mondial, alăturide alte 17 monumente şi situri din zestrea Turciei.

Popasuri prin TurciaIon PĂTRAŞCU

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 25

La pas prin satul global

Migraţia şi populismulNicolae MELINESCU

Alegerile europarlamentare atât dezgomotoase ale primăverii acestui an audeschis o nouă linie de influenţă a realităţii

africane asupra politicii de pe contentul nostru, maiales în perimetrul preferenţial reprezentat de UniuneaEuropeană. Dezbaterea publică a ordinei de zi pentrucampanie a adus în prim­plan formaţiuni cu o politicăatipică algoritmului partidelor tradiţionale. Temamigraţiei ilegale a transformat discursul conservatorîntr­un discurs reacţionar care a căpătat tot mai multăaudienţă în rândul publicului din ţări marcate social demanifestări şi chiar de atacuri teroriste provocate demigranţi sau descendenţi ai acestora. Încă din 2014,alegerile europarlamentare au lansat în multedin statele Europei candidaţi populişti cu viziunieurosceptice, naţionaliste sau ultraconservatoarecare au devenit opusul politicienilor din partidelede tradiţie şi au clătinat încrederea în valorile UniuniiEuropene. Pericolul cel mai mare al extremismuluişi al naţionalismului coroziv provocat sau inspiratîn special de migraţia ilegală din Africa esteseparatismul. Cei proveniţi de pe continentul negrusunt motivaţi nu numai de goana după siguranţazilei de mâine, dar au mai puţin ambiţia de aimpune islamismul societăţilor creştine, o deosebirefundamentală faţă de cei proveniţi din OrientulMijlociu extins. Africanii, chiar dacă sunt musulmani,animişti sau creştini, pornesc peste Sahara, spreiadul libian, cu speranţa că vor ajunge să încropeascăun trai mai bun în Europa şi îi vor putea susţineşi pe cei rămaşi acasă. Este o deosebire careîi face mai acceptabili în ţinuturile de destinaţie,şi acest fapt îi îngrijorează pe puritanii locali.

Animatori înverşunaţi ai tendinţei de afirmare anaţionalităţii şi a naţionalismului limitat, de grup, secoagulează mai ales în acele colectivităţi şi teritoriiunde există o istorie pe care revizionişti şi revanşarzio pun în mişcare ca dovezi ale unor false pretenţiiteritoriale, pornind tocmai de la ameninţarea pe careo prezintă invazia ilegalilor din Africa. Reacţia faţăde aceştia se manifestă prin două direcţii de acţiune.Prima este respingerea totală şi condamnareaautorităţii pentru politici permisive care eliminăechilibrul demografic şi confesional din viaţa socialăşi economică. A doua constă din tendinţa de asimilarea nou­veniţilor în lumea interlopă sau pe piaţa neagrăa muncii. Dincolo de aceste fenomene sau tocmai dincauza apariţiei lor, separatismul dezvoltă un discursagresiv, periculos pentru unitatea şi suveranitateastatelor. Aşa a apărut posibilitatea ca Scoţia să sedesprinde din Regatul Unit (referendumul din 18septembrie 2014), aşa s­a ajuns la declaraţia deindependenţă a Cataloniei pe 27 octombrie 2017 şiaşa se motivează pretenţiile secuimii din Transilvania.

Extremiştii nu vin cu un proiect propriu, darse pricep să le demoleze pe cele existente.Este nevoie de o distincţie clar definită între

naţionalism şi extremism. Din păcate, asemeneacontrast semantic operat mai peste tot în Europa, lanoi este nu numai ignorat, ci voit compromis, în urmaunor experienţe istorice dramatice pe care puţinicercetători se mai obosesc să le ia în considerare.Poate şi din cauza variantelor de naţionalism, carepornesc de la naţionalismul cuviincios al lui PetreŢuţea şi includ naţionalismul defensiv, practicattocmai pentru a păstra şi a promova valorilenaţionale. Există şi naţionalismul agresiv, abraziv –cum este cel al vecinilor noştri din nord­vest – carenu numai că militează zgomotos pentru naţiuneape care vrea să o reprezinte, dar este virulent şideclarat împotriva altor naţiuni şi a altor etnii. Dacămai intervine şi coloratura pigmentară, discursulse transformă în diatribe incendiare prin care toategreutăţile şi nemulţumirile sunt încărcate pe şalupeleruginite supraaglomerate de africani care încearcă,nu totdeauna cu succes, să traverseze Mediterana.Aici ajungem la comportamente politice apropiatede extremism, care pot fi demarcate cu greu dedragostea faţă de propria ţară şi de propria naţiune.Este un fenomen care a început să se manifeste înEuropa în anii din urmă, pentru că acest continenta fost împins către limitele sale fireşti şi din punctde vedere economic, şi din punct de vedere social,şi din punct de vedere diplomatic. Continentul nostrua cunoscut o mulţime de fenomene negative careau influenţat şi mentalităţile electoratului. Un episod

cu consecinţe la mai bine de o sută de ani de ladesfăşurarea lui a fost colonizarea Africii. Umbralungă a crimelor, samavolniciilor, a exploatărilorbarbare nu dispare nici după zece generaţii. Undevaîn mentalul colectiv al africanilor persistă nu numaiideea unei iluzorii fericiri în Europa bogată, ci şi unfel de resentiment ancestral faţă de comportamentulcolonilor albi în teritoriile de baştină ale africanilor.Din acest punct de vedere putem vorbi acum despreentităţi cu orientare exagerat naţionalistă, care audat glas unor nemulţumiri reale pentru că acest noumileniu şi secolul său de început au consacrat eşeculpoliticianismului de cabinet şi de partid. Toate acelemaşinaţiuni de cancelarie care hotărau în numeleunei comunităţi la nivel naţional sau supra­naţionalşi­au dovedit ineficienţa.

În istorie există un principiu care consacrăcaracterul ciclic al acesteia. Dacă privim în oglindăuna dintre perioadele de manifestare vehementă aextremismului în perioada interbelică şi evenimenteleactuale constatăm că şi atunci Europa îşi revenea, laînceputul anilor ’30, după o criză extrem de puternicăşi care, practic, provocase deficite financiare majoreîn statele cu economii dezvoltate cum erau Germania,Italia, Franţa sau Spania şi descoperise în populaţiileevreieşti vinovatul universal pentru lipsa locurilorde muncă, pentru inflaţia galopantă.

În zilele noastre, Scoţia a fost la un pas să serupă de teritoriul Marii Britanii (55 la sută dintrevotanţi s­au opus), iar Brexit poate fi interpretat şi cao încercare a conducătorilor britanici să­şi păstrezegraniţele actuale pentru că dacă Scoţia ar fi părăsitRegatul, ar fi urmat Ţara Galilor şi Irlanda de nord,unificată cu Republica Irlanda. Tema migraţiei ilegaleşi a asaltului dat de foştii supuşi ai imperiului colonialla porţile regatului a fost nu numai berbecele cu carea fost dărâmată credinţa laburistă sau conservatoarea electoratului, a fost tema obsesiv publicată şidezvoltată în spatele căreia s­a pitulat naţionalismulexcesiv revendicativ.

Economia care nu este performantă şi carecreează şomaj şi decalaje catastrofale între anumiteclase sociale generează nu naţionalism, naţionalismuleste un sentiment pe care­l conţin toate popoarele,generează manifestări de extremă dreaptă, deexclusivism social şi politic. Migraţia ilegală esteprezentată în context nu numai ca o ameninţare, cişi ca un proces ireversibil, ca o maree care aducela mal indezirabili neinstruiţi, vindicativi şi anti­creştini.În momentul în care acţionează o extremă pe eşichie­rului politic, automat reacţionează extrema opusă.

Când rutele migraţioniste dinspre OrientulMijlociul au fost obliterate de acordul dintreTurcia şi Uniunea Europeană, presiunea

creată a deschis căile ilegale dinspre estul, centrul şi,ulterior, vestul Africii către malurile Libiei şi către encla­vele spaniole Ceuta ş i Melilla. O parte dintre africaniicare ajungeau pe teritoriul continental spaniol s­auaventurat pe feriboturile dintre Bilbao şi Portsmouth,ca să ajungă în arhipelagul britanic şi de acolo încotroli s­ar fi arătat o şansă mai bună de supravieţuire.

În contextul pertinenţei discuţiilor despre naţiuneşi despre regimurile politice actuale a apărut tot maifrecvent problema migraţiei, mai ales a migraţieiilegale. Pentru naţionalişti ea reprezintă una dintreameninţările majore care riscă să destabilizeze şicele mai dinamice economii cum sunt cea germană,franceză sau britanică. Cei care speculează jocurilecontinentale şi globale abat atenţia de la fondulproblemei, susţinând că soarta migranţilor ar puteasă provoace atitudini precum cele anti­evreieştide dinaintea celui de­Al Doilea Război Mondial.

În fond, problema migraţiei este doar una dintrecele şapte cauze pe care Economic Intelligence Unitle­a identificat drept fundamentale pentru situaţia dinEuropa şi pentru climatul în care afirmarea identităţiinaţionale este împinsă în prim­plan, cu uneleexagerări nedorite, uneori. Între alte evenimentecare au anturat această tendinţă, în primul rândse află ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană,un proces contradictoriu, privit iniţial ca o catastrofă.Apoi, este vorba de zona euro. Joseph Stiglitz,părintele şi teoreticianul globalizării, care a obţinutşi un Premiu Nobel pentru asta, deşi s­a doveditcă nu a avut dreptate când a anunţat globalizareaca un proces de eliminare a decalajelor şi de

prosperitate universală,amintea că zona monedeiunice este extrem de fragilădin cauza unor variabile pecare nimeni nu a fost în staresă le prevadă, cum au fostacoperirea acestei găuri uriaşeprovocate de datoria Greciei şifinanţarea falimentului acesteiţări, blocarea unor economii care au creşteri redusecum este cea germană, cea franceză, cea spaniolăşi, în fine, reformele regionale care au fost proiectate,dar care nu s­au materializat.

La noi nu există formaţiuni extremiste, înschimb în Ungaria ele se manifestă public şieste recunoscut un partid de extremă dreapta

cu formaţiuni paramilitare, care şi­a cultivat o coloanăa cincea în România şi al cărui membru a ajuns chiarvicepreşedinte al parlamentului de la Budapesta.Nimeni nu s­a sesizat şi tocmai acest regim afirmăcă s­a săturat să tolereze România. Sunt manifestăricare susţin extremismul de stat faţă de care reacţiapartenerilor noştri este inexistentă. România, dupăcealaltă jignire adusă de şeful statului Moldova subpulpana Rusiei automat ar fi trebuit să se adresezeOrganizaţiei pentru Securitate şi Cooperare înEuropa, partenerilor din NATO, strategici saunu, şi Naţiunilor Unite.

În practica relaţiilor internaţionale există un anumitcomportament al protagoniştilor statali. Entitateasau ţara care nu are revendicări, care nu vreasă se promoveze şi care nu iese pe scena politicăpentru ca să­şi facă cunoscute poziţiile, doleanţeleşi aşteptările motivate şi susţinute cu argumenteistorice, economice, sociale şi diplomatice îşi pierdestatutul, este trecută la… şi alţii. Nu va veni nimeniniciodată să afirme şi să susţină dreptul şi interesulRomâniei şi să condamne cascadoriile publicitare alelui Dodon la Moscova. Numai românii pot şi trebuiesă ia atitudine şi politica externă este în mâna şefuluistatului. Există un minister de Externe condus deunul dintre cei mai experimentaţi şi talentaţi diplomaţide la Al Doilea Război Mondial încoace, dar comandapolitică, liniile directoare şi decizia strategică îi revinşefului statului.

Liderii naţionalişti ai anilor ’30 s­au mobilizatîmpotriva evreilor pentru că aceştia dominaucomerţul, industria, băncile, acţionau la

vedere şi devenise accesibilă blamarea lor pentrutot răul din societate, fără temeiuri adevărate. Înmomentul actual, acest loc a fost preluat parţial demigraţia ilegală. Dar cine câştigă prin încurajareamigraţiei? În anii 1950, când economia tuturor ţărilorputernic industrializate era grav afectată de conse­cinţele războiului, cele mai masive importuri deimigranţi le­au făcut Germania din Turcia şi dinIugoslavia şi fostele metropole din coloniile aflateîncă sub controlul lor administrativ. Aşa s­au dezvoltatîn Europa generaţii întregi aduse din exterior care aucontribuit la prosperitatea şi reconstrucţia acestor ţări.În perioada post­industrială a anilor 1970, când ţăriledin vestul Europei au trecut printr­o criză majoră,au gestionat­o, au reorientat resursele materialeşi umane către acele domenii ale economiei caresă le aducă plusvaloare şi au căutat noi pieţe dedesfacere. În 1989, Occidentul a obţinut aproapegratuit Europa de Est şi statele conduse de comunişti.Până atunci fenomenul migraţiei ilegale a fostacceptat din motive ideologice. După 1990, migraţiaa intrat într­o nouă formulă, aceea a emigraţiei legaleest­europene către Occident. Mulţi oameni pricepuţi,calificaţi au pornit spre noul pământ al făgăduinţei,fericiţi că puteau să muncească într­un mediudezvoltat, chiar dacă câştigau mult mai puţin decâtomologii lor locali. Ei au ajutat aceste economiisă rămână viguroase, adevărate locomotivecontinentale, să se păstreze într­un trend de creşterecare să facă faţă ameninţărilor venite din parteaAmericii, din partea Chinei, şi a unor economiiemergente, cum ar fi Brazilia, Argentina, Indonezia.La nivelul anilor 2000, pieţele de materii prime auînceput să fie extrem de disputate şi nimeni nu maiare răbdare să­şi califice forţa de muncă şi cautălucrători gata instruiţi racolaţi din ţări cum esteRomânia.

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201926

Vecina mea, Africa

În momentul de faţă, imigranţii au umplutculoarele pentru localnici şi pentru că aceştiaau abandonat foarte multe meserii devenite sub

demnitatea lor sau prost plătite. Acum, când populaţiamajoritară se confruntă cu şomajul şi cu problemesociale provocate şi de unii migranţi neobişnuiţi sauinadaptabili la societatea dezvoltată, s­a redescoperitentitatea numită migrantul, în special cel estic sausudic, venit după 1990. S­a creat o fobie împotrivaacestuia, împovărat cu vinovăţia pentru toateproblemele existente oricum în ţările occidentale.Naţionaliştii de genul britanicului Farage au revenit laretorică foarte agresivă împotriva românilor din MareaBritanie, deşi majoritatea celor câteva sute de mii aucontribuit la economia britanică, şi­au plătit taxele, auacceptat nu numai salarii inferioare, dar şi umilinţeleprovocate de aroganţa colonialistă. Au fost priviţilaolaltă ca infractori notorii, deşi gradul de infrac­ţionalitate în rândul românilor este mult mai scăzutîn comparaţie cu albanezii, cu polonezii sau cuucrainenii, sirienii şi indo­pakistanezii. Retoricanaţionalistă l­a vizat mai ales pe migrantul recentvenit care a pus presiune pe serviciile sociale.

Există şi o diferenţă calitativă între ceea ce s­aîntâmplat în Europa înainte de 1989 şi ceea ce seîntâmplă acum în această mişcare transfrontalierăde persoane. Din toate datele statistice rezultă cămajoritatea celor care au plecat legal sau ilegal dinţările europene cu conducere comunistă către vestaveau câteva avantaje. În primul rând, erau foartebine calificaţi, până la nivel universitar şi post­universitar, conştienţi de faptul că fără o profesiebine stăpânită aveau să moară de foame, pentru cănu plecaseră să cerşească. În al doilea rând, mulţidintre ei proveneau din morala şi tradiţia creştină.În al treilea rând, cei care au înfruntat riscuriledrumului spre necunoscut au vrut să­şi construiascăo viaţă nouă, o carieră, un mod de viaţă decent şiîndestulător pentru ei şi familiile lor. Şi, nu în ultimulrând, ei doreau să se integreze în societatea încare ajungeau, fără să­şi piardă tradiţiile şi valorileoriginare. Migranţii din zilele noastre proveniţi dinOrient sau din Africa, porniţi spre vestul Europei,sunt revendicativi, vor să li se aplice toate facilităţileacordate localnicilor, tratează totul ca şi cum li s­arcuveni, unii au destui bani ca să se mândreascăcu haine pretenţioase, telefoane şi platforme digitalescumpe. În viziunea multora dintre ei, faptul că provindintr­o altă credinţă le dă dreptul să ceară şi chiarsă acţioneze pentru schimbarea ordinii care nu esteconformă cu cutumele şi tradiţia proprie. Aici aparemarea diferenţă calitativă dintre transfugii din est aiperioadei comuniste şi valul migraţionist care vine înEuropa numai pentru că aici e mai bine. Dacă vii aici,trebuie să fii ca noi, dacă nu­ţi place, rămâi unde vrei:este o doctrină pe care a lansat­o prim­ministrulaustralian Kevin Michael Rudd prin 2011, cândAustralia devenise şi ea o ţintă îndepărtată a migra­ţiei, mai ales din Afganistan, Pakistan, Sri Lankasau Myanmar/Birmania, majoritatea musulmană.El a declarat că sunt cu toţii bineveniţi, dar „imigranţiişi nu australienii trebuie să se adapteze. Dacă văplace la noi, bine, dacă, nu plecaţi. Aceasta este ţarape am construit­o noi, australienii, pentru australieni.Am obosit să tot văd această naţiune care se totîntreabă dacă nu cumva jignim un individ sau culturasa. După atacurile teroriste din insula Bali am asistatla o creştere a patriotismului la majoritatea australie­nilor.”

Transgresia pe care a făcut­o cancelarul germanîn 2015, sub lozinca „să­i primim cu braţele deschisepentru că aşa este umanitar şi avem nevoie de forţalor de muncă” s­a dovedit a fi o mare ipocrizie,cu costuri electorale majore.

Greşeala enormă a porţilor deschisecomisă timp de un an de zile de AngelaMerkel seamănă foarte mult cu cea a

premierului britanic Neville Chamberlain (1937–1940),politicianul care a permis accesul extremei dreptenaziste la putere şi declanşarea celui de­Al DoileaRăzboi Mondial. În 1938, atât el, cât şi prim­ministrulfrancez Édouard Daladier, la München, au încălcattoate promisiunile făcute Cehoslovaciei şi au fostde acord cu ciuntirea teritoriului ei în favoareaGermaniei, după care au închis ochii cândCehoslovacia a dispărut în totalitate ca stat în 1939.Doamna Merkel a condus până acum Europa într­unstil dictatorial, îndreptat în principal spre interesulgerman, astfel încât toată clasa politică din Europaa acceptat că aşa cum dictează Berlinul, aşa va

respecta toată lumea. În momentul în care pe propriulteritoriu naţional există probleme tocmai cu cei pecare era umanitarist şi valoros să­i primească, altfelspus, influxul de specialişti goniţi din Siria de războiulcivil, cancelarul a ajuns exact în poziţia fostuluipremier britanic, care a fost un perdant.

Poate generaţiile următoare vor veni şi cu alte idei.În perioada interbelică s­a terminat aşa­numitul secolal naţiunilor început, de fapt, cu Revoluţia Franceză.În umbra acestui veac prelungit din punctul de vedereal conjuncturilor politice până la începutul PrimuluiRăzboi Mondial au apărut naţionalismele care aufundamentat o anumită structură, mai ales că dupăacest război au dispărut trei mari imperii, cel otoman,cel rus şi cel habsburgic. Era nevoie de o nouăfilosofie care să stabilească o conformaţie politicăactualizată a continentului. Acest mediu a încurajatviziunea naţionalistă, nu neapărat nocivă la început,care a degenerat ulterior în forme extreme: comunis­mul, fascismul şi nazismul. În prezent, diferenţa estecu totul alta, pentru că în Europa, din 1975 încoace,au existat documente oficiale multilaterale semnatede guvernele europene. Este vorba despre Actul Finalde la Helsinki, semnat de 35 de ţări europene, StateleUnite şi Canada, şi după aceea actele de aderare lacele două instituţii continentale, Uniunea Europeanăşi NATO. Toţi semnatarii, mai ales noii membri, auacceptat recunoaşterea graniţelor de stat aşa cumerau ele în momentul ratificării aderărilor, o condiţiede preaderare. Erau asumate obligaţii fundamentalepe baza prevederilor dreptului internaţional ceimplicau respectarea unor principii între care primuleste suveranitatea.

În clipa în care un guvern extremist, revanşard,revizionist încurajează o formaţiune chipurilenon­guvernamentală să rescrie istoria unui stat

vecin, acesta nu­şi respectă angajamentele interna­ţionale şi nici semnăturile puse pe documentele deaderare la organizaţiile transatlantice. Intervine înprimul rând încălcarea unor principii de drept inter­naţional, dar şi încălcarea unor obligaţii asumate prinratificarea acestor documente de către parlamentulnaţional şi un comportament care dovedeşte faptul căjucând ceardaş pe două scene, între Rusia şi StateleUnite, guvernul respectiv are dreptul să se comporteca un taur într­un magazin de porţelanuri. De aceea,ţările care sunt victimizate de asemenea abuzuri auobligaţia morală şi statutară să­şi prezinte o poziţiefoarte clară, bazată pe naţionalismul defensiv,consacrat apărării identităţii şi a interesului naţional,dar nu împotriva şi nu în dezavantajul partenerilorde contract. Pentru că de partea cealaltă avem de­aface cu un extremism externalizat, foarte violent, carevizează o entitate minoritară pe teritoriul altui statsuveran, ceea ce contravine respectului reciproc.

Naţionalismul brutal care trece în xenofobieşi în iredentism va cuceri mult din Europa pentru unsingur motiv: graniţele de stat nu mai sunt garantate.Când sunt încălcate tratate internaţionale şi nu maiexistă legi care să guverneze raporturile între statesuverane este evident că arbitrariul devine formulăconsacrată, iar Europa nu are de acum încolo decâtsă se pregătească pentru un astfel de arbitrariu,pentru deplasarea graniţelor într­o parte sau alta înfuncţie de grupurile militare şi economico­financiarecare iau fiinţă pe continent în actuala conjunctură.Statisticile europene confirmă ascendenţa unormanifestări sau grupări extremiste. În Grecia,

acestea au 7 la sută audienţă la electorat, LigaNordului din Italia rămâne la cinci la sută, în ElveţiaPartidul Poporului Elveţian contează pentru 29 la sutădin electorat, Frontul Naţional din Franţa a ajuns adoua forţă politică în alegerile prezidenţiale şi locale,în Olanda, Partidul Libertăţii are 19 procente, iar înDanemarca, Partidul Popular 21 la sută; în Suedia,Democraţii cu tendinţe de dreapta au 14 la sută dinsusţinerea alegătorilor. Chiar dacă aceste procentenu sunt spectaculoase, ele provin din ţări cu multeformaţiuni politice şi semnificaţia statistică semodifică. Aceleaşi statistici anunţau la sfârşitul lui2017 că în Europa sunt cunoscute şi înregistrate 85de formaţiuni politice şi facţiuni care aderă la filosofiade dreapta extremă şi au ca scop de acţiuneseparatismul şi revizionismul.

Istoria naţiunilor şi a naţionalismului înEuropa a fost foarte contradictorie în ultimiiani, mai ales după încheierea Războiului Rece

şi a bipolarismului animat de cele două superputeri,Statele Unite şi Uniunea Sovietică. Prezenţamanifestărilor naţionaliste moderate, raţionale,atributive, consolidează rolul statului naţiune tocmaiîntr­o perioadă în care anumite şcoli de filosofiepolitică anunţau ca sigură decăderea acestuia dinrolul de mare protagonist al organizării politice şisociale umane. Formaţiunile cu tendinţe naţionalisteîi redau statului naţiune ceea ce îi aparţine prinstructură şi obiective şi îi menţin atribute care nupot fi preluate, cel puţin în formulele europeneactuale, de un alt gen de organism, şi aici este vorbade politica fiscală, politica monetară, politica externă,politica de apărare şi protecţia socială internă.

Există şi un pericol permanent provocat demanifestările şi declaraţiile ultranaţionaliste, pentrucă ele declanşează tensiuni în interiorul unei societăţi,cum s­a întâmplat în Franţa după revoltele dinarondismentele sărace ale Parisului, cum s­aîntâmplat în Germania în timpul manifestărilorextremei drepte şi al ciocnirilor membrilor acesteiacu stânga moderată, s­a întâmplat în Belgia dupăatentatele teroriste în care au fost implicaţi migranţisau descendenţi ai acestora. Ca o emanaţie a acestorconvulsii extremiste apar stări de încordare şi dincolode graniţele statului respectiv, unele provocate demesajul lor exclusivist, altele declanşate de chemărilela unitate ale unor facţiuni cu orientări reacţionarecare ameninţă însăşi structura continentală. Estecazul americanului Edmund Spencer, care a creattermenul all­right (alternativa de dreapta), o mişcareconsacrată identităţii albilor. El cheamă la unitateaalbilor europeni şi propune o epurare etnică paşnicăconcepută să ducă la crearea unei noi ordini politicecare să se asemene cu Imperiul Roman din antichi­tate. (https://www.nytimes.com/ 2016/06/11/arts/for­the­alt­right­the­message­is­in­the­punctuation.html,accesat 23 ianuarie 2019.) La rândul lui, SteveBannon, strategul şef al Casei Albe în primele şapteluni de mandat al preşedintelui Donald Trump, a venitla Bruxelles ca să lanseze o operaţiune politică amplăde unificare a formaţiunilor populiste din Europaînaintea alegerilor euro­parlamentare din 2019. Înacest scop el a înfiinţat o fundaţie pro­naţionalistăintitulată Mişcarea (The Movement; https://www.thedailybeast.com/ inside­bannons­plan­to­hijack­europe­for­the­far­right, accesat 23 ianuarie 2019).

Dacă în interiorul unui stat activează ungrup extremist, el poate fi ţinut sub controlşi, la nevoie, sancţionat în baza legislaţiei

naţionale existente într­o democraţie consolidată.Când mai multe formaţiuni extremiste se asociazăîn structuri transfrontaliere, statul are o capacitateredusă de coerciţie şi pericolul extinderii popularităţiilor creşte. În conjunctura actuala, migraţia este calulde bătaie. Sensibilă la acest aspect, OrganizaţiaNaţiunilor Unite a lansat la Marrakesh, la sfârşitullui 2018, aşa­numitul pact comun de reglementarea migraţiei. Intenţia lăudabilă s­a terminat într­un eşeclamentabil pentru că documentul final nu a stabilitdiferenţele între migratorii legali şi ilegali, a negociatdreptul la migraţie ca unul dintre drepturile omului cuuşile închise, deşi anunţase că acest capitol a făcutparte din şedinţele publice şi 14 ţări, între care StateleUnite, Australia şi Israel, au respins întregul demers.Evident, migraţia ilegală nu poate fi stăvilită cu iluzoriiplanuri de acţiune şi atâta timp cât nu i se găsescsoluţii realiste, eficiente pe termen lung, ea vaalimenta discursul extremist.

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 27

Vecina mea, Africa

Primul cenaclu timişoreanMircea OPRIŢĂ

Cenaclul plasat sub numele lui H.G. Wells,de emoţionantă rezonanţă pentru SF­ulromânesc după apariţia, în anii ’60, a seriei

de Opere alese din clasicul englez, s­a înfiinţat înnoiembrie 1969 la Casa de Cultură a Studenţilor dinTimişoara, avându­l preşedinte pe Laurenţiu Cerneţ,iar preşedinte de onoare şi „îndrumător” pe OvidiuŞurianu. În 1971 îi găsim în fruntea grupării pe DoruTreta, preşedinte, şi Marcel Luca, secretar. Şurianuşi­a îndeplinit funcţia simbolică până la dispariţia sa,în 1977. Cenaclul a reuşit în timp scurt să câştigeinteresul mai multor tineri simpatizanţi ai anticipaţiei,programându­şi iniţial şedinţele lunar, apoi încercândşi ritmuri mai alerte. Însemnările publicate în perioadade început a grupării (bunăoară, cele plasate deMircea Şerbănescu în CPSF sub titlul Start sprestele) informează că membrii săi, pe lângă discuţiaasupra lucrărilor proprii, îşi propuseseră şi dezbateride subiecte mai largi: de la cuceririle spaţiale(noutatea „fierbinte” a epocii), până la „controversataproblemă a extratereştrilor” şi a comunicării pământe­nilor cu alte civilizaţii raţionale. Încă din această etapăapar două obiective practice importante, pe carecenaclul avea să şi le îndeplinească în scurtă vreme,şi anume: un schimb de experienţă intercenaclier şi oculegere de lucrări ale participanţilor la viaţa curentăa grupării. Sub un titlu de o remarcabilă simplitate,Povestiri ştiinţifico­fantastice, prima antologie tipărită,oglindind producţia scrisă a unui cenaclu SF de lanoi, a apărut spre sfârşitul anului 1972. Glosând pemarginea ei, acelaşi Mircea Şerbănescu constata latinerii autori de la „H.G. Wells” frecvenţa povestirilorcu poantă, dar fără suflu epic, dar lua în discuţieşi chestiunea „măiestriei literare”, pe care o simţearealizată deocamdată numai la nivelul unor „autenticepromisiuni”. Cu un an mai devreme, Adrian Rogozse arătase încrezător în şansele cenaclului, mărtu­risindu­şi în articolul Insomnii timişorene bunaimpresie stârnită de textele grupării şi de discuţiilepurtate în jurul lor. După ce mai înainte publicasecâteva lucrări de autori timişoreni, CPSF acceptasă gireze întreaga echipă, prezentând­o cu un grupajde schiţe şi povestiri în numărul 396 din 15 mai 1971.Tot acolo, inspirat de modelul timişorean, redactorulColecţiei formulează un decalog al „bunului cenacluSF”, oferit ca subiect de meditaţie tuturor asocierilorde acest tip din epocă.

În noiembrie 1972 apare, în 20 de pagini peformat A4, Paradox, primul fanzin tipărit din România.Iniţiativa timişorenilor s­a dorit a fi o veritabilă

premieră naţională, dar ideea lor, scăpată întâmplătorîn spaţiul public, i­a mobilizat pe colegii lor de lacenaclul bucureştean „Solaris”, care găsesc o caleadministrativă mai accesibilă şi, cu propriul fanzin,îşi asigură prioritatea absolută. Regretul celor dela „H.G. Wells” va rămâne viu chiar şi după trecereaanilor, aşa cum ne arată o retrospectivă semnatăde Dorin Davideanu:

„Dorinţa timişorenilor de a realiza un lucru binefăcut îi costă, în cele din urmă, prioritatea în domeniu.Publicarea unei reviste tipărite presupunea, în aceavreme, străbaterea unui întortocheat hăţiş alaprobărilor şi vizelor. Cenaclul din Bucureşti preiaideea timişorenilor din mers şi, în iunie 1972, apareSolaris; fanzinul se multiplică în 99 de exemplare,este şapirografiat... dar este primul.”

Ocolite abil de bucureşteni, piedicilebirocratice îi vor urmări în continuare pe ceide la Timişoara, care sunt nevoiţi să scadă

şi ei standardele publicaţiei proprii. Următorul numărva apărea doar xerografiat, pentru ca între 1980­1989publicaţia să fie iarăşi tipărită, o dată sau chiar dedouă ori pe an, ca supliment de literatură anticipativăal revistei Forum studenţesc. Înainte de 1990 a fost„cu siguranţă, cea mai profesionistă prezenţă înpublicistica SF cenaclistă”, cum aprecia Dan Merişcaîn analiza sa din ediţia pe 1987 a AlmanahuluiAnticipaţia. Cenaclul şi­a stabilit, în timp, relaţiide colaborare şi cu revista săptămânală de culturăOrizont. Cât priveşte celălalt obiectiv menţionatîn etapa inaugurală, schimburile intercenacliere,gruparea avea să şi­l atingă atât prin participareala reuniunile periodice organizate de alţii, cât şi prinorganizarea pe cont propriu a unora dintre convenţiilenaţionale: consfătuirile anuale ale cenaclurilor deanticipaţie din 1974 şi 1980. Dacă numărul celorstrânşi iniţial în jurul lui Doru Treta era mic şi fărăpondere pe scena SF­ului românesc, în timp cenaclulşi­a format un important grup de membri cu realeşanse de profesionalizare, pe terenul genului şidincolo de el, în proza şi eseistica aparţinătoareliteraturii generale: Marcel Luca, Sergiu Nicola,Lucian Ionică, Dorin Davideanu, Daniel Vighi, SilviuGenescu, Voicu A. David, Laurenţiu Demetrovici,Gheorghe Secheşan, Duşan Baiszki, GyörgyGyörfi­Deák şi alţii. După moartea lui Ovidiu Şurianu,coordonarea activităţilor de la „H.G. Wells” a fostpreluată de Mircea Şerbănescu şi Viorel Marineasa.

Cenaclul a rămas activ şi după anul 1989, orga­nizându­şi inclusiv o secţie la Lugoj, din membrii

dispărutului cenaclu „Sirius”din localitate. Publică încontinuare revista Paradox,având chiar şi o tentativăde privatizare în condiţiileezitantei economii de piaţăanunţate de Revoluţie. Uncolectiv inimos (Lucian Ionică,Duşan Baiski, Tudor Beşuan,Dorin Davideanu şi Marcel Luca) îşi asumă riscul unuiSRL care va edita patru numere din revistă, ultimeledouă în acelaşi an, 1994, cu ocazia ConvenţieiEuropene de Science Fiction (euROcon), desfăşuratela Timişoara.

Încercarea de lansare în regim de piaţă arevistei eşuează, totuşi, încât Paradox îşi reiacursa pe căi mai puţin ambiţioase, dovedind

totuşi inteligenţă practică şi adaptare la noile realităţi.Mai mulţi ani la rând publicaţia apare pe suportelectronic, iar ocazional se reia şi pe suport de hârtie.Fără a mai simţi nevoia unui „primus inter pares”,redacţia funcţionează în regim colegial, alcătuitădin mai vechii membri ai grupării, între timp ajunşila maturitate, Antuza Genescu, Dorin Davideanu,Laurenţiu Demetrovici, Lucian Ionică, Silviu Genescu,Daniel Haiduc, Doru Treta şi Laurenţiu Nistorescu.Într­o exemplaritate rar întâlnită, membrii Cenaclului„H.G. Wells” au colaborat la modul confratern,pe parcursul anilor, cu celălalt cenaclu timişoreande renume, „Helion”, semnăturile lor fiind întâlniteadesea şi în paginile revistei acestuia. Cu numărul 28din noiembrie 2017, Paradox marchează împlinirea a45 de ani de la publicarea primului său număr, prilejpotrivit pentru ca mai mulţi membri de cursă lungă aicenaclului să rememoreze traseul experienţei şi să­ifixeze trăsăturile pe care ei le socotesc exemplarepentru prezenţa grupării în peisajul general al SF­uluiromânesc. Spune, cu îndreptăţire, Antuza Genescu:

„…Cenaclul a fost o prezenţă virtuală mai degrabădiscretă. Membrii lui nu s­au lansat în polemicineproductive pe bloguri sau platforme de socializare.Asta nu înseamnă că nu sunt la curent cu noutăţiledin fandom, ci că îi interesează doar SF­ul, iarinteresul acesta trebuie să unească, nu să dezbine.Nu e important cine cu cine se războieşte, de ce serăzboieşte, de ce a dat cineva un premiu, de ce l­aluat cineva, şi nu altcineva etc. Există autori românide science­fiction buni. Contează ei şi promovarealor, prin mijloacele pe care le avem la dispoziţie.”

Mihai Botez, „Lumea a doua” şi alte scrieri din anii disidenţei solitare,1979­1987, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Bucureşti, 2019

Cartea de faţă vorbeşte indirect prin studiile ce le cuprinde şi direct princorespondenţa şi interviurile autorului despre un disident care se declară, elînsuşi, un „disident solitar”. Un matematician inconformist despre care s­a vorbitmult înainte de 1990 – prin intermediul „Europei libere” – şi, paradoxal, mai puţindupă căderea regimului totalitar comunist. Este vorba de Mihai Botez. Un disident„atipic”, cum s­a spus, un disident care a dus pe cont propriu acţiunea sa decontestare a sistemului comunist timp de aproape un deceniu. Lucid, determinat,calculat, atent să nu încalce în mod vizibil legile pentru a nu cădea uşor victimărepresaliilor capitale (închisoarea). Tactică bună în circumstanţele unui regimpolitic care nu respectă regulile democraţiei şi nici pe acelea privitoare ladrepturile omului. Inteligentă şi, cum recunoaşte chiar Mihai Botez, eficientă. [...]

N­a dorit, cât timp a trăit, martirajul, dar, iată, vin alţii, după dispariţia lui, şi­lculpabilizează, pregătindu­i alt tip de ispăşire. O poveste destul de frecventăÎn lumea postcomunistă, unde chiar şi eroii trebuie să fie culpabilizaţi, discreditaţişi, în felul acesta (fel nenorocit, detestabil din toate punctele de vedere), desfiinţaţica fiinţe morale. (Acad. Eugen Simion, pe coperta a patra)

Daniela Gumann, Îngrijitoarea, Editura Pim, Iaşi, 2018Orice cuvânt, orice pagină scrisă înseamnă o secvenţă, un început de

confesiune egală cu o respiraţie. Scrisul are legături tainice cu viaţa, cu destinulcelui care îndrăzneşte să se înfăţişeze în faţa lumii, în faţa lui proprie.

Când o fiinţă – în cazul de faţă Daniela, personaj şi autoare – are curajulsă­şi „taie” drum într­un ideal visat încă din copilărie, ei bine, cu zâmbete şilacrimi, viaţa ei se desfăşoară ca o adevărată poveste scrisă/nescrisă, pentruazi şi pentru mâine, poimâine... Carte a mărturisirii şi împlinirii, Îngrijitoareae însăşi îngrijitoarea de suflete ce va dăinui. Omul bătrân sau bolnav (toatăomenirea trece prin asta) trebuie ajutat, trebuie alinat oriunde s­ar aflape pământ, în orice colţ de ţară.

Prin ceea ce a întreprins şi întreprinde [este preşedinte fondator al Asociaţiei

Scriitorilor Români din Austria, ASRA], DanielaGumann s­a dăruit şi se dăruieşte Omului – fiinţacea mai înţeleaptă de pe planetă, dar şi fragilă.Dăruindu­se, iubitoarea de oameni, Daniela,

dobândeşte nu numai respect, ci trasează acel drum nobil pentru noi, oamenii,către dragostea şi împlinirea omului ca om. (Sterian Vicol, pe coperta a patra)

Antonela Stoica, Punte spre Andromeda (versuri), Editura Diaspora, 2017Originară din Câmpulung Muscel, judeţul Argeş, Antonela Stoica scrie încă din

copilărie. După absolvirea Colegiului Naţional „Carol I”, s­a mutat în Statele Unite,unde a petrecut 26 de ani, continuându­şi studiile şi activitatea literară diversă.În 2015 s­a stabilit în Germania. A debutat în 2017, când poeme ale sale au fostincluse în trei antologii publicate în România.

„Cetăţean al Lumii, demonstrând o mândrie profundă faţă de rădăcinileromâneşti, pe care le promovează permanent, Antonela Stoica se inspirădin bogata ei experienţă de viaţă, contactul cu o multitudine de culturi, întâlniriextraordinare şi momente unice pe care le transpune cu sinceritate şi pasiuneîn poezia sa.” (Din prefaţa cărţii)

Semn(al) de carte

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201928

Orizont SF

Mituri şi şamani Dan D. FARCAŞ

Aminteam înepisodul anteriorcă tradiţiile

popoarelor, miturile,personajele folclorice par săaducă dovezi că o înaltăputere nepământeană semanifestă, dintotdeauna,

asupra omenirii. În vechime, istorisirile cu zâne, piticişi alte creaturi erau considerate parte a tezauruluicomun de cunoştinţe şi erau tratate cu toatăseriozitatea. Abia în ultimele trei secole, în culturaeuropeană a raţionalis­mului, s­a decretat că aşaceva este imposibil, deci vechile poveşti sunt doarsimple „basme” destinate amuzamentului celor mici.Numai că, în multe locuri, chiar şi azi, aceste fiinţe„folclorice” sunt semnalate în continuare. ÎnRomânia, de pildă, există zone în care oameniiafirmă şi acum că se întâlnesc cu „roţi de foc”,cu „zburători” sau cu „iele”.

Memoria colectivă a mai reţinut, de­a lungulsecolelor, şi istorisiri despre locuitori ai unor lumimagice care răpesc oameni sau schimbă copiicu ai lor. Doar ca un singur exemplu de acest tip,menţionez că în nordul ţării, dar şi dincolo, în Ucrainaşi spre Slovacia, oamenii ştiu de Fata Pădurii, o zână,de tipul ielelor, descrisă ca o femeie frumoasă, cupărul alb şi strălucitor, înaltă poate şi de 2,5 metri,înconjurată de copii mici, care fură sau omoară copiiilocalnicilor. Există un film documentar (care a fostdifuzat şi pe un post TV din Bucureşti), cu mai mulţi

martori care s­au întâlnit cu ea, între care doi careau văzut zâna coborând dintr­un OZN. Am colaboratla acest caz. Oamenii erau sinceri, acceptândcă astfel de lucruri „se mai întâmplă”.

Aminteam în episodul trecut că analiştii ceimai serioşi ai fenomenului explicau multitudinearaportărilor de felul acesta prin existenţa, deasupranoastră, a unui „sistem de control” care ne mani­pulează minţile, folosind arhetipuri din inconştientulcolectiv, dar care transformă uneori şi realitatea fizică.Să fie cumva acele hipercivilizaţii şi „magiile” lor,de care am tot vorbit?

Unele dintre cele mai trainice tradiţii suntcele privind crearea omului de către fiinţecoborâte din cer. Ne putem deci întreba –

au avut oare un rol ipoteticele hipercivilizaţii încrearea noastră? Dar, în plus, în multe culturi, existăşi aluzii că, în continuarea acestui act primordial, s­arfi desfăşurat şi o susţinută activitate de îmbunătăţire aspeciei umane. Eroii Greciei antice au fost consideraţihibrizi născuţi din mame pământene şi taţi coborâţidin Olimp. Începând cu zeităţile sumeriene (saudemonii) Lilu şi Lilitu, continuând cu incubii şi succubiidin mitologia romană, tradiţiile populare pomenesc defiinţe fabuloase de pe un alt tărâm, care vin noaptea,pe furiş, în paturile femeilor, respectiv ale bărbaţilor,pentru a se împreuna. Istoricul roman Suetoniuafirma că împăratul August a fost rezultatul unei relaţiiîntre mama lui şi un „incubus”; la fel s­a spus desprePlaton, Alexandru cel Mare, Cezar, despre legendarul

vrăjitor Merlin şi despre mulţi alţii. Personaje de tipulacesta sunt prezente în miturile şi poveştile multorpopoare, între care şi în legendele româneşti cu„zburătorul”. Jacques Vallée a descoperit chiarcă, într­un calendar francez din secolul XV, existăimagini în care demonii sunt înfăţişaţi străpungândabdomenul unor victime, cu ace lungi, exact caîn rememorările unor martore răpite de OZN­uri.

Un teolog medieval, pe nume Sinistrari,ne­a lăsat o lucrare din care reiese că învremea sa clericii erau tot atât de derutaţi

de mulţimea rapoartelor privind incubii şi succubiipe cât sunt cercetătorii moderni ai fenomenului OZNde istoriile privind aparentele experimente geneticepetrecute cu ocazia răpirilor. Cel mai mult îl intrigape Sinistrari faptul că demonii din această categorienu se supun exorcismului (aşa cum se ştia că sesupune Satana) şi nu se tem de relicve sau alteobiecte sfinte. Prin urmare, conchidea el, aceştidemoni nu cad în aceeaşi categorie cu diavoliide care sunt posedaţi unii oameni.

Profesorul John Mack, de la Harvard, a observatcă, în societăţile tradiţionale, care nu fac o distincţienetă între lumea materială şi lumea spirituală,fenomenul OZN, ca şi întâlnirile cu umanoizi carecoboară din cer sunt considerate şi azi fenomeneaproape normale, care nu merită să fie raportate.Şi eu, sau colegii mei, am avut ocazia să constatămaceeaşi atitudine a populaţiei, în anumite comunităţirurale, relativ izolate, din România.

Victor Voicu, Sub semnul lui Hippocrates,Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2019

România este unică pentru mine, este Patria mea.Aici, am văzut lumina soarelui, am citit la lumina

lunii, am suferit, m­am bucurat, am plâns şi am fostfericit.

Aici, mi­am definit vocaţia, am obţinut succese sauneîmpliniri, am cunoscut oameni de anvergură moralăşi profesională, generoşi şi demni, care mi­au fostmodele şi cărora le rămân recunoscător pentrutotdeauna.

Aici, am învăţat la şcoli bune, cu profesori dedicaţimisiunii lor şi am ascultat mari dascăli, personalităţistrălucite ale românilor, cu nimic mai prejos decâtreperele şi valorile europene.

Aici, am identificat pe marii fondatori ai culturii,civilizaţiei şi ştiinţei româneşti.

Aici, am descoperit anvergura şi dedicaţia unormari oameni de stat, uriaşe personalităţi ale politiciiromâneşti, stâlpi ai naţiunii şi fondatori ai statuluiromân modern.

Aici, am identificat mari personalităţi de alte etnii,evrei, francezi, armeni, germani etc., care şi­au pusdestinele în slujba românilor, unii chiar cu sacrificiulvieţii.

Aici, pe acest pământ, se află acei oameniminunaţi, anonimi, fideli şi credincioşi Românieiprofunde, nealterată de vreme şi vremuri.

Aici m­am născut şi aici voi rămâne, în veşniciapământului românesc.

Iată câteva dintre cele 100 de motive care auedificat credinţa mea nealterabilă în Patria mea,România. (Autorul, la începutul cărţii, „De ce credîn România?”, şi pe coperta a patra)

România centenar, 1918­2018. Unirea­i lacrimăşi dor (antologie), Editura Bibliostar, RâmnicuVâlcea, 2019. Volum coordonat de George Baciuşi editat de George Rotaru.

Această carte s­a ivit la umbra lacrimii ce picură însufletul neamului românesc, fiindcă ROMÂNIA MAREmai dăinuieşte doar în glasul inimii şi în jalea doruluice pribegeşte pe fluierele ciobanilor daci, trăitori deveacuri la poalele Carpaţilor şi la sânul Mării Negre,teritoriu râvnit de „mai marii” vremurilor. (…)

Acum, la un veac de la Unirea cea Mare, Româniaîşi sărbătoreşte Ziua Naţională în sânul familieiEuropei Unite. Este timpul să privim şi spre viitorulnostru ca naţiune. Un viitor, mai exact o zi, sperapropiată, în care fraţii noştri de peste Prut vor reveniîn matca firească, în mijlocul României, de acolode unde au fost smulşi de vitregia istoriei. Din acestpunct de vedere, 1 Decembrie ar putea fi şi unmoment de reflecţie asupra idealurilor noastreca naţiune, ca cetăţeni ai aceleiaşi cetăţi numităRomânia Mare. (George Baciu, în prefaţa cărţii)

Sterian Pricope, Istorii neconvenţionale dinMuscel, vol. 6, volum omagial dedicat contribuţieimuscelene la înfăptuirea Marii Uniri, EdituraLarisa, Câmpulung Muscel, 2019

Pe Sterian Pricope îl cunoşteam, ca jurnalist, dinemisiunea săptămânală „Clubul presei Muscelene”care se difuzează la postul de televiziune local,emisiune pe care o urmăresc în răgazurile meleprin Câmpulung. Am sesizat, atunci, discursul săuechilibrat şi obiectiv, lucru destul de rar în presade astăzi, dar ce­am descoperit citindu­i cărţiledefineşte o voce auctorială aparte care­i completeazăşi­i împlineşte personalitatea. Spun asta cu rezervă,pentru că nu am veleităţi critice, cu atât mai multliterare, nu sunt nici măcar filolog, rămân doarun cititor, însă tonul său robust şi sincer, dublat deo excepţională trudă documentaristică, oferă cititorului

o lectură captivantă şi surprinzătoare la fiecarepagină. Surprinzătoare, pentru că sunt lucruri saulocuri pe lângă care treci zi de zi fără să le cunoştiistoria, iar poveştile scoase la iveală de SterianPricope, pentru mine, sunt o nesperată sursăde inspiraţie. (Şerban Marinescu, în Prefaţă)

Gheorghe Niţică, Vasile Milea, de la soldatla general, în 17 ani, general al Armatei Române25 de ani, Editura Tiparg, Piteşti, 2016

Autorul lucrării de faţă, Gheorghe Niţică, nepotulgeneralului, cunoscut pentru ataşamentul faţă defamilie şi cu un puternic simţ al dreptăţii, şi­a asumatdrumul greu al adevărului. Înzestrat cu tenacitateacaracteristică majorităţii activităţilor sale profesionaleşi civice care l­au situat în rândul celor mai bunidirectori de şcoală şi profesori din judeţul Argeş,a pornit în cercetarea adevărului. Deţinând metodo­logia cercetării, a scormonit cu migală în arhive,în dosarele comisiilor de anchetă, în declaraţiileorale ale unor martori aflaţi mai aproape sau maila distanţă de desfăşurarea evenimentelor din ziuadispariţiei generalului. Cercetează spaţiul în carea avut loc evenimentul, întocmeşte schiţe, efectueazăcalcule ale traiectoriei glonţului ucigaş, folosindcunoştinţele de inginerie şi pe cele dobânditeîn timpul pregătirii militare personale şi conchide:„Generalul Milea nu s­a sinucis. Generalul Milea afost sinucis.” (Prof. Stan I. Florea, pe coperta a patra)

Semn(al) de carte

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 29

Orizont SF

(Urmare din pag. 32)

Asta a caracterizat arta lumii până laRenaştere, când omul – cu bune intenţii –a căutat să se expliciteze şi a ajuns să

privească prima dată în propria sa interioritate,descoperind relaţia dintre Dumnezeu­unul şiDumnezeu­multiplu, care se găseşte în noi. Omula ajuns la anumite date, ţinând de structura psihicăa omului­individ şi de aici va deriva fracturarea demai târziu, a artelor contem­porane în care „ismele”au căutat să expliciteze mai mult caracterelepsihologice ale individului care s­a separat de Unul,iar multiplul a rămas fără legătura cu Unul, fărăputinţa de a lega Dumnezeul din el de DumnezeulUnu – adică de centrul lumii – şi, astfel, societateas­a pulverizat, împărţindu­se în mii şi mii de faţete,fără legătură între ele, multiplul devenind concuren­ţial cu Unul, lumea devenind haotică, mişcându­sedezlânat, într­o mişcare browniană, fiecare individcu filosofia lui de buzunar: multiplul devine concu­renţial cu Unul, ceea ce nu se poate.

MP: Dumneavoastră aţi rămas credincios vechilorsimboluri?

SO: Ce spun simbolurile astea? Ele sunt legăturacu partea care a rămas din noi, dintr­o memorieancestrală a Luminii dintâi, adică omul a fost locuitoral Raiului, al Paradisului din care a fost alungat,memoria noastră a rămas întipărită acolo, iar oanumită parte a acestor simboluri au înţelesurilelor tainice, profunde, ce ţin de Lumina paradisiacă.Partea care a rămas la noi este tocmai parteaaceasta, a echivalenţelor. Pentru că o suprafaţăîmpărţită în mai multe subdiviziuni dă naştere laun ansamblu, un tot care nu este abstract şi care,prin echivalenţe, are acoperire în lumea reală.Geometria nu e abstractă. Matematica, de fapt,e foarte concretă, pentru că unu şi cu unu – prinechivalenţe – fac un copil şi cu un copil, un omcu un om, o femeie cu o femeie, un măr cu un măr,adică are acoperire în real. Cum poţi vorbi de toatălumea aceasta: de iubire, de tristeţe, de moarte,de viaţă, care în splendoarea sa e atât de multiplă;cum poţi vorbi pe o bucăţică de hârtie care aredouă dimensiuni, sau trei dimensiuni în sculptură,în arhitectură? Printr­un sistem de echivalenţe.Toate lucrurile astea abstracte au substitute într­olume reală, aşa e gândită. Dar lumea asta realăavea un sens acolo, într­o lume perfectă, a armoniei,a păcii, a echilibrului etc. Transformate, în suprafeţelenoastre, prin echivalenţe, în romburi, cerc, pătrate,cruce şi centru, intră într­o interdependenţă şio legătură extraordinară. În memoria noastră arămas, aici, partea simbolurilor respective, înţelesullor este, însă, dincolo, în lumea din care venim.

MP: Ce loc ocupă spiritualitatea româneascăîn cultura universală?

SO: În continuarea celor discutate mai înainte,noi avem o splendidă zestre în cultura noastră româ­

nească. Uitaţi­vă la covoarele româneşti, uitaţi­vă lacostumele noastre: ţăranii îşi purtau costumul numaila sărbătoare, când se primeneau, se curăţau atâtinterior, cât şi exterior, se împărtăşeau prin euharistie,prin legătura cu sângele şi trupul lui Hristos, adicăDumnezeul întrupat. Costumul era în aşa fel făcut,cu un anumit croi, încât omul mergea la bisericăavând demnitate, o ţinută imperială. Vedeţi cumtransmite ţăranul, de mii şi mii de ani, aceleaşipătrate, aceleaşi forme geometrice, aceleaşi pătrateîn perspectivă care sunt romburile; cu intrările înpătrat, în secţiunea de aur, cu şirul lui Fibonacci!De unde conştientizarea matematică, de unde inteli­genţa asta şi obstinaţia lui într­o lume a simbolurilor?De unde „programarea” asta, de a ţine tot timpuldrumul Luminii, al echilibrului, al esenţializării, întor­când spatele evenimentelor cotidiene, întâmplărilorparticulare? Cum de acest ţăran nu a însemnat perăbojul vremii întâmplări, accidente, trăiri personaleetc.? Nu, el pune aceeaşi lumină, acelaşi drum,aceeaşi cărare a luminii care este întipărită înpuritatea şi, de fapt, abstractizarea geometricădespre care spuneam că are echivalenţe şi acoperire

în real. De unde transmiterea aceasta din generaţieîn generaţie, dând o moştenire extraordinară?Costumele, covoarele, arhitectura, stâlpul – careeste axis mundi ca reducere la Unu a Luminiidintre Pământ şi Cer; noi avem o moştenire pe carea intuit­o Brâncuşi, o mare bornă a artei universale.El este artă modernă, dar, în acelaşi timp, preiamoştenirea aceasta care vine de undeva, din lumeade început, arhaică. De acolo venim noi şi mergemundeva, tot înspre dumnezeire. Brâncuşi ne oferăun sens antropologic al existenţei: dacă săpăm înfântâna noastră, dăm de o apă freatică universală,aceeaşi la toate marile culturi. Tipul acesta de cultură,Brâncuşi, poate să intre într­un dialog permanentcu toate marile culturi ale lumii. Pentru că simbolurilede care vă vorbeam sunt o rigoare a marilor culturi.Elementele de pe costumul popular românescle întâlneşti în Maroc, te duci în India şi întâlneştisvastica sau crucea românească, te duci în America

la columbieni şi precolumbieni şi dai peste artanoastră. În apa aceasta freatică înţelesurile rămânla fel, omul se bucură în faţa vederilor mari ale morţii,ale vieţii, se întreabă ce se întâmplă după moarte.Toată arta mare a lumii este o întrebare: ce seîntâmplă, ce este viaţa, ce este moartea? Cruceaeste, de fapt, un răspuns major în găsirea centrului.Crucea nu este un semn al morţii, la creştini şi întoată cultura europeană crucea este un răspuns alvieţii şi al victoriei, al recuperării hristice, al restaurăriiomului, al găsirii unei vieţi eterne. Acestea ar fi bazelefundamentale ale spiritualităţii româneşti şi aşa intrămîntr­un dialog şi suntem egali cu toate marile culturiale lumii.

MP: Aţi cunoscut numeroşi intelectuali româniexilaţi în Occident, cu care purtaţi discuţii desprelegătura sacru­profan. S­a numărat printre ei şiMircea Eliade, teoreticianul acestei relaţii definitoriipentru spiritul omenesc?

SO: Am avut norocul să cunosc mari intelectualişi să mă zidească într­un fel, pe mine, ca om. Măgândesc în special la cultura franceză, la ceagermană: profesorul Walter Biemel, fenomenologeuropean, executorul testamentar al lui Heidegger,care m­a recomandat pentru Bursa Humboldt, dupăaceea Sergiu Celibidache, un fel de guru cu caream avut nenumărate discuţii şi care m­a sprijinitachiziţionându­mi foarte multe lucrări. Pe Cioran,de asemeni. Pe Mircea Eliade nu l­am întâlnit, cândam stat eu la Paris, el deja nu mai era printre noi.Dar m­a influenţat, prin Paul Barbăneagră – uncineast şi intelectual în Paris, de la care am învăţatun lucru nemaipomenit: că un tip de gândire începecu ceva şi trebuie să aibă o finalitate; la rândul săufoarte influenţat de Mircea Eliade, care a fost demulte ori în casa lui. Cele douăsprezece filme alelui Barbăneagră, intitulate Arhitectură şi geografiesacră, stau să expliciteze cultura simbolică a marilormomente ale sacrului, bunăoară Parisul văzut ca axăşi cruce, Muntele Saint Michel, construcţiile faraoniceale Egiptului etc. etc. şi primul film în această serieera o întâlnire cu Mircea Eliade (Mircea Eliadeşi redescoperirea sacrului, n.n., M.P.). A dezvoltatde la Mircea Eliade, foarte articulat şi după aceea, aîntâlnit la foarte mulţi gânditori ai religiei şi ai religiilorcomparate, gândirea simbolică. Partea cealaltă, carenu a rămas la noi, care este la Dumnezeu, iar omul,ca locuitor al Paradisului din care a fost izgonit, areo memorie profundă a acestei construcţii a Luminiicare a rămas în noi. Or, omul întotdeauna a avut şiare un dor de cer. Nu este suficient că stăm numai pebraţul orizontal al crucii, întotdeauna privirea noastrăşi toată construcţia umană urmăresc sensul verticalal Crucii, spre Ierusalimul Ceresc şi de aceea cruceaaceasta pe care o avem aici, pe Pământ, are oînclinaţie dinspre orizontală spre verticală, spre ziuaa opta, care determină pătratele acestea mişcate,octogonul caracteristic marilor religii, în care parteade om nu­şi găseşte rezolvarea numai aici,pe Pământ.

În acelaşi sens, Mack opina că „cei care sunt răpiţi de OZN­uri înzilele noastre continuă o tradiţie bine documentată a unor ascensiunişi comunicări extraterestre.” El cita, în acest sens, pe Mircea Eliade, care

scria că „mituri arhaice din întreaga lume vorbesc despre faptul că odinioarăexista o apropiere foarte strânsă între Cer şi Pământ. În illo tempore, zeii coboraupe Pământ şi se amestecau cu oamenii, iar oamenii, pe partea lor, puteau urcala ceruri.” Aceste mituri se întâlnesc peste tot, inclusiv la aborigenii australieni,la pigmei ori la eschimoşi. La un moment dat, din anumite cauze, legătura cucerul s­a întrerupt, omenirea intrând în condiţia actuală, în care doar un micnumăr de membri speciali ai fiecărei culturi, aşa cum sunt şamanii, pot continuasă se mişte între Cer şi Pământ, între oameni şi lumea spiritelor.

Thomas Bullard, dar şi istoricul român Ioan P. Culianu şi alţii, au evidenţiatsimilitudini impresionante între răpirile OZN şi încercările iniţiatice prin care trecşamanii. Asemănările sunt prea mari pentru a putea trece cu uşurinţă peste ele.

În cartea sa Passport to the Cosmos, Mack examinează în detaliu trei exempleîn acest sens. Primul este Vusamazulu Credo Mutwa (n. 1921), care este unsangoma, vraci de nivel superior, foarte cunoscut, al populaţiei zulu din Africade Sud. În 1958, căutând ierburi de leac într­un desiş, a suferit o răpire. S­avăzut într­o încăpere cu pereţi metalici, curbaţi, întins pe o masă, gol şi paralizat,înconjurat de cel puţin şase creaturi semănând cu nişte păpuşi. A fost supus laexperienţe umilitoare, inclusiv de natură sexuală. Ulterior a aflat că lipsise trei zile.El spunea că zuluşii cunosc „de mii de ani” astfel de incidente, numind vizitatoriimantindane. Aceste creaturi „împart Pământul cu noi. Au nevoie de noi. Nefolosesc. Ei recoltează lucruri de la noi.” O lume ca a noastră este „foarte­foarterară” în Univers. „Există în ceruri douăzeci şi patru de lumi­mamă, iar Pământuleste a douăzeci şi cincea.” Prin urmare, trebuie să avem mare grijă de ea.

Al doilea exemplu este din nordul Braziliei, unde nu sunt rare istoriile cuobiecte zburătoare neidentificate, silenţioase sau emiţând un sunet foarte ascuţit,ori cu globuri luminoase plutind deasupra apelor. Şamanii vorbesc uneori cu

entităţile venite din ceruri, iar femei stranii răpesc bărbaţi, ducându­i în locuriîn care cresc ierburi nepământene. Cel care l­a informat pe John Mack despreaceste lucruri a fost Bernardo Peixoto (1933­2011), crescut ca viitor şaman întribul mamei sale din jungla braziliană, dar care a avut şansa ca tatăl său natural,misionar alb, să­l ajute să­şi facă studii de antropologie, obţinând un doctorat,prin care a ajuns să lucreze la Institutul Smithsonian din Washington.

În copilărie, educat ca viitor şaman, a fost supus la încercări iniţiatice extremde dure. În acest context, lăsat singur în junglă, el s­a întâlnit cu aşa numiţiiikuyas. Aceştia nu se arată oricui. Vin uneori în forma unor omuleţi, alteorica globuri luminoase sau deghizaţi în animale, purtând de grijă, de milenii,localnicilor din zonă. Câteodată ei se pot împreuna cu femeile pământene,care vor naşte astfel copii hibrizi. Când Peixoto i­a întrebat de unde vin, făpturileau răspuns că „Noi nu venim de nicăieri”, lăsând să se înţeleagă că „ei suntpeste tot”. Ei sunt mesageri direcţi ai „Marelui Spirit”, trimişi la noi pentru că„n­am fi capabili să ne confruntăm cu acea imensă energie” în mod nemijlocit.

John Mack a fost contactat şi de vindecători şi conducători ai popu­laţiilor indigene din Statele Unite. Mack a înţeles cu această ocaziecă aşa­numitele „răpiri OZN” sunt pentru ei familiare din vechime, fiind

considerate ca făcând parte din rânduiala lumii. Când Mack a întrebat cumse face că aceste credinţe nu sunt cunoscute nici mediilor academice, nicicercetătorilor fenomenului OZN, i s­a răspuns că, pentru nativii americani,subiectul este sacru şi nu poate fi discutat cu oricine. În plus, opiniile lor desprefiinţe venind de pe un alt tărâm nu sunt luate în serios de învăţaţi albi, fiindetichetate doar ca folclor, iar ei nu doresc aceasta. Mack citează, între alţii, peWallace Black Elk (1921­2004), vindecător cunoscut din tribul Lakota, din SUA,care spunea: „Oamenii de ştiinţă numesc asta OZN... pentru că nu sunt instruiţiau pierdut contactul cu înţelepciunea, cunoaşterea, puterea şi harul. Aşa cătrebuie să vadă totul cu ochiul liber... pentru că au pierdut contactul cu poporuldin stele.” (Va urma)

Ars longa...

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201930

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 2019 31

Ars longa...Cultura simbolică în diverse religii caută

răspuns la întrebarea de unde venim,încotro mergem, iar pe noi în special

ne interesează, în creştinism, restaurarea omului,ca singura şansă de înviere. Chiar cultura creştinăface deosebirea între partea de Apus cu a sa filosofiea sacrificiului, supliciului şi jertfei Mântuitorului, aDumnezeului de fapt, şi partea de Răsărit, mai multinteresată de Hristos înviat. Pe noi ne intereseazămai mult ce se întâmplă cu lumina după Înviere,lumina taborică, atât de caracteristică Răsărituluicreştin. Lumina care dă o splendoare a vieţii deapoi, a conştienţei vieţii de apoi, a întâlnirii reale cuDumnezeu şi cu Hristos. Asta e de la Mircea Eliade,spuneam; prin filmele, prin cărţile sale a conştientizatraporturile acestea ale găsirii sacrului, ale găsiriiomului în raport de multiplu, prin comparaţia cudiverse religii. Dacă n­ar fi lumina aceasta hristică,dacă nu l­am găsi pe Unul, dacă nu ar fi Dumnezeu,dacă nu am fi creştini, totul ar fi scrum şi pulbere.

MP: Ce convingeri, valori, opinii împărtăşiţi cuDonald Trump, prezent la vernisajele dumneavoastrăîn America?

SO: Da, la o expoziţie pe care am avut­o în NewYork, la Muzeul de Artă Catolică din America, aldoilea după Vatican, un muzeu foarte bine structurat,pe care am avut onoarea să­l deschid, într­o salăunde am avut vreo 50 de lucrări, împreună cu îngeriicăzuţi ai lui Dalí – echivalenţe ilustrative pentru cevorbeam, între lumina estică, permanentă, taborică,ce rămâne sus, neînserată, palamică, şi orgoliulmodernist şi în special postmodernist, cultura aceastade cioburi ce vine din orgoliul uman care se ia latrântă cu Dumnezeu. Cât ar fi de genial, omul esteom, face o pictură religioasă, nu o privire iconică,în care nu contează atât de mult tabloul în sine,umplut şi el de orgoliu. Altfel, nu mai putem transmite,nu­L mai vedem pe Dumnezeu din spatele tabloului,nu mai găsim mântuirea, legătura între lume şi noi,care este multiplul şi rămânem în mişcarea astabrowniană, ca o particulă care se deplasează fărăînţelesuri şi fără noimă. Asta a fost, legat de expoziţiala care a participat Trump. Prezent la vernisaj, DonaldTrump a polarizat, la recepţia respectivă, sute departicipanţi în jurul său, ca un show­man care, dincolode tot ce vorbim noi astăzi, a făcut atunci nişte donaţiipentru muzeul inaugurat, ce urma să se dezvolte.Trump a donat patru milioane de dolari din buzunarulsău, pentru o instituţie culturală care poate conservaun anumit tip de memorie.

MP: Chiar dacă răsăritenii nu glorifică impulsulluciferic, îmi vine în minte Mihail Vrubel, pictorul ruscare a zugrăvit îngeri căzuţi. Inspirat şi de Demonul,poemul lui Mihail Lermontov, el a rămas tributartocmai picturii bizantine şi Renaşterii, de carevorbeaţi. Dar simbolismul său ilustrează tragismuldestinului omenesc, nu glorifică gestul răzvrătituluicontra dumnezeirii. Influenţa gândirii creştine,în speţa ortodoxiei răsăritene, este evidentăîn pictura sa.

SO: Există un echilibru între cele două lumi:între „a avea” şi „a fi”.

MP: Întocmai, iar de la Trump am putea aveao speranţă în sensul încurajării unei gândiri carese orientează şi în transcendent, nu exclusivîn contingent?

SO: Da, sigur că da. Societatea americană, atâtcât o cunosc eu, este un amestec între pragmatismşi o căutare ca la primii creştini. Extremele coexistă:dacă merge o afacere, pot apărea oraşe pestenoapte, dacă descoperi petrol, acolo se adunăîntr­un an tot ce înseamnă viu, viaţa care înseamnăşi moarte şi construcţie, tot ce e putred se eliminăbrutal, dar şi o călcare în vârful picioarelor a căutăriiomului pur. De exemplu, două lucruri: librăriile în carevezi sute şi sute de tineri citind, stând pe scaune sauşezând pe jos, folosind copiatoarele gratuit sau foarteieftin, făcându­şi reproduceri din cărţi scumpe pecare le scot din învelitoarea de ţiplă şi nu zice nimeninimic; apoi concertele unde tinerii stau pe scări, pescaune, pe unde găsesc spaţiu, vin îmbrăcaţi ca pestradă şi aşteaptă asemenea unor gâşte peste carecade ploaia, cu ciocurile întoarse spre Cer ca să cadăapa pe ele, tot aşa, tinerii stau acolo aşteptând săcadă muzica şi spiritul, ca într­o catedrală în carese transformă sala de concert. În Europa, lumea s­aaşezat în forme care înseamnă stil etc., la americani,mai puţin au rădăcini în forme. Sunt lucruri, în

America, probabil şi în Europa, mai demult, dar s­auînţepenit în forme. Forma este un lucru bun, carecreează stil, care este un extraordinar respect pentruexpresie, dar nu pentru enunţ. Noi am pierdut demulte ori enunţul şi am transformat arta numai înexpresie. Dar expresia este diavolească, ţine desatanic, e ceva care ne duce pas cu pas însprespectaculos. Adevărul este de multe ori plicticos,în aparenţă. El este singurul lucru în care se poatezidi cu adevărat. El poate acorda stări, lucruri, feno­mene, întâmplări; toate într­un organism unitar în carepoate fi găsit sensul. În cultura simbolică, arta nuare despărţitură între formă şi conţinut, între expresieşi enunţ: este şi enunţ şi expresie, în acelaşi timp.

MP: Ce este frumuseţea? Împărtăşiţi părerealui Dostoievski, că frumuseţea va salva lumea?

SO: Da, cred că are mare dreptate şi cred căaşa este, pentru că frumuseţea nu este un ultim Cer.Ultimul Cer este Dumnezeu şi Unul, pentru mine,

şi pentru asta sunt creştin. E Cerul ultim, care terezolvă şi te mântuieşte. Dar arta este soteriologicăprin frumuseţe, adică e o peşteră, să spun, o grotăsau o poiană de data asta, în care aştept Cerulacesta ultim şi este un extraordinar mijloc de aconvieţui şi de a trăi nişte relaţii aproape de Cer şi deParadis care înseamnă pace, lumină. Tocmai culturasimbolică ne­o apropie, simbolismul înseamnă uni­tate, înseamnă a ne uni şi nu a ne despărţi. Diavoluleste despărţire, înseamnă fiecare cu adevărul lui.Dacă admitem că există un singur Adevăr, carene îmbracă şi ne reuneşte, putând trăi unitatea îndiversitate, aceasta este frumuseţea Luminii dintâi.De acolo venim şi spre acolo trebuie să mergem.

MP: Arta dumneavoastră se impune şi prin mareaei originalitate. Totuşi, care ar fi elevii atelieruluiOravitzan pentru care giraţi ca maestru?

SO: Asta cu „maestrul” e un orgoliu, aşa..., pânăla o anumită vârstă eram „un tânăr şi talentat pictor”,după o anumită vârstă eşti automat „maestru”. Maimult îmi place lucrul pe care, de copil, l­am întâlnit:când un om era bun la ceva, aici în Banat i sespunea maistor. Era la început calfă, ucenic, pânăajungea maistor. Învăţa expresia, şi asta ţine deşcoală, de educaţie, de cultură, de tot ce înseamnăartă pastică. Şi nu trebuie neglijată treaba asta, căcifără expresie devii un simplu diletant. Dar, în acelaşitimp, omul trebuie să se perfecţioneze şi în enunţ.Ca să afirmi cu putere şi cu strălucire, trebuie să tedezvolţi ca interioritate, ca spirit şi, mai mult, să cultivio anumită smerenie, să îţi goleşti interioritatea ta deimpulsurile somatice care ţin de umorile personale, iarîn felul acesta corpul tău devine cutie de rezonanţă,ca o vioară, prin tine se dezvoltă suflul divin.

MP: Deci, giraţi pentru vreun nume, un cirac,un elev?

SO: Nu ştiu, eu nu am o „şcoală”, am fost peda­gog puţin timp, profesor doar trei ani de zile. Dupăasta, disciplina mea de atelier şi munca mea care ţinede o anumită răcodélie (lucru manual, obiect făcut demână, din sl. rąkodĕlije, n.n., M.P.), cum era împletitulcoşurilor la pustnicii care stăteau în Egipt sau la primiicreştini... Pentru a face e foarte important lucrulmâinilor: există o antrenare şi o memorie a mâiniipictorilor, care înseamnă expresie şi enunţ în acelaşitimp. Practica ţine de meserie, de „talantul” pe care

fiecare trebuie să­l dezvolte. Pictorului îi e datătocmai trăirea în lumină, în tunelul de legătură care teduce de la Lumina dintâi, de care vorbeam, la luminazilnică pe care o vezi, un drum pe care se încadreazăşi prin inteligenţă şi prin suflet şi prin inimă, dar şi prinmemoria mâinii, reuşind să pună bornele drumuluipe care fiecare îl are de parcurs.

MP: Ce reprezintă, pentru dumneavoastră,domnule Oravitzan, pictura?

SO: Vorbeam de talantul fiecărui om, pe carei­l dă Dumnezeu şi pe care, potrivit cu învăţăturacreştină, nu trebuie să­l îngropi, ci trebuie să­ldezvolţi, pentru ca, la rândul lui, să constituie oplatformă de expresie, legătura şi întoarcerea feţeitale spre lume. Pictura este un drum – pe lângăsimbolurile fundamentale, geometrice, de carevorbeam, mai există un lucru pe care, pe măsurăce a trecut vremea, l­am căutat – un drum al Luminii.Lumina face legătura între simboluri, între parteacare a rămas la noi, cu partea de dincolo. Luminaleagă Dumnezeul din noi cu Dumnezeu Unul. Existăo cărare a Luminii care leagă părţile între ele. Cumexistă un chip al Mântuitorului în pictură ca imagine,un chip al Maicii Domnului, tot aşa există un chipal Luminii pe care îl găseşti în mozaicurile bizantine.Există acolo o gramatică a Luminii. Suprafeţele făcutedin pietre, mii de suprafeţe care au diverse unghiurişi înclinaţii ce fac din lumina peretelui pe care suntaşezate tot atâtea oglinzi ce reverberează şi punlumina într­o stare oscilatorie: ea începe să pulseze,să vibreze şi această lumină vibratilă anulează, defapt, devine transparentă, face ca de pe suprafaţaplană să treacă în tine, în sufletul, în interioritateata şi atunci vezi în tine cu pleoapele închise. Luminadevine astfel lucrătoare, ziditoare în tine, toateumorile tale de care vorbeam cad în pământ şi tudevii cutie de rezonanţă şi faci una între obiect şisubiect; dincolo de peretele respectiv şi luminaaceasta – chenotică se cheamă (din gr. kenosis,„golire”; consecinţă a unirii ipostatice, constând înlipsirea sau „golirea” lui Hristos de slava avută înaintede întrupare şi asumarea firii omeneşti sau coborâreala starea de om, ferit însă de păcat, n.n., M.P.) – aobiectului respectiv face pandant cu Lumina din tine,se creează un arc între tine şi lumea de dincolo.Asta este privirea iconică şi Lumina­mesager careînsufleţeşte obiectele. Asta este pictura, după mine.Pictura înseamnă acest coridor de lumină în careculorile – şi am putea vorbi mult despre teoria culo­rilor, dar asta e lumina fizică a culorilor, a organismu­lui şi a ochiului ca aparat, dar fără îndumnezeire, fărăsuflet. Sufletul face ca roşul să aibă tot timpul dorulcomplementarei, a verdelui care e complementararoşului, sau a galbenului pentru violet, care creeazăUnul, unitatea în Lumină. În felul acesta, coridorulde aur al luminii bizantine este viaţă, de fapt.

MP: Peretele acesta, mozaicul bizantin, înţelegacum că ar fi un vitraliu care se vede numai cusufletul.

SO: Lumina asta a Occidentului şi care trece prinvitralii, lumina care se divide în catedrale, vine dinafară înspre tine, iar la mozaic este invers: existăaici anularea extraordinară a datelor, a culorilor toateîntr­o singură culoare, într­o singură unitate, o singurăflamă, care este drumul acesta îngust prima dată,dar care poate să cuprindă Lumina divină, Luminadintâi. Este găsirea răspunsului la întrebarea deunde venim, încotro ne îndreptăm şi care ar fimotivaţia, adică şansa de a ne restaura din noudintr­un „blestem” prin care am fost alungaţişi restaurarea noastră în Lumina dintâi.

MP: Nu am greşit, aşadar, spunând că, pentruSilviu Oravitzan, pictura este trăită ca o religie.

SO: Da, în sensul că simbolul, prin caracteristicilelui, e soteriologic, vindecă. Este o religie în sensulcă este o legătură între aici, acum şi imediat, întreo stare de orizontalitate pe acest Pământ şi dorul pecare îl ai în tine înspre înalt, înspre Cer, înspre Unul.Este religia, în sens de religare (din lat. re legare,n.n., M.P.), care înseamnă a lega, a ne lega. Esterăspunsul, de fapt, la întrebarea: Ce este viaţa deaici şi ce se întâmplă după moarte? L­a căutat omulatâtea şi atâtea mii de ani, în toate religiile, pentrucă viaţa nu se termină cu moartea. Eu aşa trăiescîn pictură şi cred că asta mă mântuieşte. Cum spuneşi în acelaşi timp se întreabă, foarte frumos, poetulDaniel Turcea: ştiu, voi muri/ dar câtă splendoare!

(Sfârşit)

Ars longa...

Horia BĂDESCU – scriitor, Cluj­Napoca Theodor CODREANU – scriitor, Huşi Acad. Alexandru BOBOC – Bucureşti Mihaela MALEA STROE – profesor, Braşov Constanţa VAIDA HALIŢĂ – arhitect, Bucureşti Constantin PETOLESCU – istoric, Bucureşti,

membru corespondent al Academiei Române Radu BOTIŞ – scriitor, Ulmeni, Maramureş Sevastian TUDOR – istoric, Piteşti Ilie POPA – prof. univ., Piteşti Ion C. ŞTEFAN – scriitor, Bucureşti Maria VAIDA – scriitor, Cluj­Napoca Mircea POPA – scriitor, Cluj­Napoca Adrian ŢION – scriitor, Cluj­Napoca

Raia ROGAC – scriitor, Chişinău Florian COPCEA – scriitor, Drobeta Turnu­Severin Olimpia POPESCU – profesor, Ploieşti Viorel GAFTEA – informatician, Bucureşti Lucian COSTACHE – scriitor, Piteşti Aureliu GOCI – scriitor, Bucureşti Lazăr POPESCU – scriitor, Târgu­Jiu Mihaela ALBU – scriitor, Craiova Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureşti Ion PĂTRAŞCU – diplomat, Bucureşti Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureşti Mircea OPRIŢĂ – scriitor, Cluj­Napoca Dan D. FARCAŞ – scriitor, Bucureşti Mihai POSADA – scriitor, Sibiu

Semnează în acest număr

Curtea de la Argeº

Anul X Nr. 8 (105) August 201932 32 pag. - 5 lei

Născut la 4 octombrie 1941, în CiclovaMontană, judeţul Caraş­Severin, SilviuOravitzan practică pictura de şevalet,

sculptura pictată şi pictura de mari dimensiuni, pânăla iconostasul liturgic ce poate fi văzut la Cluj­Napoca, în Biserica ortodoxă cu hramul Schimbareala Faţă. Lucrările sale au fost expuse ori se află încolecţii de artă privată sau în muzee din România,Europa şi America. Rădăcinile artei sale stauîn bizantinismul ortodox al Răsăritului creştinşi suntrăsăditeplastic

în limbaj contemporan.Vorbind despre pictura artistului

român, Paul Barbăneagră spuneacă vede aici „expresia fiinţei”ca pe o tămadă la dureroasadramă a trădării noastre în trăireamodernităţii ca „alienare şisminteală” ce durează de secole;Vasile Popovici, o certitudine în faţa„terorismului modernist”; NicolaeBalotă, un „chip al invizibilului”;Cicerone Poghirc, „două simboluri

esenţiale, crucea şi lumina”;Theodor Cazaban, o „mandalaca tetraedru precreştin”; SergiuCelibidache, „starea izbitor dereală de a fi român”, un român„care l­a întâlnit pe Dumnezeu”;Ana Maria Altmann, un„fundamental principiuunificator al lumii”; BasarabNicolescu, o „dimensiuneuniversală, transculturalăşi transreligioasă – vibraţiaEvidenţei Absolute”; PavelŞuşară, o „poveste concentrată”despre lumina taborică; MarcelTolcea, o ipostaziere, pe orizon­tală, a Celor de Sus, iar pe

verticală, mesajul Luminii într­ocheie care este Crucea creştină;Ioan I. Ică jr., un „brâncuşian prinpasiunea formelor esenţiale”transpuse în Cruce şi luminăde aur. În iconostasul de la Cluj­Napoca, preotul­poet BartolomeuAnania vedea „o poesie a luminiinecreate”, Radu Preda, un „peretede lumină cruciformă” dăruit depictor „Celui dincolo de acesta”, iarMarko Ivan Rupnik întrevede aici„privirea lui Dumnezeu către noi”.

Autodefinindu­şi arta, SilviuOravitzan o numeşte „privirealumină­aură”, sau „piatra din vârfulunghiului”, aceea cu care privimşi mai cu seamă suntem priviţi,

legătura între sacru şi profan.Într­un cuvânt, o religie.

Mihai Posada: Cu prilejulrecentei decernări a Premiului„Léopold Sedar Senghor” din parteaCenaclului European al Literelor şiArtelor, de către vicepreşedinteleSocietăţii Poeţilor Francezi (SPF),domnul Michel Bénard, laColocviile revistei Reflex, ediţia aXVIII­a desfăşurată la BăileHerculane între 13­16 iunie 2018,vorbeaţi despre omniprezenţa apatru simboluri profunde. Vă rugămsă explicaţi rolul lor în artauniversală şi importanţa pe care le­o acordaţi în arta dumneavoastră!

Silviu Oravitzan: Da, vorbeam atunci – şi nu numai atunci – despreaceste simboluri fundamentale, cele patru simboluri ale geometriei sacre,ale artei în general: despre cerc, pătrat, centru şi cruce. Pe umerii acestorsimboluri fundamentale s­a sprijinit toată arta lumii, în decurs de mii şi miide ani, de la primele ei manifestări, până la câteva sute de ani mai aproapede noi, până la Renaştere. Fie că vorbim de ceea ce vedem lângă noi, deEuropa, de toată arta Mediteranei, de la Egipt şi greci până la îndepărtataAsie, până la precolumbieni sau columbieni, toate se rezumă la cele patrusimboluri fundamentale. Toată gândirea plastică, toată gândirea întrupată

în vizualitate, în forme, în arhitectură, în sculptură, în toate scrierile etc.pleacă de la aceste forme. De fapt, e gândire simbolică, simbolul careuneşte o lume care a rămas la noi, cu înţelesurile şi tâlcurile unei lumide care – cred eu – omul îşi aminteşte pentru că este foarte importantă:memoria dintâi a omului. În ea, el caută să­şi expliciteze ce i­a fost dat.

MP: Aceste simboluri ar fi, adică, un fel de coduri universal valabileale înţelegerii şi reprezentării unei moşteniri spirituale?

SO: Bineînţeles. Se poate vorbi mult, însă acestea sunt simbolurilefundamentale, dar sunt şi simboluri, să le zicem – mai particulare, cu carese teoretizează labirintul, peştera sau muntele şi aşa mai departe; simboluricare sunt o continuare a celor fundamentale şi care transcriu o lume dela geometrie, de la înţelesurile şi formele care reies din viaţa geometricăa figurilor împărţite, subdivizate, legate între ele, cu relaţiile între diversepărţi componente, şi ajungem la o geometrie superioară, la o geometriesacră, a raporturilor între forme, a ritmicităţii lor: ajungem la şirullui Fibonacci, la secţiunea de aur şi aşa mai departe.

(Continuare la pag. 30)

cy

mk

Număr i lustrat cu lucrăr i de Si lv iu Oravi tzan.

Silviu Oravitzan:Lumina care ne leagă de Unul

Mihai POSADA