GRUPUL ŞCOLAR “ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”

VORONA – BOTOŞANI

PROIECT DE SPECIALITATE

CLASA A XI-A E

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: MECANIC AGRICOL

PROFESOR COORDONATOR

ING. MIRON RADU

CANDIDAT

ASAFTEI DAN-GABRIEL

SESIUNEA IUNIE-IULIE 2010

1

TEMA PROIECTULUI

MAŞINI ŞI INSTALAŢII FOLOSITE PENTRU

PREGĂTIREA ŞI DISTRIBUIREA HRANEI LA ANIMALE

2

CUPRINSTema proiectului pag. 2

Cuprins 3

Memoriu explicativ 4

Capitolul I Consideraţii generale 5

Capitolul al II-lea Tocători pentru rădăcinoase şi tuberculifere 6

Capitolul al III-lea Maşina cu tobă pentru spălat rădăcinoase şi tuberculifere 7

Capitolul al IV-lea Tocători pentru rădăcinoase şi tuberculifere 9

Capitolul al V-lea Tocătoarea pentru rădăcinoase TR-03 11

Capitolul al VI-lea Tocătoarea pentru rădăcinoase TR-4 13

Capitolul al VII-lea Intreţinerea tehnică şi repararea maşinilor pentru spălat şi curăţat

rădăcinoase şi tuberculifere 14

Capitolul al VIII-lea Maşini pentru tocat nutreţuri fibroase 16

Capitolul al IX-lea Tocătoarea TNV-0,5 17

Capitolul al X-lea Tocătoarea pentru tocat nutreţuri TMS-6M 19

Capitolul al XI-lea Tocătoarea pentru furaje grosiere TFG 21

Capitolul al XII-lea Maşina pentru tocat nutreţuri fibroase şi grosiere 22

Capitolul al XIII-lea Exploatarea maşinilor pentru tocat nutreţuri 24

Capitolul al XIV-lea Întreţinerea tehnică zilnică şi repararea maşinilor pentru tocat

nutreţuri 25

Capitolul al XV-lea Maşini şi instalaţii pentru opăritul furajelor 28

Capitolul al XVI-lea Agregatul ZK-1,0 29

Capitolul al XVII-lea Maşini pentru terciuit 30

Bibliografie 32

3

MEMORIU EXPLICATIVPrezentul proiect îşi propune să facă cercetări asupra maşinilor şi instalaţiilor folosite

pentru distribuirea hranei la animale.

Chiar în condiţiile privatizării agriculturii din ţara noastră, mecanizarea rămâne unul

factorii determinanţi ai nivelului producţiei obţinute. În prezent, o agricultură intensivă este de

neconceput fără aplicarea corectă a lucrărilor agrotehnice şi a mecanizării, indiferent de tipul de

proprietate: gospodării familiare sau asociaţii agricole.

Din experienţa ţărilor cu o agricultură avansată, rezultă că, în condiţiile asociaţiilor,

agregatele agricole (formate din tractoare şi maşini agricole) pot respecta mai bine cerinţele

agrotehnice, lucrează cu randament superior şi, deci, cu eficienţă economică sporită.

Aceasta, însă, nu exclude existenţa maşinilor şi uneltelor aferente, care formează agregate

pentru executarea mecanizată a lucrărilor. În acest scop, în ţara noastră s-au introdus şi s-au

asimilat diferite tipuri de maşini şi instalaţii agricole, după modele din alte ţări cu experienţă.

Industria constructoare pune la dispoziţia agriculturii maşini şi instalaţii agricole

moderne, diversificate, cu performanţe şi calităţi care asigură executarea integrală şi calitativă a

lucrărilor. Beneficiind de asemenea posibilităţi, producţia agricolă poate fi ridicată continuu, iar

condiţiile de muncă ale oamenilor pot fi mereu îmbunătăţite.

Este de datoria lucrătorilor din agricultură să folosească cu maximă eficienţă maşinile şi

instalaţiile agricole, ceea ce se poate asigura numai printr-o temeinică pregătire profesională în

şcoală şi desăvârşirea ei în producţie.

Pentru elaborarea acestui proiect s-au utilizat date cuprinse în literatura tehnică şi

ştiinţifică din domeniu, metode de calcul şi normativele recomandate în urma experimentelor

făcute de diferite foruri de specialitate.

La realizarea acestui proiect s-au folosit cunoştinţele dobândite la disciplinele tehnice

(Maşini şi instalaţii agricole, Motoare şi tractoare, Bazele metrologiei, Desen tehnic, Studiul

materialelor, Întreţinerea şi repararea maşinilor şi instalaţiilor agricole etc.), cât şi cunoştinţe de

la alte discipline (Matematică, Fizică, Informatică, Limba şi literatura română etc.).

4

CAPITOLUL ICONSIDERAŢII GENERALE

Cresterea animalelor este una din ramurile principale ale agriculturii, cu ajutorul căreia

produsele vegetale şi numeroasele resturi din cultura care nu pot fi folosite direct de către om,

sînt transformate în produse alimentare uşor asimilabile şi în materii primite foarte valoroase.

Un factor principal în ridicarea productivităţii animalelor îl constituie hrănirea lor

ratională cu furaje. Pentru ca furajele să fie asimilate cît mai complet de organismul animal, este

necesar să fie prelucrate. Prin prelucrarea furajelor se înbunătăteste calitătile gustative, se

măreste valoarea lor nutritivă, se micsorează consumul de energie pentru digerare şi se evită

înbolnăvirea animalelor.

În vederea pregătirii şi distribuirii nutreţurilor pentru animale, se folosesc maşini şi

instalatii care se deosebesc între ele, în funcţie de procesul de lucru realizat. Se utilizează astfel:

- maşini pentru spălat şi curăţat rădăcinoase şi tuberculifere;

- maşini pentru tocat rădăcinoase şi tuberculifere;

- maşini pentru tocat furaje fibroase;

- maşini pentru măcinat furaje concentrate;

- maşini si instalatii pentru fiert şi opărit furaje;

- maşini pentru măcinat şi amestecat furaje;

- maşini pentru măcinat şi amestecat furaje concentrate;

- maşini şi instalaţii pentru pregătirea furajelor combinate;

- instalaţii şi utilaje pentru distribuirea hranei la animale.

5

CAPITOLUL AL II-LEATOCĂTORI PENTRU RĂDĂCINOASE ŞI TUBERCULIFERE

Aceste maşini efectuează spălarea şi curăţarea rădăcinilor tuberculilor.

Cerintele impuse acestor masini sunt următoarele:

- să permită spălarea a cât mai multe produse de natură diferită (morcovi, cartofi, sfeclă,

napi, gulii etc.);

- să se poată regla usor;

- să se folosească o cantitate cît mai mică de apă;

- să nu vatăme produsele în timpul spălări;

- să fie simple din punctul de vedere constructiv, uşor de exploatat şi să prezinte siguranţă

de funcţionare;

- să permită mecanizarea operatiilor de încărcare;

- să permită evacuarea apei cu inpurităţi după spălare;

Clasificarea maşinilor de spălat şi curăţat se face după diferite criterii.

1)După felul organelor active: maşini de spălat cu tobă, maşini de spălat cu palete şi

maşini de spălat cu melc.

2) După modul de lucru: maşini cu acţiune continuă şi maşini cu acţiune periodică.

6

CAPITOLUL AL III-LEAMAŞINA CU TOBĂ PENTRU SPĂLAT RĂDĂCINOASE ŞI TUBERCULIFERE

Construcţia. Maşina (fig. 1) se compune dintr-un cadru de oţel pe care se montează:

coşul de alimentare 1, două tobe cu vergele 2 şi 3 (care, la capătul dinspre ieşire a materialului,

sunt prevăzute cu palete de evacuare), două băi sau bazine de apă 4 şi 5, jgheabul de evacuare a

produselor spălate 6, jgheaburile cu impurităţile rezultate după spălare, mecanismul de

transmisie 7 şi motorul electric de acţionare.

Figura 1

Partea inferioară a celor două bazine este înclinată către cotul de alimentare pentru

scurgerea apei cu impurităţi, iar în pereţii lor frontali se află cîte un orificiu de scurgere.

Procesul de lucru. Rădăcinile sau tuberculii sunt introduşi în mod continuu în coşul de

alimentare 1, de unde trec în tobă cu vergele 2, ce se roteşte în bazinul 4, plin cu apă. Materialul

rostogolindu-se se freacă de vergele şi se curăţă de pământ prin spălare, fiind evacuat treptat cu

ajutorul paletelor de evacuare în a doua tobă 3. Aici se continuă procesul de spălare, iar produsul

spălat este evacuat cu ajutorul plantelor, în jgheabul de evacuare 6. Apa cu pământ (noroi) este

evacuată prin orificiile bazinelor 4 si 5 în jghebul de evacuare ce comunică cu canalizarea.

Capacitatea de lucru a maşini este de 0,54....0,81 kg/s (2....3 t/h ). Consumul de apă pentru 1 kg

produs estede 0,8 - 1 l, iar turaţia tobelor de 16 - 20 rot/min.

Maşina pentru spălat cu transport cu mele (fig. 2) este formată dintr-un bazin cu apă

în care se găseşte un transport cu melc aşezat înclinat în bazin. La capătul superior al

transportului se găseşte un coş de alimentare, iar în partea inferioară un grătar şi un rezervor

pentru reziduurile de la spălare. În partea superioară a transporturului cu melc se află o conductă

de apă şi mecanismul de antrenare. Maşina executată spălarea tuberculilor şi rădăcinoaselor în

flux continuu. Produsul se introduce în maşină prin coşul de alimentare, de unde este preluat de

7

transportul cu melc antrenat spre partea superioară. Spălarea se realizează prin frecarea

produsului sub acţiunea melcului, precum şi prin curentul de apă care se scurge în sens invers

deplasării produsului. Consumul de apă este de 1500 - 2000 l pentru tona de produs.

Figura 2

Capacitatea de lucru a maşinii este în funcţie de pasul melcului, diametrul melcului şi de

turaţie.

8

CAPITOLUL AL IV-LEATOCĂTORI PENTRU RĂDĂCINOASE ŞI TUBERCULIFERE

Aceste maşini sunt destinate pentru mărunţirea nutreţurilor, ca: rădăcini, tuberculi,

bostani. Nutreţurile sunt asimilate mai bine sub această formă de către organismul animal, se

evită înfundarea esofagului si totodată nutreţurile se pot amesteca şi cu alte feluri de furaje.

Clasificarea tocătorilor pentru rădăcinoase se face după două criterii.

După construcţia aparatului de tocare: cu disc vertical sau orizontal (fig. 3 a şi b) şi cu

tobă cilindrică, tronconică sau bitronconică (fig. 3 c, d şi e).

După modul de aţionare: mecanică sau manuală.

Figura 3

Cerinţe ce trebuie să le îndeplinească tocătorile sînt următoarele :

-să fie universale în ceea ce priveşte posibilitatea de tocare a diferitelor feluri de

rădăcini şi tubercuri, în ceea ce priveşte posibilitatea de a obţine diferite mărimi de tocătură

corespunzătoare hrănirii diferitelor specii de animale;

- să asigure funcţionarea continuă;

- produsul rezultat prin tocare să corespundă cerinţelor;

- să aibă capacitate de lucru mare;

- să permită reglarea dimensiunilor tăieturii;

- să fie simple din punctul de vedere constructiv, uşor de exploatat şi de reglat ;

-să fie dotate cu dispozitive de sioguranţă pentru evitarea deteriorări maşinii în cazul

pătrunderii corpurilor tari (pietre) în maşină o dată cu nutreţul.

9

Construcţia acestor maşini este în principiu asemănătoare, fiind formate dintr-un cadru

pe care se montează coşul de alimentare; organul activ tip disc sau tobă şi jgheabul de evacuare.

10

CAPITOLUL AL V-LEATOCĂTOAREA PENTRU RĂDĂCINOASE TR-03

Este destinată pentru tocatul rădăcinoaselor folosite în alimentaţia porcinilor şi a

păsărilor. Ea se compune din următoarele părţi componente principale: cadru 1 (fig. 4), coşul de

alimentare 2, rotorul cu cuţite 3, gura de evacuare 4, instalaţia electrică 5, transmisia şi roţile de

transport 6.

Figura 4

Cadrul este format din profile laminate şi se sprijină pe două roţi metalice cu bandaje din

cauciuc, ce servesc la deplasarea maşini de la un loc de muncă la altul.

Coşul de alimentare este construit din tablă şi are formă paralelipipedică, rabatabil spre

gura de evacuare, permiţând astfel accesul la la organele active. El are rolul de a forma un

depozit de material pentru tocat si de a-l ghida către organele active. În partea inferioară sub

cadru, coşul se completează cu o cutie, în care este prevăzută o gură de evacuare şi un obturator.

Rotorul este format dinr-o tobă de tocare şi un grup de contracuţite 7. Pe tobă sunt fixate

cuţitele de tocare 8 ce sunt demontabile. Contracuţitele sînt montate pe carcasa tobei de tocare,

pe un suport comun.

Instalaţia electrică se compune dintr-un motor electric de 4 kW, o priză trifazată cu

contact de protecţie, un întrerupător automat şi cablurile respective.

Transmisia se face prin curele trapezoidale.

Procesul de lucru. Rădăcinoasele sau bostănoasele se introduc în coşul de alimentare 2,

de unde trec la toba de tocare, unde cu ajutorul contracuţitelor 7, şi al cuţitelor 8 sunt tocate.

11

Tocătura se evacuează din camera de tocare cu ajutorul curentului creat de toba de tocare

în timmpul lucrului, prin gura de evacuare 4. Capacitatea de lucru a maşinii este de 0,81 - 1,62

kg/s (3 - 6 t/h ).

12

CAPITOLUL AL VI-LEATOCĂTOAREA PENTRU RĂDĂCINOASE TR-4

Această tocătoare (fig. 5 a) este de tipul cu tobă bitronconică. Ea se compune din cadru 1,

coşul de alimentare 2, motorul electric 3, roata de curea 4, picioarele 5 şi toba de tocare (fig. 5

b).

Figura 5

Coşul de alimentare este construit din fontă. Partea de la bază este formată din două părţi:

una fixă şi alta mobilă faţă de suprafaţa activă a tobei.

Partea mobilă se poate apropia de suprafaţa activă a tobei cu ajutorul unui resort, având

drept scop asigurarea tocării şi eliminarea corpurilor dure din zona de lucru a cuţitelor.

Toba de tocare are formă bitronconică (două tobe tronconice unite la bazele mici),

montată pe un ax sprijinit pe pe două lagăre fixate pe cadrul maşinii. Pe tobă sunt fixate, cu

ajutorul şuruburilor cu cap înecat 36 cuţite din oţel în formă de scafe duble ondulate. Prin

înlocuirea scafelor duble cu scafe simple, poate fi adaptată la tocatul bostănoaselor.

Procesul de lucru. Furajele introduse prin gura de alimentare ajung la cuţite, care le taie

sub formă de tăiţei cu grosimea de 1,5 – 2 mm şi lungimea de 10 – 30 mm, satisfăcînd condiţiile

unei bune tocări. Tăiţeii sunt evacuaţi din maşină în partea inferioară a acesteia, unde se

amplasează un coş.

Capacitatea de lucru a maşinii este de 1,08 kg/s (3900 kg/h ), iar turaţia rotorului de 250 –

300 rot/min.

Maşina poate fi acţionată şi manual, prin aplicarea unui mâner la volantă. În acest caz,

capacitatea de lucru este de 0, 675 kg/s (2400 kg/h ).

13

CAPITOLUL AL VII-LEAÎNTREŢINEREA TEHNICĂ ŞI REPARAREA MAŞINILOR PENTRU SPĂLAT ŞI

CURĂŢAT RĂDĂCINOASE ŞI TUBERCULIFERE

Maşinile pentru spălat şi curăţat rădăcinoase şi tuberculifere trebuie verificate înaintea

începeri lucrului, dacă au şuruburile strânse şi asigurate şi dacă sunt unse. De asemenea, maşinile

se pun în funcţiune câteva minute pentru a se vedea dacă funcţionează normal, fără înţepeniri

sau blocări, iar la sfârşitul lucrului se curăţă şi se gresează.

Atunci când apar anumite defecţiuni sau când nu mai funcţionează normal, se repară.

După reparaţie, maşinile se rodează în gol timp de 15 – 30 min, la turaţie de lucru.

La maşinile pentru curăţat rădăcinoase şi tuberculi pe cale uscată, se uzează sau apar

defecţiuni la transportul cu melc, iar la carcasă, coşul de alimentare şi gura de evacuare pot

apărea deformări sau ruperi. Transportul cu melc îndoit se îndreaptă prin presare, spirele

deformate se îndreaptă prin ciocănire la rece, iar dacă sunt desprinse se resudează. Capotajele şi

cadrul deformat, de asemenea, se îndreaptă, iar părţile rupte se sudează. La maşinile pentru

curăţat rădăcinoase pe cale umedă pot să apară deformări ale cadrului, ale tobelor, ale bazinelor

de apă care se recondiţionează prin îndreptare, iar părţile rupte se sudează. Motorul electric de

antrenare defect se repară după tehnologia tipizată.

Întreţinerea tehnică zilnică a tocătorilor de rădăcinoase T-03 şi T-4 Înainte de

începerea lucrului (după ce se verifică strîngerea şuruburilor şi întinderea curelei (la tocătoarea

TR–4) maşina se unge şi se controlează funcţionarea ei în gol. La sfîrşitul lucrului se curăţă

tocătoarea de resturi de nutreţ, se verifică starea tehnică a cuţitelor şi a contracuţitelor,

intervenindu-se pentru remedierea defecţiunilor.

Repararea tocătorilor de rădăcinoase TR-03 şi TR-4. La tocătoarea TR 03 se uzează,

în special, cuţitele. Reascuţirea cuţitelor se face prin polizare, păstrându-se lăţimea şi unghiul de

tăiere al tăişului. La montare, cuţitele se reglează astfel ca distanţă dintre vârful acestora şi discul

de fontă să fie de 0,5 mm. Cuţitele sunt prevăzute cu câte două găuri alungite, cu ajutorul căror

se face reglarea lor. În timpul lucrului, cuţitele pot întâlni corpuri tari, ca pietre şi bucăţi

metalice, ceea ce produce ştirbirea sau chiar spargerea lor. Cuţitele fisurate sau sparte se

înlocuiesc cu altele noi.

14

Tocătoarea TR-03, având acţiopnarea manuală, uzura lagărelor se produce după o

perioadă îndelungată de exploatare, când se recondiţionează prin bucşare. La tocătorile TR–4,

principalele piese de uzură sunt: cuţitele, lagărele şi axul.

Cuţitele uzate se ascut prin polizare pe o piatră semirotundă, până când tăişul capătă o

muchie foarte ascuţită. La fixarea cuţitelor pe tobe, se va avea grijă ca şuruburile să aibă inele de

siguranţă.

Lagărele tocătorii se uzează datorită frecării lor cu axul. Când jocul între ax şi lagăr

depăşeşte 1,5 mm, axul uzat se înlocuieşte cu unul nou, iar lagărul uzat se bucşează, interiorul

bucşei prelucrându-se la dimensiunea iniţială a lagărului.

Repararea tocătorilor se execută atunci când piesele componente au căpătat uzuri

neadmise sau au apărut anumite defecţiuni.

La recepţia maşinilor după reparaţie se urmăreşte funcţionarea normală a organelor în

mişcare, lipsa zgomotelor şi a trepidaţiilor.

15

CAPITOLUL AL VIII-LEAMAŞINI PENTRU TOCAT NUTREŢURI FIBROASE

Tocarea nutreţurilor verzi şi uscate se face în mod diferit, în funcţie de speciile de

animale. Tocarea nutreţurilor fibroase în vederea distribuirii lor în hrana zilnică a animalelor sau

pentru însilozare se face nu numai cu combinele de recoltat şi tocat, ci şi cu tocători special

construite.

Clasificarea maşinilor pentru tocat nutreţuri fibroase se face după două criterii.

Din punctul de vedere constructiv: tocători cu disc şi tocători cu tobă.

După modul de acţionare: tocători cu acţionare manuală şi tocători cu acţionare

mecanică.

Cerinţele impuse maşinilor de tocat nutreţuri fibroase sunt urmatoarele:

- să mărunţească materialul la lungimea 1-10 mm pentru păsări şi porcine şi 1-50mm

pentru însilozat, în proporţie de 85 % ;

- să asigure tocarea la un grad de umiditate a plantelor cuprinse între 70 şi 85 % ;

- să asigure tocarea plantelor cu talia cuprinsă între 0,2 şi 1,2 m ;

- să prezinte posibilitatea transportării materialului tocat la o înălţime minimă de 10 m ;

- să fie simple din punctul de vedere constructiv şi să poată fi reglate şi întreţinute uşor;

- să fie prevăzute cu dispozitiv de siguranţă.

16

CAPITOLUL AL IX-LEATOCĂTOAREA TNV-0,5

Această tocătoare este destinată pentru tocatul nutreţurilor fibroase verzi ce se dau în

hrana păsărilor şi a porcilor.

Construcţia Tocătoarea (fig. 6) este formată din următoarele părţi principale: cadrul

maşinii, aparatul de tocare, dispozitivul de alimentare, instalaţia de ungere, instalaţia electrică şi

transmisia.

Cadrul este format din profile laminate, sudate între ele şi se sprijină pe două roţi de

transport pentru distanţe mici.

Aparatul de tocare îl formează un disc cu patru cuţite de tăiere cu palete şi un contracuţit

în formă triunghiulară, cu muchii tăietoare pe toate cele trei laturi, astfel că la uzura uneia dintre

muchii el poate fi rotit. Distanţa dintre tăişul cuţitelor şi contracuţit trebuie să fie de 0,5 mm.

Dispozitivul de alimentare este format dintr-un jgheab de alimentare, prevăzut cu bandă

de transport cauciucată şi 2 cilindri (valţuri) de alimentare, cu suprafaţă profilată, care asigură o

bună antrenare a materialului către organul de tocare.

Figura 6

Cilindrii 4, cu suprafaţa profilată, sunt aşezaţi unul deasupra celuilalt. Cilindrul superior

are posibilitatea de a se deplasa în plan vertical.

În partea anterioară a cilindrului superior se găseşte o placă 5, ce are rolul de a presa

materialul care se gaseşte în faţa aparatului de tocare. Această placă se poate deplasa şi în plan

vertical. Presiunea cilindrului superior şi a plăcii asupra materialului supus tocării se realizează

printr-un sistem de pârghii 6 cu contragreutate 7.

17

Banda transportoare primeşte mişcarea de la axul roţii melcate, prin intermediul unui

sistem de cuplare cu gheare. Sensul de mişcare a benzii poate fi schimbat cu ajutorul unei pârghii

de comandă.

Instalaţia de ungere este formată dintr-un sistem de conducte independente, alimentate

individual cu ulei sau unsoare.

Instalaţia electrică, montată pe cadrul maşinii, se compune dintr-un motor electric, o

priză trifazată cu contact de protecţie şi un întrerupător automat.

Transmisia este formată dintr-o transmisie prin curea trapezoidală ce antrenează aparatul

de tăiere, un grup de roţi melcate care acţionează banda transportoare şi o transmisie cu lanţ care

roteşte valţul inferior, iar de la acesta, prin intermediul unei roţi, primeşte mişcarea valţul

superior.

Procesul de lucru. Prin deplasarea benzii transportoare, materialul de tocat este înpins

către aparatul de tocare. Materialul este prins mai întâi de către valţuri care îl presează şi îl trimit

către cuţite şi contracuţit, unde se produce tocarea la dimensiuni proporţionale cu viteza

periferică a valţurilor. Materialul tocat este evacuat prin partea inferioară a aparatului de tăiere.

Capacitatea de lucru a maşini este de 0,135 kg/s ( 0,5 t/h).

Reglarea tocătorii TNV se referă la unghiul de tăiere faţă de contracuţit, presiunea

valţurilor şi întinderea benzii transportoare.

Reglarea unghiului de tăiere faţă de contracuţit se face cu ajutorul unor şuruburi care

modifică gradul de înclinare a cuţitelor.

Reglarea presiunii valţurilor se face cu ajutorul unei contragreutăţi deplasabilă pe un

braţ.

Întinderea benzii transportoare se realizează prin întinderea lagărelor cu tije filetate.

18

CAPITOLUL AL X-LEATOCĂTOAREA PENTRU TOCAT NUTREŢURI TMS-6M

Această tocătoare efectuează tocarea plantelor furajere în vederea însilozării, precum şi

tocătoarea furajelor fibroase (fân, paie, coceni de porumb).

Construcţia. Tocătoarea (fig. 7 a, b) se compune dintr-un jgheab de alimentare 1, în

interiorul căruia se găseşte un transportor de alimentare 2, doi cilindri de alimentare 3 şi 4,

aparatul de tocare, format din două cuţite 5 montate pe suportul 6 şi placa contratăietoare

(contracuţitul 7), conducta de refulare cu deflectorul 8, mecanismul de acţionare, cadrul maşini 9

şi roţile de transport 10.

Figura 7

19

Jgheabul de alimentare 1 este format din doi pereţi metalici înclinaţi, în interiorul cărora

se găseşte transportul din pânză cauciucată 2, care poate avea două sensuri de mişcare: un sens

normal de alimentare şi un sens invers, pentru cazul când maşina se înfundă.

Cilindri de alimentare se găsesc în partea anterioară a aparatului de tocare şi au rolul de a

dirija nutreţul către aparatul de tocare. Cilindrul superior 3 este prevăzut cu nervuri şi se poate

deplasa pe verticală, în funcţie de grosimea stratului de nutreţ. Cilindrul inferior 4 este prevăzut

cu dinţi.

Aparatul de tocare este închis într-o carcasă metalică. Aparatul este format dintr-un

suport 6 din oţel laminat pe care se montează două cuţite 5, care înpreună cu suportul joacă un

rol de ventilator şi placa contratăietoare 7. Carcasa metalică este formată din partea inferioară,

fixă şi partea superioară, rabatabilă. Aceasta poate fi uşor deschisă pentru reglarea cuţitelor sau

curăţarea lor în cazul înfundării. Carcasa este prevăzută cu un racord pentru fixarea conductei de

refulare sau a deflectorului 8. Deflectorul poate fi montat direct pe carcasă sau la capătul

conductei de refulare. Conducta de refulare are formă cilindrică, cu diametrul de 300 mm la

bază.

Mecanismul de acţionare. Maşina este acţionată direct de la un motor electric sau prin

curea, de la tractor.

Procesul de lucru. Materialul de tocat este aşezat pe transportorul maşinii, care îl

dirijează între cilindrii de alimentare, fiind presat şi împins spre gura de alimentare. Aici, cuţitele

toacă plante prin forfecarea acestora între cuţit şi placa contratăietoare.

Suportul cu cuţite aruncă masa tocată în tubul de evacuare, de unde este refulată prin

conductă.

Capacitatea de lucru a maşini este de 1,08 – 1,62 kg/s (4 -6 t/h ) pentru masa verde; 0,135

- 0,486 kg/s (0,5 - 1,8 t/h ) pentru coceni de porumb şi 0,459 g/s (1,7 t/h )pentru paie.

Turaţia rotorului de tocare este de 500 rot/min. Viteza liniară a benzii transportoare este

de 0,07 - 1,33 m/s.

Reglarea maşinii se referă la distanţa dintre cuţite şi placa contratăietoare şi lungimea de

tocare a furajelor.

Reglarea distanţei dintre cuţit şi placa contratăietoare se face prin strângerea sau

slăbirea şuruburilor de reglare. Distanţa dintre placa contratăietoare şi cuţitele este de 0,5 mm

pentru masa verde ierboasă şi 1,0 mm pentru siloz şi fibroase uscate.

Reglarea lungimii de tocare a furajelor se obţine prin schimbarea vitezei de deplasare a

benzii de alimentare, a turaţiei cilindrilor de alimentare şi prin schimbarea roţilor dinţate,

realizăndu-se astfel patru lungimi de tocare. În acest scop, maşina este prevăzută cu patru perechi

de roţi dinţate.

20

CAPITOLUL AL XI-LEATOCĂTOAREA PENTRU FURAJE GROSIERE TFG

Construcţia. Această tocătoare (fig. 8) se compune din dispozitivul de alimentare,

format din jgheabul de alimentare 1, banda transportoare 2, un cilindru de alimentare canelat 3,

aparatul de tocare şi fibrare, format din toba de tocare 4 prevăzută cu şase rînduri de cuţite

elicoidale şi dintr-un rotor 5, prevăzut cu şase rînduri de ciocane articulate, precum şi dintr-un

contracuţit 6, montat în faţa cuţitelor. Organele de evacuare a materialului tocat sunt formate

dintr-un transportor cu melc 7, ventilatorul aruncător 8 şi o conductă de refulare 9, cu deflector.

Maşina este acţionată de un motor electric 10 sau poate fi acţionată de la şaiba de curea a

tractorului. Cadrul 11 al maşinii este construit din profile laminate din oţel şi se sprijină pe o

sanie 12, care serveşte la mici transporturi şi penru fixat motorul.

Figura 8

Procesul de lucru. Nutreţul grosier (tulpinile de porumb uscate) se aşează manual pe

banda transportoare cauciucată 2, care îl duce la cilindru de alimentare 3 şi de aici la toba de

tocare 4, unde cocenii sunt tăiaţi de cuţite, după care masa de nutreţ este antrenată de rotorul cu

ciocane 5 care le destramă în lungul fibrelor; materialul apoi este luat de melcul 7 şi ventilatorul

aruncător 8 şi evacuat prin conducta 9 cu deflector. În cazul când se urmăreşte să se obţină făină,

în jurul rotorului se montează una din cele cinci site cu care se livrează tocătoarea.

Capacitatea de lucru a maşinii este de 0,675 kg/s (2430 kg/h) pentru coceni de porumb.

21

CAPITOLUL AL XII-LEAMAŞINA PENTRU TOCAT NUTREŢURI FIBROASE ŞI GROSIERE

Maşina este destinată pentru tocarea nutreţurilor fibroase şi grosiere putând fi folosită şi

pentru tocarea nutreţurilor verzi.

Construcţia. Ea se compune din transportul şi dispozitivul de alimentare, aparatul de

tocare, ventilatorul-aruncător, transmisia, cadrul cu roţile de transport şi instalaţia electrică.

Transportorul de alimentare este de tip lanţ cu role, avînd racleţi metalici, iar dispozitivul

de alimentare este alcătuit dintr-un sul de alimentare inferior, un sul de alimentare superior cu

suprafaţa profilată şi un tambur de uniformizare precomprimate. Sulul superior şi tamburul de

uniformizare au posibilitatea de deplasare pe verticală

Aparatul de tocare este de tip tobă cu şase cuţite de tocare montată pe două discuri.

Cuţitele sunt prevăzute cu posibilitatea de deplasare, în vederea reglării jocului între cuţit şi

contracuţit.

Contracuţitul este o bară de secţiune paralelipipedică, cu posibilitatea de schimbare a

muchiei de tăiere de patru ori. Poziţia contracuţitului este reglabilă.

Pentru realizarea unui material mărunt, mai uniform şi la dimensiunile dorite, între

camera rotorului de tocare şi gura de aspiraţie a ventilatorului-aruncător se poate monta o sită cu

diametrele orificiilor diferite.

Toba de tocare poate fi echipată cu şase, trei, sau două cuţite.

Tocătoarea este echipată cu un dispozitiv propriu de ascuţire a cuţitelor. Ventilatorul-

aruncător este de tip radial, cu patru palete. Accesul la rotorul ventilatorului şi camera de tocare

este uşurat prin posibilitatea de rabatare a ventilatorului-aruncător.

Figura 9

22

Procesul de lucru (fig. 9). Materialul, în vederea prelucrării, se aşează pe transportorul

de alimentare 1, de unde este preluat de tamburul de uniformizare-precomprimare 2, şi de

sulurile de alimentare 3 şi 4, fiind dirijată la aparatul de tocare, unde se realizează procesul de

tăiere între rotorul de tocare 5 şi contracuţitul fix 6.

Dacă se cere o tocătură mai uniformă şi mai măruntă, se montează o sită suplimentară, cu

şase orificii diferite, între camera de tocare şi gura de aspiraţie a ventilatorului-aruncător.

Materialul mărunt este aspirat şi dirijat de ventilatorul-aruncător 7 la locul necesar, prin

intermediul deflectorului, a eventualelor conducte sau a unui ciclon de liniştire.

Lungimea de tocare impusă se reglează prin schimbarea unei roţi dinţate şi a numărului

cuţitelor de tocare.

23

CAPITOLUL AL XIII-LEAEXPLOATAREA MAŞINILOR PENTRU TOCAT NUTREŢURI

Pentru a se obţine o tocare corespunzătoare, atît sub aspect dimensional cît şi al

uniformităţii, cuţitele trebuie să fie ascuţite periodic, cu respectarea unghiului de ascuţire iniţial.

De asemenea, este necesar ca poziţia cuţitelor faţă de disc sau tobă să fie aceeaşi pentru toate

cuţitele, conform indicaţiilor de montaj. La 2-3 ore de funcţionare trebuie să se efectueze

ungerea lagărelor, iar zilnic trebuie să se cureţe maşina şi să se verifice starea cuţitelor precum şi

dacă sînt fixate .În timpul alimentări nu trebuie să pătrundăla organele active corpuri dure,

pentru a nu le deteriora şi a nu se produce accidente. În cazul înfundării maşinii, desfundarea se

execută numai cu maşina oprită din funcţie.

24

CAPITOLUL AL XIV-LEAÎNTREŢINEREA TEHNICĂ ZILNICĂ ŞI REPARAREA MAŞINILOR PENTRU

TOCAT NUTREŢURI

Întreţinerea tehnică zilnică a maşinilor pentru tocat TMS-6 M. Înainte de începerea

lucrului se controlează strângerea şuruburilor şi piuliţelor, se controlează şi se reglează cuţitele,

astfel ca distanţa între cuţitele mobile şi fixe să fie de 0,5 – 1 mm, se verifică dispozitivul de

cuplare a transportorului, se verifică starea tehnică a articulaţiilor, a roţilor, întinderea benzi

transportorului, care trebuie să facă o săgeată maxim de 60 mm, se controlează dacă cuţitele sunt

ascuţite, se gresează maşina şi se verifică funcţionarea ei în gol. În timpul lucrului se controlează

calitatea lucrului, angrenarea corectă a roţilor dinţate, În caz de înfundare, tocătoarea se opreşte

se deschide capacul ventilatorului şi se desfundă conducta de refulare. La sfârşitul schimbului de

lucru, tocătoarea se curăţă de resturile vegetale, în interior şi exterior.

Repararea tocătorii pentru nutreţuri TMS-6 M. Principalele ansambluri la care se

înregistrează uzuri în timpul exploatării maşini sunt: mecanismul de antrenare, aparatul de

tocare, inversorul şi transportorul.

La mecanismul de antrenare se uzează fusurile axului (fig.10) în locurile de contact cu

rulmenţii. Axul poate prezenta încovoiere în urma unor suprasolicitării, iar la carcasa rulmenţilor

(fig. 11) pot apărea uzuri pe suprafaţa interioară în contact cu rulmentul sau ruperi ale urechilor

de fixare.

Figura 10 şi 11

Fusurile uzate ale axului se recondiţionează prin încărcare cu arc electric vibrator şi

rectificare la cota iniţială; încovoierea axului se elimină prin presarea acestuia la rece în regiunea

cu încovoierea maximă, neadmiţându-se o încovoiere mai mare de 0,6 mm; carcasele uzate în

25

interior se bucşează cu bucşe de oţel, asigurându-se o strângere de 0,055 mm; urechile rupte se

sudează.

La aparatul de tocare se uzează, în special cuţitele mobile (fig. 12). Acestea trebuie

ascuţite atunci când grosimea tăişului a ajuns la 0,2 - 0,3 mm.

Figura 12

Constatarea se face prin măsurarea cu şublerul. Ascuţirea cuţitelor se face ori de câte ori

este nevoie, până când lăţimea cuţitului se reduce cu 15 mm. Ascuţirea cuţitului se execută prin

polizare, cu respectarea unghiului de 0,26 rad (15o) şi a lăţimii de 23 – 25 mm. Pentru a se evita

decălirea cuţitului prin încălzire, în timpul ascuţirii se deplasează pe piatra polizor.

În cazul uzurii cuţitul fix, acesta se întoarce cu celălalt tăiş. Se admite o singură polizare

a cuţitului fix, cu respectarea unghiului de 0,26 rad (15o).

La inversor se uzează fusurile axului în zona de contact cu rulmenţii, locaşurile de pană

şi carcasa rulmentului pe suprafaţa interioară, în contact cu rulmentul. Fusurile uzate se încarcă

cu arc electric vibrator şi se aduc la dimensiunile iniţiale prin rectificare. Locaşurile de pană

majorează la cota de reparaţie prin frezare pe strung, folosind o freză deget, iar carcasele uzate în

interior se bucşează, folosind bucşe din oţel, cu asigurarea unei strângeri de 0,12 mm.

La transportor se uzează alezajele plăcilor laterale şi suprafaţa de frecare a lagărului în

contact cu fusul axului. Alezajele plăcilor laterale uzate se lărgesc, folosind alezor reglabil, iar la

următoarea recondiţionare se bucşează. În acest caz se folosesc axe cu fusurile majorate

corespunzător. Lagărele uzate se recondiţionează prin bucşare.

La tocătoarea TMS-6 se mai uzează şi alte piese ca: pinioane, diferite axe şi lagăre etc.,

care se recondiţionează după tehnologii tipizate.

Reparaţia maşinii se execută atunci când acesta prezintă defecţiuni. După reparaţie,

maşina se rodează în gol la turaţii progresive, până la turaţia de regim, prin acţionarea la tractor.

Rodajul durează o oră.

26

La recepţia maşinii reparate se urmăreşte montarea corectă a subansamblurilor, starea

tehnică a cuţitelor şi funcţionarea normală (fără frecări, zgomote, vibrări, încălziri) a organelor în

mişcare.

Repararea tocătorii pentru furaje grosiere TFG. În procesul de exploatare se uzează

sau pot apărea diferite defecţiuni la banda transportoare şi la cilindru de alimentare. De

asemenea, apar uzuri la cuţitele de la toba de tocare şi la ciocanele de la rotor, pot apărea diferite

defecţiuni la transportorul cu melc, se uzează piesele de la ventilatorul-aruncător şi motorul

electric, pot apărea diferite deformări etc.

Axele deformate se îndreaptă, fusurile uzate se încarcă prin sudură cu arc electric

vibrator, cuţitele uzate se întorc sau se înlocuiesc, carcasele fisurate se sudează, rulmenţii uzaţi se

înlocuiesc, părţile desprinse din sudură de la melc se resudează, părţile deformate se îndreaptă,

rupturile de asemenea, se sudează, paletele uzate peste limită se înlocuiesc. Ciocanele se pot

încărca cu aliaje dure, iar piesele motorului electric uzat se recondiţionează potrivit tehnologiei

de reparare a instalaţiilor electrice.

27

CAPITOLUL AL XV-LEAMAŞINI ŞI INSTALAŢII PENTRU OPĂRITUL FURAJELOR

O parte din furaje, cum sunt rădăcinoasele, tuberculiferele şi alte nutreţuri, trebuie opărite

înainte de a fi administrate în hrana animalelor şi în special în alimentarea porcilor. Nutreţurile

opărite timp de 30-40 min îşi ridică digestibilitatea, îşi îmbunătăţesc calităţile gustative şi îşi

păstrează în acelaşi timp vitaminele şi sărurile nutritive, spre deosebire de fierbere, prin care se

pierd în bună parte. Fierberea şi opărirea nutreţurilor se fac în cazane, care după sursa de căldură

sunt de mai multe feluri: cazane cu foc direct, cazane de opărit cu aburi produşi la un generator

de aburi şi cazane electrice de fiert şi opărit.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească aceste instalatii sunt următoarele :

- să folosească combustibil ieftin ;

- să aibă capacitate de lucru ridicată ;

- să fie prevăzute cu dispozitive reglare a temperaturi şi presunii aburilor ;

- să fie înzestrate cu aparate de stingere a incendiilor ;

- să fie simple din punct de vedere constructiv ;

- să poată fi încărcate şi descărcate mecanizat ;

- să fie folosite la toate furajele care trebuie opărite şi să lucreze în condiţii igienice.

Cazanele cu foc direct pot fi fixate şi basculate. Acestea se compun din cazanul propriu-

zis, care este construit din fontă sau din oţel şi cuptorul de cărămidă. Cazanele basculante sunt

mai perfecţionate şi au fundul dublu. Deoarece ambele cazane au randamentul termic redus (10 -

15 %) şi capacitatea mică, sunt mai puţin folosite în fermele zootehnice.

Cazanele de opărit cu aburi se construiesc din lemn sau metal şi pot fi fixate sau

basculante. Ele primesc aburul din interior de la generator de aburi la presiunea de 0,2 - 0,6 .105

N/m 2 (0,2 – 0,6 kgf/cm2) printr-o conductă racordată la partea inferioară (cazane fixe) sau la

mijloc (cazane basculante). Aceste cazane sunt mai bune, având randament de 20 – 30 %, se

poate regla uşor temperatura, costul pe unitatea de greutate a nutreţului opărit este mai mic,

timpul de opărire este de 40 min şi exploatarea este mai uşoară.

Cazanele electrice sunt ermetic închise. Ele sunt basculante şi sunt construite din tablă de

oţel, iar la partea inferioară sunt prevăzute cu rezistenţa electrică ce se conectează la reţea.

Nutreţul este opărit cu ajutorul aburului rezultat în urmarea încălzirii apei cu rezistenţa electrică.

Aceste cazane au un randament de 25 -35 %.

28

CAPITOLUL AL XVI-LEAAGREGATUL ZK-1,0

În afară de cazane se mai folosesc şi agregatele pentru fiert şi opărit furaje. Cel mai

răspândit este agregatul pentru fiert şi opărit ZK 1,0. El este semistabil, fiind folosit vara în

tabere şi toamna la opăritul cartofilor pentru însilozare.

Construcţia. Agregatul ZK -1,0 este format dintr-un generator de aburi 1 (fig. 13) şi

cazane de opărire 2, prevăzute la partea inferioară cu un orificiu 3 pentru evacuarea vaporilor

condensaţi, iar la partea laterală cu o flanşă de legătură cu furtunul de vapori 4 al generatorului

de aburi. Instalaţia este prevăzută cu trei cazane de opărire a nutreţului, iar opărirea se face

concomitent în două cazane, în timp ce în cazanul al treilea se face evacuarea produsului

anterior, fiind apoi încărcat din nou cu nutreţul ce trebuie opărit. Terminarea procesului de opărit

este indicată de începutul evacuării vaporilor condensaţi pe orificiul de evacuare a vaporilor,

când introducerea aburilor în cazan este oprită; procesul de opărire se prelungeşte însă cu 10 -15

min, deoarece o anumită cantitate de căldură este absorbită de cazan. Timpul de încălzire a

agregatului pentru o funcţionare normală este de 35 – 40 min. Capacitatea de lucru a agregatului

pentru cartofi este de 0,21 - 0,27 kg/s (800 -1000 kg/h).

Figura 13

29

CAPITOLUL AL XVII-LEAMAŞINI PENTRU TERCIUIT

Terciuirea furajelor se face cu scopul de a se putea amesteca cu alte furaje sau pentru a fi

mai bine asimilate de animale.

Maşina pentru terciuit (fig. 14) este formată dintr-un coş de alimentare, o cameră de

lucru în care se găseşte un transportor cu melc prevăzut la un capăt cu palete. În partea interioară

a carcasei, în dreptul paletelor de pe axul transportorului cu melc, se află ştifturile metalice 2.

Produsul antrenat de transportorul cu melc este forţat să treacă printre palete şi ştifturi, după care

este evacuat pe un jgheab.

Figura 14

Repararea utilajelor şi instalaţiilor pentru încălzitul apei, fiertul şi opăritul

nutreţurilor.

În fermele zootehnice se folosesc diferite tipuri de încălzitoare. La încălzitoarele cu apă

cu elemente de încălzire pot apărea deteriorări la cazan, la cămaşa exterioară, la stratul de

izolaţie termică, la elementele de încălzire, la regulator, la robinetele, la supapa de retur, la

ventil, la termometru şi la conducte.

Elementele de încălzire, executate din sârmă crom-nichel sau constantan, în caz că s-au

ars, se rebobinează din sârmă nouă; se remediază local izolaţia termică degradată, precum şi alte

deteriorări sau deformări.

La încălzitoarele de apă tip transformator pot apărea defecţiuni la aparatura de comandă

şi de semnalizare, la termostat şi la robinete; izolaţia termică poate să fie degradată local, iar de

pe rezervor poate cădea stratul de protecţie anticorosivă. Termostatul şi robinetele defecte se

30

înlocuiesc; se remediază izolaţia termică şi stratul anticorosiv degradat de pe rezervor, precum şi

defecţiunile apărute la aparatura de comandă şi de semnalizare.

La apărătoarele şi agregate pentru fiert nutreţurilor pot apărea defecţiuni la cazan,

dispozitivul de blocare, la izolaţia termică, la distribuitorul de aburi,la elementele de încălzire şi

la ventilul pentru aburi. La agregatele mobile pentru fiertul cartofilor, cu timpul se defectează

maşina de curăţat cartofi, maşina pentru terciuit, motoarele electrice şi se uzează reductoarele.

Elementele de încălzire electrică arse se înlocuiesc. Motoarele electrice se repară după

tehnologia prezentată la repararea instalaţiei electrice. Ventilele uzate se înlocuiesc, izolaţia

termică degradată şi eventualele deformări se remediază. La reductoare, pinioanele uzate se

înlocuiesc, iar la restul ansamblurilor, defecţiunile apărute la axe, cadrul, carcase, lagăre etc., se

remediază similar unor tehnologii prezentate anterior sau în cadrul tehnologiilor tipizate.

31

BIBLIOGRAFIE

1. Toma D. ş.a.m.d. – Maşini şi instalaţii agricole, Manual pentru clasa a XI-a, Ed. Ceres,

Bucureşti, 1990

2. Maşini şi instalaţii agricole, Manual pentru clasa a XII-a, Ed. Ceres, Bucureşti, 1979

3. Buzea I. ş.a.m.d. – Maşini şi instalaţii agricole, Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a, Ed.

Ceres, Bucureşti, 1989

4. Nicşulescu E. ş.a.m.d. – Mecanizarea agriculturii, Manual pentru clasa a X-a, Ed. Ceres,

Bucureşti, 1989

5. Brătescu N. ş.a.m.d. – Motoare şi tractoare, Manual pentru clasele a IX-a şi a X-a, Ed.

Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1992

6. – Tehnologia de întreţinere şi revizii tehnice, norme de timp pentru întreţineri, revizii

şi reparaţii la tractoare, maşini şi instalaţii agricole, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti, 1989

7. Neagu T. ş.a.m.d. – Aparate şi maşini pentru protecţia plantelor, Îndrumător practic,

Institutul agronomic ,,Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 1976

32