CANISA HELIOTROPIUMCREŞTEREA, EDUCAREA ŞI PREZENTAREA ÎN EXPOZIŢII A PUIULUI DE

CHOW-CHOW

Dragi prieteni, vă mulţumim că aţi avut încredere în noi şi v-aţi ales viitorul prieten din canisa HELIOTROPIUM ! Ne considerăm responsabili atât în privinţa vieţii pe care puiul dumneavoastră o va duce de acum înainte, precum şi în ceea ce priveşte relaţia pe care o veţi avea cu câinele ales. De aceea am alcătuit o serie de informaţii pe larg, adunate din diverse cărţi şi reviste, precum şi din experienţa noastră personală, informaţii pe care credem că le veţi considera necesare.

Parcurgând rândurile de mai jos, veţi afla câteva lucruri despre istoria şi temperamentul rasei, despre educaţia şi întreţinerea Chow-ului, despre bolile care au o incidenţă mai mare la această rasă. În sfârşit, vom încheia sfaturile noastre cu câteva răspunsuri la întrebările puse în mod frecvent despre Chow-Chow.

În cazul în care aveţi nelămuriri suplimentare sau dacă doriţi pur şi simplu un sfat, nu ezitaţi să ne contactaţi oricând pe următoarele căi:a) Telefon: 0745 / 00.81.61b) e-mail: andrei_stavila@yahoo.comc) adresa: Andrei Stavilă, Şoseaua Arcu, Nr. 44, Iaşi, 700541 / Iaşi

Este o datorie de onoare pentru noi să vă răspundem şi să vă ajutăm!De asemenea, ne vom bucura mult dacă doriţi să păstrăm legătura şi dacă ne veţi

vizita din când în când împreună cu prietenul dumneavoastră!

I. ISTORIA RASEI

Una dintre cele mai vechi şi cu siguranţă una dintre cele mai impresionante rase de câini, Chow-Chow-ul este o fiinţă care provoacă admiraţie şi teamă prin aspectul său exterior asemănător leului şi prin comportamentul princiar. Arătând pe jumătate a leu şi pe jumătate a urs, adevărata origine a Chow-ului este necunoscută şi se pierde în trecutul Chinei antice. Chow-ul aşa cum este cunoscut astăzi se poate recunoaşte cu uşurinţă pe obiectele de ceramică şi sculpturile dinastiei Han (206 î. Hr. – 22 d. Hr.); alte artefacte demonstrează faptul că este o rasă chiar cu mult mai veche, care a venit dinspre Cercul Polar migrând spre Mongolia, Siberia şi China.

Unii cercetători susţin că Chow-ul este strămoşul raselor Samoyed, Norwegian Elkhound, Pomeranian şi Keeshond. Mai recent, în timpul dinastiei T’ang (secolul VII d. Hr.) se spune că un împărat chinez avea 2.500 de „câini Chow” şi îi păstra pentru a-i însoţi pe cei 10.000 de vânători! Admirat atât de către împăraţii chinezi cât şi de regii occidentali, crescuţi de ţăranii chinezi pentru mâncare şi îmbrăcăminte, favorit al unui preşedinte american şi al mai multor oameni de cultură şi cercetători ştiinţifici, Chow-Chow-ul a avut o istorie lungă şi dramatică.

O teorie credibilă afirmă că Chow-Chow-ul provine dintr-o canidă nord-asiatică având bot scurt şi stop pronunţat, numită Simicyon. Se pare că acest Simicyon descinde, la rândul său, din Hemicyon, un animal cu caracteristici intermediare între canide şi urside, care este cel mai probabil şi strămoşul urşilor asiatici, inclusiv Panda. Poate că acest

1

Hemicyon este veriga de legătură între micii urşi din Asia şi unele rase actuale, în primul rând Chow-Chow şi Shar Pei.

Rămâne un mister şi astăzi modul în care Chow-ul şi-a căpătat limba violetă. O legendă veche propune o teorie: la facerea lumii, când Dumnezeu picta cerul în albastru, a stropit pe jos cu câteva picături de vopsea. Câinele Chow îl urma şi la un moment dat a lins vopseaua – din acea zi, Chow-Chow-ul a avut limba albastră!

Primele exemplare aduse în Occident au venit din China şi au debarcat în Anglia, în jurul anului 1.700. Marinarii care se întorceau din est i-au adus în cala vapoarelor comerciale. Se pare că „Chow-Chow” era un termen în jargon aplicat diverselor produse transportate de aceste vase. Termenul s-a lipit ca o poreclă de câinii noştri. La început, din cazul aspectului lor, oamenii nu i-au considerat câini, ci un fel de animal fioros, un amestec de câine, urs şi leu. De aceea, exemplarele importate din China au fost ţinute în grădinile zoologice. Au trebuit să treacă câţiva ani buni până când cineva a avut curajul să ia o asemenea creatură acasă şi să o crească drept animal de companie!

În Statele Unite Chow-ul şi-a câştigat popularitatea în anii 1930, când preşedintele american Calvin Coolidge a adus un Chow (pe numele său Timmy) la Casa Albă. Un alt crescător celebru a fost Sigmund Freud. După moartea sa, fiica lui, Anna Freud, a continuat să aibă grijă de câinii Chow ai tatălui ei şi în acelaşi timp a început să crească proprii săi câini. În sfârşit, un alt om de ştiinţă celebru, Konrad Lorenz, întemeietorul etologiei şi laureat al Premiului Nobel pentru medicină şi fiziologie, a fost un cunoscut crescător de Chow-Chow, despre care a şi scris o carte emoţionantă: „Aşa a descoperit omul câinele”, tradusă şi în limba română la Editura Polirom, Iaşi, 2000.

II. TEMPERAMENT

Chow-Chow-ul este un câine foarte inteligent – dar nu găseşte întotdeauna motivaţii suficiente pentru a-şi mulţumi stăpânii, aşa cum o fac celelalte rase. Pare-se că Chow-ul doreşte mai întâi să fie el însuşi mulţumit, abia apoi gândindu-se şi la stăpân.

Este un câine mândru, demn, distant, rezervat în a-şi manifesta afecţiunea, independent şi încăpăţânat. Nu sunt făcuţi pentru a fi ţinuţi în lanţ şi nu tolerează pedeapsa fizică. Atunci când face un lucru interzis, este destul să îi spuneţi pe un ton supărat „nu!” şi el va înţelege. Chiar dacă se va întâmpla să repete acţiunea în altă zi, continuaţi să îi spuneţi „nu!”, fără să vă enervaţi. Până la urmă câinele va fi exasperat sau plictisit de atitudinea dumneavoastră şi nu va mai continua. Nu uitaţi că, pentru a educa un câine atât de încăpăţânat, stăpânul trebuie să fie şi mai încăpăţânat decât el!

Câine foarte protocolar, Chow-ul aşteaptă să fie tratat cu respect – iar în schimbul acestui respect vă va oferi pentru totdeauna iubirea şi loialitatea sa, în cazul în care consideră că le meritaţi.

Chow-ul consideră că este responsabilitatea lui şi consideră drept o datorie de onoare să apere ceea ce iubeşte. Fiind prin natura sa suspicios faţă de străini, nu va lăsa nici un intrus să treacă neprovocat prin teritoriul său. Dacă însă stăpânul său este aproape şi îl linişteşte, Chow-ul va tolera noul venit, ştiind că este prietenul stăpânului – dar asta nu înseamnă neapărat că se va lăsa şi mângâiat!

Un Chow-Chow agresiv cu străinii nu este reprezentativ pentru această rasă, ci este rezultatul unei proaste educaţii primite din partea stăpânului sau al unui dezinteres total al crescătorului faţă de caracterul reproducătorilor din canisa lui. Aşa cum scria Ioana Irimiea, „aspectul şi personalitatea unui Chow-Chow sugerează nobleţea unui leu

2

dar şi drăgălăşenia unui ursuleţ, graţia şi independenţa unei pisici şi devotamentul unui... câine. El are câte puţin din toate aceste calităţi”1.

III. EDUCAŢIE ŞI SOCIALIZARE

Socializarea reprezintă procesul continuu prin care puiul de Chow este învăţat să accepte alte persoane decât stăpânul, alţi câini, pisici şi alte animale, cu politeţe şi calm. Nu privaţi puiul dumneavoastră de mângâierile străinilor! Chow-ul este prin natura sa rezervat faţă de aceştia – însă dacă nu este obişnuit cu ei de mic, s-ar putea ca la maturitate să devină chiar agresiv, ceea ce vă va crea probleme în primul rând dumneavoastră. Continuaţi deci socializarea începută de crescătorul de la care l-aţi luat prezentându-l în mod constant străinilor, copiilor, câinilor şi altor animale în afara teritoriului său. De asemenea, expuneţi-l la cât mai multe sunete (zgomot de tren, de motocicletă, claxonul maşinii etc.) şi la diverse situaţii noi (plimbare cu maşina, picnicul în afara oraşului etc.). După ce a terminat de făcut toate vaccinurile (aproximativ 3-4 luni) scoateţi-l în parc şi lăsaţi-l să se joace cu copiii şi cu ceilalţi câini. Socializarea cu copiii este foarte importantă, dacă doriţi ca Chow-ul dumneavoastră, devenit matur, să se poarte corect cu ei. În acelaşi timp trebuie să învăţaţi copiii cum să-l mângâie (trebuie să se aşeze pe vine sau în genunchi în faţa lui, să-i vorbească blând, să-l mângâie sub bărbie şi abia apoi, dacă el vrea, îl pot mângâia şi pe cap – întrucât mângâierile pe cap sunt percepute de câine ca o atitudine dominantă care vine din partea iniţiatorului).

În ceea ce priveşte educaţia, este bine ca puiul de Chow să ştie încă de la început ce are voie şi ce nu. Dacă, de exemplu, nu doriţi să stea în patul dumneavoastră când va fi mare, nu-l luaţi în pat nici când este mic! Constanţa este o calitate esenţială a oricărei persoane care încearcă să educe un câine.

Educaţia (predresajul) începe de la două luni (nu vă luaţi după sfaturile „binevoitorilor” din parc, care vă vor spune că ea începe abia la nouă luni! Este absurd!) Puteţi chiar dumneavoastră să vă învăţaţi puiul de Chow să răspundă la comenzi simple, precum „aici”, „dă laba”, „şezi”, „culcat”, „la pas”, „aşteaptă”.

În ceea ce priveşte „făcutul nevoilor” afară, Chow-ul poate fi învăţat foarte uşor, întrucât prin natura lor aceşti câini sunt la fel de curaţi ca pisicile. În nici un caz să nu pedepsiţi puiul (dacă face pe covor) băgându-l cu nasul în propriile dejecţii. Prin această acţiune realizaţi exact contrariul: amintiţi-vă că orice câine miroase cu mare plăcere excrementele altor câini, întrucât astfel el adună informaţii despre aceştia. Pentru el nu este ceva neplăcut, dimpotrivă! Aşa că, în loc să îl dezvăţaţi băgându-l cu nasul în propriile dejecţii, dumneavoastră îi transmiteţi, de fapt: „Uite, aici pe covor trebuie să faci întotdeauna!”. Dar cum acţiunea dumneavoastră este în evident contrast cu tonul supărat pe care îl folosiţi, sărmanul căţel nu va mai înţelege nimic! Deci, dacă se întâmplă să facă pe covor certaţi-l, întrerupeţi-l imediat din acţiune şi duceţi-l afară, la locul ales de dumneavoastră. Curăţaţi locul de pe covor fără să vă vadă câinele (altfel s-ar putea ca puiul să iniţieze jocul „eu fac, tu ştergi!”) şi daţi pe deasupra cu parfum, ca să nu miroase (altfel puiul va face şi data viitoare în acelaşi loc). Cu multă răbdare şi mult calm din partea dumneavoastră, în câteva zile (maxim două săptămâni, pentru câinii cei mai încăpăţânaţi) problema va fi rezolvată.

1 Vezi revista Câinele meu, anul III, nr. 9 / 31, septembrie 2000.

3

IV. ÎNTREŢINERE

Trebuie să ştiţi că periatul blănii nu este doar o acţiune în vederea înfrumuseţării câinelui; acţiunea este necesară pentru aerisirea pielii şi ca atare este o măsură profilactică împotriva unor boli de piele dificil de tratat. Blana Chow-ului trebuie periată o dată sau de două ori pe săptămână. Folosiţi o perie metalică cu ţepi subţiri şi deşi pentru părul lung, de acoperire, şi un piepten cu dinţi mai rari pentru subpăr (puful moale de la baza firului de păr).

Atenţie însă la coamă, periaţi cu grijă, întrucât există riscul să smulgeţi prea multe fire de păr şi astfel să îi stricaţi frumuseţea naturală.

Primăvara şi toamna majoritatea exemplarelor năpârlesc (câinii ţinuţi în casă nu au, în general, două perioade de năpârlire, ci năpârlesc câte puţin pe tot parcursul anului). Aceste episoade ţin 2-4 săptămâni, perioadă în care câinele trebuie periat zilnic, pentru a se îndepărta părul mort.

În privinţa frecvenţei băilor, unii crescători spun că Chow-ul nu trebuie spălat deloc (pentru că şi-ar strica blana), iar alţii susţin că trebuie periat doar o dată pe an. Din experienţa noastră, vă recomandăm să vă spălaţi câinele o dată la trei luni (folosiţi însă numai şampon special pentru câini, iar după spălare clătiţi bine, de trei ori, blana. Dacă rămâne şampon în blană acesta se va usca şi va favoriza apariţia unor iritaţii supărătoare). În cazul în care doriţi să mergeţi cu câinele la o expoziţie, spălaţi-l cam cu o săptămână înainte, pentru a lăsa astfel timp suficient părului să-şi recapete strălucirea naturală.

În cazul în care Chow-ul dumneavoastră nu face destulă mişcare şi unghiile au crescut prea mult, va trebui să i le tăiaţi la o lungime confortabilă. Atenţie însă, este de preferat ca această acţiune să o facă medicul veterinar, întrucât aţi putea să răniţi animalul tăind prea mult din unghie!

V. BOLI FRECVENTE LA CHOW-CHOW

În privinţa tarelor ereditare, semnalăm, în primul rând, displazia de şold, hipotiroidia şi maladia cotului. Hipotiroidia este maladia cea mai frecvent întâlnită în cadrul rasei, dar, din fericire, poate fi ţinută sub control printr-o medicaţie adecvată. Unul dintre posibilele motive pentru care Chow-Chow-ul dumneavoastră devine agresiv este chiar prezenţa unei afecţiuni tiroidiene netratate. S-a semnalat, în cadrul rasei, şi un anumit procent de exemplare care suferă de tare oculare. Dacă observaţi că Chow-ul dumneavoastră lăcrimează mai mult decât consideraţi că ar fi normal, este foarte posibil să aibă entropion şi trebuie să vă adresaţi medicului.

În ceea ce priveşte anestezia, rasa Chow-Chow este considerată ca având un coeficient mic de risc atunci când este vorba despre anestezie, dar câinele trebuie tratat cu aceeaşi grijă şi circumspecţie precum Bulldogul şi precum toate rasele cu bot scurt şi stop puternic marcat.

O altă problemă importantă este faptul că Chow-Chow este sensibil la căldură şi este afectat de umiditatea atmosferică ridicată atunci când temperatura depăşeşte 18°C. Deci, dacă stă în curte, trebuie să aibă la dispoziţie o zonă acoperită (preferabil de lemn) unde să se adăpostească de soare şi care să rămână uscată chiar dacă plouă mult.

VI. ÎNTREBĂRI FRECVENTE

1. Mi se potriveşte această rasă?

4

Sfatul nostru este să citiţi cu atenţie despre temperamentul unui Chow. Dacă vă doriţi un câine ascultător, care să facă întotdeauna ceea ce îi spuneţi dumneavoastră, un câine care să vă păzească pe dumneavoastră şi proprietatea pe care o deţineţi asemeni unui Dobermann sau unul potrivit pentru dresaj de performanţă tip Agility sau Obedience, un câine care să se joace ziua întreagă sau unul care să vă însoţească în activităţile sportive, atunci Chow-ul nu este pentru dumneavoastră.

Deşi arată ca o jucărie de pluş numai bună să te joci cu ea, Chow-ul este un câine demn, mândru, selecţionat în China pentru a conserva calităţile oamenilor din această ţară. Chow-ul seamănă nu doar fizic cu un chinez (din cauza ochilor migdalaţi), ci şi temperamental. Un Chow va dezvolta faţă de stăpânul său relaţii tradiţionale, protocolare: la întoarcerea stăpânului de la muncă nu va sări pe el, ci se va mulţumi să dea uşor din coadă, ca formă de salut. Afecţiunea neobişnuită pe care o are faţă de stăpânul lui (într-adevăr, Chow-ul este câinele unui singur stăpân) nu e niciodată afişată în mod gălăgios, ci păstrată în adâncul sufletului său. Un asemenea câine va dispreţui întotdeauna manifestările exuberante de bucurie sau tristeţe: oricât de puternic ar fi sentimentul nutrit într-un anumit moment, tumultul interior nu se va vedea pe chipul său: chipul Chow-ului rămâne imobil, asemenea feţei împietrite a unui samurai japonez.

Din cauza acestui temperament, Chow-ul preferă mai mult relaţiile „bărbăteşti” cu un adult, decât jocurile nevinovate ale copiilor. Chow-ul matur nu va suporta să fie tras de coadă şi de urechi şi nici nu va tolera încercările copiilor mici de a-l călări: se consideră prea mândru pentru a lua parte la asemenea „activităţi copilăreşti”.

Ca atare, nu oricine se poate înţelege cu un Chow. Dacă doriţi ca relaţia dintre dumneavoastră şi câine să fie asemeni relaţiei dintre un părinte şi copilul său, atunci luaţi-vă un Labrador, un Cocker sau un Caniche. Chow-ul nu se consideră nici copilul, nici proprietatea omului pe care îl însoţeşte – ci doar prietenul său.

În concluzie, Chow-Chow-ul este un câine cu adevărat deosebit, total diferit de ceilalţi câini. Unii cunoscători ai rasei spun că, din punct de vedere al temperamentului, este un fel de combinaţie între câine, pisică şi om. Oricum ar fi, este clar că iubitorii de Chow-Chow şi câinii lor formează un fel de societate elitistă: oameni şi câini, au ceva care îi deosebeşte de masa compactă a câinilor şi oamenilor obişnuiţi.

2. De ce este important actul de origine, numit adesea şi Pedigree?Actul de origine arată puritatea rasei şi genealogia câinelui (părinţi, bunici, stăbunici,

stră-străbunici). Un câine fără Pedigree, oricât de bine ar arăta, nu poate fi considerat „rasă pură”. De aceea este necesar să achiziţionaţi un câine cu act de origine: dacă tot doriţi un exemplar dintr-o anumită rasă, atunci asiguraţi-vă măcar că exemplarul respectiv nu este doar o simplă corcitură (şi, în consecinţă, că persoana de la care îl luaţi nu este doar un speculant). De asemenea, câinii înscrişi în actul căţelului dumneavoastră au fost admişi pentru reproducere, fiind riguros arbitraţi în expoziţii în acest sens – ceea ce vă asigură pe dumneavoastră de faptul că exemplarul cumpărat nu este un posibil moştenitor al unor tare genetice grave.

Există unii speculanţi, disperaţi să câştige mult, uşor şi repede, care vă arată Pedigree-ele părinţilor căţelului, spunându-vă însă: „nu m-am mai chinuit să fac rost de acte de origine şi pentru pui, dar iată, Pedigree-ele părinţilor arată că puiul e de rasă. Dacă doriţi neapărat, pot face rost, eventual, şi de Pedigree”. Feriţi-vă de astfel de falşi crescători! Din moment ce puii nu au Pedigree se poate ca părinţii lor să nu fi fost admişi la reproducţie din cauza unor defecte sau boli grave – s-ar putea astfel ca, atunci când va

5

ajunge la maturitate, să vă treziţi că exemplarul cumpărat de dumneavoastră nu este un Chow adevărat – sau, mai grav, că are nevoie de tratamente îndelungate şi costisitoare.

În concluzie, Pedigree-ul nu este necesar doar pentru câinii ce vor fi prezentaţi în expoziţii. El vă garantează puritatea rasei. Gândiţi-vă că, până şi atunci când vă cumpăraţi un obiect, doriţi să vă achiziţionaţi unul „de firmă” şi nu un fals deplorabil. Cu atât mai mult ar trebui să faceţi acest lucru în cazul unei fiinţe inteligente care vă va însoţi mult timp de acum înainte.

În cazul în care nu vă doriţi neapărat un câine „de rasă”, „cu Pedigree”, atunci sfatul nostru este să adoptaţi mai degrabă un câine de pe stradă, decât să aruncaţi banii aiurea: un „maidanez” nu costă nimic, este la fel de inteligent şi ascultător ca un câine de rasă, vă va aduce aceeaşi dragoste şi vă va purta recunoştinţă veşnică.

3. De unde îmi pot cumpăra un câine Chow-Chow?În nici un caz nu trebuie să vă cumpăraţi câinele de la magazinul de animale sau de la

un „importator” care „aduce la comandă orice rasă, din canise renumite pe plan mondial”. Feriţi-vă, de asemenea, de câinii aduşi din alte ţări ale Europei de Est! Gândiţi-vă că vă doriţi un căţel de calitate, atât în ceea ce priveşte calităţile fizice, cât şi cele temperamentale.

Pentru aceasta, trebuie să găsiţi un crescător al rasei respective. La cumpărarea puiului, crescătorul trebuie să vă ofere posibilitatea de a vedea mama împreună cu puii şi de a vă alege dumneavoastră puiul preferat (acestea sunt două lucruri esenţiale, pe care nu le veţi avea, dacă veţi cumpăra un pui de la un magazin de animale sau de la un aşa-zis importator).

Este important să vedeţi mama cu puii din mai multe motive. În primul rând, va trebui să observaţi cum sunt îngrijiţi aceştia: alegeţi un pui numai de la un crescător care ţine căţeaua cu puii în casă! Puii crescuţi într-un ţarc de afară sunt murdari, neobişnuiţi cu prezenţa omului şi, de aceea, fricoşi sau agresivi. De asemenea, observaţi temperamentul mamei: cum îşi îngrijeşte puii, cum se comportă cu dumneavoastră (ca străin venit în vizită) etc. O mamă bună va fi foarte atentă cu puii ei, îi va îngriji şi proteja, dar nu va fi agresivă în mod nejustificat faţă de străini. Uitaţi-vă bine şi la calităţile fizice ale căţelei, întrucât puii moştenesc 50 % din zestrea genetică de la mama lor. Acolo unde este posibil (în cazul în care crescătorul este şi proprietarul masculului) analizaţi cu atenţie şi calităţile fizice şi temperamentale ale tatălui puilor.

Puii trebuie să fie încrezători faţă de oameni, să vină imediat la dumneavoastră, să vă miroasă şi să vă invite la joacă. Ei nu trebuie să se sperie de zgomote mari (puteţi face un test, bătând din palme sau agitând o legătură de chei – renunţaţi să luaţi un pui care fuge îngrozit de zgomot. Un răspuns bun este atunci când puiul se sperie iniţial, dar apoi se întoarce pentru a cerceta ce se întâmplă).

4. Care este preţul corect al unui pui? Este acest preţ justificat?În Occident, preţul mediu al unui pui de Chow este de aproximativ 1.000 Euro în

Europa şi 1.500 $ în SUA (desigur, preţul unui pui de calitate superioară, din părinţi campioni europeni şi mondiali, poate ajunge la 2.000 – 3.000 Euro). Adulţii costă, evident, mai mult.

În ţara noastră, chiar dacă puteţi găsi câini de calitate la fel de bună ca şi în Occident (datorită valorii exemplarelor importate direct de la crescători de elită), crescătorul trebuie să se adapteze realităţilor româneşti. Ca atare, cel puţin deocamdată, preţul corect

6

al unui pui de Chow variază între 300 şi 400 Euro. Mai rar, se vând pui şi cu 500 Euro, de cele mai multe ori calitatea lor fiind bună (totuşi, dacă doriţi să cumpăraţi un asemenea pui, este bine să cereţi şi sfatul unui cunoscător – un preţ mai mare nu înseamnă automat şi calitate superioară, deci asiguraţi-vă că respectivul crescător nu este doar un speculant!). Pe de altă parte, nu vă recomandăm să cumpăraţi un pui de Chow sub 250 Euro, întrucât preţul prea mic demonstrează sau că puii au o calitate îndoielnică, sau că ei au fost prost îngrijiţi (nici un crescător responsabil, care şi-a îngrijit puii cum trebuie, nu va cere un preţ atât de mic, întrucât astfel nici măcar nu îşi poate recupera banii investiţi).

Din cauza cheltuielilor mari de întreţinere a câinilor, în raport cu preţul mic (faţă de cel practicat în Occident) de vânzare a puilor, de obicei un crescător serios de Chow practică această activitate din pasiune, si nu ca pe o afacere. Cheltuielile cu alimentaţia câinilor, apoi vitaminele necesare, vaccinurile, deparazitările interne şi externe, consultaţiile medicului veterinar, intervenţiile veterinare de urgenţă, cheltuielile cu participarea la expoziţii (taxă de participare, transport, cazare etc.), diversele taxe anuale plătite la Asociaţia Chinologică Română şi la Cluburile de rasă, cheltuielile privind monta (preţul montei, cheltuielile de transport, cazare etc.), îngrijirea femelei gestante (vitamine, ecografie etc.), asistenţa medicului veterinar la naştere, creşterea puilor – sunt doar câteva din cele mai cunoscute activităţi din viaţa unui crescător, activităţi care cer mulţi bani investiţi şi mult timp.

În România, un crescător adevărat este în primul rând un om cu o pasiune nebună după rasa pe care o creşte. Dacă totul s-ar reduce la afacere şi profit, atunci mulţi ar renunţa şi cu siguranţă ar fi foarte greu de găsit un crescător al rasei pe care o iubiţi (inclusiv Chow-Chow).

5. Cine este cel mai în măsură să îmi ofere sfaturi pertinente în ceea ce priveşte îngrijirea câinelui meu?

Nu ascultaţi sfaturile primite de la diverşi „binevoitori” şi „specialişti în câini” pe care îi întâlniţi în parc sau pe stradă! Persoanele cele mai competente de a vă oferi sfaturi, de orice natură ar fi ele, sunt crescătorul de la care aţi cumpărat câinele şi medicul veterinar (nu ezitaţi să îi întrebaţi, oricând şi orice problemă aţi avea! Este de datoria lor să vă răspundă şi să vă ajute!).

6. Cum să îmi aleg medicul veterinar?Un medic veterinar este un al doilea medic de familie, întrucât câinele dumneavoastră

ar trebui să fie un membru al familiei. Nu vă alegeţi medicul veterinar în funcţie de sfatul prietenilor sau al cunoştinţelor! Părerile despre fiecare medic veterinar în parte sunt foarte diferite, aşa că cel mai bine este să judecaţi singuri!

În primul rând, medicul veterinar trebuie să fie cu adevărat competent. Din nefericire, proprietarul câinelui nu este în măsură să judece competenţa unui medic. Totuşi, puteţi să observaţi modul în care medicul veterinar se comportă faţă de câine, cât de atent este, cât este de interesat pentru a descoperi orice afecţiune pe care câinele dumneavoastră o poate avea.

Este important, de asemenea, ca medicul veterinar să aibă posibilitatea de a face analize amănunţite câinelui (de la analizele sângelui până la radiografii şi ecografii). Dacă nu are în dotarea cabinetului aparate speciale pentru aceste analize, atunci trebuie să aibă legături cu medici veterinari care le deţin, în aşa fel încât să vă poată oferi, la nevoie,

7

această posibilitate. Un medic veterinar care are în dotare doar un simplu stetoscop şi care nu face analize amănunţite nu este, de obicei, potrivit pentru câinele dumneavoastră.

În general este de preferat un medic veterinar care îşi continuă studiile (în vederea tezei de doctorat, alte forme de cercetare etc.).

Foarte important este modul în care medicul veterinar vorbeşte despre colegii de breaslă. Un medic care îşi bârfeşte colegii este de evitat. De asemenea, evitaţi medicul veterinar care nu vă respectă pe dumneavoastră, care vă tratează „de sus”, etc.

La fel de important este şi aspectul financiar. Din experienţa noastră, vă putem spune că există medici care practică tarife de trei ori mai mari decât colegii lor, deşi serviciile oferite au aceeaşi calitate. Evitaţi-i!

Şi, în sfârşit: nu staţi pe gânduri şi schimbaţi imediat medicul veterinar, dacă acesta nu este respectuos faţă de dumneavoastră (în definitiv, sunteţi clientul şi, conform proverbului, „stăpânul” lui) sau dacă vi se pare că este neatent faţă de câine ori chiar incompetent.

7. Ce vitamine ar trebui să-i ofer unui Chow?Această problemă trebuie discutată direct cu medicul veterinar, care vă va sfătui în

privinţa tipului de vitamine şi a dozajului necesar. Din propria noastră experienţă, vă recomandăm să aveţi în vedere vitaminele SA-37 (s-au dovedit cele mai bune!) şi calciu (comprimate) Pet-Phos. Acestea se găsesc în orice farmacie veterinară şi sunt excelente pentru prietenul dumneavoastră.

8. Care este schema de vaccinare recomandată pentru căţel? Ce tipuri de deparazitări sunt necesare?

Şi această problemă trebuie discutată direct cu medicul veterinar (fiecare medic poate avea propria schemă de vaccinare preferată). Din experienţa noastră, schema care a dat rezultatele cele mai bune este următoarea:

a) la 6 săptămâni: Primodog: vaccin contra parvovirozeib) la 8 săptămâni: DHPPI2: vaccin contra parvovirozei, hepatitei, maladiei Carre

(jigodia) şi parainfluenţeic) la 10 săptămâni: vaccin contra coronavirozei, care se repetă anuald) la 12 săptămâni: DHPPI2-L: vaccin contra parvovirozei, hepatitei, maladiei Carre,

parainfluenţei şi leptospirozeie) la 16 săptămâni: DHPPI2-LR: vaccin contra parvovirozei, hepatitei, maladiei

Carre, parainfluenţei, leptospirozei şi turbării, care se repetă anual.

În afară de vaccinuri, câinele dumneavoastră trebuie deparazitat împotriva paraziţilor, care sunt de două tipuri:

a) paraziţi interni (viermi intestinali). Medicamentele precum Drontal (sub formă de pastă, pentru pui până la opt săptămâni), Pratel sau Cestal Plus (pentru câini adulţi, un comprimat la 10 Kg) au un spectru larg de acţiune pentru majoritatea speciilor de viermi. Tratamentul trebuie repetat lunar în perioada de creştere, până la 6 luni, apoi trimestrial la câinii adulţi.

b) paraziţi externi: puricii, căpuşele, păduchii, râia. Aceştia sunt cauza unor afecţiuni cutanate şi în acelaşi timp pot transmite mai multe boli. Examinaţi periodic părul şi pielea câinelui pentru a sesiza prezenţa

8

paraziţilor. După experienţa noastră, produsul Frontline este cel mai recomandat; este necesară deparazitarea cu acest produs o dată pe lună.

9. De ce ar trebui să-mi castrez / sterilizez masculul / femela, şi ce efecte secundare are o asemenea operaţie?

Dacă animalul dumneavoastră este numai pentru companie şi nu pentru reproducţie, nu sunt decât avantaje în ceea ce priveşte această intervenţie. Castrarea poate fi făcută începând cu vârsta de 6 luni pentru ambele sexe.

Avantaje care rezultă în urma sterilizării femelelor:- sunt eliminate toate inconvenientele legate de ciclul de călduri şi tulburările ce

acompaniază perioada de estru- previne sarcinile nedorite- elimină posibilitatea apariţiei tumorilor şi infecţiilor ovariene şi uterine şi, dacă

este realizată înaintea primului ciclu, elimină complet şansele de producere a tumorilor mamare

Avantaje care rezultă în urma castrării masculilor:- masculii au tendinţa să parcurgă distanţe mari în căutarea femelelor în călduri,

atunci când le simt. În această perioadă există riscul pierderii (chiar al furturilor!) şi a rănilor datorate încăierării cu alţi masculi

- castrarea elimină dezvoltarea obiceiurilor urâte cum ar fi marcarea prin urinare a teritoriului în care trăieşte câinele (mobila, colţurile camerei, uşile)

- diminuează agresivitatea exagerată faţă de alţi câini- castrarea elimină posibilitatea dezvoltării unor afecţiuni ale testiculelor şi ale

prostatei la vârste mai avansateAtenţie! Nu este adevărat că:- unul din efectele secundare ale castrării este creşterea greutăţii câinelui! Un

câine poate deveni obez şi dacă nu este castrat! Menţineţi nivelul normal de activitate al câinelui şi oferiţi-i un regim alimentar echilibrat: în felul acesta câinele castrat nu va deveni obez.

- un alt efect secundar este pierderea capacităţii de pază a proprietăţii. Etologii şi psihologii au demonstrat că agresivitatea naturală a câinelui este de mai multe tipuri, întrucât se bazează pe mai multe instincte diferite (instinctul hranei, instinctul sexual, instinctul apărării teritoriului etc.).Prin castrare se elimină doar agresivitatea bazată pe instinctul sexual (deci agresivitatea faţă de ceilalţi câini) şi nu şi capacitatea de pază a teritoriului (câinele va provoca în acelaşi fel străinii, chiar dacă este castrat).

- pentru sănătatea ei, căţeaua trebuie să nască o dată sau de două ori înainte de a fi castrată. Dimpotrivă, aşa cum am mai spus, dacă este sterilizată înainte de primul ciclu de călduri se elimină complet posibilitatea apariţiei unor tumori mamare!

10. De ce ar trebui să mă înscriu în Asociaţia Chinologică Română?Dacă aveţi un câine cu Pedigree, este bine să vă înscrieţi în A.Ch.R. (Asociaţia

Chinologică Română), la filiala judeţului în care locuiţi. La primirea actului de origine (Pedigree) veţi tatua căţelul în ureche (la sediul filialei), numărul de tatuaj fiind numărul de înregistrare la COR (Cartea de Origine Română), care este scris în Pedigree. Această operaţie este foarte importantă: în cazul în care câinele dumneavoastră se pierde sau este

9

furat, el poate fi găsit imediat (hoţul nu îl poate vinde) şi dumneavoastră puteţi demonstra cu uşurinţă faptul că sunteţi proprietarul câinelui respectiv.

De asemenea, dacă doriţi să participaţi la expoziţiile canine, trebuie să fiţi membru al A.Ch.R. În caz contrar, veţi plăti dublu taxa de înscriere la fiecare concurs.

Taxa anuală pentru membrii A.Ch.R. este anul acesta de 300.000 lei.

11. Există un Club Naţional al rasei Chow-Chow? De ce ar trebui să mă înscriu într-un astfel de Club?

Cluburile de rasă promovează interesele rasei respective şi ale crescătorilor şi proprietarilor de câini. Doar aceste cluburi au dreptul de a organiza concursuri de selecţie şi admitere la reproducţie pentru rasa pe care o reprezintă. De asemenea, pentru rasele care sunt reprezentate de Cluburi Naţionale, exemplarele acestor rase nu pot deveni Campioni ai României dacă nu au câştigat cel puţin un calificativ maxim în cadrul unui concurs organizat de Club.

Din nefericire, deocamdată nu există un Club Naţional special pentru rasa Chow-Chow (aşa cum există pentru Rottweiler, Ciobănesc German, Dobermann etc.). Clubul care reprezintă interesele rasei este C.N.R.R.N. (Clubul Naţional Român al Raselor Nordice), care mai reprezintă, în acelaşi timp, şi interesele celorlalte rase din grupa a V-a FCI: Husky, Malamut de Alaska, Samoyed, Akita Inu etc. Taxa anuală pentru membrii acestui Club este de 350.000 lei pe an.

Iată câteva informaţii despre C.N.R.R.N:a) adresa sediului C.N.R.R.N.: Str. Orizontului, nr. 2A, judeţul Arad, cod 2900b) Preşedinte: Petru Munteanc) Vicepreşedinţi: Augustin Ionescu, Tina Dreghici (0257 / 21.11.31)d) Vicepreşedinte organizatoric: Melania Mărgineanu (0257 / 27.49.57)Notă: Câţiva pasionaţi ai rasei au demarat anul acesta activităţile pentru înfiinţarea

unui Club Naţional de Chow-Chow. Sperăm ca cel mai târziu anul viitor înfiinţarea acestui Club să devină realitate. Vă aşteptăm să vă alăturaţi eforturilor noastre!

12. De ce ar trebui să-mi prezint căţelul în expoziţiile canine?Expoziţiile canine se numesc doar impropriu „concursuri de frumuseţe”. Ele sunt, de

fapt, concursuri pentru stabilirea conformităţii cu standardul. Aceasta înseamnă că fiecare câine este evaluat de către arbitri în funcţie de cât de mult se apropie el de idealul rasei sale (care este descris de standardul rasei).

Ca atare, expoziţiile nu sunt doar pentru crescătorii de câini, ci şi pentru proprietari. Ducându-vă câinele la expoziţii, veţi afla valoarea chinologică pe care acest câine o are. Mai mult, contribuiţi şi dumneavoastră la creşterea calităţii exemplarelor rasei Chow-Chow în România. Dacă iubiţi într-adevăr această rasă, ar trebui să fie o datorie de onoare pentru dumneavoastră să faceţi acest lucru. De asemenea, aveţi astfel posibilitatea să cunoaşteţi şi alţi proprietari şi crescători de Chow, puteţi discuta cu ei şi puteţi face schimb de experienţă. Nu în ultimul rând, dacă expoziţia are loc într-o localitate apropiată de cea în care locuiţi, este o minunată ocazie şi un mod foarte plăcut de a vă petrece timpul liber în afara oraşului.

Pentru a putea fi prezentat în ring, câinele trebuie doar să ştie să meargă la pas, să fie învăţat să accepte controlul dinţilor (pe care i-l va face arbitrul) şi să fie pieptănat. De asemenea, nu trebuie să aibă un comportament agresiv faţă de ceilalţi câini sau faţă de arbitru, în acest caz câinele respectiv fiind descalificat.

10

Vedeţi? Nu e greu! Expoziţiile sunt într-adevăr foarte solicitante doar pentru crescătorii profesionişti (care urmăresc doar rezultate excepţionale), însă pentru dumneavoastră nu sunt decât un prilej de bucurie! Mult succes şi vă rugăm să ne anunţaţi şi pe noi ce rezultate aţi obţinut. Am fi foarte bucuroşi să aflăm cum câinii proveniţi din canisa noastră au obţinut rezultate excelente în expoziţii!

13. Cum se desfăşoară o expoziţie canină?Mai întâi, trebuie să ştiţi că FCI (Federaţia Chinologică Internaţională, organizaţie în

care România este membru cu drepturi depline) împarte rasele de câini în zece grupe. De exemplu, grupa I este grupa raselor de câini ciobăneşti, grupa a II-a cuprinde rasele de câini utilitari, grupa a IX-a câinii de companie, grupa a X-a rasele de ogari. Chow-Chow-ul face parte din grupa a V-a, numită „Grupa Câinilor Nordici, de tip Spitz, de tip primitiv şi rase înrudite”, alături de Husky Siberian, Malamut de Alaska, Samoyed (câini nordici), Spitz german, Spitz finlandez, Wolfspitz (câini de tip Spitz), Basenji, Faraoh Hound (câini de tip primitiv).

Expoziţiile sunt organizate în manieră piramidală (de la bază spre vârf). Astfel, se începe cu arbitrarea fiecărei rase în parte. În cadrul fiecărei rase, se arbitrează mai întâi masculii (în următoarea ordine: clasa pui, clasa juniori, clasa deschisă (adulţi), clasa campioni, clasa veterani (câini peste şapte ani)) şi apoi femelele (în aceeaşi ordine). Fiecare câine primeşte câte un calificativ (nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine, excelent – acesta din urmă având diverse grade, de la Exc.V la Exc.I). Câinii care au obţinut calificativul Excelent I pot primi, dacă arbitrul consideră că merită, titlurile de CAC (Câine cu Aptitudini de Campion), în cadrul concursurilor naţionale, şi CACIB (Câine cu Aptitudini de Campion în Concursurile Internaţionale de Frumuseţe – prescurtarea este făcută după denumirea din limba franceză), în cadrul concursurilor internaţionale organizate în România.

Să spunem deci că la o expoziţie participă zece câini Chow-Chow. Considerăm că doar trei dintre ei au câştigat atât calificativul maxim, cât şi un titlu CAC sau CACIB. Cei trei vor merge mai departe. Ei vor concura pentru titlul BOB (Best Of Breed, Cel Mai Bun Câine al Rasei). Astfel, este ales cel mai bun Chow din cei zece.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelalte rase din cadrul grupei a V-a. În final, vor exista câte un Husky, Samoyed, Malamut etc. care au câştigat şi ei titlul BOB la rasa lor.

Acum, toţi câinii care au câştigat titlul BOB la fiecare rasă a grupei a V-a vor concura între ei, pentru titlul de BOG (Best Of Group, Cel Mai Bun Câine al Grupei).

În sfârşit, cum sunt zece grupe de câini, va trebui să avem în acest moment zece câini câştigători ai titlului de BOG. Aceştia vor concura între ei pentru titlul de BIS (Best In Show, Cel Mai Bun Câine al Competiţiei).

Atenţie! Câinii nu sunt comparaţi între ei, pentru a se hotărî care este cel mai frumos! Ar fi şi absurd să comparăm un Chow-Chow cu un Ciobănesc German! Calificativele şi titlurile se acordă în funcţie de cât de mult se apropie fiecare câine de tipul ideal cerut de standardul rasei sale. De aceea este posibil ca la titlurile de BOG şi BIS să concureze între ei câini foarte diferiţi. Dacă, să spunem, avem un Chow şi un Dobermann, iar Chow-ul se apropie mai mult de câinele ideal descris de standardul rasei Chow-Chow decât se apropie Dobermann-ul de câinele ideal descris de standardul rasei Dobermann, atunci Chow-ul va fi învingător.

Notă: tipul de concurs descris mai sus este aşa-numitul „concurs de conformitate cu standardul”, sau „concurs de frumuseţe”. Există însă şi alte tipuri de concursuri:

11

examenul de lucru (pentru câinii de pază şi apărare şi pentru câinii de vânătoare), Agility, Obedience etc.

14. Ce condiţii trebuie să îndeplinească masculul / femela pentru a fi declarat(ă) apt(ă) pentru reproducere?

Conform regulamentului A.Ch. R., pentru ca o femelă să fie declarată aptă pentru reproducere (şi, în consecinţă, pentru ca puii ei să aibă Pedigree) trebuie să câştige în două expoziţii diferite de două ori calificativul Foarte Bine şi să fie declarată „aptă pentru reproducere” (R+) sau, şi mai bine, „recomandată pentru reproducere” (R++) în cadrul unui concurs de selecţie organizat de către clubul rasei respective (la Chow-Chow, actualmente Clubul Naţional Român al Raselor Nordice).

Pentru mascul se menţine aceeaşi condiţie în ceea ce priveşte concursul de selecţie, însă calificativul minim pe care trebuie să îl câştige de cel puţin două ori în expoziţii este Excelent.

Recomandarea noastră este următoarea: dacă iubiţi într-adevăr rasa, participaţi la creşterea valorii exemplarelor acesteia! Nu montaţi decât femelele şi masculii care au câştigat calificative maxime (Excelent I) şi cel puţin titluri minime (Câine cu Aptitudini de Campion – CAC).

15. Care este speranţa medie de viaţă a unui Chow?Speranţa medie de viaţă a unui Chow este de 12 ani. De obicei, dacă sunt îngrijiţi bine

(foarte mare atenţie în ceea ce priveşte alimentaţia!) ei pot ajunge cu uşurinţă la vârsta de 15 ani.

În orice caz, după vârsta de şapte ani Chow-ul dumneavoastră este considerat bătrân şi trebuie să îl trataţi în consecinţă (din punctul de vedere al alimentaţiei, plimbărilor, vitaminelor, tratamentelor medicale etc.).

În ceea ce priveşte echivalarea vârstei omului cu cea a câinelui, informaţia generală conform căreia un an „câinesc” echivalează cu şapte ani „umani” este complet absurdă. „Specialiştii au demonstrat că ritmul de dezvoltare fizică şi psihică, precum şi longevitatea depind de mai mulţi factori, iar, atunci când condiţiile de viaţă sunt cele optime, talia rasei joacă rolul principal”2. Iată un tabel de echivalare pentru rasele de talie mijlocie (categorie din care face parte şi rasa Chow-Chow), elaborat de Hoechst Roussel Vet.:

Vârsta câinelui Echivalare în ani umani0,5 ani 10 ani

1 an 18 ani1,5 ani 21 ani2 ani 27 ani4 ani 39 ani6 ani 51 ani8 ani 63 ani10 ani 75 ani12 ani 85 ani14 ani 95 ani

2 Vezi revista Câinele meu, anul V, nr. 2 / 47, februarie 2002, pag. 32

12

16. Există diferenţe fizice şi temperamentale între câinii Chow-Chow?Desigur. Unii crescătorii de elită sunt şi aşa-zişi „întemeietori de linii”; altfel spus,

câinii care provin din canisa lor au anumite caracteristici fizice sau comportamentale specifice. De exemplu, pentru alte rase, cum ar fi câinii de vânătoare, în cadrul aceleiaşi rase (Setter irlandez, să spunem) există linii crescute special pentru muncă, adică pentru vânătoare (aici, accentul se pune pe conservarea calităţilor de lucru şi mai puţin pe frumuseţea exterioară) şi linii crescute pentru expoziţii (în acest caz, calităţile estetice se află pe primul loc, în detrimentul celor de lucru).

În cazul Chow-ului aceste diferenţe nu sunt chiar atât de mari. În plus, ele nu se datorează întotdeauna intenţiilor crescătorilor, ci sunt moştenite genetic (dar nu ca urmare a selecţiei artificiale), fiind greu de controlat. Astfel, de exemplu, se pare că, în general, Chow-ul negru este ceva mai mic (din punct de vedere al greutăţii şi înălţimii) decât cel roşu. În schimb, Chow-ul negru este mai dinamic, mai vioi, mai uşor de dresat şi mai ascultător decât cel roşu. Cunoscuta crescătoare americană Diana Phillips scrie în cartea sa The Chow-Chow: „În Anglia cunosc foarte puţini Chow care au luat parte la concursurile de Obedience. În mod interesant, toţi aceştia sunt negri, iar un studiu al actelor lor de origine arată că toţi au strămoşi comuni”.

În plus, după cum veţi observa citind standardul, greutatea unui Chow nu este precizată. Astfel, pot exista Chow care cântăresc 18-20 Kg (în special femele, şi care provin din linii mai vechi), dar şi exemplare a căror greutate se situează între 25-30 Kg (acestea din urmă sunt preferate în ultimul timp). Nu de puţine ori se întâlnesc masculi având greutatea undeva în jurul a 35 Kg. În orice caz, un Chow de calitate nu este unul foarte mare, ci unul bine proporţionat (de exemplu: un Chow cu înălţimea de 46 cm ar trebui să aibă 20-25 Kg, pe când unul de 56 cm ar trebui să aibă 30-35 Kg.).

Însă oricare ar fi aceste diferenţe fiziologice sau de temperament, ele trebuie să se păstreze totuşi în limitele impuse de standardul rasei aprobat de către FCI (Federaţia Chinologică Internaţională). Astfel, putem întâlni Chow foarte rezervaţi faţă de străini – sau, dimpotrivă, foarte prietenoşi cu orice necunoscut; însă un Chow agresiv sau unul care linge mâna oricărui străin nu sunt exemplare tipice rasei.

17. Cum suportă un Chow căldura verii?În primul rând, un Chow are nevoie în mod permanent de apă proaspătă şi rece (vă

recomandăm să îi schimbaţi apa de două ori pe zi, iar recipientul să stea întotdeauna la umbră). De asemenea, în cazul în care stă în curte, câinele are nevoie şi de umbră. De obicei, el va săpa o groapă în pământ, pentru a se aşeza pe pământul rece. Dacă este în casă, îşi va găsi singur un loc răcoros (de cele mai multe ori, pe podeaua bucătăriei sau în baie). În condiţiile climaterice ale României, vă recomandăm să nu lăsaţi un Chow-Chow afară, în curte, şi nici să nu îl scoateţi la plimbare între orele 10,00 – 18,00 în lunile iunie, iulie şi august. Evitaţi în aceste luni exerciţiile solicitante şi plimbările obositoare.

Unele persoane vă vor sfătui să vă tundeţi câinele în această perioadă. Total greşit! Nu ascultaţi aceste sfaturi, întrucât vă veţi distruge câinele! Blana, chiar dacă îi ţine câinelui de cald, acţionează în acelaşi timp ca o umbrelă, ţinând umbră şi ferind pielea sensibilă de soare. Pielea câinelui este mult mai sensibilă decât a omului, iar dacă este expusă razelor solare poate suferi arsuri grave care, la rândul lor, pot declanşa cancerul de piele.

Nu uitaţi că Chow-ul este un câine nordic: sub nici o formă nu vă luaţi câinele cu dumneavoastră la mare! Căldura excesivă va face ca el să intre în fibrilaţie, iar de aici

13

până la moarte nu mai este decât un singur pas. De asemenea, nu vă lăsaţi câinele, în timpul verii, închis mult timp în maşină, chiar dacă geamul este întredeschis: până ce vă veţi întoarce, câinele poate muri.

18. Cum se înţelege un Chow cu copiii?Spre deosebire de Saint Bernard, Terra-Nova, Collie etc., Chow-ul nu este

recomandat familiilor care au copii sub vârsta de şapte ani, întrucât el se consideră un câne mândru şi se va simţi rănit în demnitatea lui, dacă un copil îl va trage de coadă sau urechi şi va încerca să-i „deşurubeze” nasul. Cu toate acestea, el se va înţelege bine cu un copil de orice vârstă, atâta timp cât copilului i se va explica faptul că un câine este un membru al familiei cu drepturi depline, un membru care are nevoile sale proprii, ce trebuiesc respectate.

Chow-Chow-ul este un câine puternic, aşa că nu va trebui lăsat niciodată singur în preajma unui copil sub şapte ani. Deşi mai bine ar muri decât să le facă vreun rău copiilor stăpânilor săi, câinele îi poate răni involuntar, în încercarea de a scăpa de chinurile la care este supus.

Un copil manierat se va înţelege întotdeauna de minune cu un Chow-Chow bine educat şi socializat, iar de cele mai multe ori pot deveni nedespărţiţi parteneri de joacă.

19. Cum se comportă un Chow în casă?Câinele Chow-Chow se adaptează foarte bine la viaţa în apartament, întrucât nu este

un câine sportiv. În afară de cele două perioade ale anului în care năpârleşte destul de mult, el este un excelent câine de companie. Sunt câini surprinzător de curaţi (unii crescători de elită spun că puii, încă înainte de a „face ochi”, scheaună pentru a fi luaţi din cuib, în aşa fel încât să îşi poată face „nevoile” în afara locului în care dorm). De asemenea, deşi este în acelaşi timp un bun câine de pază, Chow-Chow-ul nu va lătra decât atunci când va considera că este cu adevărat necesar. Din cunoştinţele noastre, din punct de vedere al gălăgiei, nici un vecin nu s-a plâns până acum vreunui proprietar de Chow.

Spre deosebire de alţi câini, Chow-ul, din cauză că suferă de căldură, nu va ţine neapărat să doarmă cu dumneavoastră în pat. Dimpotrivă! Oricât de comic sau incredibil ar putea să pară, dacă doriţi ca el să doarmă cu dumneavoastră, va trebui să-l obişnuiţi de mic să stea în pat; în caz contrar, veţi avea surpriza ca, la maturitate, câinele să nu poată suporta să doarmă în căldura aşternuturilor.

Din experienţa cotidiană vă putem spune că, de cele mai multe ori, Chow-ul va alege să doarmă în faţa uşilor, întrucât le place foarte mult aerul rece care vine pe sub uşă. Însă, în acest caz, va trebui să aveţi grijă să nu fie curent: în caz contrar, Chow-ul poate răci ori poate dezvolta diverse afecţiuni oculare şi auriculare.

Atenţie! Dacă staţi la casă şi aveţi curte, în nici un caz nu legaţi un Chow-Chow în lanţ! El nu este făcut pentru aşa ceva, şi singurul rezultat pe care îl veţi avea va fi distrugerea completă şi iremediabilă a extraordinarului său temperament.

20. Cât de mult mănâncă un Chow? Ce tip de mâncare i se potriveşte? Cum trebuie hrănit puiul de Chow?

În ceea ce priveşte hrana puiului de Chow, în momentul în care dumneavoastră îl luaţi de la noi puiul este obişnuit să mănânce crochete înmuiate bine în prealabil în apă călduţă. El trebuie să mănânce de patru ori pe zi, la următoarele ore: 7,00; 12,00; 17;

14

22,00. Vă recomandăm să continuaţi acest program. Cu timpul veţi reduce numărul de mese, astfel încât, la vârsta de cinci luni, puiul va mânca doar de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.

Cât despre cât de mult mănâncă un Chow, acest lucru depinde de tipul de hrană pe care i-l oferiţi, de metabolismul fiecărui individ în parte şi de nivelul său de activitate.

Noi vă recomandăm hrana industrială uscată existentă în comerţ, în special cea „premium” (Royal Canin, Eukanuba, BioMill, Purina etc.). În cazul în care acest tip de mâncare este prea scump pentru buzunarul dumneavoastră, puteţi să cumpăraţi şi hrana uscată de o calitate mai slabă (Pedigree, Friskies, Darling etc.), dar în acest caz vă recomandăm să oferiţi câinelui în mod regulat un supliment de vitamine (vă recomandăm vitaminele SA-37 şi calciu Pet-Phos; cantitatea pe care o oferiţi câinelui şi periodicitatea va trebui să o stabiliţi discutând cu medicul veterinar sau cu crescătorul de la care aţi achiziţionat câinele).

Iată cele cinci motive de bază pentru care vă sfătuim să oferiţi câinelui dumneavoastră hrană industrială uscată:

a) este mult mai sănătoasă decât mâncarea preparată în casă. Complexul de vitamine, minerale şi calciu, precum şi proporţiile necesare ale acestora (de care are nevoie câinele dumneavoastră zilnic) sunt foarte greu de obţinut de către dumneavoastră, acasă.

b) este mult mai sănătoasă pentru dinţii câinelui şi îi menţine mai mult timp sănătoşi, faţă de mâncarea umedă preparată în casă.

c) oferită în cantităţile menţionate pe ambalaj, înlătură posibilitatea îngrăşării excesive a câinelui.

d) îi poate fi oferită imediat câinelui, spre deosebire de hrana menajeră, care necesită timp pentru a fi gătită.

e) este mult mai ieftină, decât dacă aţi cumpăra carne, brânză, legume, etc.În general, fiecare firmă produce hrană uscată pentru diverse categorii de căţei, de

exemplu: hrană pentru pui de talie mică, hrană pentru adulţi de talie mijlocie, hrană pentru adulţi sportivi, hrană pentru câini bătrâni, hrană pentru femele gestante etc. Adaptaţi sortimentul de hrană în funcţie de vârsta şi situaţia câinelui dumneavoastră. Pe ambalajul fiecărui sortiment de hrană este un tabel care conţine cantităţile potrivite fiecărui câine.

Pentru mai multă siguranţă, discutaţi orice problemă pe acest subiect cu veterinarul şi crescătorul de la care aţi cumpărat puiul.

Vă mai recomandăm să nu daţi crochetele direct câinelui, ci după ce, în prealabil, le-aţi lăsat 15-30 de minute să se înmoaie în apă călduţă (astfel ele se vor umfla în castron şi nu în stomacul câinelui, fiind deci mai uşor de digerat).

Atenţie! Ca şi în cazul oamenilor, nu tot ceea ce îi place câinelui este şi sănătos pentru el. Dar, dacă în cazul nostru suntem direct responsabili de ceea ce facem cu propriul nostru corp, în cazul în care câinele va deveni obez sau va avea probleme digestive, nu el este vinovatul, ci stăpânul său. Nu uitaţi că un câine sănătos este mult mai fericit decât un câine care mănâncă numai ceea ce îi place!

Nu-i daţi câinelui să mănânce oase de pui, curcan, iepure, miel, porc, peşte etc.! Singurele oase pe care i le puteţi da sunt cele de vită, foarte groase, care nu pot fi sparte (exemplu: femurul). Contrar opiniei generale, oasele nu au valoare nutritivă. Dimpotrivă,

15

ele pot fisura sau chiar sparge părţi ale aparatului digestiv (aceasta fiind una din cauzele frecvente ale morţii câinilor de ţară sau a câinilor maidanezi).

De asemenea, nu îi daţi câinelui preparate din carne de porc, întrucât aceasta este prea bogată în grăsimi.

Un regim alimentar echilibrat este necesar atât câinelui, cât şi omului. Pentru câine, hrana uscată industrială este de ajuns. Dacă doriţi totuşi să vă răsfăţaţi companionul, îi puteţi oferi ca supliment numai următoarele alimente: carne de pui, carne de peşte dezosată, brânză de vaci, caş, urdă, legume.

Atenţie! Nu scoateţi câinele la plimbare, nu-l lăsaţi să alerge sau să facă efort timp de două ore înainte şi după ce a mâncat! Evitaţi astfel posibilitatea producerii unor probleme grave, cum ar fi torsiunea de stomac.

Notă: vă sfătuim să evitaţi conservele de hrană umedă produse special pentru câini de către firmele care produc şi mâncare uscată. Unii proprietari şi crescători s-au plâns de calitatea acestora şi de bolile pe care le pot induce câinilor.

21. Care este nivelul de activitate al unui Chow?De obicei, un Chow este practic inactiv în casă, iar afară preferă mai degrabă să

miroase tufişurile, decât să se joace cu stăpânul sau să alerge după alţi câini.Ideal ar fi să vă plimbaţi câinele două ore pe zi, o oră dimineaţa devreme şi una seara

târziu (perioade în care temperatura nu este foarte ridicată). Dacă nu vă permiteţi să îl plimbaţi câte două ore zilnic, atunci măcar o oră este absolut necesar, chiar dacă locuiţi la curte. Deşi o curte mai mare este de ajuns pentru ca Chow-ul dumneavoastră să se poată juca şi să poată alerga în voie, trebuie să ţineţi cont de faptul că el are nevoie zilnic de a merge prin locuri în care sunt şi alţi câini, de a cunoaşte noi mirosuri şi de a se familiariza cu noi tipuri de zgomote.

Nu uitaţi: plimbarea ar trebui să fie ceva plăcut atât pentru câine, cât şi pentru dumneavoastră. Nu vă enervaţi, nu ţipaţi atunci când el nu vrea să vină imediat la dumneavoastră: cu cât vă veţi enerva mai tare, cu atât Chow-ul vă va ocoli. Manualele de dresaj subliniază faptul că un câine trebuie lăudat cu mult entuziasm, chiar dacă vine la dumneavoastră după o jumătate de oră după ce l-aţi chemat. Cu timpul, va veni din ce în ce mai repede, întrucât ştie că îl aşteaptă o recompensă.

22. Chow-ul este agresiv faţă de alţi câini şi faţă de străini? Dar faţă de pisici?Unii crescători spun că Chow-ul nu este în general agresiv faţă de alţi câini, dar totuşi

s-ar putea să nu se înţeleagă cu alţi câini de acelaşi sex.În ceea ce priveşte străinii, Chow-ul este foarte rezervat faţă de ei pe stradă, iar pe

teritoriul lui (casă, curte) se consideră stăpân şi va anunţa întotdeauna prezenţa unui intrus. Totuşi, un Chow foarte agresiv, gata oricând să muşte, nu este tipic rasei, iar problemele comportamentale (frică exagerată, agresivitate) pot fi moştenite genetic sau dobândite (în ultimul caz, singurul vinovat este stăpânul).

În ceea ce priveşte pisicile, trebuie să ţineţi cont că Chow-ul a fost folosit în trecut şi la vânătoare, aşa că s-ar putea să considere pisica drept un vânat delicios (unii stăpâni iresponsabili şi cu probleme psihice se laudă cu numărul de pisici omorâte de Chow-ul lor). Dar, dacă vă veţi obişnui puiul de Chow încă de mic cu prezenţa unei pisici căreia nu îi este frică de câini, veţi avea surpriza să-i vedeţi chiar mâncând şi dormind împreună!

16

Nu uitaţi însă că, indiferent dacă este vorba despre oameni străini, alţi câini de pe stradă sau pisici, câinele se va comporta faţă de aceştia aşa cum l-aţi învăţat dumneavoastră să o facă. Sunteţi singurul răspunzător de educaţia prietenului dumneavoastră!

23. Am auzit că Chow-ul este un câine prost. Este adevărat?Nu! Dimpotrivă! Din cauză că sunt dificil de dresat, unii oameni consideră că aceşti

câini sunt stupizi. Situaţia reală reflectă exact contrariul: tocmai pentru că sunt atât de inteligenţi, nu pot fi păcăliţi foarte uşor. Dacă au un dresor priceput, ei învaţă foarte repede să răspundă la comenzi – dificultatea constă în a-i convinge să repete ceea ce au învăţat. Aceasta întrucât Chow-Chow-ul este un câine foarte inteligent şi se plictiseşte repede. Cheia succesului în dresajul unui Chow este faptul de a-i menţine treaz interesul pe tot parcursul şedinţei de dresaj.

Un Chow înţelege foarte bine ceea ce îi cereţi să facă, dar s-ar putea să nu dorească să facă ceea ce îi solicitaţi dumneavoastră.

Nu vă bucuraţi însă prea mult că aveţi un câine inteligent! Cu un asemenea câine este mult mai greu de trăit: el vă va fi întotdeauna un prieten fidel, dar niciodată un copil ascultător!

Iar dacă cele spuse până acum nu v-au convins, încercaţi să răspundeţi la următoarea întrebare: care câine este mai inteligent: cel care aduce de o sută de ori băţul pe care i-l aruncă stăpânul, sau cel care refuză să o facă, uitându-se cu o mină superioară la stăpân, de parcă i-ar spune: „Nu înţeleg ce-i cu jocul ăsta tâmpit! Ceva mai inteligent n-ai găsit? Oricum, dacă ai aruncat băţul, acum fă bine mătăluţă şi adu-ţi-l singur!”.

17

VII. INFORMAŢII PE SCURT DESPRE RASA CHOW-CHOW

Mărime şi greutate

Talie MedieGreutate mascul / femelă 20-30 KgÎnălţime mascul / femelă 48-56 cm / 46-51 cm

Condiţii de viaţă

Habitat ideal Apartament sau casă şi curteCât păr lasă O cantitate mareToaletare LaborioasăÎntreţinerea blănii ModeratăFrecvenţa periajului De două ori / săptămânăNivel de activitate în interiorul casei InactivDurata minimă petrecută zilnic în afara casei

60 minute

Personalitate

Nivel de obedienţă Foarte scăzutViteză de învăţare MareGrad de dominanţă MareDinamism ModeratAptitudini de pază şi apărare Medii

Alte informaţii

Ţară de origine ChinaDurata medie de viaţă 12 ani

BIBLIOGRAFIE:

1) Revista Câinele Meu, anul III, nr. 9 / 31, septembrie 2000.2) Revista Câinele meu, anul V, nr. 2 / 47, februarie 2002, pag. 323) Lorenz, Konrad – Şi el vorbea cu patrupedele, cu păsările şi cu peştii / Aşa a descoperit omul câinele, Editura Polirom, Iaşi, 20004) Phillips, Diana – Der Chow Chow – Alles Wissenswerte über den Chow Chow: Haltung, Zucht, Erziehung, Ausstellung, Gesundheitsfürsorge, Kynos Verlag Mürlenbach, 1997

© Andrei Stavilă 2003

18