GHID INFOSTUD

Nu rămâne indiferent! E dreptul tău să ştii!

CUPRINS

* În loc de prefaţă

1. O scurtă poveste2. Cine este COPSI? 3. De ce am nevoie de COPSI?4. Ce conţine un dosar de atestare?

Conţinut dosar de înscriere în ColegiuConţinut dosar de adăugare a unei noi specialităţiConţinut dosar de schimbare treaptă de specializareEliberare atestat de liberă practică

5. Supervizarea pe perioada obţinerii atestatului de liberă practică6. Formele de desfăşurare a activităţii de psiholog

7. Treptele de competenţă pe care un psiholog le poate dobândi

Psiholog în supervizarePsiholog autonomPsiholog specialist ( master)Psiholog principal (master)

8. Taxe şi cotizaţii

9. Codul deontologic al meseriei de psiholog

10. Întrebări frecvente11. Acum pot fi un psiholog fericit?

* Link-uri utile

ØØØØ

ØØØØ

CUPRINS

* În loc de prefaţă

1. O scurtă poveste2. Cine este COPSI? 3. De ce am nevoie de COPSI?4. Ce conţine un dosar de atestare?

Conţinut dosar de înscriere în ColegiuConţinut dosar de adăugare a unei noi specialităţiConţinut dosar de schimbare treaptă de specializareEliberare atestat de liberă practică

5. Supervizarea pe perioada obţinerii atestatului de liberă practică6. Formele de desfăşurare a activităţii de psiholog

7. Treptele de competenţă pe care un psiholog le poate dobândi

Psiholog în supervizarePsiholog autonomPsiholog specialist ( master)Psiholog principal (master)

8. Taxe şi cotizaţii

9. Codul deontologic al meseriei de psiholog

10. Întrebări frecvente11. Acum pot fi un psiholog fericit?

* Link-uri utile

ØØØØ

ØØØØ

*În loc de prefaţă

Dragă cititorule,

Dacă te-ai întrebat cine a realizat proiectul « InfoStud » , proiect de informare a studenţilor despre obţinerea atestatului de liberă practică, atunci răspunsul este .Această Federaţie a Asociaţiilor Studenţeşti la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România a luat naştere în 2005, din nevoia de a facilita comunicarea, schimbul de experienţă şi de cultură între studenţii la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, sau între tineri în general, şi işi doreşte să îi sprijine pe aceştia în dezvoltarea lor personală şi profesională.

Cognosis cuprinde asociaţiile studenţilor FPSE din 5 centre universitare : Bucureşti ( ), Cluj ( ), Sibiu ( ), Timişoara ( ) şi Iaşi ( ).

Ne propunem să susţinem şi să organizăm activităţi culturale, educative, ştiinţifice, sociale şi profesionale, si să ne implicăm activ în deciziile ce îi privesc pe studenţii la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi drepturile lor.

este membru cu drepturi depline în cadrul singurei structuri reprezentative din domeniu la nivel european -

(Federaţia Europeană a Asociaţiilor Studenţeşti de la Psihologie).

Cognosis

Cognosis

ASPSE ASPR SPP ASPTmSPP

EFPSA - European Federation of Psychology Students' Associations

*În loc de prefaţă

Dragă cititorule,

Dacă te-ai întrebat cine a realizat proiectul « InfoStud » , proiect de informare a studenţilor despre obţinerea atestatului de liberă practică, atunci răspunsul este .Această Federaţie a Asociaţiilor Studenţeşti la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din România a luat naştere în 2005, din nevoia de a facilita comunicarea, schimbul de experienţă şi de cultură între studenţii la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, sau între tineri în general, şi işi doreşte să îi sprijine pe aceştia în dezvoltarea lor personală şi profesională.

Cognosis cuprinde asociaţiile studenţilor FPSE din 5 centre universitare : Bucureşti ( ), Cluj ( ), Sibiu ( ), Timişoara ( ) şi Iaşi ( ).

Ne propunem să susţinem şi să organizăm activităţi culturale, educative, ştiinţifice, sociale şi profesionale, si să ne implicăm activ în deciziile ce îi privesc pe studenţii la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei şi drepturile lor.

este membru cu drepturi depline în cadrul singurei structuri reprezentative din domeniu la nivel european -

(Federaţia Europeană a Asociaţiilor Studenţeşti de la Psihologie).

Cognosis

Cognosis

ASPSE ASPR SPP ASPTmSPP

EFPSA - European Federation of Psychology Students' Associations

Iată-mă astăzi studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, fericită de alegerea făcută. Trebuie însă să recunosc că în primul an de studenţie am fost puţin dezorientată şi cam naivă, pentru că nu m-aş fi gândit vreodată că după ce voi termina facultatea nu voi putea profesa ca psiholog cât ai bate din palme. Am aflat pe parcurs că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, şi că exista Colegiul Psihologilor care reglementează atestatele de libera practică.

Ba chiar mai mult, am descoperit proiectul “InfoStud” realizat de Cognosis (Federaţia Naţională a Asociaţiilor Studenţeşti la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei) şi care este unul dintre cele mai utile proiecte naţionale pentru studenţii la psihologie mai puţin informaţi şi mai mult confuzi, şi care nu ştiu exact ce ar trebui să facă pentru a ajunge psiholog.

Acest proiect s-a născut dintr-o nevoie..aceea de a fi informat, de a şti, de a fi actualizat şi conectat la realitate. El vine în întâmpinarea studenţilor la psihologie care vor să profeseze în domeniu, însă care nu ştiu exact care sunt paşii pentru a ajunge psiholog.

În acest ghid, veţi afla cât de important este Colegiul şi care sunt etapele pe care trebuie să le urmaţi pentru a putea profesa în calitate de psiholog. Sper că nelămuririle voastre să scadă şi interesul pentru Colegiu să crească.

Succes în viitoarea meserie de psiholog!

Silvia Floarea, coordonator “InfoStud” - Cognosis

Când eram doar un copil, toată lumea mă întreba “Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, iar răspunsurile mele erau dintre cele mai diverse, pompoase, şi desigur fanteziste.

Nu ştiu însă dacă aţi observat, că pe măsură ce creştem şi ne maturizăm, cei din jurul nostru nu ne mai întreabă despre planurile de viitor, “cei mai mari” parcă nu mai sunt interesaţi să ne întrebe “Te-ai mai gândit? Ți-a ales o meserie care ţi-ar plăcea?”

În adolescenţă începi deja să ai o părere cât mai realistă, începi să gândeşti lucrurile în profunzime şi să-ţi dai cu adevărat seama de ce vrei să faci mai departe. Începem să fim luati mai în serios de către “societate” şi acest lucru pare să-i blocheze pe unii.

Unele meserii sunt mai neobişnuite, altele mai controversate; însă spre exemplu, dacă o persoană îşi alege meseria de genist, este hotarât, şi are argumentele potrivite pentru a îşi motiva acest lucru, ceilalţi s-ar putea simţi inhibaţi, și deşi nu îi împărtăşesc viziunea, şi nu înteleg de ce ar alege cineva meseria asta, nici nu pot să-l determine să se răzgândească.

Referindu-mă acum strict la mine, eu m-am decis prin clasa a X- a de liceu că vreau să fiu psiholog, mai exact psihoterapeut, căci la momentul respectiv pentru mine erau sinonime.

Desigur că imaginea pe care o aveam asupra unui psiholog era cea din filmele americane, în care este descris tabloul tipic pentru un psiholog: cabinetul particular arătos, vestita canapea confortabilă şi satisfacţia psihologului de a rezolva problemele celorlalţi.

Cei din jurul meu însă, nu erau foarte încântaţi când le spuneam de alegerea mea, alţii nu înţelegeau exact, şi mă intrebau “de ce ai vrea să lucrezi cu nebuni?” Aşadar, nu am fost întotdeauna cea mai încurajată persoană să-şi urmeze visurile, însă nu am renunţat.

Sunt convinsă că şi voi aţi întâmpinat astfel de opinii, dar dacă citiţi aceste rânduri, nu pot decât să mă bucur că nu v-aţi lăsat influenţaţi de către cei neîncrezători sau critici.

CAPITOLUL 1. – “O scurtă poveste ”

Iată-mă astăzi studentă la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, fericită de alegerea făcută. Trebuie însă să recunosc că în primul an de studenţie am fost puţin dezorientată şi cam naivă, pentru că nu m-aş fi gândit vreodată că după ce voi termina facultatea nu voi putea profesa ca psiholog cât ai bate din palme. Am aflat pe parcurs că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, şi că exista Colegiul Psihologilor care reglementează atestatele de libera practică.

Ba chiar mai mult, am descoperit proiectul “InfoStud” realizat de Cognosis (Federaţia Naţională a Asociaţiilor Studenţeşti la Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei) şi care este unul dintre cele mai utile proiecte naţionale pentru studenţii la psihologie mai puţin informaţi şi mai mult confuzi, şi care nu ştiu exact ce ar trebui să facă pentru a ajunge psiholog.

Acest proiect s-a născut dintr-o nevoie..aceea de a fi informat, de a şti, de a fi actualizat şi conectat la realitate. El vine în întâmpinarea studenţilor la psihologie care vor să profeseze în domeniu, însă care nu ştiu exact care sunt paşii pentru a ajunge psiholog.

În acest ghid, veţi afla cât de important este Colegiul şi care sunt etapele pe care trebuie să le urmaţi pentru a putea profesa în calitate de psiholog. Sper că nelămuririle voastre să scadă şi interesul pentru Colegiu să crească.

Succes în viitoarea meserie de psiholog!

Silvia Floarea, coordonator “InfoStud” - Cognosis

Când eram doar un copil, toată lumea mă întreba “Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, iar răspunsurile mele erau dintre cele mai diverse, pompoase, şi desigur fanteziste.

Nu ştiu însă dacă aţi observat, că pe măsură ce creştem şi ne maturizăm, cei din jurul nostru nu ne mai întreabă despre planurile de viitor, “cei mai mari” parcă nu mai sunt interesaţi să ne întrebe “Te-ai mai gândit? Ți-a ales o meserie care ţi-ar plăcea?”

În adolescenţă începi deja să ai o părere cât mai realistă, începi să gândeşti lucrurile în profunzime şi să-ţi dai cu adevărat seama de ce vrei să faci mai departe. Începem să fim luati mai în serios de către “societate” şi acest lucru pare să-i blocheze pe unii.

Unele meserii sunt mai neobişnuite, altele mai controversate; însă spre exemplu, dacă o persoană îşi alege meseria de genist, este hotarât, şi are argumentele potrivite pentru a îşi motiva acest lucru, ceilalţi s-ar putea simţi inhibaţi, și deşi nu îi împărtăşesc viziunea, şi nu înteleg de ce ar alege cineva meseria asta, nici nu pot să-l determine să se răzgândească.

Referindu-mă acum strict la mine, eu m-am decis prin clasa a X- a de liceu că vreau să fiu psiholog, mai exact psihoterapeut, căci la momentul respectiv pentru mine erau sinonime.

Desigur că imaginea pe care o aveam asupra unui psiholog era cea din filmele americane, în care este descris tabloul tipic pentru un psiholog: cabinetul particular arătos, vestita canapea confortabilă şi satisfacţia psihologului de a rezolva problemele celorlalţi.

Cei din jurul meu însă, nu erau foarte încântaţi când le spuneam de alegerea mea, alţii nu înţelegeau exact, şi mă intrebau “de ce ai vrea să lucrezi cu nebuni?” Aşadar, nu am fost întotdeauna cea mai încurajată persoană să-şi urmeze visurile, însă nu am renunţat.

Sunt convinsă că şi voi aţi întâmpinat astfel de opinii, dar dacă citiţi aceste rânduri, nu pot decât să mă bucur că nu v-aţi lăsat influenţaţi de către cei neîncrezători sau critici.

CAPITOLUL 1. – “O scurtă poveste ”

Filiale

COPSI are 23 de filiale, si anume:

1) Filiala Arad2) Filiala Argeș3) Filiala Bacău4) Filiala Bihor5) Filiala Brăila6) Filiala Brașov

8) Filiala Mureș9) Filiala Neamț10) Filiala Olt11) Filiala Prahova

7) Filiala Bucureștie-mail: bucuresti@copsi.roPreşedinte filială: Cracsner Constantin Edmond

12)Filiala Sibiue-mail: sibiu@copsi.roPreşedinte filială: Raulea Ciprian

13) Filiala Constanța14) Filiala Covasna15) Filiala Dâmbovița16) Filiala Dolj17) Filiala Galați18)Filiala Gorj19) Filiala Hunedoara

21) Filiala Buzău

20) Filiala Iașie-mail: iasi@copsi.roPreşedinte filială: Gaşpar Mihail

22) Filiala Cluje-mail: colegiu@copsi.roPreşedinte filială: David Daniel23) Filiala Timișe-mail: timis@copsi.roPreşedinte filială: Zvetlana-Mandruta Anghel

Dacă băncile facultăţii de psihologie sunt locul unde îţi petreci o mare parte din timpul tău săptămânal, ar trebui să ai cel puţin o idee despre ce înseamnă Colegiul Psihologilor din România.

Dacă însă nu ştii foarte multe, atunci sperăm ca acest ghid să-ţi fie de folos în înţelegerea funcţionării Colegiului şi al scopului acestuia, precum şi în conturarea unei perspective de viitor asupra meseriei tale de psiholog.

Colegiul Psihologilor din România, regăsindu-se şi sub acronimele de CPR sau COPSI, s-a înfiinţat în 2004 şi funcţionează din 2005.Acesta are următoarele atribuţii principale:

- Se va asigura că în condiţiile legii, cadrul organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog să fie respectat;

- Va institui standarde de calitate în serviciile psihologice;- Va institui şi promova normele deontologice ale exercitării

profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;- Va reprezenta interesele şi drepturile membrilor săi în faţa

autorităţilor publice şi administrative, precum şi în faţa organismelor profesionale pe plan internaţional.

Comisiile Colegiului Psihologilor din România sunt formate din :Ø Comisii aplicative:a) Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie;b) Comisia de psihologie a muncii, transporturilor și serviciilor;c) Comisia de psihologie educațională,consiliere școlară si vocațională;d) Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională;Ø Comisia de metodologie;Ø Comisia de deontologie și disciplină.

*Pentru a obține certificatul de liberă practică generală, trebuie întâi să obții atestatul de liberă practică de la fiecare comisie în parte.

CAPITOLUL 2. – “ Cine este COPSI sau CPR? ”

Filiale

COPSI are 23 de filiale, si anume:

1) Filiala Arad2) Filiala Argeș3) Filiala Bacău4) Filiala Bihor5) Filiala Brăila6) Filiala Brașov

8) Filiala Mureș9) Filiala Neamț10) Filiala Olt11) Filiala Prahova

7) Filiala Bucureștie-mail: bucuresti@copsi.roPreşedinte filială: Cracsner Constantin Edmond

12)Filiala Sibiue-mail: sibiu@copsi.roPreşedinte filială: Raulea Ciprian

13) Filiala Constanța14) Filiala Covasna15) Filiala Dâmbovița16) Filiala Dolj17) Filiala Galați18)Filiala Gorj19) Filiala Hunedoara

21) Filiala Buzău

20) Filiala Iașie-mail: iasi@copsi.roPreşedinte filială: Gaşpar Mihail

22) Filiala Cluje-mail: colegiu@copsi.roPreşedinte filială: David Daniel23) Filiala Timișe-mail: timis@copsi.roPreşedinte filială: Zvetlana-Mandruta Anghel

Dacă băncile facultăţii de psihologie sunt locul unde îţi petreci o mare parte din timpul tău săptămânal, ar trebui să ai cel puţin o idee despre ce înseamnă Colegiul Psihologilor din România.

Dacă însă nu ştii foarte multe, atunci sperăm ca acest ghid să-ţi fie de folos în înţelegerea funcţionării Colegiului şi al scopului acestuia, precum şi în conturarea unei perspective de viitor asupra meseriei tale de psiholog.

Colegiul Psihologilor din România, regăsindu-se şi sub acronimele de CPR sau COPSI, s-a înfiinţat în 2004 şi funcţionează din 2005.Acesta are următoarele atribuţii principale:

- Se va asigura că în condiţiile legii, cadrul organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog să fie respectat;

- Va institui standarde de calitate în serviciile psihologice;- Va institui şi promova normele deontologice ale exercitării

profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;- Va reprezenta interesele şi drepturile membrilor săi în faţa

autorităţilor publice şi administrative, precum şi în faţa organismelor profesionale pe plan internaţional.

Comisiile Colegiului Psihologilor din România sunt formate din :Ø Comisii aplicative:a) Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie;b) Comisia de psihologie a muncii, transporturilor și serviciilor;c) Comisia de psihologie educațională,consiliere școlară si vocațională;d) Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională;Ø Comisia de metodologie;Ø Comisia de deontologie și disciplină.

*Pentru a obține certificatul de liberă practică generală, trebuie întâi să obții atestatul de liberă practică de la fiecare comisie în parte.

CAPITOLUL 2. – “ Cine este COPSI sau CPR? ”

CAPITOLUL 4. - „ Ce conţine dosarul de atestarea liberii practici? ”

A) SOLICITAREA ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

Pentru a dobândi dreptul de liberă practică se întocmeşte pentru fiecare specialitate un dosar cu şină. Documentele se perforează şi se pun în următoarea ordine :

1. Conţinut dosar de înscriere în Colegiu:

1.1. Opis cu documentele din dosar – (aveţi ataşat modelul nr. 1)

Model nr. 1

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIAFiliala ____________________________Nr. _______ Din ___________________

SECRETARIATUL C.D.

Nr. _______ din __________________

OPIS cu documentele din dosarul

Psiholog _____________________________

1. Cerere tip adresată Comitetului director

2. Copie de pe actul de identitate

1.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr 2.

Răspunsul la această întrebare este cât se poate de simplu..Pentru a putea profesa în calitate de psiholog aveţi nevoie de un atestat de liberă practică prin care să vă exercitaţi acest drept.

De unde obţineţi acest atestat? De la Colegiul Psihologilor din România. (CPR/COPSI)

Aşadar, lucrurile sunt prezentate foarte clar şi nu încape îndoială că dacă ne dorim să devenim psihologi, indiferent de domeniul de lucru, CPR ne este indispensabil.

Faptul că suntem condiţionaţi de anumite demersuri pentru a putea profesa, nu este un lucru rău, ba din contră, CPR este o structură ce ne permite nouă ca psihologi să fim independenţi, şi să ne „gospodărim” singuri, fără a depinde de alte instituţii nespecializate profilului nostru.

Sperăm că interesul vostru faţă de Colegiu să creasca în urma acestui ghid, care prezintă doar o parte din procesul de obţinere a atestatului de liberă practică. Cu cât sunteţi mai interesaţi şi dornici să cunoaşteţi paşii pe care trebuie să-i urmaţi, cu atât veţi avea mai multe de câştigat.

În profesia de psiholog, având în centrul lucrurilor omul şi psihologia, noi suntem cei care trebuie să fim cel mai conştienţi de importanţa respectării valorilor etice a acestor lucruri.

Anumite drepturi ale psihologului nu sunt respectate în structurile de lege.

Așadar, toate lucrurile mai sus menţionate arată că CPR acţionează în mult mai multe planuri decât evidenţa cabinetelor şi acordarea de liberă practică. De multe ori se luptă cu stabilirea unui loc onorific al psihologie şi implicit al psihologului în România.

CAPITOLUL 3. - „ De ce avem nevoie de CPR sau COPSI? ”

CAPITOLUL 4. - „ Ce conţine dosarul de atestarea liberii practici? ”

A) SOLICITAREA ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

Pentru a dobândi dreptul de liberă practică se întocmeşte pentru fiecare specialitate un dosar cu şină. Documentele se perforează şi se pun în următoarea ordine :

1. Conţinut dosar de înscriere în Colegiu:

1.1. Opis cu documentele din dosar – (aveţi ataşat modelul nr. 1)

Model nr. 1

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIAFiliala ____________________________Nr. _______ Din ___________________

SECRETARIATUL C.D.

Nr. _______ din __________________

OPIS cu documentele din dosarul

Psiholog _____________________________

1. Cerere tip adresată Comitetului director

2. Copie de pe actul de identitate

1.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr 2.

Răspunsul la această întrebare este cât se poate de simplu..Pentru a putea profesa în calitate de psiholog aveţi nevoie de un atestat de liberă practică prin care să vă exercitaţi acest drept.

De unde obţineţi acest atestat? De la Colegiul Psihologilor din România. (CPR/COPSI)

Aşadar, lucrurile sunt prezentate foarte clar şi nu încape îndoială că dacă ne dorim să devenim psihologi, indiferent de domeniul de lucru, CPR ne este indispensabil.

Faptul că suntem condiţionaţi de anumite demersuri pentru a putea profesa, nu este un lucru rău, ba din contră, CPR este o structură ce ne permite nouă ca psihologi să fim independenţi, şi să ne „gospodărim” singuri, fără a depinde de alte instituţii nespecializate profilului nostru.

Sperăm că interesul vostru faţă de Colegiu să creasca în urma acestui ghid, care prezintă doar o parte din procesul de obţinere a atestatului de liberă practică. Cu cât sunteţi mai interesaţi şi dornici să cunoaşteţi paşii pe care trebuie să-i urmaţi, cu atât veţi avea mai multe de câştigat.

În profesia de psiholog, având în centrul lucrurilor omul şi psihologia, noi suntem cei care trebuie să fim cel mai conştienţi de importanţa respectării valorilor etice a acestor lucruri.

Anumite drepturi ale psihologului nu sunt respectate în structurile de lege.

Așadar, toate lucrurile mai sus menţionate arată că CPR acţionează în mult mai multe planuri decât evidenţa cabinetelor şi acordarea de liberă practică. De multe ori se luptă cu stabilirea unui loc onorific al psihologie şi implicit al psihologului în România.

CAPITOLUL 3. - „ De ce avem nevoie de CPR sau COPSI? ”

1.3. Copie xerox - carte de identitate.

1.4. Copie xerox -certificat de căsătorie/divorţ (dacă este cazul).

1.5. Copie legalizată - diplomă de licenţă şi foaia matricolă.

1.6. Copie legalizată - master, doctorat, cursuri de formare de bază (dacă este cazul).

1.7. Cazier judiciar (are valabilitate 6 luni).

1.8. Adeverinţă medicală (are valabilitate 6 luni).

1.9. Copii xerox - workshop, simpozion, conferinţă etc. (dacă este cazul).

1.10. Copie legalizată de pe carnetul de muncă sau contractul individual de muncă, (pentru psihologii din structurile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale adeverinţă) care să ateste vechimea în muncă şi în specialitate; (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează psihologul, doar de către persoane abilitate –director instituţie sau departament resurse umane);

1.11. Copie legalizată - fişa de post (poate fi legalizată la instituţia unde este angajat psihologul, de către persoane abilitate) (dacă este cazul, pentru a dovedi competenţa psihologului în specialitatea solicitată)

1.12. CV.

1.13. Două copii xerox - taxă interviu 250 ron/specialitate

1.14. Ultima filă - model nr. 3

Model nr. 3

Ultima filă a dosarului conţine următorul text (se completează în prezenţa persoanei care a depus dosarul şi semnează):

Prezentul dosar conţine un număr de ______ (_____________) file;

A fost verificat de _________________________ la data ____ _____ _______;

Semnătura (celui ce a primit dosarul),____________________;

Semnătura (celui ce a depus dosarul),_______________________.

Notă!Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" se depune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 din Legea 213/2004.

cifre litere

numele in clar ziua luna anul

indescifrabil

indescifrabil

Model nr. 2CERERE PENTRU OBŢINEREA ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

C Ă T R ECOLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

COMISIA: DE PSIHOLOGIE SPECIALITATEA: _______________________________________________NUMELE: _____________________________________________________NUMELE ANTERIOR (dacă este cazul): _______________________________PRENUMELE: __________________________________________________

DATA NAŞTERII: _______________________________________________

CNP: ccccccccccccc

DATE DE CONTACT:DOMICILIU:LOCALITATEA___________________ JUDEŢUL ______________________STRADA _____________________ NR.____ BLOC ____ SC.____ AP. ______SECTOR ____ COD POŞTAL ___________ TELEFON ____________________ADRESA E-MAIL _______________________________________________LOC DE MUNCĂ:DENUMIREA INSTITUŢIEI/LOCULUI DE MUNCĂ __________________________________________________________________________________________________LOCALITATEA _______________________ JUDEŢUL ________________________STRADA __________________________ NR. ____ BLOC _____SC.____ AP. _____SECTOR _____ COD POŞTAL _____________ TELEFON ______________________

Prin prezenta, vă rugăm, să analizaţi dosarul personal în vederea obţinerii atestatului de liberă practică pe treapta de specializare:psiholog practicant; psiholog specialist; psiholog principal, în regim de: supervizare (numai pentru treapta de specializare practicant); asociere; autonom.Totodată, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, îmi exprim consimţământul, în mod expres şi neechivoc, pentru prelucrarea datelor mele cu caracter personal în vederea eliberării atestatului de liberă practică şi accesului în profesia de psiholog cu drept de liberă practică, precum şi pentru orice prelucrare ulterioară a acestora.

DATA________________________, SEMNĂTURA_____________________

1.3. Copie xerox - carte de identitate.

1.4. Copie xerox -certificat de căsătorie/divorţ (dacă este cazul).

1.5. Copie legalizată - diplomă de licenţă şi foaia matricolă.

1.6. Copie legalizată - master, doctorat, cursuri de formare de bază (dacă este cazul).

1.7. Cazier judiciar (are valabilitate 6 luni).

1.8. Adeverinţă medicală (are valabilitate 6 luni).

1.9. Copii xerox - workshop, simpozion, conferinţă etc. (dacă este cazul).

1.10. Copie legalizată de pe carnetul de muncă sau contractul individual de muncă, (pentru psihologii din structurile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale adeverinţă) care să ateste vechimea în muncă şi în specialitate; (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează psihologul, doar de către persoane abilitate –director instituţie sau departament resurse umane);

1.11. Copie legalizată - fişa de post (poate fi legalizată la instituţia unde este angajat psihologul, de către persoane abilitate) (dacă este cazul, pentru a dovedi competenţa psihologului în specialitatea solicitată)

1.12. CV.

1.13. Două copii xerox - taxă interviu 250 ron/specialitate

1.14. Ultima filă - model nr. 3

Model nr. 3

Ultima filă a dosarului conţine următorul text (se completează în prezenţa persoanei care a depus dosarul şi semnează):

Prezentul dosar conţine un număr de ______ (_____________) file;

A fost verificat de _________________________ la data ____ _____ _______;

Semnătura (celui ce a primit dosarul),____________________;

Semnătura (celui ce a depus dosarul),_______________________.

Notă!Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" se depune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 din Legea 213/2004.

cifre litere

numele in clar ziua luna anul

indescifrabil

indescifrabil

Model nr. 2CERERE PENTRU OBŢINEREA ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

C Ă T R ECOLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

COMISIA: DE PSIHOLOGIE SPECIALITATEA: _______________________________________________NUMELE: _____________________________________________________NUMELE ANTERIOR (dacă este cazul): _______________________________PRENUMELE: __________________________________________________

DATA NAŞTERII: _______________________________________________

CNP: ccccccccccccc

DATE DE CONTACT:DOMICILIU:LOCALITATEA___________________ JUDEŢUL ______________________STRADA _____________________ NR.____ BLOC ____ SC.____ AP. ______SECTOR ____ COD POŞTAL ___________ TELEFON ____________________ADRESA E-MAIL _______________________________________________LOC DE MUNCĂ:DENUMIREA INSTITUŢIEI/LOCULUI DE MUNCĂ __________________________________________________________________________________________________LOCALITATEA _______________________ JUDEŢUL ________________________STRADA __________________________ NR. ____ BLOC _____SC.____ AP. _____SECTOR _____ COD POŞTAL _____________ TELEFON ______________________

Prin prezenta, vă rugăm, să analizaţi dosarul personal în vederea obţinerii atestatului de liberă practică pe treapta de specializare:psiholog practicant; psiholog specialist; psiholog principal, în regim de: supervizare (numai pentru treapta de specializare practicant); asociere; autonom.Totodată, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, îmi exprim consimţământul, în mod expres şi neechivoc, pentru prelucrarea datelor mele cu caracter personal în vederea eliberării atestatului de liberă practică şi accesului în profesia de psiholog cu drept de liberă practică, precum şi pentru orice prelucrare ulterioară a acestora.

DATA________________________, SEMNĂTURA_____________________

1. Conţinut dosar de adăugare a unei noi specialităţi:2.1. Opis cu documentele din dosar - model nr. 1 2.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr. 2 2.3. Copie xerox - carte de identitate.2.4. Numai acte specifice noii specialităţi (în cazul în care sunt documente deja puse la

dosarul principal, se face această menţiune pe opis).2.5. Două copii xerox - taxă interviu 2.6. Ultima filă - model nr. 3

3. Conţinut dosar de schimbare a treptei de specializare

3.1. Opis cu documentele din dosar - model nr. 1 3.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr. 2 (la rubrica

specialitate se menţionează specialitatea urmată de sintagma „schimbare treaptă")3.3. Copie xerox - carte de identitate.3.4. Copii xerox - workshop, simpozion, conferinţă etc. (formare profesională continuă prin

care se face dovada creditelor acordate de CPR); pe acestea psihologul trebuie să facă

următoarea menţiune: „conform cu originalul", semnează şi pune parafa.3.5. Copie legalizată - cartea de muncă/contract de muncă (poate fi legalizată la instituţia

unde lucrează de către persoane abilitate) astfel se justifică vechimea ca psiholog.3.6. Copie legalizată - fişa de post (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează de către

persoane abilitate), astfel se justifică competenţa în specialitate.3.7. Restul documentelor sunt specifice fiecărei comisii aplicative şi se găsesc pe site-ul

Colegiului, la rubrica COMISII APLICATIVE 3.8. Două copii xerox - taxă interviu

3.9. Ultima filă - model nr. 3

Nota!

Notă!

Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă

naţională" se pune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere privind

îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 din Legea 213/2004 (Interdicţii şi

incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică); cazierul

judiciar şi adeverinţa medicală trebuie obligatoriu să fie în termen.

Dosarul se depune la filiala teritorială.

B) ELIBERAREA ATESTATULUI DE LIBERÃ PRACTICÃ

*Atestatul se eliberează numai la sediul Colegiului, personal sau prin împuternicire.

A. Personal - documente necesare:

- cartea de identitate;

- completat formularul -model nr. 4 (varianta A).

- copie xerox - cotizaţie (cotizaţia se achită anual şi este unică/psiholog

B. Împuternicire - documente necesare:

- prin procură notarială sau împuternicire scrisă olograf (de mână în original - nu se admit cele scrise la calculator sau copii);

- copie xerox - cartea de identitate a psihologului pentru care se ridică atestatul;

- copie xerox - cartea de identitate a împuternicitului;

- completat formularul -model nr. 4 (varianta B; la datele de contact se trec cele ale psihologului pentru care se ridică atestatul)- copie xerox - cotizaţie (cotizaţia se achită anual şi este unică/psiholog

1. Conţinut dosar de adăugare a unei noi specialităţi:2.1. Opis cu documentele din dosar - model nr. 1 2.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr. 2 2.3. Copie xerox - carte de identitate.2.4. Numai acte specifice noii specialităţi (în cazul în care sunt documente deja puse la

dosarul principal, se face această menţiune pe opis).2.5. Două copii xerox - taxă interviu 2.6. Ultima filă - model nr. 3

3. Conţinut dosar de schimbare a treptei de specializare

3.1. Opis cu documentele din dosar - model nr. 1 3.2. Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului - model nr. 2 (la rubrica

specialitate se menţionează specialitatea urmată de sintagma „schimbare treaptă")3.3. Copie xerox - carte de identitate.3.4. Copii xerox - workshop, simpozion, conferinţă etc. (formare profesională continuă prin

care se face dovada creditelor acordate de CPR); pe acestea psihologul trebuie să facă

următoarea menţiune: „conform cu originalul", semnează şi pune parafa.3.5. Copie legalizată - cartea de muncă/contract de muncă (poate fi legalizată la instituţia

unde lucrează de către persoane abilitate) astfel se justifică vechimea ca psiholog.3.6. Copie legalizată - fişa de post (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează de către

persoane abilitate), astfel se justifică competenţa în specialitate.3.7. Restul documentelor sunt specifice fiecărei comisii aplicative şi se găsesc pe site-ul

Colegiului, la rubrica COMISII APLICATIVE 3.8. Două copii xerox - taxă interviu

3.9. Ultima filă - model nr. 3

Nota!

Notă!

Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă

naţională" se pune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere privind

îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 din Legea 213/2004 (Interdicţii şi

incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică); cazierul

judiciar şi adeverinţa medicală trebuie obligatoriu să fie în termen.

Dosarul se depune la filiala teritorială.

B) ELIBERAREA ATESTATULUI DE LIBERÃ PRACTICÃ

*Atestatul se eliberează numai la sediul Colegiului, personal sau prin împuternicire.

A. Personal - documente necesare:

- cartea de identitate;

- completat formularul -model nr. 4 (varianta A).

- copie xerox - cotizaţie (cotizaţia se achită anual şi este unică/psiholog

B. Împuternicire - documente necesare:

- prin procură notarială sau împuternicire scrisă olograf (de mână în original - nu se admit cele scrise la calculator sau copii);

- copie xerox - cartea de identitate a psihologului pentru care se ridică atestatul;

- copie xerox - cartea de identitate a împuternicitului;

- completat formularul -model nr. 4 (varianta B; la datele de contact se trec cele ale psihologului pentru care se ridică atestatul)- copie xerox - cotizaţie (cotizaţia se achită anual şi este unică/psiholog

Model nr. 4 A

FORMULAR DE ELIBERARE A ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

Subsemnatul ______________________________________________,

posesor al CNP:cccccccccccccam ridicat de la Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România

atestatul de liberă practică de la Comisia________________________

________________________________________________________,

în specialitatea____________________________________________,

treapta de specializare______________________________________,

în regim de_______________________________________________,

la data de ___________________________

DATE DE CONTACT (nr. de telefon şi/sau adresă de mail, care se vor afişa

pe site):

SEMNĂTURA _____________________________

SEMNĂTURA CELUI CE A PREDAT, _____________

Model nr. 4 B

FORMULAR DE ELIBERARE A ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

PRIN ÎMPUTERNICIRE

Subsemnatul_______________________________________________,

posesor al CNP: cccccccccccccam ridicat de la Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România, pe

bază de procură notarială ce o anexez prezentei, pentru:

domnul/doamna____________________________________________,

atestatul de liberă practică de la Comisia_________________________

_________________________________________________________,

în specialitatea _____________________________________________,

treapta de specializare _______________________________________,

în regim de ________________________________________________,

la data de ___________________________.

DATE DE CONTACT ale psihologului pentru care se ridică atestatul (nr. de

telefon şi/sau adresă de mail, care se vor afişa pe site):

SEMNĂTURA ________________________________________

SEMNĂTURA CELUI CE A PREDAT, _______________________

Model nr. 4 A

FORMULAR DE ELIBERARE A ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

Subsemnatul ______________________________________________,

posesor al CNP:cccccccccccccam ridicat de la Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România

atestatul de liberă practică de la Comisia________________________

________________________________________________________,

în specialitatea____________________________________________,

treapta de specializare______________________________________,

în regim de_______________________________________________,

la data de ___________________________

DATE DE CONTACT (nr. de telefon şi/sau adresă de mail, care se vor afişa

pe site):

SEMNĂTURA _____________________________

SEMNĂTURA CELUI CE A PREDAT, _____________

Model nr. 4 B

FORMULAR DE ELIBERARE A ATESTATULUI DE LIBERĂ PRACTICĂ

PRIN ÎMPUTERNICIRE

Subsemnatul_______________________________________________,

posesor al CNP: cccccccccccccam ridicat de la Comitetul director al Colegiului Psihologilor din România, pe

bază de procură notarială ce o anexez prezentei, pentru:

domnul/doamna____________________________________________,

atestatul de liberă practică de la Comisia_________________________

_________________________________________________________,

în specialitatea _____________________________________________,

treapta de specializare _______________________________________,

în regim de ________________________________________________,

la data de ___________________________.

DATE DE CONTACT ale psihologului pentru care se ridică atestatul (nr. de

telefon şi/sau adresă de mail, care se vor afişa pe site):

SEMNĂTURA ________________________________________

SEMNĂTURA CELUI CE A PREDAT, _______________________

Ca orice lucru pe care îl desfăşuraţi sub controlul unei autorităţi, va trebui ca şi în perioada de până la obţinerea liberii practici să fiţi supervizaţi de către persoane care şi-au dobândit această competenţă. Acest lucru vă recunoaşte în final pregătirea pentru a putea profesa.

Supervizarea profesională este activitatea formativă specifică profesiei de psiholog prin care se asigură managementul calităţii actului psihologic.

Controlul şi supravegherea exercitării profesiei de psiholog se realizează de către membrii Comitetului director în conformitate cu procedurile stabilite prin hotărâre a Consiliului Colegiului Psihologilor din România.

Privind organizarea studiilor universitare, prin persoane care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diploma de licenţă în psihologie se înţeleg persoanele care au finalizat studiile universitare de licenţă cu o durată de 3 ani sau de 4 ani, obţinând diploma de licenţă, în condiţiile legii.

Psihologii cu drept de liberă practică, denumiţi în continuare psihologi, indiferent de durata studiilor universitare de licenţă absolvite, care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, sunt obligaţi să urmeze un stagiu de formare profesională complementara specific specialităţii profesionale.

Trebuie să ştiţi că în funcţie de calificarea şi competenţele ce pot fi atinse de un psiholog, există 4 trepte sau nivele:

- În psihologia clinică -Psihologul practicant autonom în psihologia clinică are toate competenţele psihologului practicant sub supervizare în psihologia clinică, la care se mai adaugă:

1. Psihologul autonom

Prima treaptă - Psihologul autonom

2. Psihologul specialist3. Psihologul principal4. Psihologul in supervizare

Observaţie! În psihologia clinică intră şi ramurile de consiliere psihologică si psihoterapie. Această observaţie se menţine pe parcursul întregului subiect.

CAPITOLUL 5. - „ Supervizarea pe perioada obţinerii atestatului de liberă practică ”

CAPITOLUL 6. - „ Formele de desfăşurareale activităţii de psiholog ”

După obţinerea atestatului de liberă practică, în exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, psihologul este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, fiind protejat de lege împotriva acestora.

Printre formele independente de exercitarea a profesiei de psiholog se află: cabinetele individuale, cabinetele asociate şi societăţile civile profesionale care sunt forme juridice mult simplificate de prestare a serviciilor profesionale, menite a facilita exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Aceste forme de exercitare a profesiei sunt înregistrate ĩn mod obligatoriu, în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.

CAPITOLUL 7. - “ Treptele de competenţă ale unui psiholog ”

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică: adică

investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor

condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;

evaluare neuropsihologică; evaluarea complexă a

personalităţii şi a mecanismelor de coping-adaptare-defensive; precum si evaluarea stării de sănătate mentală, în limita

competenţei psihologului, ca precondiţie pentru angajare

şi/sau desfăşurarea unor activităţi care impun prin lege examinare psihologică asociată

stării de sănătate.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică care

impune aplicarea unor terapii standard de relaxare

şi sugestie; consiliere specifică obiectivelor

medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament,

modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie,

prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.); asistenţa bolnavilor

terminali; terapii de scurtă durată focalizate pe

problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare

(individuale, de grup, cuplu şi familie).

Cercetare: studentul poate

iniţia sau participa la activităţi de cercetare în

cadrul delimitat de

competenţele sale.

Educaţie şi training (formare

profesională): poate organiza workshop-uri în cadrul delimitat

de competenţele

sale.

Ca orice lucru pe care îl desfăşuraţi sub controlul unei autorităţi, va trebui ca şi în perioada de până la obţinerea liberii practici să fiţi supervizaţi de către persoane care şi-au dobândit această competenţă. Acest lucru vă recunoaşte în final pregătirea pentru a putea profesa.

Supervizarea profesională este activitatea formativă specifică profesiei de psiholog prin care se asigură managementul calităţii actului psihologic.

Controlul şi supravegherea exercitării profesiei de psiholog se realizează de către membrii Comitetului director în conformitate cu procedurile stabilite prin hotărâre a Consiliului Colegiului Psihologilor din România.

Privind organizarea studiilor universitare, prin persoane care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diploma de licenţă în psihologie se înţeleg persoanele care au finalizat studiile universitare de licenţă cu o durată de 3 ani sau de 4 ani, obţinând diploma de licenţă, în condiţiile legii.

Psihologii cu drept de liberă practică, denumiţi în continuare psihologi, indiferent de durata studiilor universitare de licenţă absolvite, care au obţinut atestatul de liberă practică în condiţii de supervizare, sunt obligaţi să urmeze un stagiu de formare profesională complementara specific specialităţii profesionale.

Trebuie să ştiţi că în funcţie de calificarea şi competenţele ce pot fi atinse de un psiholog, există 4 trepte sau nivele:

- În psihologia clinică -Psihologul practicant autonom în psihologia clinică are toate competenţele psihologului practicant sub supervizare în psihologia clinică, la care se mai adaugă:

1. Psihologul autonom

Prima treaptă - Psihologul autonom

2. Psihologul specialist3. Psihologul principal4. Psihologul in supervizare

Observaţie! În psihologia clinică intră şi ramurile de consiliere psihologică si psihoterapie. Această observaţie se menţine pe parcursul întregului subiect.

CAPITOLUL 5. - „ Supervizarea pe perioada obţinerii atestatului de liberă practică ”

CAPITOLUL 6. - „ Formele de desfăşurareale activităţii de psiholog ”

După obţinerea atestatului de liberă practică, în exercitarea profesiei şi în legătură cu aceasta, psihologul este independent profesional şi nu poate fi supus nici unei îngrădiri sau presiuni de orice tip, fiind protejat de lege împotriva acestora.

Printre formele independente de exercitarea a profesiei de psiholog se află: cabinetele individuale, cabinetele asociate şi societăţile civile profesionale care sunt forme juridice mult simplificate de prestare a serviciilor profesionale, menite a facilita exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

Aceste forme de exercitare a profesiei sunt înregistrate ĩn mod obligatoriu, în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.

CAPITOLUL 7. - “ Treptele de competenţă ale unui psiholog ”

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică: adică

investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi al altor

condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice;

evaluare neuropsihologică; evaluarea complexă a

personalităţii şi a mecanismelor de coping-adaptare-defensive; precum si evaluarea stării de sănătate mentală, în limita

competenţei psihologului, ca precondiţie pentru angajare

şi/sau desfăşurarea unor activităţi care impun prin lege examinare psihologică asociată

stării de sănătate.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă psihologică care

impune aplicarea unor terapii standard de relaxare

şi sugestie; consiliere specifică obiectivelor

medicale (ex. creşterea aderenţei la tratament,

modificarea stilului de viaţă, pregătire preoperatorie,

prevenţie terţiară în cadrul bolilor cronice etc.); asistenţa bolnavilor

terminali; terapii de scurtă durată focalizate pe

problemă, prevenţie terţiară, recuperare şi reeducare

(individuale, de grup, cuplu şi familie).

Cercetare: studentul poate

iniţia sau participa la activităţi de cercetare în

cadrul delimitat de

competenţele sale.

Educaţie şi training (formare

profesională): poate organiza workshop-uri în cadrul delimitat

de competenţele

sale.

* Psihologul practicant autonom în psihologie clinică

Atestatul de psiholog practicant autonom în psihologia clinică se obţine de la Colegiul Psihologilor din România dacă ai îndeplinit următoarele etape:

* Psihologul practicant autonom în consiliere psihologică (numit şi consilier psihologic practicant autonom)

Atestarea la nivelul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică presupune ca precondiţii atestatul de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică şi formarea profesională continuă în aceeaşi şcoală în care ai obţinut statutul de consilier psihologic practicant sub supervizare.

Formarea trebuie să cuprindă între 250 şi 450 de ore de practică supervizată în orice organizaţie în care se desfăşoară activităţi de consiliere. Durata training-ului este de minim 1.5 ani de la intrarea în formare.

Comisia Clinică a CPR va elibera atestatul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică (se adaugă şcoala specifică) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă – consilier psihologic autonom .

* Psihologul practicant autonom în psihoterapie (numit şi psihoterapeut practicant autonom; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).

Atestarea la nivel de psihoterapeut practicant autonom necesită să faci dovada atestatului de psihoterapeut practicant sub supervizare în psihoterapie şi dovada formării profesionale continuă complementară, în cadrul formei de psihoterapie în care a dobândit statutul de psihoterapeut sub supervizare, prin asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.

De asemenea, e nevoie de parcurgerea a minim 100 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de grup, în funcţie de şcolile formative de apartenenţă, 300-600 de ore de practică clinică supervizată cu clienţi/pacienţi, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisia Clinică a CPR; sau 150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisia Clinică a CPR.

Durata totală a procesului de formare este de minim 3 ani (în funcţie de orientarea şcolii şi evoluţia candidatului) de la intrarea în formare;

Comisia Clinică a CPR va elibera de asemenea atestatul de psiholog practicant autonom în psihoterapie (se adaugă şcoala specifică) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de Comisia Clinică a CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă – psihoterapeut autonom.

- În psihologia educaţională -

Atestarea nivelului de psiholog practicant autonom în psihologia educaţională se poate obţine în baza prezentării unei adeverinţe care să ateste activitatea neîntreruptă în domeniu, a prezentării raportului de evaluare întocmit de supervizor şi nu în ultimul rând de susţinerea unui colocviu.

Pentru obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în baza experienţei profesionale dovedite, studentul trebuie să desfaşoare activităţi specifice domeniului pe o perioadă de minim 10 ani şi să facă dovada lor.

Ocuparea unui post didactic (în domeniu) în învăţământul superior de cel puţin lector (vechimea minimă de 10 ani) sau activarea în domeniul învăţământului preuniversitar cu deţinerea a cel puţin un Grad didactic II şi dovada desfăşurării unor activităţi specifice domeniului: evaluare şi diagnoză, consiliere şcolară şi vocaţională sunt de asemenea necesare.

Iar ultima treaptă pe care trebuie să o susţină pentru a deveni psiholog autonom e susţinerea unui interviu.

A B C

Ai încheiat stagiul obligatoriu de supervizare de minimum 40 de ore pe parcursul a minimum un an (sau 60 de ore pe parcursul a maximum doi ani, dacă supervizorul consideră necesar

acest lucru).Dacă ai depus un dosar care să conţină un raport al supervizorului privind

modul de evoluţie şi competenţele profesionale ale candidatului, un raport de activitate pregătit de el însuşi şi un

studiu de caz.Excepţie fac psihologii care nu lucrează

în mediu clinic, ei trebuind să aibă în raportul de activitate 5 studii de caz.

Pe baza dosarului are loc un interviu în urma căruia candidatul este declarat

admis sau respins.

Ai dovada parcurgerii unui

program de master în domeniul clinic,

acreditat academic de MEdC/ARACIS şi

profesional de Comisia Clinică a CPR şi/sau a

unui program de formare (continuă) complementară în

psihologia clinică (de minimum doi ani) printr-o Asociaţie

profesională acreditată în acest sens de

Comisia Clinică a CPR;

Dacă ai susţinut un interviu/examen de specialitate organizat conform procedurilor stabilite de Comisia

Clinică a CPR;

Interviul/examenul va fi axat pe verificarea

competenţelor generale şi specifice care

corespund treptei de psiholog clinician

practicant autonom, precum şi pe normele profesionale etice şi

deontologice ale CPR.

* Psihologul practicant autonom în psihologie clinică

Atestatul de psiholog practicant autonom în psihologia clinică se obţine de la Colegiul Psihologilor din România dacă ai îndeplinit următoarele etape:

* Psihologul practicant autonom în consiliere psihologică (numit şi consilier psihologic practicant autonom)

Atestarea la nivelul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică presupune ca precondiţii atestatul de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică şi formarea profesională continuă în aceeaşi şcoală în care ai obţinut statutul de consilier psihologic practicant sub supervizare.

Formarea trebuie să cuprindă între 250 şi 450 de ore de practică supervizată în orice organizaţie în care se desfăşoară activităţi de consiliere. Durata training-ului este de minim 1.5 ani de la intrarea în formare.

Comisia Clinică a CPR va elibera atestatul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică (se adaugă şcoala specifică) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă – consilier psihologic autonom .

* Psihologul practicant autonom în psihoterapie (numit şi psihoterapeut practicant autonom; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).

Atestarea la nivel de psihoterapeut practicant autonom necesită să faci dovada atestatului de psihoterapeut practicant sub supervizare în psihoterapie şi dovada formării profesionale continuă complementară, în cadrul formei de psihoterapie în care a dobândit statutul de psihoterapeut sub supervizare, prin asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR.

De asemenea, e nevoie de parcurgerea a minim 100 de ore de autocunoaştere şi dezvoltare personală, individuală sau de grup, în funcţie de şcolile formative de apartenenţă, 300-600 de ore de practică clinică supervizată cu clienţi/pacienţi, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisia Clinică a CPR; sau 150 de ore de supervizare a practicii clinice efective, organizată prin asociaţii profesionale acreditate de către Comisia Clinică a CPR.

Durata totală a procesului de formare este de minim 3 ani (în funcţie de orientarea şcolii şi evoluţia candidatului) de la intrarea în formare;

Comisia Clinică a CPR va elibera de asemenea atestatul de psiholog practicant autonom în psihoterapie (se adaugă şcoala specifică) în cadrul unui interviu, pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de Comisia Clinică a CPR, pe care este trecut nivelul de competenţă – psihoterapeut autonom.

- În psihologia educaţională -

Atestarea nivelului de psiholog practicant autonom în psihologia educaţională se poate obţine în baza prezentării unei adeverinţe care să ateste activitatea neîntreruptă în domeniu, a prezentării raportului de evaluare întocmit de supervizor şi nu în ultimul rând de susţinerea unui colocviu.

Pentru obţinerea atestatului de liberă practică autonomă în baza experienţei profesionale dovedite, studentul trebuie să desfaşoare activităţi specifice domeniului pe o perioadă de minim 10 ani şi să facă dovada lor.

Ocuparea unui post didactic (în domeniu) în învăţământul superior de cel puţin lector (vechimea minimă de 10 ani) sau activarea în domeniul învăţământului preuniversitar cu deţinerea a cel puţin un Grad didactic II şi dovada desfăşurării unor activităţi specifice domeniului: evaluare şi diagnoză, consiliere şcolară şi vocaţională sunt de asemenea necesare.

Iar ultima treaptă pe care trebuie să o susţină pentru a deveni psiholog autonom e susţinerea unui interviu.

A B C

Ai încheiat stagiul obligatoriu de supervizare de minimum 40 de ore pe parcursul a minimum un an (sau 60 de ore pe parcursul a maximum doi ani, dacă supervizorul consideră necesar

acest lucru).Dacă ai depus un dosar care să conţină un raport al supervizorului privind

modul de evoluţie şi competenţele profesionale ale candidatului, un raport de activitate pregătit de el însuşi şi un

studiu de caz.Excepţie fac psihologii care nu lucrează

în mediu clinic, ei trebuind să aibă în raportul de activitate 5 studii de caz.

Pe baza dosarului are loc un interviu în urma căruia candidatul este declarat

admis sau respins.

Ai dovada parcurgerii unui

program de master în domeniul clinic,

acreditat academic de MEdC/ARACIS şi

profesional de Comisia Clinică a CPR şi/sau a

unui program de formare (continuă) complementară în

psihologia clinică (de minimum doi ani) printr-o Asociaţie

profesională acreditată în acest sens de

Comisia Clinică a CPR;

Dacă ai susţinut un interviu/examen de specialitate organizat conform procedurilor stabilite de Comisia

Clinică a CPR;

Interviul/examenul va fi axat pe verificarea

competenţelor generale şi specifice care

corespund treptei de psiholog clinician

practicant autonom, precum şi pe normele profesionale etice şi

deontologice ale CPR.

- În psihologia muncii, transporturilor şi a serviciilor -

Psihologul practicant autonom în psihologia muncii, transporturilor şi a servicii-lor se acordă persoanelor care îndeplinesc următoarele criterii de competenţă:

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Psihologul practicant autonom în domeniul psihologiei muncii, apărării şi securităţii naţionale se adresează:

- În psihologia clinică –

* Psihologul specialist în psihologia clinică are toate competenţele psihologului practicant în psihologie clinică, îmbogăţite şi rafinate ca urmare a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă următoarele competenţe:

Astfel, trecerea la nivelul de psiholog specialist se face după minimum 5 ani de la dobândirea titulaturii de psiholog practicant sub supervizare în psihologie clinică.

Ce trebuie astfel să faci? În primul rând, trebuie să prezinţi Comisiei Clinice a CPR un dosar care să conţină în

plus faţă de dosarul pentru obţinerea atestatului de liberă practică în psihologia clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie:

A B C

Psihologilor care au cel puţin un an

vechime în supervizare în baza

următoarei proceduri de evaluare:

dovada efectuării cursurilor

suplimentare în cazul în care au fost

recomandate cu ocazia primei

evaluări; recomandarea scrisă din

partea supervizorului; şi interviu

susţinut în faţa comisiei.

Psihologilor care deţin

titlul de doctor în

psihologie sub

condiţia unei vechimi în

specialitate de

minimum 3 ani şi a

unui interviu susţinut

în faţa comisiei;

Psihologilor sau cercetătorilor ştiinţifici

(care au lucrat în domeniul psihologiei muncii,

industrial-organizaţională, transporturi şi servicii) sub condiţia unei vechimi în

specialitate de minimum 5 ani de zile şi a unui interviu susţinut în

faţa comisiei.

A B C

Psihologilor care au cel puţin un an vechime în supervizare în baza

următoarei proceduri de evaluare, dacă fac dovada efectuării cursurilor suplimentare în cazul în care au fost

recomandate cu ocazia primei evaluări; de asemenea e nevoie de o

recomandarea scrisă din partea supervizorului; şi de susţinerea unui

interviu în faţa comisiei.

Psihologilor care deţin

titlul de doctor în

psihologie sub condiţia

unei vechimi în

specialitate de

minimum 3 (trei) ani şi

a unui interviu susţinut

în faţa comisiei;

Psihologilor sau cercetătorilor ştiinţifici

(care au lucrat în domeniul psihologiei muncii,

industrial-organizaţională, transporturi şi servicii) sub condiţia unei vechimi de

specialitate de minimum 5 (cinci) ani de zile şi a unui

interviu susţinut în faţa comisiei.

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare

clinică: evaluarea psihologică a gradului de

discernământ al persoanelor; şi

evaluare neuropsihologică

complexă.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă: consiliere în situaţii de criză;

managementul conflictului, mediere şi negociere; consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu

se suprapune cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologului clinician principal).

Cercetare: poate iniţia

sau participa la activităţi de cercetare în

cadrul definit de

competenţele sale.

Educaţie şi training (formare

profesională): poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele

sale.

A B C D

Dovada absolvirii unui

program de master în

domeniul clinic, acreditat

academic de MEdC/ARACIS şi profesional de către Comisia Clinică a CPR.

50 de credite din activităţi de publicare (articole şi lucrări de specialitate),

participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate prin

intermediul instituţiilor (ex. programe universitare de master) şi a asociaţiilor

profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, participări la conferinţe de specialitate sau asimilate (simplă

participare, susţinere de lucrări, susţinere de workshopuri), participare

activă în cadrul unor proiecte de cercetare de specialitate.

Două recomandări de la psihologi specialişti sau principali în psihologie

clinică. Recomandările se vor focaliza pe evaluarea evoluţiei profesionale a

candidatului şi a competenţelor necesare

treptei de psiholog clinician specialist.a competenţelor

necesare treptei de psiholog clinician specialist.

De asemenea, e nevoie de

susţinerea unui interviu de

prezentare a activităţii şi

cunoştinţelor clinice în faţa

unei comisii de cinci membri

aleşi ad-hoc ai Comisiei Clinice

a CPR.

Cea de-a doua treaptă - Psihologul specialist

- În psihologia muncii, transporturilor şi a serviciilor -

Psihologul practicant autonom în psihologia muncii, transporturilor şi a servicii-lor se acordă persoanelor care îndeplinesc următoarele criterii de competenţă:

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Psihologul practicant autonom în domeniul psihologiei muncii, apărării şi securităţii naţionale se adresează:

- În psihologia clinică –

* Psihologul specialist în psihologia clinică are toate competenţele psihologului practicant în psihologie clinică, îmbogăţite şi rafinate ca urmare a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă următoarele competenţe:

Astfel, trecerea la nivelul de psiholog specialist se face după minimum 5 ani de la dobândirea titulaturii de psiholog practicant sub supervizare în psihologie clinică.

Ce trebuie astfel să faci? În primul rând, trebuie să prezinţi Comisiei Clinice a CPR un dosar care să conţină în

plus faţă de dosarul pentru obţinerea atestatului de liberă practică în psihologia clinică, consiliere psihologică sau psihoterapie:

A B C

Psihologilor care au cel puţin un an

vechime în supervizare în baza

următoarei proceduri de evaluare:

dovada efectuării cursurilor

suplimentare în cazul în care au fost

recomandate cu ocazia primei

evaluări; recomandarea scrisă din

partea supervizorului; şi interviu

susţinut în faţa comisiei.

Psihologilor care deţin

titlul de doctor în

psihologie sub

condiţia unei vechimi în

specialitate de

minimum 3 ani şi a

unui interviu susţinut

în faţa comisiei;

Psihologilor sau cercetătorilor ştiinţifici

(care au lucrat în domeniul psihologiei muncii,

industrial-organizaţională, transporturi şi servicii) sub condiţia unei vechimi în

specialitate de minimum 5 ani de zile şi a unui interviu susţinut în

faţa comisiei.

A B C

Psihologilor care au cel puţin un an vechime în supervizare în baza

următoarei proceduri de evaluare, dacă fac dovada efectuării cursurilor suplimentare în cazul în care au fost

recomandate cu ocazia primei evaluări; de asemenea e nevoie de o

recomandarea scrisă din partea supervizorului; şi de susţinerea unui

interviu în faţa comisiei.

Psihologilor care deţin

titlul de doctor în

psihologie sub condiţia

unei vechimi în

specialitate de

minimum 3 (trei) ani şi

a unui interviu susţinut

în faţa comisiei;

Psihologilor sau cercetătorilor ştiinţifici

(care au lucrat în domeniul psihologiei muncii,

industrial-organizaţională, transporturi şi servicii) sub condiţia unei vechimi de

specialitate de minimum 5 (cinci) ani de zile şi a unui

interviu susţinut în faţa comisiei.

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare

clinică: evaluarea psihologică a gradului de

discernământ al persoanelor; şi

evaluare neuropsihologică

complexă.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă: consiliere în situaţii de criză;

managementul conflictului, mediere şi negociere; consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor practicanţi în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu

se suprapune cu supervizarea profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub supervizare de către psihologului clinician principal).

Cercetare: poate iniţia

sau participa la activităţi de cercetare în

cadrul definit de

competenţele sale.

Educaţie şi training (formare

profesională): poate organiza workshop-uri în cadrul definit de competenţele

sale.

A B C D

Dovada absolvirii unui

program de master în

domeniul clinic, acreditat

academic de MEdC/ARACIS şi profesional de către Comisia Clinică a CPR.

50 de credite din activităţi de publicare (articole şi lucrări de specialitate),

participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate prin

intermediul instituţiilor (ex. programe universitare de master) şi a asociaţiilor

profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, participări la conferinţe de specialitate sau asimilate (simplă

participare, susţinere de lucrări, susţinere de workshopuri), participare

activă în cadrul unor proiecte de cercetare de specialitate.

Două recomandări de la psihologi specialişti sau principali în psihologie

clinică. Recomandările se vor focaliza pe evaluarea evoluţiei profesionale a

candidatului şi a competenţelor necesare

treptei de psiholog clinician specialist.a competenţelor

necesare treptei de psiholog clinician specialist.

De asemenea, e nevoie de

susţinerea unui interviu de

prezentare a activităţii şi

cunoştinţelor clinice în faţa

unei comisii de cinci membri

aleşi ad-hoc ai Comisiei Clinice

a CPR.

Cea de-a doua treaptă - Psihologul specialist

* Psiholog specialist în consiliere psihologică (numit şi consilier psihologic specialist)Atestarea la nivelul de psiholog specialist în consiliere psihologică se face după 5 ani de la dobândirea calităţii de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică şi presupune ca precondiţii în prima etapă dobândirea:

a) atestatul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică;

b) 50 de credite în consiliere psihologică prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii, pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihologică în care este atestat constituind cea de-a doua etapă;

c) a treia etapă cuprinde dovada a două recomandări de la doi psihologi principali în consiliere psihologică, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitatea profesională a candidatului.

* Psiholog specialist în psihoterapie (numit şi psihoterapeut specialist; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).Atestarea la nivelul de psihoterapeut specialist în psihoterapie se face după minium cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut sub supervizare şi presupune ca prerechizite:

a) atestatul de psihoterapeut practicant autonom în psihoterapie;

b) 50 de credite în psihoterapie prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii, pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de psihoterapie în care este atestat.

c) două recomandări de la doi psihologi principali în psihoterapie, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitate profesională a candidatului.

- În psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor –

Psihologii care obţin atestatul de liberă practică în psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor în regim de supervizare sau asociere, precum şi psihologii cu liberă practică autonomă cu o vechime mai mică de 5 ani, deţin treapta de specializare de psiholog practicant.

Psihologii cu atestat de liberă practică autonomă, după acumularea a 5 ani de vechime în specialitate, deţin treapta de specializare de psiholog specialist;

- În psihologia educaţională –

Formarea profesională a psihologului specialist în domeniul educaţional, consiliere şcolară şi vocaţională se obţine prin programe universitare la nivel de masterat sau doctorat. Programele de master în domeniu vor fi completate de cursuri de specializare, organizate în condiţiile stabilite de prezentele reglementări.

Curriculum pentru Master trebuie să cuprindă obligatoriu un pachet de discipline de specialitate: psihologia învăţării, psihopedagogie specială, educaţie pentru diversitate culturală, didactica învăţării pentru adulţi, etică şi deontologie, consiliere vocaţională, metodologia cercetării, consiliere de grup, de familie, psihopatologia copilului şi adolescentului, consiliere pentru copii şi adolescenţi, consiliere familială.

Care sunt etapele pentru a deveni psiholog specialist în consiliere şcolară ?

Psihologul care solicită nivelul de profesionalizare „specialist” trebuie, într-o primă etapă să facă dovada formării profesionale continue concretizată în acumularea a minim 30 de ore de dezvoltare personală, 100 de ore de practica sub supervizare şi 25 de credite obţinute prin publicaţii, conferinţe, workshop-uri, etc.

Psihologul care solicită nivelul de profesionalizare „specialist” trebuie să facă dovada formării profesionale în conformitate cu precizările de mai sus, să deţină funcţia de psiholog într-o instituţie, să aibă o vechime de cel puţin 5 ani, iar ultima etapă e cea a susţinerii unui interviu.

Psihologul şcolar specialist desfăşoară activităţi de supervizare profesională cu

psihologul şcolar practicant numai în condiţiile parcurgerii a 12 ore de cursuri

teoretice în domeniul supervizării şi a 12 ore de co-supervizare cu un

supervizor deja acreditat.

* Psiholog specialist în consiliere psihologică (numit şi consilier psihologic specialist)Atestarea la nivelul de psiholog specialist în consiliere psihologică se face după 5 ani de la dobândirea calităţii de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică şi presupune ca precondiţii în prima etapă dobândirea:

a) atestatul de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică;

b) 50 de credite în consiliere psihologică prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii, pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog practicant sub supervizare în consiliere psihologică; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihologică în care este atestat constituind cea de-a doua etapă;

c) a treia etapă cuprinde dovada a două recomandări de la doi psihologi principali în consiliere psihologică, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitatea profesională a candidatului.

* Psiholog specialist în psihoterapie (numit şi psihoterapeut specialist; sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).Atestarea la nivelul de psihoterapeut specialist în psihoterapie se face după minium cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut sub supervizare şi presupune ca prerechizite:

a) atestatul de psihoterapeut practicant autonom în psihoterapie;

b) 50 de credite în psihoterapie prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii, pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog practicant autonom în consiliere psihologică; din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de psihoterapie în care este atestat.

c) două recomandări de la doi psihologi principali în psihoterapie, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitate profesională a candidatului.

- În psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor –

Psihologii care obţin atestatul de liberă practică în psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor în regim de supervizare sau asociere, precum şi psihologii cu liberă practică autonomă cu o vechime mai mică de 5 ani, deţin treapta de specializare de psiholog practicant.

Psihologii cu atestat de liberă practică autonomă, după acumularea a 5 ani de vechime în specialitate, deţin treapta de specializare de psiholog specialist;

- În psihologia educaţională –

Formarea profesională a psihologului specialist în domeniul educaţional, consiliere şcolară şi vocaţională se obţine prin programe universitare la nivel de masterat sau doctorat. Programele de master în domeniu vor fi completate de cursuri de specializare, organizate în condiţiile stabilite de prezentele reglementări.

Curriculum pentru Master trebuie să cuprindă obligatoriu un pachet de discipline de specialitate: psihologia învăţării, psihopedagogie specială, educaţie pentru diversitate culturală, didactica învăţării pentru adulţi, etică şi deontologie, consiliere vocaţională, metodologia cercetării, consiliere de grup, de familie, psihopatologia copilului şi adolescentului, consiliere pentru copii şi adolescenţi, consiliere familială.

Care sunt etapele pentru a deveni psiholog specialist în consiliere şcolară ?

Psihologul care solicită nivelul de profesionalizare „specialist” trebuie, într-o primă etapă să facă dovada formării profesionale continue concretizată în acumularea a minim 30 de ore de dezvoltare personală, 100 de ore de practica sub supervizare şi 25 de credite obţinute prin publicaţii, conferinţe, workshop-uri, etc.

Psihologul care solicită nivelul de profesionalizare „specialist” trebuie să facă dovada formării profesionale în conformitate cu precizările de mai sus, să deţină funcţia de psiholog într-o instituţie, să aibă o vechime de cel puţin 5 ani, iar ultima etapă e cea a susţinerii unui interviu.

Psihologul şcolar specialist desfăşoară activităţi de supervizare profesională cu

psihologul şcolar practicant numai în condiţiile parcurgerii a 12 ore de cursuri

teoretice în domeniul supervizării şi a 12 ore de co-supervizare cu un

supervizor deja acreditat.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Trecerea psihologului practicant în treapta profesională de psiholog specialist în domeniul psihologiei apărării, ordine publică şi siguranţa naţională se realizează în următoarele condiţii cumulative:

a) desfăşurarea activităţii de psiholog practicant în specializarea respectivă pentru cel puţin 5 ani (pentru specialiştii în tehnica poligraf şi cel puţin 500 de examinări);

b) dovada a 50 de credite obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi prezentelor norme, participarea la activităţi ştiinţifice etc.;

c) promovarea colocviului profesional în faţa comisiei aplicative.

- În psihologia clinică -

* Psihologul principal în psihologia clinică are toate competenţele psihologului specialist în psihologie clinică, rafinate ca urmare a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă:

Cea de-a treia treaptă - Psiholog principal

Trecerea de la statutul de psiholog specialist la cel de psiholog principal în psihologie clinică se face după minimum cinci ani, stadiu în care studentul trebuie să prezinte Comisiei un dosar care să conţină dovada a 50 de credite din activităţi de publicare (articole şi lucrări de specialitate), participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate prin intermediul instituţiilor, participări la conferinţe de specialitate sau asimilate (simplă participare, susţinere de lucrări, susţinere de workshopuri), participare activă în cadrul unor proiecte de intervenţie şi cercetare de specialitate.

De asemenea, e nevoie de recomandările a doi psihologi principali în psihologie clinică. Recomandările se vor axa pe evaluarea evoluţiei profesionale a candidatului şi a competenţelor necesare treptei de psiholog clinician principal şi de susţinerea unui interviu care va consta în prezentarea unui caz clinic în faţa unei comisii de cinci membri ai Comisiei Clinice a CPR.

Psihologul principal supervizor în psihologia clinică reprezintă extensia formativă maximală a celei de-a treia trepte profesionale în psihologia clinică.Statutul de psiholog principal supervizor în psihologie clinică oferă dreptul psihologului clinician principal, de a superviza activitatea psihologilor practicanţi sub supervizare.

Nu există un număr limită de psihologi practicanţi sub supervizare pe care un psiholog clinician principal îi are în supervizare; iar numărul este determinat de capacitatea supervizorului de a se dedica eficient acestor activităţi şi de necesităţile contextului existent.

Statutul de supervizor al psihologului principal se obţine printr-o cerere tip adresată Comisiei Clinice a CPR, după obţinerea doctoratului în psihologie de către psihologul principal şi/sau după o activitate profesională de minimum trei ani ca psiholog principal, la care se adaugă recomandările din partea a doi psihologi principali supervizori, recomandări care certifică abilităţile de formator de competenţe ale psihologului principal.

* Psihologii specialişti sau principali în consiliere psihologică pot deveni şi supervizori/formatori în şcoala în care sunt psihologi specialişti sau principali.

În acest caz este necesar ca formarea continuă să se facă după ce ai obţinut 12 ore de cursuri teoretice, aplicative în domeniul supervizării, şi 12 ore de co-supervizare cu un consilier psihologic principal/supevizor/formator.Formarea are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, iar supervizorul/formatorul îşi poate desfăşura activitatea de supervizare/formare de bază doar în cadrul asociaţiei profesionale care l-a certificat.

Psihologii clinicieni principali pot deveni şi supervizori !

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică: evaluare psihologică asociată expertizei

avansate (ex. în faţa instanţelor

judecătoreşti); evaluarea psihologică a psihologilor, când

este cazul; alte evaluări în situaţii

care implică componente psihologice complexe.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă: terapii de scurtă durată (individuale, de grup, cuplu şi familie) focalizate pe probleme

subclinice şi/sau clinice nespecificate (vezi DSM);

consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor

practicanţi şi/sau specialişti în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu se suprapune cu supervizarea

profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub

supervizare de către psihologul clinician principal).

Cercetare: poate iniţia

sau participa la activităţi de cercetare

în cadrul definit de

competenţele sale.

Educaţie şi training:

poate organiza

workshop-uri în cadrul definit de

competenţele sale.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Trecerea psihologului practicant în treapta profesională de psiholog specialist în domeniul psihologiei apărării, ordine publică şi siguranţa naţională se realizează în următoarele condiţii cumulative:

a) desfăşurarea activităţii de psiholog practicant în specializarea respectivă pentru cel puţin 5 ani (pentru specialiştii în tehnica poligraf şi cel puţin 500 de examinări);

b) dovada a 50 de credite obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi prezentelor norme, participarea la activităţi ştiinţifice etc.;

c) promovarea colocviului profesional în faţa comisiei aplicative.

- În psihologia clinică -

* Psihologul principal în psihologia clinică are toate competenţele psihologului specialist în psihologie clinică, rafinate ca urmare a practicii şi formării profesionale continue, la care se mai adaugă:

Cea de-a treia treaptă - Psiholog principal

Trecerea de la statutul de psiholog specialist la cel de psiholog principal în psihologie clinică se face după minimum cinci ani, stadiu în care studentul trebuie să prezinte Comisiei un dosar care să conţină dovada a 50 de credite din activităţi de publicare (articole şi lucrări de specialitate), participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate prin intermediul instituţiilor, participări la conferinţe de specialitate sau asimilate (simplă participare, susţinere de lucrări, susţinere de workshopuri), participare activă în cadrul unor proiecte de intervenţie şi cercetare de specialitate.

De asemenea, e nevoie de recomandările a doi psihologi principali în psihologie clinică. Recomandările se vor axa pe evaluarea evoluţiei profesionale a candidatului şi a competenţelor necesare treptei de psiholog clinician principal şi de susţinerea unui interviu care va consta în prezentarea unui caz clinic în faţa unei comisii de cinci membri ai Comisiei Clinice a CPR.

Psihologul principal supervizor în psihologia clinică reprezintă extensia formativă maximală a celei de-a treia trepte profesionale în psihologia clinică.Statutul de psiholog principal supervizor în psihologie clinică oferă dreptul psihologului clinician principal, de a superviza activitatea psihologilor practicanţi sub supervizare.

Nu există un număr limită de psihologi practicanţi sub supervizare pe care un psiholog clinician principal îi are în supervizare; iar numărul este determinat de capacitatea supervizorului de a se dedica eficient acestor activităţi şi de necesităţile contextului existent.

Statutul de supervizor al psihologului principal se obţine printr-o cerere tip adresată Comisiei Clinice a CPR, după obţinerea doctoratului în psihologie de către psihologul principal şi/sau după o activitate profesională de minimum trei ani ca psiholog principal, la care se adaugă recomandările din partea a doi psihologi principali supervizori, recomandări care certifică abilităţile de formator de competenţe ale psihologului principal.

* Psihologii specialişti sau principali în consiliere psihologică pot deveni şi supervizori/formatori în şcoala în care sunt psihologi specialişti sau principali.

În acest caz este necesar ca formarea continuă să se facă după ce ai obţinut 12 ore de cursuri teoretice, aplicative în domeniul supervizării, şi 12 ore de co-supervizare cu un consilier psihologic principal/supevizor/formator.Formarea are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, iar supervizorul/formatorul îşi poate desfăşura activitatea de supervizare/formare de bază doar în cadrul asociaţiei profesionale care l-a certificat.

Psihologii clinicieni principali pot deveni şi supervizori !

A B C D

(Psiho)Diagnostic şi evaluare clinică: evaluare psihologică asociată expertizei

avansate (ex. în faţa instanţelor

judecătoreşti); evaluarea psihologică a psihologilor, când

este cazul; alte evaluări în situaţii

care implică componente psihologice complexe.

Intervenţie/asistenţă/consultanţă: terapii de scurtă durată (individuale, de grup, cuplu şi familie) focalizate pe probleme

subclinice şi/sau clinice nespecificate (vezi DSM);

consultanţă pentru activităţile profesionale ale psihologilor

practicanţi şi/sau specialişti în psihologie clinică, dacă aceştia o cer (nu se suprapune cu supervizarea

profesională obligatorie a psihologului clinician practicant sub

supervizare de către psihologul clinician principal).

Cercetare: poate iniţia

sau participa la activităţi de cercetare

în cadrul definit de

competenţele sale.

Educaţie şi training:

poate organiza

workshop-uri în cadrul definit de

competenţele sale.

* Psihologul principal în psihoterapie (numit şi psihoterapeut principal, sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).

Atestarea la nivelul de psihoterapeut principal în psihoterapie se face după minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut specialist şi presupune atestatul de psihoterapeut specialist în psihoterapie.

Dovada a 50 de credite obţinute după obţinerea atestatului de psiholog specialist în psihoterapie, în decursul a 5 ani prin participări la workshopuri şi/sau cursuri, e de asemenea necesară. E nevoie de obţinerea a 50 de credite, din care 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihlogică în care este atestat. E nevoie de două recomandări de la doi psihologi principali şi supervizori în psihoterapie pentru a atesta calitatea profesională a candidatului.

Psihoterapeuţii specialişti sau principali în psihoterapie pot deveni supervizori/formatori în şcoala în care sunt psihoterapeuţi specialişti sau principali. În acest caz, este necesar ca formarea continuă ca supervizor să cuprindă minim 24 de ore de cursuri teoretice în domeniul supervizării şi 50 de ore de co-supervizare cu un supervizor/formator deja atestat.

Training-ul are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, apoi Comisia Clinică a CPR va elibera adeverinţa de supervizor pentru psihoterapeutul specialist sau principal pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de aceasta.

- În psihologia educaţională -

* Psihologul principal în psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională (numit şi consilier psihologic principal).

Astfel, dacă ai atestarea la nivelul de psiholog principal, după minium cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog specialist în consiliere psihologică poţi deveni psiholog principal dacă ai ca prerechizite: atestatul de psiholog specialist în consiliere psihologică; dovada a 50 de credite obţinute după atestarea la nivelul de psiholog specialist în consiliere psihologică prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii etc., pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog specialist în consiliere psihologică.

Din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihologică în care este atestat; două recomandări de la doi psihologi principali în consiliere psihologică, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitatea profesională a candidatului.

* Psihologul şcolar principal se formează profesional prin programe universitare la nivel de master şi / sau doctorat. Programele de master trebuie să fie completate prin cursuri specializate, organizate în condiţiile stabilite prin prezentele reglementări.

Psihologul specialist care solicită obţinerea nivelului „principal” trebuie să facă dovada formării profesionale continue, concretizată într-un număr de 24 de ore de training formativ în domeniu; 12 ore de cursuri teoretice şi/sau aplicative. Cel puţin 12 ore de co-supervizare cu un supervizor deja acreditat şi 25 de credite anual obţinute prin publicaţii, participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe etc. sunt şi ele de maximă importanţă în obţinerea acestui prag profesional.

Psihologul şcolar specialist care solicită nivelul de profesionalizare „principal” trebuie să facă dovada formării profesionale în conformitate cu cele prezentate mai sus; să fie angajat într-una din formele instituţionale din sectorul privat sau public, să aibă o vechime în domeniu de cel puţin 10 ani sau 7 ani dacă are şi doctorat în domeniu. Ultima etapă constă în susţinerea unui interviu organizat de comisia aplicativă.

- În psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor –

Psihologii deţin treapta de specializare de psiholog principal în domeniul muncii, transporturilor şi serviciilor după acumularea a încă 5 ani de vechime în specialitatea de psiholog specialist.

Psihologii care, la data emiterii prezentelor instrucţiuni, deţin treapta de specializare de psiholog principal, îşi menţin această treaptă.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Trecerea psihologului specialist în treapta profesională de psiholog principal în domeniul apărării, ordine publică şi siguranţă naţională se realizează după desfăşurarea activităţii de psiholog specialist în specialitatea respectivă cel puţin 5 ani (pentru specialiştii în tehnica poligraf şi cel puţin 500 de examinări) şi după ce face dovada a 50 de credite obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi prezentelor norme, participarea la activităţi ştiinţifice etc. acumulate în perioada activităţii ca psiholog specialist.

Totodată, e nevoie de dovada a 10 credite anuale, obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi normelor comisiei, participarea la activităţi ştiinţifice etc. acumulate în perioada activităţii ca psiholog specialist - (copii semnate olograf şi parafate de către psihologul solicitant, pentru conformitate cu originalul). Şi nu în ultimul rând, trebuie să promoveze colocviului profesional în faţa comisiei aplicative.

* Psihologul principal în psihoterapie (numit şi psihoterapeut principal, sintagmă obligatorie pentru cei atestaţi la acest nivel fără a fi licenţiaţi în psihologie).

Atestarea la nivelul de psihoterapeut principal în psihoterapie se face după minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psihoterapeut specialist şi presupune atestatul de psihoterapeut specialist în psihoterapie.

Dovada a 50 de credite obţinute după obţinerea atestatului de psiholog specialist în psihoterapie, în decursul a 5 ani prin participări la workshopuri şi/sau cursuri, e de asemenea necesară. E nevoie de obţinerea a 50 de credite, din care 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihlogică în care este atestat. E nevoie de două recomandări de la doi psihologi principali şi supervizori în psihoterapie pentru a atesta calitatea profesională a candidatului.

Psihoterapeuţii specialişti sau principali în psihoterapie pot deveni supervizori/formatori în şcoala în care sunt psihoterapeuţi specialişti sau principali. În acest caz, este necesar ca formarea continuă ca supervizor să cuprindă minim 24 de ore de cursuri teoretice în domeniul supervizării şi 50 de ore de co-supervizare cu un supervizor/formator deja atestat.

Training-ul are loc în cadrul unor asociaţii profesionale acreditate de Comisia Clinică a CPR, apoi Comisia Clinică a CPR va elibera adeverinţa de supervizor pentru psihoterapeutul specialist sau principal pe baza certificatului/diplomei eliberate de asociaţia formatoare acreditată de aceasta.

- În psihologia educaţională -

* Psihologul principal în psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională (numit şi consilier psihologic principal).

Astfel, dacă ai atestarea la nivelul de psiholog principal, după minium cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog specialist în consiliere psihologică poţi deveni psiholog principal dacă ai ca prerechizite: atestatul de psiholog specialist în consiliere psihologică; dovada a 50 de credite obţinute după atestarea la nivelul de psiholog specialist în consiliere psihologică prin participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe, publicaţii etc., pe parcursul a minimum cinci ani de la obţinerea statutului de psiholog specialist în consiliere psihologică.

Din aceste 50 de credite, 25 de credite trebuie să fie în asociere cu şcoala specifică de consiliere psihologică în care este atestat; două recomandări de la doi psihologi principali în consiliere psihologică, din aceeaşi şcoală din care face parte candidatul şi în care acesta solicită atestare, care să ateste calitatea profesională a candidatului.

* Psihologul şcolar principal se formează profesional prin programe universitare la nivel de master şi / sau doctorat. Programele de master trebuie să fie completate prin cursuri specializate, organizate în condiţiile stabilite prin prezentele reglementări.

Psihologul specialist care solicită obţinerea nivelului „principal” trebuie să facă dovada formării profesionale continue, concretizată într-un număr de 24 de ore de training formativ în domeniu; 12 ore de cursuri teoretice şi/sau aplicative. Cel puţin 12 ore de co-supervizare cu un supervizor deja acreditat şi 25 de credite anual obţinute prin publicaţii, participări la cursuri, workshop-uri, conferinţe etc. sunt şi ele de maximă importanţă în obţinerea acestui prag profesional.

Psihologul şcolar specialist care solicită nivelul de profesionalizare „principal” trebuie să facă dovada formării profesionale în conformitate cu cele prezentate mai sus; să fie angajat într-una din formele instituţionale din sectorul privat sau public, să aibă o vechime în domeniu de cel puţin 10 ani sau 7 ani dacă are şi doctorat în domeniu. Ultima etapă constă în susţinerea unui interviu organizat de comisia aplicativă.

- În psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor –

Psihologii deţin treapta de specializare de psiholog principal în domeniul muncii, transporturilor şi serviciilor după acumularea a încă 5 ani de vechime în specialitatea de psiholog specialist.

Psihologii care, la data emiterii prezentelor instrucţiuni, deţin treapta de specializare de psiholog principal, îşi menţin această treaptă.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Trecerea psihologului specialist în treapta profesională de psiholog principal în domeniul apărării, ordine publică şi siguranţă naţională se realizează după desfăşurarea activităţii de psiholog specialist în specialitatea respectivă cel puţin 5 ani (pentru specialiştii în tehnica poligraf şi cel puţin 500 de examinări) şi după ce face dovada a 50 de credite obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi prezentelor norme, participarea la activităţi ştiinţifice etc. acumulate în perioada activităţii ca psiholog specialist.

Totodată, e nevoie de dovada a 10 credite anuale, obţinute din activităţi de publicare, participarea la cursuri de perfecţionare şi specializare organizate potrivit legii şi normelor comisiei, participarea la activităţi ştiinţifice etc. acumulate în perioada activităţii ca psiholog specialist - (copii semnate olograf şi parafate de către psihologul solicitant, pentru conformitate cu originalul). Şi nu în ultimul rând, trebuie să promoveze colocviului profesional în faţa comisiei aplicative.

Taxa pentru eliberarea adeverinţei privind dreptul de supervizare profesională de specialitate este de 100 RON/comisie, iar la 5 ani se reatestă calitatea de supervizor.

Ce trebuie făcut pentru a trece de această ultimă etapă?

- În psihologia clinică -

Astfel, pentru a primi dreptul de supervizare profesională în specialităţile Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică şi Psihoterapie trebuie să deţii atestatul de liberă practică în domeniul în care soliciţi acordarea dreptului de supervizare.

E necesar să deţii specialitatea de psiholog profesional, să cunoşti şi să respecţi prevederile din actele normative cu privire la obţinerea şi exercitarea dreptului de supervizare.

Totodată trebuie să te prezinţi la data stabilită de Comisia Aplicativă pentru a susţine un interviu.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională necesită completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director a cererii tip de acordare a dreptului de supervizare profesională.

De asemenea, se va face o programare a solicitantului la interviu în cadrul şedinţelor ordinare de analizare a dosarelor de acordare a dreptului de liberă practică sau, în cazuri de urgenţă, în şedinţe extraordinare.

Susţinerea interviului şi analizarea cererii de acordare a dreptului de supervizare profesională sunt ultimii paşi; după asta, Comisia aplicativă înaintează către Comitetul director propunerea de acordare sau de neacordare a dreptului de supervizare profesională. Eliberarea se face de către Comitetul director, în termen de maxim 10 zile de la susţinerea interviului, printr-o adeverinţa prin care se atestă acordarea dreptului de supervizare profesională.

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun activitatea de supervizare profesională în consiliere psihologică şi psihoterapie, care va fi desfăşurată după un program specific modalităţii de consiliere psihologică/ psihoterapie, program aprobat odată cu acreditarea Asociaţiei profesionale de către Colegiul Psihologilor din România.

Cea de-a patra treaptă - Psiholog în supervizare

- În Psihologia Muncii şi Organizaţională,

Psihologia Transporturilor şi Psihologia aplicată în Servicii -

Pentru a deveni psiholog cu drept de supervizare în Psihologia Muncii şi Organizaţională, Psihologia Transporturilor şi Psihologia aplicată în Servicii trebuie să faci dovada deţinerii atestatului de liberă practică în specialitatea în care vrei să activezi, iar treapta necesară acestei etape este cea de psiholog specialist sau principal. Trebuie să cunoşti şi să respecţi prevederile din actele normative, să te prezinţi la susţinerea interviului în vederea obţinerii dreptului de supervizare. Iar activitatea de supervizare trebuie să o desfăşori pe durata executării acestui drept, în consecinţă ţi se va suspenda dreptul de supervizare profesională.

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun faptul că supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională, cu cel mult cinci supervizaţi concomitent, iar activitatea se va desfăşura după un program de minim două ore pe săptămână.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională necesită completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director unei cereri tip de acordare a dreptului de supervizare profesională. Apoi urmează interviul propriu-zis, iar eliberarea atestatului se face printr-o adeverinţă de către Comitetul director în termen de maxim 10 zile de la susţinerea interviului.

- În Psihologia Educaţională -

Pentru a putea deveni psiholog cu drept de supervizare în Psihologia Educaţională, Consiliere Şcolară şi Vocaţională trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii: să deţii un atestat de liberă practică în specializarea cerută, să fii psiholog specialist sau principal. Să te prezinţi de asemenea la susţinerea interviului la data prevăzută de Comisie, să cunoşti şi să respecţi actele normative în vigoare şi să îţi desfăşori activitatea în baza normelor metodologice pe durata întregii perioade de supervizare.

Taxa pentru eliberarea adeverinţei privind dreptul de supervizare profesională de specialitate este de 100 RON/comisie, iar la 5 ani se reatestă calitatea de supervizor.

Ce trebuie făcut pentru a trece de această ultimă etapă?

- În psihologia clinică -

Astfel, pentru a primi dreptul de supervizare profesională în specialităţile Psihologie Clinică, Consiliere Psihologică şi Psihoterapie trebuie să deţii atestatul de liberă practică în domeniul în care soliciţi acordarea dreptului de supervizare.

E necesar să deţii specialitatea de psiholog profesional, să cunoşti şi să respecţi prevederile din actele normative cu privire la obţinerea şi exercitarea dreptului de supervizare.

Totodată trebuie să te prezinţi la data stabilită de Comisia Aplicativă pentru a susţine un interviu.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională necesită completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director a cererii tip de acordare a dreptului de supervizare profesională.

De asemenea, se va face o programare a solicitantului la interviu în cadrul şedinţelor ordinare de analizare a dosarelor de acordare a dreptului de liberă practică sau, în cazuri de urgenţă, în şedinţe extraordinare.

Susţinerea interviului şi analizarea cererii de acordare a dreptului de supervizare profesională sunt ultimii paşi; după asta, Comisia aplicativă înaintează către Comitetul director propunerea de acordare sau de neacordare a dreptului de supervizare profesională. Eliberarea se face de către Comitetul director, în termen de maxim 10 zile de la susţinerea interviului, printr-o adeverinţa prin care se atestă acordarea dreptului de supervizare profesională.

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun activitatea de supervizare profesională în consiliere psihologică şi psihoterapie, care va fi desfăşurată după un program specific modalităţii de consiliere psihologică/ psihoterapie, program aprobat odată cu acreditarea Asociaţiei profesionale de către Colegiul Psihologilor din România.

Cea de-a patra treaptă - Psiholog în supervizare

- În Psihologia Muncii şi Organizaţională,

Psihologia Transporturilor şi Psihologia aplicată în Servicii -

Pentru a deveni psiholog cu drept de supervizare în Psihologia Muncii şi Organizaţională, Psihologia Transporturilor şi Psihologia aplicată în Servicii trebuie să faci dovada deţinerii atestatului de liberă practică în specialitatea în care vrei să activezi, iar treapta necesară acestei etape este cea de psiholog specialist sau principal. Trebuie să cunoşti şi să respecţi prevederile din actele normative, să te prezinţi la susţinerea interviului în vederea obţinerii dreptului de supervizare. Iar activitatea de supervizare trebuie să o desfăşori pe durata executării acestui drept, în consecinţă ţi se va suspenda dreptul de supervizare profesională.

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun faptul că supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională, cu cel mult cinci supervizaţi concomitent, iar activitatea se va desfăşura după un program de minim două ore pe săptămână.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională necesită completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director unei cereri tip de acordare a dreptului de supervizare profesională. Apoi urmează interviul propriu-zis, iar eliberarea atestatului se face printr-o adeverinţă de către Comitetul director în termen de maxim 10 zile de la susţinerea interviului.

- În Psihologia Educaţională -

Pentru a putea deveni psiholog cu drept de supervizare în Psihologia Educaţională, Consiliere Şcolară şi Vocaţională trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii: să deţii un atestat de liberă practică în specializarea cerută, să fii psiholog specialist sau principal. Să te prezinţi de asemenea la susţinerea interviului la data prevăzută de Comisie, să cunoşti şi să respecţi actele normative în vigoare şi să îţi desfăşori activitatea în baza normelor metodologice pe durata întregii perioade de supervizare.

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun faptul că supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională, cu cel mult zece supervizaţi (psihologi cu drept de liberă practică în supervizare), concomitent.

Activitatea de supervizare profesională va fi desfăşurată după un program de minim două ore pe săptămână până la realizarea numărului de ore prevăzut în normele metodologice. Şi să respecte şi să aplice prevederile din actele normative în vigoare.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională se face prin completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director a cererii tip, de acordare a dreptului de supervizare profesională. Apoi urmează faza susţinerii interviului şi analiza cererii de acordare a dreptului de supervizare profesională, iar eliberarea atestatului se face în maxim 10 zile de la susţinerea interviului. Dreptul de supervizare se reanalizează de către comisia de specialitate la un interval de 5 ani.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Pentru a deveni psiholog cu drept de supervizare în domeniul Apărării, Ordinii Publice şi Siguranţei Naţionale trebuie să îndeplineşti următoarele criterii: să deţii atestatul de liberă practică în domeniul vizat, să fii de asemenea psiholog specialist sau principal. În acest caz, trebuie să fii absolvit un curs postuniversitar, master sau doctorat în psihologie. Activitatea depusă trebuie să se desfăşoare atât la data solicitării dreptului, cât şi pe perioada derulării contractului de supervizare, în baza unui contract încheiat în condiţii legale, după un program de minim 8 ore lunar.

În situaţia în care psihologul supervizat desfăşoară activităţi cu caracter clasificat, supervizorul trebuie să deţină în mod obligatoriu autorizaţia de acces la informaţii clasificate, eliberată de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, de nivel cel puţin egal cu supervizatul.

Supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională cu cel mult 10 supervizaţi simultan, iar la sfârşitul perioadei de supervizare care durează un an de zile, se va întocmi un raport de către supervizor, prin care va elibera sau nu atestatul de liberă practică în regim autonom celui supervizat.

Deoarece CPR oferă servicii în vederea obţinerii atestatului de liberă practică, cei interesaţi de profesarea în domeniul psihologiei vor trebui să achite anumite taxe şi cotizaţii pentru serviciile de atestare, înregistrare, autorizare, avizare şi creditare, după cum urmează:

- taxa pentru analizarea dosarului de atestare în vederea eliberării atestatului de liberă practică în specialitate - 250 RON/specialitate;

-cotizaţia anuală a psihologilor cu drept de liberă practică - 250 RON/psiholog;

- taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării certificatului de înregistrare a formei independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică - 250 RON/analiză a dosarului;

- taxa pentru menţiuni, conform aprobarii Consiliului Colegiului la şedinţa din 28.11.2009;

- atunci când modificările se referă la specialităţi şi/sau puncte de lucru - taxa este de 125 RON;

- când se modifică sediul profesional (se schimbă certificatul de înregistrare) - taxa este de 250 RON;

- taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării avizului de funcţionare a structurii de psihologie înfiinţate în cadrul unei entităţi din sectorul public sau privat - 250 RON/analiză a dosarului;

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi înregistrarea furnizorilor de formare profesională şi a entităţilor asimilate (asociaţii, fundaţii, universităţi) - 1250 RON;

- taxa anuală pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea cursului de formare profesională continuă în specialitate, avizarea profesională a masteratelor/cursurilor postuniversitare pentru care nu se percepe de către organizator taxă de participare - 100 RON;

- taxa anuală pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea cursului de formare profesională continuă în specialitate, avizarea profesională a masteratelor/cursurilor postuniversitare pentru care se percepe de către organizator taxă de participare -300 RON;

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea manifestării cu caracter ştiinţific şi profesional, pentru care nu se percepe de către organizator taxă de participare - 100 RON;

CAPITOLUL 8. - “ Taxe şi cotizaţii ”

Condiţiile încheierii şi executării contractului de supervizare profesională presupun faptul că supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională, cu cel mult zece supervizaţi (psihologi cu drept de liberă practică în supervizare), concomitent.

Activitatea de supervizare profesională va fi desfăşurată după un program de minim două ore pe săptămână până la realizarea numărului de ore prevăzut în normele metodologice. Şi să respecte şi să aplice prevederile din actele normative în vigoare.

Procedura de acordare a dreptului de supervizare profesională se face prin completarea şi depunerea la secretariatul Comitetului director a cererii tip, de acordare a dreptului de supervizare profesională. Apoi urmează faza susţinerii interviului şi analiza cererii de acordare a dreptului de supervizare profesională, iar eliberarea atestatului se face în maxim 10 zile de la susţinerea interviului. Dreptul de supervizare se reanalizează de către comisia de specialitate la un interval de 5 ani.

- În psihologia muncii, apărării şi securităţii naţionale -

Pentru a deveni psiholog cu drept de supervizare în domeniul Apărării, Ordinii Publice şi Siguranţei Naţionale trebuie să îndeplineşti următoarele criterii: să deţii atestatul de liberă practică în domeniul vizat, să fii de asemenea psiholog specialist sau principal. În acest caz, trebuie să fii absolvit un curs postuniversitar, master sau doctorat în psihologie. Activitatea depusă trebuie să se desfăşoare atât la data solicitării dreptului, cât şi pe perioada derulării contractului de supervizare, în baza unui contract încheiat în condiţii legale, după un program de minim 8 ore lunar.

În situaţia în care psihologul supervizat desfăşoară activităţi cu caracter clasificat, supervizorul trebuie să deţină în mod obligatoriu autorizaţia de acces la informaţii clasificate, eliberată de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, de nivel cel puţin egal cu supervizatul.

Supervizorul va putea încheia contractul de supervizare profesională cu cel mult 10 supervizaţi simultan, iar la sfârşitul perioadei de supervizare care durează un an de zile, se va întocmi un raport de către supervizor, prin care va elibera sau nu atestatul de liberă practică în regim autonom celui supervizat.

Deoarece CPR oferă servicii în vederea obţinerii atestatului de liberă practică, cei interesaţi de profesarea în domeniul psihologiei vor trebui să achite anumite taxe şi cotizaţii pentru serviciile de atestare, înregistrare, autorizare, avizare şi creditare, după cum urmează:

- taxa pentru analizarea dosarului de atestare în vederea eliberării atestatului de liberă practică în specialitate - 250 RON/specialitate;

-cotizaţia anuală a psihologilor cu drept de liberă practică - 250 RON/psiholog;

- taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării certificatului de înregistrare a formei independente de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică - 250 RON/analiză a dosarului;

- taxa pentru menţiuni, conform aprobarii Consiliului Colegiului la şedinţa din 28.11.2009;

- atunci când modificările se referă la specialităţi şi/sau puncte de lucru - taxa este de 125 RON;

- când se modifică sediul profesional (se schimbă certificatul de înregistrare) - taxa este de 250 RON;

- taxa pentru analizarea dosarului în vederea eliberării avizului de funcţionare a structurii de psihologie înfiinţate în cadrul unei entităţi din sectorul public sau privat - 250 RON/analiză a dosarului;

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi înregistrarea furnizorilor de formare profesională şi a entităţilor asimilate (asociaţii, fundaţii, universităţi) - 1250 RON;

- taxa anuală pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea cursului de formare profesională continuă în specialitate, avizarea profesională a masteratelor/cursurilor postuniversitare pentru care nu se percepe de către organizator taxă de participare - 100 RON;

- taxa anuală pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea cursului de formare profesională continuă în specialitate, avizarea profesională a masteratelor/cursurilor postuniversitare pentru care se percepe de către organizator taxă de participare -300 RON;

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea manifestării cu caracter ştiinţific şi profesional, pentru care nu se percepe de către organizator taxă de participare - 100 RON;

CAPITOLUL 8. - “ Taxe şi cotizaţii ”

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea manifestării cu caracter ştiinţific şi profesional, pentru care se percepe de către organizator taxă de participare - 300 RON;

- taxa pentru eliberarea adeverinţei privind dreptul de supervizare profesională în specialitate - 100 RON/la 5 ani se reatestă calitatea de supervizor;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 1 şi 4 scale - 750 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 5 şi 10 scale - 1000 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 11 şi 15 scale - 1500 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 16 şi 20 scale - 1750 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând cu peste 20 de scale - 2000 RON;

- taxa pentru analizarea altor tipuri de metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică - 50 RON*

Cotizaţia anuală a psihologilor cu drept de liberă practică va fi achitată în două tranşe, după cum urmează:

a) tranşa I se achită până la data de 31 mai a anului în curs (125 RON);

b) tranşa a II-a se achită până la data de 31 octombrie a anului în curs (125 RON).

(*) taxa se calculează prin înmulţirea cu numărul de ore de analiză efectuat, fără a putea depăşi un număr de 40 de ore.

CAPITOLUL 9. - “ Codul deontologic ”

Ce este acest Cod deontologic? Este “cartea ta de capatâi”, un ansamblu de principii şi standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. Pe lângă valoarea sa normativă, Codul are rolul de a orienta şi regla activităţile în care noi ne angajăm ca psihologi.

Psihologii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţă umană şi această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, stătut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.

Ei trebuie să se asigure că nu participă la activităţi care lezează drepturile persoanelor, că nu violează, în timpul activităţilor psihologice, spaţiul personal al clientului fără consimţământul acestuia şi că acest consimţământ informat nu este dat în condiţii de coerciţie sau sub presiune.

Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, a familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct implicaţi. Tot aici intră şi responsabilitatea de a promova şi ajuta psihologia în dezvoltarea ei ca ştiinţă prin cercetare, transmitere şi exprimare liberă a ideilor care nu intră în conflict cu obligaţiile etice.

Psihologii vor caută să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi

profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii. El trebuie să promoveze obiectivitatea, să nu se implice în relaţii multiple (cu clienţi, subiecţi, elevi etc) care ar putea prezenta un conflict de interes şi să fie conştient de limitele lui personale şi profesionale.

PRINCIPIUL 1 – Respectarea drepturilor şi demnităţii oricărei persoane.

PRINCIPIUL 2 - Responsabilitate profesională şi personală.

PRINCIPIUL 3 -Integritate profesională.

- taxa pentru analizarea dosarului pentru avizarea şi creditarea manifestării cu caracter ştiinţific şi profesional, pentru care se percepe de către organizator taxă de participare - 300 RON;

- taxa pentru eliberarea adeverinţei privind dreptul de supervizare profesională în specialitate - 100 RON/la 5 ani se reatestă calitatea de supervizor;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 1 şi 4 scale - 750 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 5 şi 10 scale - 1000 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 11 şi 15 scale - 1500 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând între 16 şi 20 scale - 1750 RON;

- taxa pentru analizarea probelor psihologice standardizate conţinând cu peste 20 de scale - 2000 RON;

- taxa pentru analizarea altor tipuri de metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică - 50 RON*

Cotizaţia anuală a psihologilor cu drept de liberă practică va fi achitată în două tranşe, după cum urmează:

a) tranşa I se achită până la data de 31 mai a anului în curs (125 RON);

b) tranşa a II-a se achită până la data de 31 octombrie a anului în curs (125 RON).

(*) taxa se calculează prin înmulţirea cu numărul de ore de analiză efectuat, fără a putea depăşi un număr de 40 de ore.

CAPITOLUL 9. - “ Codul deontologic ”

Ce este acest Cod deontologic? Este “cartea ta de capatâi”, un ansamblu de principii şi standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. Pe lângă valoarea sa normativă, Codul are rolul de a orienta şi regla activităţile în care noi ne angajăm ca psihologi.

Psihologii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţă umană şi această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, stătut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.

Ei trebuie să se asigure că nu participă la activităţi care lezează drepturile persoanelor, că nu violează, în timpul activităţilor psihologice, spaţiul personal al clientului fără consimţământul acestuia şi că acest consimţământ informat nu este dat în condiţii de coerciţie sau sub presiune.

Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, a familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct implicaţi. Tot aici intră şi responsabilitatea de a promova şi ajuta psihologia în dezvoltarea ei ca ştiinţă prin cercetare, transmitere şi exprimare liberă a ideilor care nu intră în conflict cu obligaţiile etice.

Psihologii vor caută să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi

profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii. El trebuie să promoveze obiectivitatea, să nu se implice în relaţii multiple (cu clienţi, subiecţi, elevi etc) care ar putea prezenta un conflict de interes şi să fie conştient de limitele lui personale şi profesionale.

PRINCIPIUL 1 – Respectarea drepturilor şi demnităţii oricărei persoane.

PRINCIPIUL 2 - Responsabilitate profesională şi personală.

PRINCIPIUL 3 -Integritate profesională.

STANDARDE ETICE GENERALE

I. STANDARDE DE COMPETENȚÃ

1. Cunoaşterea competenţelor - Psihologii au obligaţia de a-şi cunoaşte foarte bine limitele de competenţă în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare şi să acţioneze în vederea formării şi practicării la standarde cât mai înalte a propriilor competenţe profesionale.

2. Servicii psihologice în acord cu competenţă - Psihologii se vor angaja numai în acele activităţi profesionale pentru care au competenţele şi atestarea necesare.

3. Prezentarea onestă a competenţei - Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenţei lor şi nu vor prezenta pregătirea sau formarea lor într-un mod care să le favorizeze nemeritat poziţia sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfăşurată.

4. Consultarea în caz de limită a competenţei - În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constată că ajung într-un impas profesional, prin depăşirea limitele de competenţă, vor consulta colegii sau supervizorul.

5. Servicii psihologice în afară competenţei - În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu există standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesională, nici specialişti atestaţi şi disponibili în acel domeniu şi totuşi psihologii sunt solicitaţi, aceştia vor depune toate eforturi pentru obţinerea unui standard minimal de competenţă. În acest caz serviciul va continua până când solicitarea încetează sau până când un specialist cu competenţă recunoscută pentru acel tip de serviciu devine disponibil.

6. Pregătirea continuă - Psihologii au obligaţia să depună permanent un efort de menţinere şi dezvoltare a competenţelor lor prin informare permanentă, programe de formare profesională de specialitate, consultări cu ceilalţi specialişti din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creşterea competenţei profesionale.

7. Obiectivitatea - Psihologii au obligaţia de a fi conştienţi de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grijă ca orice tip de activitate profesională să fie făcută cu maximă obiectivitate, evitând orice tendinţă de prezentare parţială sau cu tentă subiectivă.

8. Delegarea - Psihologii care deleagă activităţi profesionale spre angajaţi, supervizati, cercetători, asistenţi vor lua toate măsurile pentru a evita încălcarea standardelor de competenţă ale prezentului Cod.

9. Afectarea competenţei - Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să ofere în condiţii de competenţă o anumită activitate profesională, aceştia vor decide dacă trebuie să-şi limiteze, suspende sau să încheie respectiva activitate profesională.

II. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAȚIILE UMANE

1. Respect şi preocupare - În relaţiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare faţă de persoanele cu care intră în contact, căutând să nu producă acestora daune sau suferinţă, iar dacă acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

2. Evitarea hărţuirii - Psihologii nu se vor angaja într-o formă sau alta de hărţuire fie că aceasta este sexuală, emoţională, verbală sau nonverbala.

3. Evitarea abuzului - Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defăimare sau de abuz (fizic, sexual, emoţional, verbal sau spiritual) faţă de persoanele cu care vin în contact în timpul activităţii lor profesionale.

4. Evitarea relaţiei multiple - Psihologii vor evita pe cât posibil relaţiile multiple, adică relaţiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.

5. Consimţământul în caz de relaţii cu terţii - Psihologii vor clarifica natură relaţiilor multiple pentru toate părţile implicate înainte de obţinerea consimţământului, fie că oferă servicii psihologice ori conduc cercetări cu indivizi, familii, grupuri ori comunităţi la cererea sau pentru a fi utilizate de către terţi. A treia parte poate fi şcoala, instanţa judecătorească, diverse agenţii guvernamentale, companii de asigurări, poliţia ori anumite instituţii de finanţare, etc.

6. Nonexploatarea - Psihologii nu vor exploata şi nu vor profita, sub nici o formă, de persoanele faţă de care, prin profesie sau poziţie, manifestă un ascendent de autoritate (clienţi, studenţi, participanţi la cercetare, supervizati, angajaţi). Orice formă de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisă.

7. Participarea activă la decizii - Psihologii vor încuraja participarea activă la deciziile care îi afectează direct, respectând dorinţele justificate şi valorificând opiniile acestora, ori de câte ori este posibil.

8. Neintrarea în rol - Psihologii se vor abţine de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, ştiinţific, legal, profesional, financiar poate fi afectată obiectivitatea, competenţa sau eficienţa activităţii lor profesionale sau atunci când există riscul exploatării sau producerii unor daune clientului/subiectului.

9. Urgentarea consimţământului - Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic psihologii vor obţine consimţământul informat din partea tuturor persoanelor independente sau parţial dependent implicate, excepţie făcând circumstanţele în care există nevoi urgente (de ex. tentative sau acţiuni suicidare), cazuri în care psihologii vor continua să acţioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor cauta să obţină cât se poate de repede consimţământul informat.

STANDARDE ETICE GENERALE

I. STANDARDE DE COMPETENȚÃ

1. Cunoaşterea competenţelor - Psihologii au obligaţia de a-şi cunoaşte foarte bine limitele de competenţă în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare şi să acţioneze în vederea formării şi practicării la standarde cât mai înalte a propriilor competenţe profesionale.

2. Servicii psihologice în acord cu competenţă - Psihologii se vor angaja numai în acele activităţi profesionale pentru care au competenţele şi atestarea necesare.

3. Prezentarea onestă a competenţei - Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenţei lor şi nu vor prezenta pregătirea sau formarea lor într-un mod care să le favorizeze nemeritat poziţia sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfăşurată.

4. Consultarea în caz de limită a competenţei - În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constată că ajung într-un impas profesional, prin depăşirea limitele de competenţă, vor consulta colegii sau supervizorul.

5. Servicii psihologice în afară competenţei - În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu există standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesională, nici specialişti atestaţi şi disponibili în acel domeniu şi totuşi psihologii sunt solicitaţi, aceştia vor depune toate eforturi pentru obţinerea unui standard minimal de competenţă. În acest caz serviciul va continua până când solicitarea încetează sau până când un specialist cu competenţă recunoscută pentru acel tip de serviciu devine disponibil.

6. Pregătirea continuă - Psihologii au obligaţia să depună permanent un efort de menţinere şi dezvoltare a competenţelor lor prin informare permanentă, programe de formare profesională de specialitate, consultări cu ceilalţi specialişti din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creşterea competenţei profesionale.

7. Obiectivitatea - Psihologii au obligaţia de a fi conştienţi de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grijă ca orice tip de activitate profesională să fie făcută cu maximă obiectivitate, evitând orice tendinţă de prezentare parţială sau cu tentă subiectivă.

8. Delegarea - Psihologii care deleagă activităţi profesionale spre angajaţi, supervizati, cercetători, asistenţi vor lua toate măsurile pentru a evita încălcarea standardelor de competenţă ale prezentului Cod.

9. Afectarea competenţei - Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să ofere în condiţii de competenţă o anumită activitate profesională, aceştia vor decide dacă trebuie să-şi limiteze, suspende sau să încheie respectiva activitate profesională.

II. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAȚIILE UMANE

1. Respect şi preocupare - În relaţiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare faţă de persoanele cu care intră în contact, căutând să nu producă acestora daune sau suferinţă, iar dacă acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.

2. Evitarea hărţuirii - Psihologii nu se vor angaja într-o formă sau alta de hărţuire fie că aceasta este sexuală, emoţională, verbală sau nonverbala.

3. Evitarea abuzului - Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defăimare sau de abuz (fizic, sexual, emoţional, verbal sau spiritual) faţă de persoanele cu care vin în contact în timpul activităţii lor profesionale.

4. Evitarea relaţiei multiple - Psihologii vor evita pe cât posibil relaţiile multiple, adică relaţiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.

5. Consimţământul în caz de relaţii cu terţii - Psihologii vor clarifica natură relaţiilor multiple pentru toate părţile implicate înainte de obţinerea consimţământului, fie că oferă servicii psihologice ori conduc cercetări cu indivizi, familii, grupuri ori comunităţi la cererea sau pentru a fi utilizate de către terţi. A treia parte poate fi şcoala, instanţa judecătorească, diverse agenţii guvernamentale, companii de asigurări, poliţia ori anumite instituţii de finanţare, etc.

6. Nonexploatarea - Psihologii nu vor exploata şi nu vor profita, sub nici o formă, de persoanele faţă de care, prin profesie sau poziţie, manifestă un ascendent de autoritate (clienţi, studenţi, participanţi la cercetare, supervizati, angajaţi). Orice formă de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisă.

7. Participarea activă la decizii - Psihologii vor încuraja participarea activă la deciziile care îi afectează direct, respectând dorinţele justificate şi valorificând opiniile acestora, ori de câte ori este posibil.

8. Neintrarea în rol - Psihologii se vor abţine de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, ştiinţific, legal, profesional, financiar poate fi afectată obiectivitatea, competenţa sau eficienţa activităţii lor profesionale sau atunci când există riscul exploatării sau producerii unor daune clientului/subiectului.

9. Urgentarea consimţământului - Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic psihologii vor obţine consimţământul informat din partea tuturor persoanelor independente sau parţial dependent implicate, excepţie făcând circumstanţele în care există nevoi urgente (de ex. tentative sau acţiuni suicidare), cazuri în care psihologii vor continua să acţioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor cauta să obţină cât se poate de repede consimţământul informat.

10. Asigurarea consimţământului - Psihologii se vor asigura ca în procesul de obţinere a consimţământului informat toate informaţiile despre demersul psihologic, precum şi cele despre modul în care se pot retrage în orice etapă a activităţii psihologice, vor fi oferite clienţilor, fără a suferi vreun prejudiciu.

11. Delegarea de consimţământ - În cazul în care, persoana care urmează să beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, se acceptă obţinerea acestuia de la o persoană apropiată acesteia care poate să-i apere interesele în mod legal sau de la o persoană autorizata care, conform legii, este în măsură să o reprezinte.

12. Continuitatea serviciului - Dacă din motive de boală sau datorită unor evenimente survenite în viaţă psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune condiţii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenţă necesară şi pe cât posibil cu consimţământul clientului.

13. Dreptul la opoziţie - Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă, psihologul acţionează respectând dreptul clientului de a refuza sau a sista serviciul psihologic.

III. STANDARDE DE CONFIDENȚIALITATE

1. Întreruperea serviciului din motive de confidenţialitate - Atunci când din motive bine întemeiate, psihologul nu mai poate păstra confidenţialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.

2. Protejarea confidenţialităţii - Divulgarea, de către psihologi, a unor informaţii care le-au fost încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în virtutea profesiei, este interzisă, excepţie făcând situaţiile prevăzute de lege.

3. Limitele confidenţialităţii - Înainte de primirea consimţământului, psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidenţialităţii şi condiţiile în care aceasta poate fi încălcată, precum şi asupra posibilei utilizări a informaţiilor rezultate în urma activităţii sale.

4. Dezvăluirea de informaţii - Psihologii pot împărtăşi informaţiile confidenţiale cu alţii numai cu consimţământul celor vizaţi ori de o aşa manieră încât cei vizaţi să nu poată fi identificaţi, excepţie făcând situaţiile justificate de lege sau în circumstanţe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.

5. Confidenţialitatea de colaborare - În cazul în care cu acelaşi client lucrează doi psihologi în acelaşi timp, aceştia vor colabora pe cât posibil, fără restricţii de confidenţialitate, excepţie făcând situaţia în care există o opoziţie clară din partea clientului în acest sens.

6. Utilizarea informaţiilor - Rezultatele, documentările şi notiţele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.

7. Confidenţialitatea faţă de terţi - În cazul în care există terţi implicaţi în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părţile implicate limitele confidenţialităţii, condiţiile de păstrare a confidenţialităţii şi nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terţă parte în dezvăluirea de informaţii confidenţiale, decât în condiţiile respectării legi şi limitelor confidenţialităţii.

IV. STANDARDE DE CONDUITÃ COLEGIALÃ

1. Conduita colegială - Psihologii vor manifesta faţă de colegii lor de profesie, onestitate, corectitudine, şi solidaritate, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale.

2. Respect - Psihologii vor manifesta respect faţă de colegii lor de profesie şi nu vor exprima critici nefondate şi etichetări la adresa activităţii lor profesionale.

3. Evitarea denigrării - Psihologii nu vor acţiona, sub nici o formă, în manieră denigratoare la adresa colegilor de profesie şi nu vor împiedica clienţii să beneficieze de serviciile lor, dacă nu există un motiv serios şi cu implicaţii etice în acest sens.

4. Responsabilitate profesională - Atunci când există o intenţie justificată de încetare a serviciului psihologic oferit clientului şi de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menţine un contact suportiv şi responsabil faţă de clienţi până când acel coleg îşi asumă continuarea serviciului în cauza.

5. Autosesizarea - În cazul în care psihologii constată că există abateri ale unui coleg de la normele prezentului Cod, vor semnala amiabil abaterea constatată acestuia şi se vor adresa Comisiei de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România doar în cazul în care comportamentul non-etic persistă.

6. Sprijinul colegial - Psihologii vor caută să sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor în limita disponibilităţilor participative şi a timpului disponibil.

10. Asigurarea consimţământului - Psihologii se vor asigura ca în procesul de obţinere a consimţământului informat toate informaţiile despre demersul psihologic, precum şi cele despre modul în care se pot retrage în orice etapă a activităţii psihologice, vor fi oferite clienţilor, fără a suferi vreun prejudiciu.

11. Delegarea de consimţământ - În cazul în care, persoana care urmează să beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, se acceptă obţinerea acestuia de la o persoană apropiată acesteia care poate să-i apere interesele în mod legal sau de la o persoană autorizata care, conform legii, este în măsură să o reprezinte.

12. Continuitatea serviciului - Dacă din motive de boală sau datorită unor evenimente survenite în viaţă psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune condiţii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenţă necesară şi pe cât posibil cu consimţământul clientului.

13. Dreptul la opoziţie - Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă, psihologul acţionează respectând dreptul clientului de a refuza sau a sista serviciul psihologic.

III. STANDARDE DE CONFIDENȚIALITATE

1. Întreruperea serviciului din motive de confidenţialitate - Atunci când din motive bine întemeiate, psihologul nu mai poate păstra confidenţialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.

2. Protejarea confidenţialităţii - Divulgarea, de către psihologi, a unor informaţii care le-au fost încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în virtutea profesiei, este interzisă, excepţie făcând situaţiile prevăzute de lege.

3. Limitele confidenţialităţii - Înainte de primirea consimţământului, psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidenţialităţii şi condiţiile în care aceasta poate fi încălcată, precum şi asupra posibilei utilizări a informaţiilor rezultate în urma activităţii sale.

4. Dezvăluirea de informaţii - Psihologii pot împărtăşi informaţiile confidenţiale cu alţii numai cu consimţământul celor vizaţi ori de o aşa manieră încât cei vizaţi să nu poată fi identificaţi, excepţie făcând situaţiile justificate de lege sau în circumstanţe de iminentă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.

5. Confidenţialitatea de colaborare - În cazul în care cu acelaşi client lucrează doi psihologi în acelaşi timp, aceştia vor colabora pe cât posibil, fără restricţii de confidenţialitate, excepţie făcând situaţia în care există o opoziţie clară din partea clientului în acest sens.

6. Utilizarea informaţiilor - Rezultatele, documentările şi notiţele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.

7. Confidenţialitatea faţă de terţi - În cazul în care există terţi implicaţi în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părţile implicate limitele confidenţialităţii, condiţiile de păstrare a confidenţialităţii şi nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terţă parte în dezvăluirea de informaţii confidenţiale, decât în condiţiile respectării legi şi limitelor confidenţialităţii.

IV. STANDARDE DE CONDUITÃ COLEGIALÃ

1. Conduita colegială - Psihologii vor manifesta faţă de colegii lor de profesie, onestitate, corectitudine, şi solidaritate, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale.

2. Respect - Psihologii vor manifesta respect faţă de colegii lor de profesie şi nu vor exprima critici nefondate şi etichetări la adresa activităţii lor profesionale.

3. Evitarea denigrării - Psihologii nu vor acţiona, sub nici o formă, în manieră denigratoare la adresa colegilor de profesie şi nu vor împiedica clienţii să beneficieze de serviciile lor, dacă nu există un motiv serios şi cu implicaţii etice în acest sens.

4. Responsabilitate profesională - Atunci când există o intenţie justificată de încetare a serviciului psihologic oferit clientului şi de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menţine un contact suportiv şi responsabil faţă de clienţi până când acel coleg îşi asumă continuarea serviciului în cauza.

5. Autosesizarea - În cazul în care psihologii constată că există abateri ale unui coleg de la normele prezentului Cod, vor semnala amiabil abaterea constatată acestuia şi se vor adresa Comisiei de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România doar în cazul în care comportamentul non-etic persistă.

6. Sprijinul colegial - Psihologii vor caută să sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor în limita disponibilităţilor participative şi a timpului disponibil.

7. Concurenţă neloială - Sunt interzise şi se consideră concurenţă neloială următoarele: tentativă sau acţiunea de atragere sau deturnare de clienţi, prin denigrarea sau discreditarea altui psiholog; practicarea unor onorarii subevaluate în mod intenţionat având cunoştinţă de oferta anterioară a altui psiholog; folosirea unei funcţii publice pe care psihologul o deţine în scopul atragerii de clienţi în interes propriu; preluarea unui contract pe care un alt psiholog l-a denunţat în temeiul prevederilor prezentului Cod; furnizarea de date false privind competenţa şi/sau atestarea profesională în scopul de a-l induce în eroare pe beneficiar.

V. STANDARDE DE ÎNREGISTRARE,

PRELUCRARE ŞI PÃSTRARE A DATELOR

1. Obţinerea permisiunii - Psihologii trebuie să obţină permisiunea clienţilor/subiecţilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.

2. Păstrarea datelor - Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit şi vor lua toate măsurile pentru a proteja aceste informaţii.

3. Protejarea datelor - Psihologii au datoria să arhiveze în condiţii de siguranţă datele şi informaţiile obţinute în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

4. Transferul datelor - Datele colectate, înregistrate pot fi transferate către psihologii care preiau clienţii, consultate şi utilizate de colegi de profesie, indiferent de forma de atestare, dacă persoanele vizate şi-au dat în mod neechivoc consimţământul, iar acest consimţământ nu a fost retras.

5. Distrugerea datelor - La expirarea termenului de păstrare, dacă psihologul renunţă la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrări sau dacă acesta se pensionează, va cauta să distrugă înregistrările respective. În situaţia suspendării sau încetării dreptului de liberă practică datele vor fi distruse, dacă nu se impune transferarea lor.

VI. STANDARDE DE ONORARII ŞI TAXE

1. Dreptul la onorarii - Pentru orice serviciu profesional oferit de psihologi, aceştia au dreptul să primească onorarii sau salarii negociate în mod liber cu beneficiarul sau cu o terţă parte.

2. Acordul pentru onorariu - Psihologii vor cauta să stabilească, de comun acord cu beneficiarul serviciului oferit, care este valoarea şi modalitatea de percepere a onorariului în condiţiile legilor în vigoare.

3. Renegocierea - Dacă din motive justificate, serviciul oferit necesită restrângeri şi limitări, acordul iniţial va fi renegociat cât mai curând posibil. Psihologii îşi rezervă dreptul de a modifică valoarea onorariului în funcţie de situaţiile obiective noi apărute, cu notificarea prealabilă.

4. Remunerarea prin terţi - Dacă psihologul oferă un serviciu (consultanţă, administrativ, clinic etc.) în care onorariul nu se percepe de la beneficiar, ci revine sub formă unei remunerări de la o a treia parte, remunerarea se va face, pe cât posibil, pentru serviciul oferit şi nu pe alte criterii specifice acestor terţi (diverse instituţii).

5. Limitele onorariului - Onorariul fixat (în acord cu tariful minimal stabilit de Colegiu în domeniul respectiv) va depinde de calitatea serviciului oferit şi competenţele profesionale ale psihologului, însă psihologii vor avea grijă să nu ceară un onorariu disproporţionat faţă de valoarea serviciului oferit. Psihologii nu vor exploata beneficiarii serviciilor lor şi vor explicita, dacă e cazul, valoarea onorariului stabilit.

VII. STANDARDE PENTRU DECLARAȚII PUBLICE ŞI RECLAMÃ

1. Onestitatea în reclamă - Psihologii îşi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizări, evitând promovarea unor realizări profesional fals sau exagerat şi cu condiţia să nu pună în cauză activitatea unui coleg de profesie.

2. Responsabilităţi de reclamă - Psihologii îşi vor păstra responsabilitatea profesională pentru orice mesaje de promovare realizate de persoane angajate în acest scop, nu vor oferi remunerări pentru a li se face publicitate în cadrul programelor de ştiri şi orice publicitate făcută activităţii unui psiholog trebuie să fie explicită şi identificată ca atare.

7. Concurenţă neloială - Sunt interzise şi se consideră concurenţă neloială următoarele: tentativă sau acţiunea de atragere sau deturnare de clienţi, prin denigrarea sau discreditarea altui psiholog; practicarea unor onorarii subevaluate în mod intenţionat având cunoştinţă de oferta anterioară a altui psiholog; folosirea unei funcţii publice pe care psihologul o deţine în scopul atragerii de clienţi în interes propriu; preluarea unui contract pe care un alt psiholog l-a denunţat în temeiul prevederilor prezentului Cod; furnizarea de date false privind competenţa şi/sau atestarea profesională în scopul de a-l induce în eroare pe beneficiar.

V. STANDARDE DE ÎNREGISTRARE,

PRELUCRARE ŞI PÃSTRARE A DATELOR

1. Obţinerea permisiunii - Psihologii trebuie să obţină permisiunea clienţilor/subiecţilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.

2. Păstrarea datelor - Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit şi vor lua toate măsurile pentru a proteja aceste informaţii.

3. Protejarea datelor - Psihologii au datoria să arhiveze în condiţii de siguranţă datele şi informaţiile obţinute în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

4. Transferul datelor - Datele colectate, înregistrate pot fi transferate către psihologii care preiau clienţii, consultate şi utilizate de colegi de profesie, indiferent de forma de atestare, dacă persoanele vizate şi-au dat în mod neechivoc consimţământul, iar acest consimţământ nu a fost retras.

5. Distrugerea datelor - La expirarea termenului de păstrare, dacă psihologul renunţă la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrări sau dacă acesta se pensionează, va cauta să distrugă înregistrările respective. În situaţia suspendării sau încetării dreptului de liberă practică datele vor fi distruse, dacă nu se impune transferarea lor.

VI. STANDARDE DE ONORARII ŞI TAXE

1. Dreptul la onorarii - Pentru orice serviciu profesional oferit de psihologi, aceştia au dreptul să primească onorarii sau salarii negociate în mod liber cu beneficiarul sau cu o terţă parte.

2. Acordul pentru onorariu - Psihologii vor cauta să stabilească, de comun acord cu beneficiarul serviciului oferit, care este valoarea şi modalitatea de percepere a onorariului în condiţiile legilor în vigoare.

3. Renegocierea - Dacă din motive justificate, serviciul oferit necesită restrângeri şi limitări, acordul iniţial va fi renegociat cât mai curând posibil. Psihologii îşi rezervă dreptul de a modifică valoarea onorariului în funcţie de situaţiile obiective noi apărute, cu notificarea prealabilă.

4. Remunerarea prin terţi - Dacă psihologul oferă un serviciu (consultanţă, administrativ, clinic etc.) în care onorariul nu se percepe de la beneficiar, ci revine sub formă unei remunerări de la o a treia parte, remunerarea se va face, pe cât posibil, pentru serviciul oferit şi nu pe alte criterii specifice acestor terţi (diverse instituţii).

5. Limitele onorariului - Onorariul fixat (în acord cu tariful minimal stabilit de Colegiu în domeniul respectiv) va depinde de calitatea serviciului oferit şi competenţele profesionale ale psihologului, însă psihologii vor avea grijă să nu ceară un onorariu disproporţionat faţă de valoarea serviciului oferit. Psihologii nu vor exploata beneficiarii serviciilor lor şi vor explicita, dacă e cazul, valoarea onorariului stabilit.

VII. STANDARDE PENTRU DECLARAȚII PUBLICE ŞI RECLAMÃ

1. Onestitatea în reclamă - Psihologii îşi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizări, evitând promovarea unor realizări profesional fals sau exagerat şi cu condiţia să nu pună în cauză activitatea unui coleg de profesie.

2. Responsabilităţi de reclamă - Psihologii îşi vor păstra responsabilitatea profesională pentru orice mesaje de promovare realizate de persoane angajate în acest scop, nu vor oferi remunerări pentru a li se face publicitate în cadrul programelor de ştiri şi orice publicitate făcută activităţii unui psiholog trebuie să fie explicită şi identificată ca atare.

3. Reprezentarea în declaraţii - Psihologii vor clarifica dacă acţionează ca simpli cetăţeni, ca membri ai unor organizaţii sau grupuri specifice, atunci când dau declaraţii sau când sunt implicaţi în activităţi publice.

4. Declaraţii publice - Atunci când psihologii oferă informaţii, exprimă puncte de vedere pe teme profesionale şi fac declaraţii publice prin mijloace de informare în masă, publicaţii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura că acestea se înscriu în limitele competenţelor profesionale şi nu contravin prevederilor prezentului Cod.

5. Situaţii publice - Psihologii îşi asumă responsabilitatea deplină pentru apariţia lor publică, care trebuie să fie în acord cu principile şi standardele din prezentul Cod.

STANDARDE SPECIFICE

I. EDUCAŢIE ŞI FORMARE

1. Calitatea ofertei educaţionale şi formative - Psihologii vor manifesta preocupare faţă de programele educaţionale şi cele de formare profesională, asigurându-se că acestea furnizează cunoştinţele şi experienţa necesare şi suficiente pentru pregătirea studenţilor şi supervizaţilor la standarde corespunzătoare atestărilor, diplomelor sau gradelor academice/profesionale care urmează să fie obţinute.

2. Transparenţa - Psihologii care răspund de programele educaţionale sau de formare se vor asigura că există o descriere recentă şi precisă a acestora: obiective, conţinut, beneficii şi obligaţiile care trebuie îndeplinite pentru absolvirea programului, inclusiv modalităţile de evaluare şi taxe.

3. Responsabilitate educaţională - Psihologii se vor asigura că programele cursurilor acoperă tematica propusă, că informaţia este prezentată cu acurateţe, că există modalităţi adecvate de evaluare a progresului şi că tipurile de experienţe descrise la curs sunt relevante.

4. Protecţia informaţiilor personale nenecesare - Psihologii nu vor cere studenţilor sau celor supervizaţi să dezvăluie informaţii nenecesare în activităţile de curs sau în cadrul unor programe de formare profesională/supervizare.

5. Relaţii sexuale - Psihologii nu vor întreţine relaţii sexuale cu studenţii, cursanţii sau supervizaţii.

6. Abuzul de autoritate - Fiind conştienţi de influenţa pe care o au ca profesori sau coordonatori asupra elevilor, studenţilor, participanţilor la cursuri, celor aflaţi în supervizare, psihologii nu vor face abuz de autoritatea lor şi nu vor umili sau ameninţa în nici un fel integritatea sau imaginea de sine a elevilor, studenţilor, supervizaţilor.

7. Calificări speciale - Psihologii nu vor forma persoane care nu au absolvit o formă de învăţământ superior, nu au specializare, experienţă de lucru sau orice altă dovadă de calificare atunci când formarea vizează folosirea metodelor sau tehnicilor speciale.

II. TERAPIE ŞI CONSILIERE

1. Informarea clientului - În obţinerea consimţământului informat din partea clienţilor, psihologii vor informa în prealabil clientul cu privire la toate detaliile demersului psihologic şi vor da curs oricărei alte cereri de informare solicitată de client în acest sens. Dacă terapeutul se află încă în supervizare, dar poate desfăşura în mod legal şi profesional activitatea terapeutică pentru care se află în supervizare, va aduce la cunoştinţa clientului acest lucru cât mai curând posibil.

2. Consimţământul pentru dezvăluire - În cazul şedinţelor de terapie sau consiliere, înregistrările pot fi transferate şi spre cei care preiau clienţii respectivi, putând avea acces la acestea atât colegii de profesie cât şi supervizaţii ce se află într-un proces de formare terapeutică, dar numai cu consimţământul dat în prealabil de cei vizaţi în acele înregistrări.

3. Intimitatea relaţiei profesionale - Clienţii vor beneficia de servicii de consultanţă, consiliere sau terapie din partea psihologilor fără prezenţa unor terţi, această fiind permisă numai dacă există un acord în acest sens.

4. Precizarea clientului - Atunci când în procesul terapeutic sunt implicaţi, fie partenerul de viaţă, fie alţi membrii de familie, psihologii vor clarifica de la început cine este clientul: o anumită persoană, relaţia de cuplu, familia. Psihologii vor preciza de asemenea care sunt limitele confidenţialităţii.

5. Precizări suplimentare în terapia de grup - În cadrul terapiei de grup psihologii vor preciza regulile de grup, rolurile şi responsabilităţile ce revin tuturor participanţilor şi de asemenea limitele confidenţialităţii.

6. Analiză ofertei de serviciu complex - În cazul în care clienţii primesc deja servicii psihologice şi de la alţi psihologi sau de la alţi specialişti din alte domenii, psihologul va examina posibilitatea angajării sale într-o relaţie terapeutică. Psihologul va discuta cu clientul eventualele limitări înainte de obţinerea consimţământului.

3. Reprezentarea în declaraţii - Psihologii vor clarifica dacă acţionează ca simpli cetăţeni, ca membri ai unor organizaţii sau grupuri specifice, atunci când dau declaraţii sau când sunt implicaţi în activităţi publice.

4. Declaraţii publice - Atunci când psihologii oferă informaţii, exprimă puncte de vedere pe teme profesionale şi fac declaraţii publice prin mijloace de informare în masă, publicaţii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura că acestea se înscriu în limitele competenţelor profesionale şi nu contravin prevederilor prezentului Cod.

5. Situaţii publice - Psihologii îşi asumă responsabilitatea deplină pentru apariţia lor publică, care trebuie să fie în acord cu principile şi standardele din prezentul Cod.

STANDARDE SPECIFICE

I. EDUCAŢIE ŞI FORMARE

1. Calitatea ofertei educaţionale şi formative - Psihologii vor manifesta preocupare faţă de programele educaţionale şi cele de formare profesională, asigurându-se că acestea furnizează cunoştinţele şi experienţa necesare şi suficiente pentru pregătirea studenţilor şi supervizaţilor la standarde corespunzătoare atestărilor, diplomelor sau gradelor academice/profesionale care urmează să fie obţinute.

2. Transparenţa - Psihologii care răspund de programele educaţionale sau de formare se vor asigura că există o descriere recentă şi precisă a acestora: obiective, conţinut, beneficii şi obligaţiile care trebuie îndeplinite pentru absolvirea programului, inclusiv modalităţile de evaluare şi taxe.

3. Responsabilitate educaţională - Psihologii se vor asigura că programele cursurilor acoperă tematica propusă, că informaţia este prezentată cu acurateţe, că există modalităţi adecvate de evaluare a progresului şi că tipurile de experienţe descrise la curs sunt relevante.

4. Protecţia informaţiilor personale nenecesare - Psihologii nu vor cere studenţilor sau celor supervizaţi să dezvăluie informaţii nenecesare în activităţile de curs sau în cadrul unor programe de formare profesională/supervizare.

5. Relaţii sexuale - Psihologii nu vor întreţine relaţii sexuale cu studenţii, cursanţii sau supervizaţii.

6. Abuzul de autoritate - Fiind conştienţi de influenţa pe care o au ca profesori sau coordonatori asupra elevilor, studenţilor, participanţilor la cursuri, celor aflaţi în supervizare, psihologii nu vor face abuz de autoritatea lor şi nu vor umili sau ameninţa în nici un fel integritatea sau imaginea de sine a elevilor, studenţilor, supervizaţilor.

7. Calificări speciale - Psihologii nu vor forma persoane care nu au absolvit o formă de învăţământ superior, nu au specializare, experienţă de lucru sau orice altă dovadă de calificare atunci când formarea vizează folosirea metodelor sau tehnicilor speciale.

II. TERAPIE ŞI CONSILIERE

1. Informarea clientului - În obţinerea consimţământului informat din partea clienţilor, psihologii vor informa în prealabil clientul cu privire la toate detaliile demersului psihologic şi vor da curs oricărei alte cereri de informare solicitată de client în acest sens. Dacă terapeutul se află încă în supervizare, dar poate desfăşura în mod legal şi profesional activitatea terapeutică pentru care se află în supervizare, va aduce la cunoştinţa clientului acest lucru cât mai curând posibil.

2. Consimţământul pentru dezvăluire - În cazul şedinţelor de terapie sau consiliere, înregistrările pot fi transferate şi spre cei care preiau clienţii respectivi, putând avea acces la acestea atât colegii de profesie cât şi supervizaţii ce se află într-un proces de formare terapeutică, dar numai cu consimţământul dat în prealabil de cei vizaţi în acele înregistrări.

3. Intimitatea relaţiei profesionale - Clienţii vor beneficia de servicii de consultanţă, consiliere sau terapie din partea psihologilor fără prezenţa unor terţi, această fiind permisă numai dacă există un acord în acest sens.

4. Precizarea clientului - Atunci când în procesul terapeutic sunt implicaţi, fie partenerul de viaţă, fie alţi membrii de familie, psihologii vor clarifica de la început cine este clientul: o anumită persoană, relaţia de cuplu, familia. Psihologii vor preciza de asemenea care sunt limitele confidenţialităţii.

5. Precizări suplimentare în terapia de grup - În cadrul terapiei de grup psihologii vor preciza regulile de grup, rolurile şi responsabilităţile ce revin tuturor participanţilor şi de asemenea limitele confidenţialităţii.

6. Analiză ofertei de serviciu complex - În cazul în care clienţii primesc deja servicii psihologice şi de la alţi psihologi sau de la alţi specialişti din alte domenii, psihologul va examina posibilitatea angajării sale într-o relaţie terapeutică. Psihologul va discuta cu clientul eventualele limitări înainte de obţinerea consimţământului.

7. Intimitatea sexuală cu clienţii sau apropiaţi ai acestora - Psihologii nu se vor angaja în relaţii de intimitate sexuală cu clienţii lor, cu persoanele despre care ştiu că se află în relaţii apropiate cu clienţii şi nici nu vor încheia terapia pentru a nu intra sub incidenţa acestui standard.

8. Terapia cu parteneri sexuali - Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.

9. Relaţia sexuală cu foştii clienţi - Psihologii nu se vor angaja sub nici o formă în relaţii de intimitate sexuală cu foştii clienţi pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la încheierea terapiei sau a oricărei relaţii profesionale subsecvente.

10. Încheierea terapiei din lipsă de beneficii - Psihologii vor încheia orice formă de terapie cu clienţii lor dacă există evidenţe clare că aceştia nu mai au nici un beneficiu prin continuarea terapiei sau cazul în care continuarea acesteia poate produce daune clienţilor.

11. Încheierea terapiei din alte motive - Psihologii vor încheia terapia dacă clientul intră într-o relaţie cu o persoană unde apare riscul unei relaţii multiple, dacă există o agresiune din partea clientului asupra terapeutului sau dacă există o solicitare clară în acest sens din partea clientului .

12. Întreruperea şi continuarea terapiei - Dacă din motive de boală sau de indisponibilitate a psihologului terapia trebuie întreruptă pentru o perioadă mai lungă de timp, acesta va cauta să-i ofere clientului o posibilitate de continuare a terapiei cu un alt coleg psiholog care are disponibilitatea şi competenţa necesară continuării terapiei şi care va putea fi informat cu privire la stadiul în care se află terapia, cu consimţământul clientului.

13. Continuarea terapiei cu un alt terapeut - Psihologul care preia un client va examina cu atenţie conţinutul demersului, potenţialul de risc, beneficiile, iar dacă e nevoie poate consulta pe cei ce au fost implicaţi în procesul teraputic şi abia apoi va decide modalităţile de continuare a terapiei.

III. EVALUARE ŞI DIAGNOZĂ

1. Prezentarea caracteristicilor psihologice - Psihologii vor oferi informaţii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susţină ştiinţific şi metodologic afirmaţiile şi concluziile lor, precizând limitele afirmaţiilor, concluziilor şi recomandărilor lor.

2. Condiţii de utilizare a instrumentelor - Psihologii vor utiliza (administra, scora, interpreta) metodele şi tehnicile de evaluare în strictă conformitate cu normele instituite în acest sens de Colegiu. Psihologii vor respecta de asemenea legislaţia în vigoare cu privire la drepturile de autor şi de proprietate intelectuală pentru instrumentele de evaluare folosite.

3. Consimţământul pentru evaluare/diagnoză - Psihologii vor obţine consimţământul informat pentru serviciile de evaluare în orice situaţie, cu excepţia cazului în care acestea sunt cerute de lege sau de reglementările în vigoare sau atunci când testarea este o activitate educaţională, instituţională sau organizaţionala prevăzută de reglementări interne.

4. Datele de evaluare/diagnoză - Psihologii vor oferi datele obţinute, sub formă de rezultate clientului şi, dacă e cazul, unor terţi numai cu consimţământul clientului, sau fără acordul acestuia în situaţiile prevăzute de reglementările în vigoare. Psihologii vor evita să facă publice datele obţinute, protejând clientul de orice formă de exploatare, abuz şi prevenind devalorizarea datelor de evaluare/diagnoză.

5. Construcţia de instrumente - Psihologii care construiesc sau adaptează teste şi alte instrumente de măsurare vor folosi proceduri în acord cu normele instituite de Colegiu.

6. Interpretarea rezultatelor - În interpretarea rezultatelor evaluării, psihologii vor lua în considerare scopul evaluării, precum şi numeroşi alţi factori, abilităţile de testare şi caracteristicile persoanei evaluate (caracteristici situaţionale, personale, lingvistice şi culturale) care pot afecta judecăţile sau care pot reduce acurateţea intepretărilor.

7. Calificarea în testare - Psihologii nu vor promova/ încuraja folosirea tehnicilor de evaluare psihologică de către persoane necalificate şi neautorizate, decât în cadrul unei formari în care există o supervizare adecvată.

8. Actualitatea evaluării - Psihologii nu îşi vor baza deciziile sau recomandările pe teste depăşite/învechite, pe date care nu mai sunt folositoare pentru scopul curent sau care nu corespund normelor de avizare ale metodelor şi tehnicilor de evaluare stabilite de Colegiu.

9. Responsabilitatea administrării instrumentelor - Psihologii care oferă servicii psihologice de evaluare altor profesionişti vor prezenaa cu acurateţe scopul, normele, validitatea, fidelitatea şi aplicarea fiecărei proceduri, precum şi orice altă calitate a acestora. Psihologii îşi vor menţine responsabilitatea pentru aplicarea, interpretarea şi folosirea adecvată a instrumentelor de evaluare.

10. Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluaţi - Indiferent dacă cotarea şi interpretarea sunt făcute de psihologi, angajaţi ai acestora sau asistenţi sau prin modalităţi automate/computerizate, psihologii vor oferi persoanei evaluate sau reprezentantului acesteia explicaţiile necesare înţelegerii rezultatelor, acest fapt fiind adus la cunoştinţă persoanei evaluate înaintea începerii evaluării.

7. Intimitatea sexuală cu clienţii sau apropiaţi ai acestora - Psihologii nu se vor angaja în relaţii de intimitate sexuală cu clienţii lor, cu persoanele despre care ştiu că se află în relaţii apropiate cu clienţii şi nici nu vor încheia terapia pentru a nu intra sub incidenţa acestui standard.

8. Terapia cu parteneri sexuali - Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.

9. Relaţia sexuală cu foştii clienţi - Psihologii nu se vor angaja sub nici o formă în relaţii de intimitate sexuală cu foştii clienţi pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la încheierea terapiei sau a oricărei relaţii profesionale subsecvente.

10. Încheierea terapiei din lipsă de beneficii - Psihologii vor încheia orice formă de terapie cu clienţii lor dacă există evidenţe clare că aceştia nu mai au nici un beneficiu prin continuarea terapiei sau cazul în care continuarea acesteia poate produce daune clienţilor.

11. Încheierea terapiei din alte motive - Psihologii vor încheia terapia dacă clientul intră într-o relaţie cu o persoană unde apare riscul unei relaţii multiple, dacă există o agresiune din partea clientului asupra terapeutului sau dacă există o solicitare clară în acest sens din partea clientului .

12. Întreruperea şi continuarea terapiei - Dacă din motive de boală sau de indisponibilitate a psihologului terapia trebuie întreruptă pentru o perioadă mai lungă de timp, acesta va cauta să-i ofere clientului o posibilitate de continuare a terapiei cu un alt coleg psiholog care are disponibilitatea şi competenţa necesară continuării terapiei şi care va putea fi informat cu privire la stadiul în care se află terapia, cu consimţământul clientului.

13. Continuarea terapiei cu un alt terapeut - Psihologul care preia un client va examina cu atenţie conţinutul demersului, potenţialul de risc, beneficiile, iar dacă e nevoie poate consulta pe cei ce au fost implicaţi în procesul teraputic şi abia apoi va decide modalităţile de continuare a terapiei.

III. EVALUARE ŞI DIAGNOZĂ

1. Prezentarea caracteristicilor psihologice - Psihologii vor oferi informaţii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susţină ştiinţific şi metodologic afirmaţiile şi concluziile lor, precizând limitele afirmaţiilor, concluziilor şi recomandărilor lor.

2. Condiţii de utilizare a instrumentelor - Psihologii vor utiliza (administra, scora, interpreta) metodele şi tehnicile de evaluare în strictă conformitate cu normele instituite în acest sens de Colegiu. Psihologii vor respecta de asemenea legislaţia în vigoare cu privire la drepturile de autor şi de proprietate intelectuală pentru instrumentele de evaluare folosite.

3. Consimţământul pentru evaluare/diagnoză - Psihologii vor obţine consimţământul informat pentru serviciile de evaluare în orice situaţie, cu excepţia cazului în care acestea sunt cerute de lege sau de reglementările în vigoare sau atunci când testarea este o activitate educaţională, instituţională sau organizaţionala prevăzută de reglementări interne.

4. Datele de evaluare/diagnoză - Psihologii vor oferi datele obţinute, sub formă de rezultate clientului şi, dacă e cazul, unor terţi numai cu consimţământul clientului, sau fără acordul acestuia în situaţiile prevăzute de reglementările în vigoare. Psihologii vor evita să facă publice datele obţinute, protejând clientul de orice formă de exploatare, abuz şi prevenind devalorizarea datelor de evaluare/diagnoză.

5. Construcţia de instrumente - Psihologii care construiesc sau adaptează teste şi alte instrumente de măsurare vor folosi proceduri în acord cu normele instituite de Colegiu.

6. Interpretarea rezultatelor - În interpretarea rezultatelor evaluării, psihologii vor lua în considerare scopul evaluării, precum şi numeroşi alţi factori, abilităţile de testare şi caracteristicile persoanei evaluate (caracteristici situaţionale, personale, lingvistice şi culturale) care pot afecta judecăţile sau care pot reduce acurateţea intepretărilor.

7. Calificarea în testare - Psihologii nu vor promova/ încuraja folosirea tehnicilor de evaluare psihologică de către persoane necalificate şi neautorizate, decât în cadrul unei formari în care există o supervizare adecvată.

8. Actualitatea evaluării - Psihologii nu îşi vor baza deciziile sau recomandările pe teste depăşite/învechite, pe date care nu mai sunt folositoare pentru scopul curent sau care nu corespund normelor de avizare ale metodelor şi tehnicilor de evaluare stabilite de Colegiu.

9. Responsabilitatea administrării instrumentelor - Psihologii care oferă servicii psihologice de evaluare altor profesionişti vor prezenaa cu acurateţe scopul, normele, validitatea, fidelitatea şi aplicarea fiecărei proceduri, precum şi orice altă calitate a acestora. Psihologii îşi vor menţine responsabilitatea pentru aplicarea, interpretarea şi folosirea adecvată a instrumentelor de evaluare.

10. Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluaţi - Indiferent dacă cotarea şi interpretarea sunt făcute de psihologi, angajaţi ai acestora sau asistenţi sau prin modalităţi automate/computerizate, psihologii vor oferi persoanei evaluate sau reprezentantului acesteia explicaţiile necesare înţelegerii rezultatelor, acest fapt fiind adus la cunoştinţă persoanei evaluate înaintea începerii evaluării.

11. Materialele - Psihologii vor menţine integritatea şi securitatea materialelor testului şi a altor metode de evaluare prin neînstrăinarea lor către persoane care nu au competenţa necesară, respectând dreptul de proprietate intelectuală prevăzut de lege şi obligaţiile de tip contractual privind utilizarea instrumentului.

IV. CERCETARE ŞTIINȚIFICĂ

ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR

1. Standarde internaţionale - În cercetările lor psihologii vor cauta, pe cât posibil, să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică internaţională, respectând atât standardele de rigoare ştiinţifică cât şi standardele etice.

2. Acordul de cercetare - Atunci când psihologii au nevoie de aprobare, din partea unei instituţii, pentru desfăşurarea cercetărilor, aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite.

3. Obţinerea consimţământului - În obţinerea consimţământului informat psihologii vor transmite toate informaţiile despre demersul psihologic, precum şi cele despre modul în care se pot retrage în orice etapă a activităţii psihologice.În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferinţă, psihologii au obligaţia să o minimizeze pe cât posibil.

4. Utilizarea de suport audio-video - Psihologii vor obţine consimţământul informat de la toţi participanţii la cercetare pentru înregistrările audio şi video, înaintea efectuării acestora, oferind garanţii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implicaţi .

5. Limitări ale informării - Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiinţific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. În acest caz, participanţii îşi dau acordul după ce sunt informaţi de aceste limite.

6. Excepţia de la consimţământ - Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consimţământul informat al participanţilor numai dacă cercetarea nu poate produce în nici un fel daune sau este permisă de reglementări în vigoare.

7. Persoane şi grupuri vulnerabile - Psihologii vor cauta să respecte drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protecţie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul informat, înainte de a lua decizia de a începe.

8. Evitarea unor categorii de subiecţi - Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul în nici un studiu sau cercetare, dacă activitatea poate fi finalizată cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consimţământul informat.

9. Manipularea prin creşterea compensatiilor - Psihologii vor evita să propună şi să acorde participanţilor la cercetare compensaţii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare sau pentru obţinerea consimţământului.

10. Utilizarea animalelor în cercetare - Psihologii care utilizează animale în cercetările lor, vor evită provocarea de suferinţa acestora, excepţie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferinţa sau leziuni.

11. Corectitudinea datelor - Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face toţi paşii necesari pentru corectarea acestora, altfel vor retrage şi anula cercetarea.

12. Plagiatul - Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări, ca aparţinându-le lor.

13. Abuzul de status - Psihologii vor fi creditaţi pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribuţie majoră. Astfel poziţia academică, titlul academic sau poziţia socială sau cea de şef de departament sau manager într-o instituţie nu conferă nimănui credit pentru o poziţie principală în cercetare, decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribuţia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic.

14. Transmiterea datelor - Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implicaţi direct în cercetare, psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confidenţialitatea acestor informaţii de către cei cărora li se încredinţează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora.

15. Protejarea datelor - Psihologii vor proteja datele de cercetare, asigurându-se că acestea sunt păstrate în condiţii de securitate.

11. Materialele - Psihologii vor menţine integritatea şi securitatea materialelor testului şi a altor metode de evaluare prin neînstrăinarea lor către persoane care nu au competenţa necesară, respectând dreptul de proprietate intelectuală prevăzut de lege şi obligaţiile de tip contractual privind utilizarea instrumentului.

IV. CERCETARE ŞTIINȚIFICĂ

ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR

1. Standarde internaţionale - În cercetările lor psihologii vor cauta, pe cât posibil, să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică internaţională, respectând atât standardele de rigoare ştiinţifică cât şi standardele etice.

2. Acordul de cercetare - Atunci când psihologii au nevoie de aprobare, din partea unei instituţii, pentru desfăşurarea cercetărilor, aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite.

3. Obţinerea consimţământului - În obţinerea consimţământului informat psihologii vor transmite toate informaţiile despre demersul psihologic, precum şi cele despre modul în care se pot retrage în orice etapă a activităţii psihologice.În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferinţă, psihologii au obligaţia să o minimizeze pe cât posibil.

4. Utilizarea de suport audio-video - Psihologii vor obţine consimţământul informat de la toţi participanţii la cercetare pentru înregistrările audio şi video, înaintea efectuării acestora, oferind garanţii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implicaţi .

5. Limitări ale informării - Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiinţific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. În acest caz, participanţii îşi dau acordul după ce sunt informaţi de aceste limite.

6. Excepţia de la consimţământ - Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consimţământul informat al participanţilor numai dacă cercetarea nu poate produce în nici un fel daune sau este permisă de reglementări în vigoare.

7. Persoane şi grupuri vulnerabile - Psihologii vor cauta să respecte drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protecţie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul informat, înainte de a lua decizia de a începe.

8. Evitarea unor categorii de subiecţi - Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul în nici un studiu sau cercetare, dacă activitatea poate fi finalizată cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consimţământul informat.

9. Manipularea prin creşterea compensatiilor - Psihologii vor evita să propună şi să acorde participanţilor la cercetare compensaţii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare sau pentru obţinerea consimţământului.

10. Utilizarea animalelor în cercetare - Psihologii care utilizează animale în cercetările lor, vor evită provocarea de suferinţa acestora, excepţie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferinţa sau leziuni.

11. Corectitudinea datelor - Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face toţi paşii necesari pentru corectarea acestora, altfel vor retrage şi anula cercetarea.

12. Plagiatul - Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări, ca aparţinându-le lor.

13. Abuzul de status - Psihologii vor fi creditaţi pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribuţie majoră. Astfel poziţia academică, titlul academic sau poziţia socială sau cea de şef de departament sau manager într-o instituţie nu conferă nimănui credit pentru o poziţie principală în cercetare, decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribuţia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic.

14. Transmiterea datelor - Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implicaţi direct în cercetare, psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confidenţialitatea acestor informaţii de către cei cărora li se încredinţează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora.

15. Protejarea datelor - Psihologii vor proteja datele de cercetare, asigurându-se că acestea sunt păstrate în condiţii de securitate.

16. Onestitate ştiinţifică - Psihologii implicaţi în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor de cercetare ştiinţifică vor manifestă imparţialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală, asigurându-se că cercetările vor exclude orice considerent personal sau de natură extraprofesională.

17. Buna conduită în cercetarea ştiinţifică - În activitatea de cercetare ştiinţifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite, confecţionarea de rezultate, interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor, plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori, deturnarea fondurilor de cercetare, neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, lipsa de obiectivitate în evaluări, nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate precum şi publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică.

1. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică intră în vigoare odată cu aprobarea lui de către Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România.

2. Psihologii au responsabilitatea de a cunoaşte şi de a aplică prevederile acestui Cod.

3. Membrii Colegiului Psihologilor din România nu vor recunoaşte, că fiind profesională, activitatea care este neconformă cu principiile şi standardele acestui Cod.

4. Toţi psihologii vor coopera cu Comisia de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, atât în supervizarea conduitelor etice cât şi în promovarea lor. Refuzul cooperării atrage de la sine încălcarea prevederilor acestui Cod şi prin urmare sancţionarea psihologilor în cauză în conformitate cu Codul de procedură disciplinară.

5. Pentru a menţine relevanţa şi actualitatea codului, acesta este revizuit de Comisia de Deotologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România după o perioadă de 4 ani sau atunci când situaţia o impune.

DISPOZIȚII FINALE

Pentru a răspunde unor întrebări care probabil vă stau de mult pe limbă, am selectat de pe site-ul Colegiului cele mai frecvente nedumeriri :

1) De ce studii am nevoie pentru a exercita profesia de psiholog cu drept de liberă practică?

Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diploma de licenţă în psihologie sau asimilată, obţinută într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din România sau din străinãtate, recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii.

2) Ce pot face după ce am obţinut licenţa în psihologie?

Următorul pas logic după ce aţi obţinut licenţa în psihologie este să obţineţi un atestat de liberă practică, cu tot ceea ce implică aceasta: o specializare/formare într-o specializare a psihologiei care vă interesează, supervizare, etc.

Atestatul de liberă practică vă este necesar în profesarea psihologiei în orice formă: ca angajat la stat sau în mediul particular, ca liber profesionist, într-o firmă proprie, etc.

Până la obţinerea acestui atestat din punctul de vedere al Colegiului Psihologilor nu sunteţi încă psiholog ci doar absolvent de psihologie.

3) De ce trebuie să obţin atestatul de liberă practică? Dobândirea atestatului atrage după sine înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România. Altfel spus, practicarea profesiei de psiholog nu se va putea face fără obţinerea acestui atestat.

4) Care sunt programele de formare în psihoterapie? Diferenţa dintre o formare în psihoterapie şi un curs de formare profesională continuă

este aceea că formarea în psihoterapie este un program de specializare în vederea obţinerii avizului de liberă practică în specialitatea psihoterapie, în timp ce cursul de formare profesională continuă este destinat persoanelor care au deja un aviz de liberă practică şi trebuie să demonstreze că participă anual la un număr de cursuri în vederea perfecţionării profesionale, astfel încât să îşi poată reînnoi avizul de liberă practică la fiecare 5 ani, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.

Participarea la manifestările ştiinţifice înainte de obţinerea avizului de liberă practică este necesară pentru completarea numărului total de ore de psihoterapie - psihologie cerut de către FRP sau COPSI în vederea obţinerii diplomei de psihoterapeut sau consilier.

CAPITOLUL 10. - “ Întrebari frecvente ”

16. Onestitate ştiinţifică - Psihologii implicaţi în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor de cercetare ştiinţifică vor manifestă imparţialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală, asigurându-se că cercetările vor exclude orice considerent personal sau de natură extraprofesională.

17. Buna conduită în cercetarea ştiinţifică - În activitatea de cercetare ştiinţifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite, confecţionarea de rezultate, interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor, plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori, deturnarea fondurilor de cercetare, neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, lipsa de obiectivitate în evaluări, nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate precum şi publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică.

1. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică intră în vigoare odată cu aprobarea lui de către Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România.

2. Psihologii au responsabilitatea de a cunoaşte şi de a aplică prevederile acestui Cod.

3. Membrii Colegiului Psihologilor din România nu vor recunoaşte, că fiind profesională, activitatea care este neconformă cu principiile şi standardele acestui Cod.

4. Toţi psihologii vor coopera cu Comisia de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, atât în supervizarea conduitelor etice cât şi în promovarea lor. Refuzul cooperării atrage de la sine încălcarea prevederilor acestui Cod şi prin urmare sancţionarea psihologilor în cauză în conformitate cu Codul de procedură disciplinară.

5. Pentru a menţine relevanţa şi actualitatea codului, acesta este revizuit de Comisia de Deotologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România după o perioadă de 4 ani sau atunci când situaţia o impune.

DISPOZIȚII FINALE

Pentru a răspunde unor întrebări care probabil vă stau de mult pe limbă, am selectat de pe site-ul Colegiului cele mai frecvente nedumeriri :

1) De ce studii am nevoie pentru a exercita profesia de psiholog cu drept de liberă practică?

Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diploma de licenţă în psihologie sau asimilată, obţinută într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din România sau din străinãtate, recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii.

2) Ce pot face după ce am obţinut licenţa în psihologie?

Următorul pas logic după ce aţi obţinut licenţa în psihologie este să obţineţi un atestat de liberă practică, cu tot ceea ce implică aceasta: o specializare/formare într-o specializare a psihologiei care vă interesează, supervizare, etc.

Atestatul de liberă practică vă este necesar în profesarea psihologiei în orice formă: ca angajat la stat sau în mediul particular, ca liber profesionist, într-o firmă proprie, etc.

Până la obţinerea acestui atestat din punctul de vedere al Colegiului Psihologilor nu sunteţi încă psiholog ci doar absolvent de psihologie.

3) De ce trebuie să obţin atestatul de liberă practică? Dobândirea atestatului atrage după sine înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România. Altfel spus, practicarea profesiei de psiholog nu se va putea face fără obţinerea acestui atestat.

4) Care sunt programele de formare în psihoterapie? Diferenţa dintre o formare în psihoterapie şi un curs de formare profesională continuă

este aceea că formarea în psihoterapie este un program de specializare în vederea obţinerii avizului de liberă practică în specialitatea psihoterapie, în timp ce cursul de formare profesională continuă este destinat persoanelor care au deja un aviz de liberă practică şi trebuie să demonstreze că participă anual la un număr de cursuri în vederea perfecţionării profesionale, astfel încât să îşi poată reînnoi avizul de liberă practică la fiecare 5 ani, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.

Participarea la manifestările ştiinţifice înainte de obţinerea avizului de liberă practică este necesară pentru completarea numărului total de ore de psihoterapie - psihologie cerut de către FRP sau COPSI în vederea obţinerii diplomei de psihoterapeut sau consilier.

CAPITOLUL 10. - “ Întrebari frecvente ”

Studenţii la psihologie care după absolvirea facultăţii de psihologie doresc să devină psihoterapeuţi se pot înscrie la o formare în psihoterapie acreditată în România, astfel încât în urma formării să obţină avizul de liberă practică în psihoterapie. Metode şi şcoli de psihoterapie atestate în România: Analiza existenţială (FRP), Analiza tranzacţională (FRP, CPR), Bibliodrama (FRP), Gestalt terapie (FRP, CPR), Hipnoză clinică, relaxare şi terapie ericksoniană (FRP, CPR), Logoterapie (FRP), Psihoterapie raţional-emotivă, Psihoterapie pozitivă (FRP, CPR), Psihoterapie cognitiv-comportamentală (FRP, CPR), Psihoterapie experienţială (FRP, CPR), Psihoterapie psihanalitică (FRP, CPR), Psihoterapia familială şi de cuplu (FRP, CPR), Psihoterapia adleriană (FRP), Psihoterapie centrată pe persoană (FRP, CPR), Psihoterapie integrativă (CPR), Psihosexologia/ Psihoterapia sexuală (CPR), Psihosomatica (CPR), Psihanaliza (CPR), Psihodrama (FRP), Terapie corporală/ somatoterapie (FRP)

5) În ce constă interviul pentru obţinerea atestatului de liberă practică?

Membrii comisiilor aplicative, în analizarea experienţei şi competenţelor profesionale ale solicitanţilor, vor urmări următoarele aspecte:

a) Scopurile urmărite prin aplicarea testelor şi chestionarelor folosite în activitatea practică, specifice specialităţilor în care urmează a se obţine atestatul de liberă practică;

b) Cunoaşterea procedurilor şi tehnicilor de lucru, specifice specialităţilor în care a fost solicitat dreptul de liberă practică;

c) Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor psihologilor cu drept de liberă practică în condiţii de supervizare;

d) Cunoaşterea tipurilor de activităţi desfăşurate de către psihologii cu drept de liberă practică;

e) Cunoaşterea formelor de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

f) Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor psihologilor cu drept de liberă practică;

g) Cunoaşterea cazurilor de suspendare şi încetare a dreptului de liberă practică;

h) Cunoaşterea interdicţiilor şi incompatibilităţilor în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

i) Cunoaşterea modului de organizare şi a atribuţiilor Colegiului Psihologilor din România;

Notă: FRP - Federaţia Română de Psihoterapie, CPR - Colegiul Psihologilor din România.

a) Răspunderea disciplinară. Cunoaşterea sancţiunilor aplicabile psihologilor cu drept de liberă practică.

Aşadar, la acest interviu trebuie să vii înarmat cu cunoştinţe de tot felul şi asta pentru că odată cu atestatul de liberă practică, vin şi o serie de responsabilităţi în profesia de psiholog. Acesta este obligat în primul rand să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog şi în plus trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate şi să servească interesele beneficiarului, iar pentru asta este necesar să cunoască şi să respecte reglementările în vigoare cu privire la exercitarea acestei profesii.

6) Unde susţin interviul pentru obţinerea atestatului de liberă practică?

Susţinerea interviului pentru obţinerea atestatului de liberă practică se desfăşoară doar la sediul central al Colegiului Psihologilor din România, din Bucureşti, Bd. Ghencea nr. 43B, et. 2, sector 6.

7) Ce acte îmi trebuie la dosarul pentru atestat?

Dosarul principal pentru obţinerea atestatului de liberă practică trebuie să cuprindă:a) Opis cu documentele din dosar – model nr. 1;b) Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului – model nr. 2;c) Copie xerox - carte de identitate;d) Copie xerox – certificat de căsătorie/divorţ (dacă este cazul);e) Copie legalizată – diploma de licenţă şi foaia matricolă;f) Copie legalizată – master, doctorat, cursuri de formare de bază (dacă este cazul);g) Cazier judiciar (are valabilitate 6 luni);h) Adeverinţă medicală (are valabilitate 6 luni);i) Copii xerox – workshop, simpozion, conferinţa (dacă este cazul);j) Copie legalizată – carte de muncă/contract individual de muncă, pentru a dovedi

vechimea ca psiholog (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează psihologul, doar de către persoane abilitate);

k) Copie legalizată – fişa de post;l) CV;m)Două copii xerox – taxă interviu (menţionaţi specialitatea);n) Ultima filă – model nr. 3;

Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă

naţională” se depune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere că nu

intraţi sub incidenţa art. 20 şi 21 din Legea 213/2004.

Studenţii la psihologie care după absolvirea facultăţii de psihologie doresc să devină psihoterapeuţi se pot înscrie la o formare în psihoterapie acreditată în România, astfel încât în urma formării să obţină avizul de liberă practică în psihoterapie. Metode şi şcoli de psihoterapie atestate în România: Analiza existenţială (FRP), Analiza tranzacţională (FRP, CPR), Bibliodrama (FRP), Gestalt terapie (FRP, CPR), Hipnoză clinică, relaxare şi terapie ericksoniană (FRP, CPR), Logoterapie (FRP), Psihoterapie raţional-emotivă, Psihoterapie pozitivă (FRP, CPR), Psihoterapie cognitiv-comportamentală (FRP, CPR), Psihoterapie experienţială (FRP, CPR), Psihoterapie psihanalitică (FRP, CPR), Psihoterapia familială şi de cuplu (FRP, CPR), Psihoterapia adleriană (FRP), Psihoterapie centrată pe persoană (FRP, CPR), Psihoterapie integrativă (CPR), Psihosexologia/ Psihoterapia sexuală (CPR), Psihosomatica (CPR), Psihanaliza (CPR), Psihodrama (FRP), Terapie corporală/ somatoterapie (FRP)

5) În ce constă interviul pentru obţinerea atestatului de liberă practică?

Membrii comisiilor aplicative, în analizarea experienţei şi competenţelor profesionale ale solicitanţilor, vor urmări următoarele aspecte:

a) Scopurile urmărite prin aplicarea testelor şi chestionarelor folosite în activitatea practică, specifice specialităţilor în care urmează a se obţine atestatul de liberă practică;

b) Cunoaşterea procedurilor şi tehnicilor de lucru, specifice specialităţilor în care a fost solicitat dreptul de liberă practică;

c) Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor psihologilor cu drept de liberă practică în condiţii de supervizare;

d) Cunoaşterea tipurilor de activităţi desfăşurate de către psihologii cu drept de liberă practică;

e) Cunoaşterea formelor de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

f) Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor psihologilor cu drept de liberă practică;

g) Cunoaşterea cazurilor de suspendare şi încetare a dreptului de liberă practică;

h) Cunoaşterea interdicţiilor şi incompatibilităţilor în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

i) Cunoaşterea modului de organizare şi a atribuţiilor Colegiului Psihologilor din România;

Notă: FRP - Federaţia Română de Psihoterapie, CPR - Colegiul Psihologilor din România.

a) Răspunderea disciplinară. Cunoaşterea sancţiunilor aplicabile psihologilor cu drept de liberă practică.

Aşadar, la acest interviu trebuie să vii înarmat cu cunoştinţe de tot felul şi asta pentru că odată cu atestatul de liberă practică, vin şi o serie de responsabilităţi în profesia de psiholog. Acesta este obligat în primul rand să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog şi în plus trebuie să-şi asume întreaga responsabilitate şi să servească interesele beneficiarului, iar pentru asta este necesar să cunoască şi să respecte reglementările în vigoare cu privire la exercitarea acestei profesii.

6) Unde susţin interviul pentru obţinerea atestatului de liberă practică?

Susţinerea interviului pentru obţinerea atestatului de liberă practică se desfăşoară doar la sediul central al Colegiului Psihologilor din România, din Bucureşti, Bd. Ghencea nr. 43B, et. 2, sector 6.

7) Ce acte îmi trebuie la dosarul pentru atestat?

Dosarul principal pentru obţinerea atestatului de liberă practică trebuie să cuprindă:a) Opis cu documentele din dosar – model nr. 1;b) Prima filă - conţine cererea de obţinere a atestatului – model nr. 2;c) Copie xerox - carte de identitate;d) Copie xerox – certificat de căsătorie/divorţ (dacă este cazul);e) Copie legalizată – diploma de licenţă şi foaia matricolă;f) Copie legalizată – master, doctorat, cursuri de formare de bază (dacă este cazul);g) Cazier judiciar (are valabilitate 6 luni);h) Adeverinţă medicală (are valabilitate 6 luni);i) Copii xerox – workshop, simpozion, conferinţa (dacă este cazul);j) Copie legalizată – carte de muncă/contract individual de muncă, pentru a dovedi

vechimea ca psiholog (poate fi legalizată la instituţia unde lucrează psihologul, doar de către persoane abilitate);

k) Copie legalizată – fişa de post;l) CV;m)Două copii xerox – taxă interviu (menţionaţi specialitatea);n) Ultima filă – model nr. 3;

Pentru „Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă

naţională” se depune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere că nu

intraţi sub incidenţa art. 20 şi 21 din Legea 213/2004.

9) După ce îmi iau atestatul de liberă practică îmi pot deschide propriul cabinet?

Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înfiinţa, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă.

10) De unde pot obţine credite?

Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate de persoanele care se înscriu la diferite cursuri şi formări este aceea dacă cursul respectiv este acreditat de către CPR. Ceea ce nu este încă suficient de clar este că aceste credite nu se eliberează decât persoanelor care au un aviz de liberă practică eliberat de către Colegiu. Acest sistem de credite este un sistem prin care urmăreşte dacă acel psiholog, care are deja un aviz de liberă practică, îşi continuă formarea profesională.

Acesta este scopul creditelor, şi nu altul. Studenţii, psihologii, medicii, etc, care nu au aviz de liberă practică de la CPR nu au în consecinţă nevoie de aceste credite, şi nici nu pot beneficia de ele.

CPR nu eliberează diplome creditate pentru persoanele care nu au aviz de liberă practică. Creditele nu sunt luate în considerare retroactiv, acest lucru însemnând că deşi avem planificat ca peste 3 ani să ne luăm avizul de liberă practică, nu putem acumula până atunci creditele necesare. Şi asta pentru că abia după eliberarea avizului de liberă practică persoana respectivă trebuie să facă dovada numărului de credite, respectiv de ore de curs parcurse anual, nu inainte.

După obţinerea avizului de liberă practică Colegiul Psihologilor cere întrunirea a câte 50 de credite la fiecare 5 ani, pentru menţinerea avizului de liberă practică, credite ce sunt obţinute prin frecventarea manifestărilor ştiinţifice creditate de Colegiul Psihologilor. Aceste credite se pot obţine prin participarea la traininguri, simpozioane, sesiuni ştiinţifice, congrese, conferinţe şi tot felul de specializări în diferite ramuri ale psihologiei care sunt ţinute de-a lungul anului şi sunt postate pe site-ul COPSI, conţinând toate detaliile: 'ce fel de manifestare e?', 'cine este cel care o susţine?' etc. Titlul acesteia, data ei, comisia care acreditează această manifestare, caracterul ei naţional/internaţional, creditele obţinute pentru participanţii fără lucrări, creditele obţinute de paticipanţii cu lucrări şi creditele pentru organizatori.

Înainte de a avea un aviz de liberă practică, persoana în cauza poate participa atât la cursurile, workshopurile, seminariile, etc acreditate de CPR, cât şi la cele neacreditate, precum şi la formări în psihoterapie. În primele două cazuri beneficiază de diplomă/ certificat de participare, fără credite. În momentul în care se anticipează că la un anumit curs vor participa preponderent studenţi, sau persoane care nu au încă un aviz de liberă practică, nu are sens acreditarea acelui curs, având în vedere că oricum creditele nu pot fi acordate acestor persoane.

În acest capitol veţi afla care sunt părerile diverselor personalităţi despre ce înseamnă să fii un psiholog fericit ☺

►“Un psiholog fericit este întâi de toate un om care se acceptă necondiţionat. Este o

persoană care gândeşte raţional, care îşi doreşte foarte mult să-i ajute pe toţi cei din jurul

ei, face tot ce îi stă în putinţă, dar înţelege şi acceptă că este posibil să nu reuşească

întotdeauna. Fericirea lui vine din deschidere, implicare, dedicare şi mai ales din dorinţa de

a fi de ajutor.Un psiholog fericit este o persoană informată, atentă la problemele celor care îi cer

ajutorul şi pregătit să le ofere cel mai eficient tratament. Este un profesionist pasionat de

domeniul pe care l-a ales, mereu dornic de a afla mai mult şi de a se pregăti pentru a ţine

pasul cu progresul ştiinţific. Este un om simplu, modest şi cel mai important un om dedicat

celor din jurul lui.”

(Diana Cândea – Presedinte Cognosis și studentã la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Babeş-Bolyai - CLUJ-NAPOCA)

►„A fi un psiholog fericit nu depinde doar de planul profesional, la fel de importantă

este și viața personală. Dacă ar fi să mă rezum la partea profesională, aș fi un psiholog fericit

dacă preocuparea mea principală ar fi doar aceea de a oferi servicii inovative clienților, fără

a-mi dispersa eforturile pentru a combate prețurile de dumping (psihologii care nu își

valorizează munca proprie) sau pentru a demasca abordările pseudoștiințifice, lipsite de

profesionalism (psihologii care lucrează după ureche).În opinia mea, satisfacția profesională depinde deopotrivă de factori externi, ce țin de

structura și piața serviciilor de psihologie, cât și de factori interni, ce țin de satisfacția muncii

directe cu beneficiarul serviciilor psihologice – clientul. Din păcate factorii externi nu sunt încurajatori în ziua de astăzi. Dacă ar exista o

transparență sporită în modul în care sunt stabilite standardele profesionale, astfel încât

fiecare să-și poată proiecta un traseu profesional pentru o perioadă de 5-6 ani, precum

șidacă ar exista o monitorizare mai atentă a practicilor din domeniu existente la ora actuală,

ar crește șansele unui psiholog de a fi fericit în plan profesional. În plan intern, fericirea vine din rezultatele imediate obținute în urma serviciilor

prestate, fie ele studii privind climatul organizațional sau simple evaluări psihologice în

cadrul selecției de personal. Satisfacția clientului în urma prestării acestor servicii este

reconfortantă în sine.

CAPITOLUL 11. - “ Un psiholog fericit? ”

9) După ce îmi iau atestatul de liberă practică îmi pot deschide propriul cabinet?

Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înfiinţa, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă.

10) De unde pot obţine credite?

Una dintre cele mai frecvente întrebări adresate de persoanele care se înscriu la diferite cursuri şi formări este aceea dacă cursul respectiv este acreditat de către CPR. Ceea ce nu este încă suficient de clar este că aceste credite nu se eliberează decât persoanelor care au un aviz de liberă practică eliberat de către Colegiu. Acest sistem de credite este un sistem prin care urmăreşte dacă acel psiholog, care are deja un aviz de liberă practică, îşi continuă formarea profesională.

Acesta este scopul creditelor, şi nu altul. Studenţii, psihologii, medicii, etc, care nu au aviz de liberă practică de la CPR nu au în consecinţă nevoie de aceste credite, şi nici nu pot beneficia de ele.

CPR nu eliberează diplome creditate pentru persoanele care nu au aviz de liberă practică. Creditele nu sunt luate în considerare retroactiv, acest lucru însemnând că deşi avem planificat ca peste 3 ani să ne luăm avizul de liberă practică, nu putem acumula până atunci creditele necesare. Şi asta pentru că abia după eliberarea avizului de liberă practică persoana respectivă trebuie să facă dovada numărului de credite, respectiv de ore de curs parcurse anual, nu inainte.

După obţinerea avizului de liberă practică Colegiul Psihologilor cere întrunirea a câte 50 de credite la fiecare 5 ani, pentru menţinerea avizului de liberă practică, credite ce sunt obţinute prin frecventarea manifestărilor ştiinţifice creditate de Colegiul Psihologilor. Aceste credite se pot obţine prin participarea la traininguri, simpozioane, sesiuni ştiinţifice, congrese, conferinţe şi tot felul de specializări în diferite ramuri ale psihologiei care sunt ţinute de-a lungul anului şi sunt postate pe site-ul COPSI, conţinând toate detaliile: 'ce fel de manifestare e?', 'cine este cel care o susţine?' etc. Titlul acesteia, data ei, comisia care acreditează această manifestare, caracterul ei naţional/internaţional, creditele obţinute pentru participanţii fără lucrări, creditele obţinute de paticipanţii cu lucrări şi creditele pentru organizatori.

Înainte de a avea un aviz de liberă practică, persoana în cauza poate participa atât la cursurile, workshopurile, seminariile, etc acreditate de CPR, cât şi la cele neacreditate, precum şi la formări în psihoterapie. În primele două cazuri beneficiază de diplomă/ certificat de participare, fără credite. În momentul în care se anticipează că la un anumit curs vor participa preponderent studenţi, sau persoane care nu au încă un aviz de liberă practică, nu are sens acreditarea acelui curs, având în vedere că oricum creditele nu pot fi acordate acestor persoane.

În acest capitol veţi afla care sunt părerile diverselor personalităţi despre ce înseamnă să fii un psiholog fericit ☺

►“Un psiholog fericit este întâi de toate un om care se acceptă necondiţionat. Este o

persoană care gândeşte raţional, care îşi doreşte foarte mult să-i ajute pe toţi cei din jurul

ei, face tot ce îi stă în putinţă, dar înţelege şi acceptă că este posibil să nu reuşească

întotdeauna. Fericirea lui vine din deschidere, implicare, dedicare şi mai ales din dorinţa de

a fi de ajutor.Un psiholog fericit este o persoană informată, atentă la problemele celor care îi cer

ajutorul şi pregătit să le ofere cel mai eficient tratament. Este un profesionist pasionat de

domeniul pe care l-a ales, mereu dornic de a afla mai mult şi de a se pregăti pentru a ţine

pasul cu progresul ştiinţific. Este un om simplu, modest şi cel mai important un om dedicat

celor din jurul lui.”

(Diana Cândea – Presedinte Cognosis și studentã la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Babeş-Bolyai - CLUJ-NAPOCA)

►„A fi un psiholog fericit nu depinde doar de planul profesional, la fel de importantă

este și viața personală. Dacă ar fi să mă rezum la partea profesională, aș fi un psiholog fericit

dacă preocuparea mea principală ar fi doar aceea de a oferi servicii inovative clienților, fără

a-mi dispersa eforturile pentru a combate prețurile de dumping (psihologii care nu își

valorizează munca proprie) sau pentru a demasca abordările pseudoștiințifice, lipsite de

profesionalism (psihologii care lucrează după ureche).În opinia mea, satisfacția profesională depinde deopotrivă de factori externi, ce țin de

structura și piața serviciilor de psihologie, cât și de factori interni, ce țin de satisfacția muncii

directe cu beneficiarul serviciilor psihologice – clientul. Din păcate factorii externi nu sunt încurajatori în ziua de astăzi. Dacă ar exista o

transparență sporită în modul în care sunt stabilite standardele profesionale, astfel încât

fiecare să-și poată proiecta un traseu profesional pentru o perioadă de 5-6 ani, precum

șidacă ar exista o monitorizare mai atentă a practicilor din domeniu existente la ora actuală,

ar crește șansele unui psiholog de a fi fericit în plan profesional. În plan intern, fericirea vine din rezultatele imediate obținute în urma serviciilor

prestate, fie ele studii privind climatul organizațional sau simple evaluări psihologice în

cadrul selecției de personal. Satisfacția clientului în urma prestării acestor servicii este

reconfortantă în sine.

CAPITOLUL 11. - “ Un psiholog fericit? ”

“E destul de dificil să pot defini noțiunea de psiholog fericit, mai ales în zilele de

astăzi ,când pregătirea este continuă, când examenele sunt continue și când provocările

pe care ți le oferă realitatea, societatea sunt din ce în ce mai noi, mai inedite,la fel ca și

unghiurile din care este privit omul.Ca atare ,dacă totuși trebuie să vorbim în termeni de fericire, psihologul fericit

este psihologul care are pasiunea cunoașterii, are satisfacție în ceea ce face ,ii plac

oamenii, un psiholog care studiază contiunuu, care se confruntă cu cazuri din ce în ce

mai diferite, un psiholog care acționează în folosul comunității și pentru drepturile

omului, acesta înseamnă pentru mine un psiholog fericit.”

(Conf. Dr. Universitar Aurel Stan – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei IAŞI)

►“Psihologul fericit este acela care are un set de reuşite profesionale în diferite

subdomenii ale psihologiei. Dacă dupa 5 ani în domeniul aplicativ are reuşite, este căutat,

solicitat, are parte de preţuire de sine atunci poate spune că e un psiholog fericit. Principala

sursă a preţuirii e perceperea propriei eficienţe. Dacă sesizezi că în mod constant ai parte

de recunoaştere şi preţuire devii fericit, datorită stimei de sine.Pe de o parte există psihologul formal care işi confirmă stima de sine prin cunoaşterea

laudativă, care poate fi un psiholog fericit şi pe cealaltă parte poate fi un profesor docil,

foarte harnic, dar care nu are parte de recunoaştere, apreciere şi este mai puţin fericit.

Dacă nu i se preţuieşte munca nu poate experienţa sentimentul fericirii.O situaţie de psiholog fericit ar fi aceea că după 5 ani de practică, e şi un bun formator,

e cautat şi apreciat ca şi formator, dar în acelaşi timp e şi valid din punct de vedere al

formării de practicieni, şi are parte de recunoaşterea explicită a celor care îl cheamă. Nu condiţiile materiale sunt foarte importante, ci statusul de profesor, percepţia

subiectivă a studenţilor, o percepţie cât mai clară a performanţei şi potenţialului

profesorului sunt sursele recunoaşterii sale, recunoaşterea întregii colectivităţi prin

articole, cărţi, conferinţe.Fericirea nu va dura mai mult de 25-35 de ani dacă nu acorzi timp şi dimensiunii

personale, deoarece orice psiholog, dincolo de meseria pe care o profesează, e şi om.Studenţii, viitorii psihologi, ar trebui să citeze şi dimensiunea umană din persoanele

luate ca modele, să găsească omul din acea persoană, nu numai valoarea profesionistului

din el. Numai aşa avem de câştigat. Dacă după o vreme decepţionam studenţii ca şi oameni,

nu ca şi profesori ,scade şansa să mai gasim psihologi fericiţi. De aceea e important să

găsim profesionişti şi oameni principiali, motivaţi în tot ceea ce fac.

(Prof.univ.dr. Adrian Opre – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei

CLUJ)

►Rezumând, din haina de practician în sfera psihologiei muncii, soluția atingerii

poziției de psiholog fericit se bazează pe o piață stabilă, care să respecte regulile jocului

și standardele profesionale, la care se adaugă rezultate palpabile, ce atrag aprecierea

din partea clienților. Acestea ar fi premisele pentru a te putea centra pe conținuturi și

nu pe documente formale, cu rol birocratic. Aceste conținuturi (soluții), prin gradul lor

de inovare, ne pot detașa de rutina zilnică și ne pot oferi un atu profesional important,

care să ne evidențieze în fața celorlalți, ca un brand de calitate în piața serviciilor de

psihologie.“

(Dr. Florin Alin Sava – Facultatea de Sociologie și Psihologie TIMIŞOARA)

►“Întrebarea „ce înseamnă să fii un psiholog fericit” , m-a făcut să mă întreb pentru prima oară „sunt un psiholog fericit”? Şi mi-au apărut în minte cuvintele lui John Stuart Mill: „Întreabă-te dacă eşti fericit şi vei înceta să mai fii.”

Adevărul este că nu am gândit vreodată în felul acesta… Nu mi-am propus să devin un „psiholog fericit” sau „mulţumit cu munca sa”. A fost mult mai simplu: am dorit şi mi-am propus să devin psiholog. Şi de aici a pornit totul.

Aş putea spune că munca noastră constă în a-i sprijini pe ceilalţi să-şi găsească liniştea, echilibrul şi de ce nu, fericirea. Este un privilegiu să fii cumva părtaş la viaţa altor semeni, să fii ghidul lor în cea mai importantă călătorie: în labirintul interior. Şi asta cu atât mai mult cu cât schimbarea clienţilor noştri contribuie (adesea provoacă) la propria noastră schimbare. A dansa împreună cu Schimbarea (clientului şi a ta personală) este poate una dintre cele mai mari provocări.

Dacă ce am spus mai devreme reprezintă sensul dat muncii psihologice, ar mai fi de adăugat implicarea, sentimentul utilităţii şi determinarea de a fi azi un pic mai bun decât ieri.

Cum să faceţi cu plăcere ceea ce faceţi? Cum să obţineţi satisfacţia?Pot eventual să vă spun ce la mine a funcţionat.

Fiţi oneşti cu voi înşivă şi aflaţi care vă sunt adevăratele dorinţe. Lucraţi apoi după un plan pentru a vi le satisface. Concentraţi-vă atenţia şi implicaţi-vă total în activităţi realizabile şi agreabile. Obstacolele abordaţi-le ca pe noi ocazii de a vă dezvolta.

Învăţaţi să preţuiţi necunoscutul şi să priviţi lucrurile obişnuite din noi perspective şi mai ales nu uitaţi să vă bucuraţi de muncă, de prieteni, de viaţă.Munca noastră este transformatoare şi autotransformatoare. Când crezi, trăieşti şi simţi asta, nu-ţi rămâne decât să fii recunoscător. “

(Psih. Dr. Mihaela Bucuţă – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei SIBIU)

“E destul de dificil să pot defini noțiunea de psiholog fericit, mai ales în zilele de

astăzi ,când pregătirea este continuă, când examenele sunt continue și când provocările

pe care ți le oferă realitatea, societatea sunt din ce în ce mai noi, mai inedite,la fel ca și

unghiurile din care este privit omul.Ca atare ,dacă totuși trebuie să vorbim în termeni de fericire, psihologul fericit

este psihologul care are pasiunea cunoașterii, are satisfacție în ceea ce face ,ii plac

oamenii, un psiholog care studiază contiunuu, care se confruntă cu cazuri din ce în ce

mai diferite, un psiholog care acționează în folosul comunității și pentru drepturile

omului, acesta înseamnă pentru mine un psiholog fericit.”

(Conf. Dr. Universitar Aurel Stan – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei IAŞI)

►“Psihologul fericit este acela care are un set de reuşite profesionale în diferite

subdomenii ale psihologiei. Dacă dupa 5 ani în domeniul aplicativ are reuşite, este căutat,

solicitat, are parte de preţuire de sine atunci poate spune că e un psiholog fericit. Principala

sursă a preţuirii e perceperea propriei eficienţe. Dacă sesizezi că în mod constant ai parte

de recunoaştere şi preţuire devii fericit, datorită stimei de sine.Pe de o parte există psihologul formal care işi confirmă stima de sine prin cunoaşterea

laudativă, care poate fi un psiholog fericit şi pe cealaltă parte poate fi un profesor docil,

foarte harnic, dar care nu are parte de recunoaştere, apreciere şi este mai puţin fericit.

Dacă nu i se preţuieşte munca nu poate experienţa sentimentul fericirii.O situaţie de psiholog fericit ar fi aceea că după 5 ani de practică, e şi un bun formator,

e cautat şi apreciat ca şi formator, dar în acelaşi timp e şi valid din punct de vedere al

formării de practicieni, şi are parte de recunoaşterea explicită a celor care îl cheamă. Nu condiţiile materiale sunt foarte importante, ci statusul de profesor, percepţia

subiectivă a studenţilor, o percepţie cât mai clară a performanţei şi potenţialului

profesorului sunt sursele recunoaşterii sale, recunoaşterea întregii colectivităţi prin

articole, cărţi, conferinţe.Fericirea nu va dura mai mult de 25-35 de ani dacă nu acorzi timp şi dimensiunii

personale, deoarece orice psiholog, dincolo de meseria pe care o profesează, e şi om.Studenţii, viitorii psihologi, ar trebui să citeze şi dimensiunea umană din persoanele

luate ca modele, să găsească omul din acea persoană, nu numai valoarea profesionistului

din el. Numai aşa avem de câştigat. Dacă după o vreme decepţionam studenţii ca şi oameni,

nu ca şi profesori ,scade şansa să mai gasim psihologi fericiţi. De aceea e important să

găsim profesionişti şi oameni principiali, motivaţi în tot ceea ce fac.

(Prof.univ.dr. Adrian Opre – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei

CLUJ)

►Rezumând, din haina de practician în sfera psihologiei muncii, soluția atingerii

poziției de psiholog fericit se bazează pe o piață stabilă, care să respecte regulile jocului

și standardele profesionale, la care se adaugă rezultate palpabile, ce atrag aprecierea

din partea clienților. Acestea ar fi premisele pentru a te putea centra pe conținuturi și

nu pe documente formale, cu rol birocratic. Aceste conținuturi (soluții), prin gradul lor

de inovare, ne pot detașa de rutina zilnică și ne pot oferi un atu profesional important,

care să ne evidențieze în fața celorlalți, ca un brand de calitate în piața serviciilor de

psihologie.“

(Dr. Florin Alin Sava – Facultatea de Sociologie și Psihologie TIMIŞOARA)

►“Întrebarea „ce înseamnă să fii un psiholog fericit” , m-a făcut să mă întreb pentru prima oară „sunt un psiholog fericit”? Şi mi-au apărut în minte cuvintele lui John Stuart Mill: „Întreabă-te dacă eşti fericit şi vei înceta să mai fii.”

Adevărul este că nu am gândit vreodată în felul acesta… Nu mi-am propus să devin un „psiholog fericit” sau „mulţumit cu munca sa”. A fost mult mai simplu: am dorit şi mi-am propus să devin psiholog. Şi de aici a pornit totul.

Aş putea spune că munca noastră constă în a-i sprijini pe ceilalţi să-şi găsească liniştea, echilibrul şi de ce nu, fericirea. Este un privilegiu să fii cumva părtaş la viaţa altor semeni, să fii ghidul lor în cea mai importantă călătorie: în labirintul interior. Şi asta cu atât mai mult cu cât schimbarea clienţilor noştri contribuie (adesea provoacă) la propria noastră schimbare. A dansa împreună cu Schimbarea (clientului şi a ta personală) este poate una dintre cele mai mari provocări.

Dacă ce am spus mai devreme reprezintă sensul dat muncii psihologice, ar mai fi de adăugat implicarea, sentimentul utilităţii şi determinarea de a fi azi un pic mai bun decât ieri.

Cum să faceţi cu plăcere ceea ce faceţi? Cum să obţineţi satisfacţia?Pot eventual să vă spun ce la mine a funcţionat.

Fiţi oneşti cu voi înşivă şi aflaţi care vă sunt adevăratele dorinţe. Lucraţi apoi după un plan pentru a vi le satisface. Concentraţi-vă atenţia şi implicaţi-vă total în activităţi realizabile şi agreabile. Obstacolele abordaţi-le ca pe noi ocazii de a vă dezvolta.

Învăţaţi să preţuiţi necunoscutul şi să priviţi lucrurile obişnuite din noi perspective şi mai ales nu uitaţi să vă bucuraţi de muncă, de prieteni, de viaţă.Munca noastră este transformatoare şi autotransformatoare. Când crezi, trăieşti şi simţi asta, nu-ţi rămâne decât să fii recunoscător. “

(Psih. Dr. Mihaela Bucuţă – Facultatea de Psihologie și Ştiinţele Educaţiei SIBIU)

LINK-URI UTILE

Pentru mai multe informaţii legate de COPSI sau Cognosis, vã invitãm sã accesaţi site-urile:

www.copsi.ro

www.cognosis.ro

Layout realizat deGeorgian Constantin [alumnus ASPSE]

LINK-URI UTILE

Pentru mai multe informaţii legate de COPSI sau Cognosis, vã invitãm sã accesaţi site-urile:

www.copsi.ro

www.cognosis.ro

Layout realizat deGeorgian Constantin [alumnus ASPSE]