NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR TEHNICO-SANITARE ŞI TEHNOLOGICE CU ŢEVI DIN POLICLORURĂ DE VINIL (PVC) NEPLASTIFIATĂ

Indicativ I 1-78Înlocuieşte I 1-72

Cuprins1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prevederile din prezentul normativ se vor aplica la proiectarea şi executarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare din instalaţiile sanitare şi tehnologice, care se execută cu ţevi şi piese de îmbinare din policloruri de vinil (PVC) neplastifiată.1.2. Prevederile prezentului normativ nu se aplică la lucrările de îmbunătăţiri funciare cu ţevi din PVC.

Domeniul de utilizare a ţevilor din PVC1.3. Ţevile şi piesele de îmbinare din PVC neplastifiată se vor folosi astfel:a) La instalaţii interioare de apă rece potabilă în locuinţe, clădiri şi anexele sociale ale construcţiilor industriale:- ţevi tip greu (G)b) La branşamente şi la reţele exterioare îngropate de alimentare cu apă rece, potabilă şi de stins incendii aferente categoriilor de construcţii de la litera a:- ţevi tip greu (G).c) La reţelele interioare de apă rece, potabilă sau tehnologică şi la reţele exterioare îngropate de alimentare cu apă rece potabilă sau tehnologică sau de stins incendii, pentru construcţii industriale, agricole şi zootehnice, în raport cu presiunea şi temperatura apei din reţea:

Temperatura apei în reţea

oC

Tipul ţevii

Presiunea de regim, bar

G (10 bar) M (6 bar)

până la 20 10 6

21-40 6 2,5

d) La reţele interioare şi la reţele exterioare, pentru transportul agenţilor chimici pentru care policlorura de vinil previntă stabilitate totală în limita temperaturilor indicate în anexa I, astfel:

Temperatura apei în reţea

oC

Presiunea de regim, bar

Substanţe nepericuloase Substanţe periculoase

Tipul ţevii Tipul ţevii

G (10 bar) M (6 bar) G (10 bar) M (6 bar)

până la 20 10 6 6 2,5

21-40 6 2,5 2,5 1

NOTĂ:- În anexa I sunt enumeraţi agenţii chimici faţă de care ţevile din policlorură de vinil neplastificată prezintă stabilitate totală până la temperatura indicată.

Prin “substanţe periculoase" se înţeleg cele care, prin răspândirea lor în încăpere, pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor sau pot distruge bunurile materiale existente (substanţe otrăvitoare, inflamabile, etc.).Folosirea ţevilor PVC în instalaţii industriale pentru transportul substanţelor prevăzute în anexa I, la temperaturi sau concentraţii în afara celor indicate, precum şi a oricăror altor substanţe în afara celor prevăzute în anexa I, se va face numai pe baza avizului producătorului sau al unui laborator de specialitate asupra comportării materialului tubular în condiţiile procesului tehnologic de exploatare respectiv.e) În instalaţii interioare de evacuare cu scurgere liberă a apelor uzate menajere, meteorice şi a apelor reziduale al căror conţinut chimic se înscrie în lista de agenţi chimici din anexa I, faţă de care ţevile din PVC prezintă stabilitate totală:- ţevi tip uşor (U).În cazul evacuărilor forţate se vor folosi ţevi tip M şi G, în funcţie de regimul de presiune, conform valorilor de la alineatul 1.3.d.1.4. În terenuri sensibile de înmuiere, ţevile PVC vor fi folosite în instalaţii exterioare şi interioare de presiune şi de scurgere, numai în cazurile şi în condiţiile de execuţie precizate în “Normativul pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe", indicativ P.7.1.5. Nu se vor utiliza ţevile de tip G, M şi U:a) În instalaţiile de alimentare cu apă caldă cu temperaturi peste 40oC.

b) La reţelele exterioare de alimentare cu apă şi canalizare montate direct în pământ şi amplasate sub străzi sau sub spaţii cu circulaţie de autovehicule.c) În instalaţii interioare care alimentează şi hidranţi de incendiu.În asemenea cazuri se pot prevedea pe considerente tehnico-economice, fie reţele distincte pentru incendiu şi consumuri, care să se separe din exteriorul clădirii, montându-se la punctul de ramificaţie organe de închidere pe conducta din PVC, fie se prevede o reţea comună executată din ţevi de oţel.d) La instalaţiile de alimentare cu apă în încăperi cu destinaţie specială, unde instalaţiile sunt acoperite cu diferite finisaje deosebite, ca de exemplu: stucaturi, placaje cu marmură, lambriuri, etc.e) La conducte aşezate în locuri unde, în timpul exploatării, este posibilă deteriorarea lor prin lovire (depozite, magazii, încăperi cu circulaţie intensă de mărfuri etc.) şi nu li se poate asigura o protecţie eficace contra loviturilor.f) La conductele montate în clădiri, în canale nevizitabile sau direct în pământ, sub pardoseala subsolului sau sub pardoseala parterului, când clădirile nu au subsol. În aceste cazuri se vor monta ţevi metalice până la o înălţime de 30 cm deasupra pardoselii primul nivel, de unde se vor monta în continuare în sus conducte din PVC.g) La instalaţiile de scurgere unde temperatura apelor reziduale poate depăşi +60oC (de exemplu: spălătorii publice, spălătorii de bloc, bucătării publice, etc.).h) La instalaţiile de scurgere racordate la colectoare, în care pot avea loc degajări de vapori cu temperaturi ridicate (colectoare purje la cazane, conducte de condensat, etc.).i) La conductele de scurgere din magazine, depozite, etc., pe porţiunile orizontale sub tavanele din rabiţ.j) La scurgerea apelor pluviale ale clădirilor având înălţimi mai mari de 36 m.[top] 

2. MATERIALE2.1. Se vor folosi numai materiale care corespund, din punct de vedere calitativ, prevederilor din standardele şi normele interne în vigoare.2.2. În instalaţiile care fac obiectul prezentului normativ se vor folosi următoarele materiale din policlorură de vinil:- ţevi de tip greu G (10 bar) de culoare cenuşie;- ţevi de tip mediu (M 6 bar) de culoare bej deschis;- ţevi de tip uşor (U 2,5 bar) de culoare neagră;- fitinguri pentru instalaţii de presiune din ţevi tip G şi M (10 bar) de culoare cenuşie;- piese de legături pentru instalaţii de scurgere, din ţevi tip U (2,5 bar) de culoare neagră;- plăci;- bare de sudură;- adezivul PCD 13 sau CODEZ şi solventul dicloretan, pentru îmbinarea prin lipire;- sifon combinat pentru montare în plinta camerei de baie.2.3. În anexa 2 a normativului se prezintă lista prescripţiilor tehnice pentru elementele de instalaţii uzinate din PVC existente la data elaborării normativului.2.4. În anexa 3 se dau tabelele cuprinzând formele şi dimensiunile principale ale elementelor de instalaţii uzinate din PVC precum şi principalele proprietăţi fizico-mecanice.[top] 

3. PRESCRIPŢII DE PROIECTAREAlegerea sortimentului de ţevi şi de piese de îmbinare

3.1. Pentru instalaţiile de presiune şi de scurgere, interioare sau exterioare, deservind locuinţele, clădirile civile, construcţiile agricole şi zootehnice şi anexele sociale ale construcţiilor, se va folosi numai sortimentul de ţevi pentru care există piese de îmbinare uzinate (vezi Anexa 3).3.2. La instalaţiile de presiune şi de scurgere (aparente sau vizibile) interioare sau exterioare, din construcţii industriale se pot folosi, - cu acordul beneficiarului - şi celelalte sortimente de ţevi, pentru care nu există piese de îmbinare uzinate. În acest caz îmbinările respective se vor realiza prin sudură cap la cap sau cu piese confecţionate prin sudură din material tubular.

Alegerea traseelor şi condiţii pentru amplasarea conductelor3.3. Ţevile din PVC se pot monta aparent sau mascat (în canale îngropate în pământ sau în elemente de construcţii).3.4. În interiorul construcţiilor de locuinţe şi al clădirilor civile se va da preferinţă traseelor acoperite.3.5. În cazul traseelor aparente, ţevile se vor monta în locuri cât mai ferite de lovituri sau se vor proteja pe porţiunea expusă.3.6. Temperatura mediului ambiant (aer, pământ, pereţi) în care se montează ţevi din PVC nu va trebui să depăşească valoarea de +40oC sau să scadă sub -25oC, cu condiţia ca fluidul transportat să nu îngheţe în conductă.Se vor evita încăperile cu surse de căldură, care pot ridica temperatura aerului, în mod constant, la valori de 35o-40oC, ca de exemplu, centralele termice, etc.Dacă ocolirea lor nu este posibilă, se va intercala pe porţiunea respectivă material tubular metalic sau se vor lua măsuri speciale de susţinere a conductelor din PVC, pentru asigurarea lor contra deformării.3.7. Nu se vor executa din ţevi PVC racordul la bateria cazanului de baie şi nici scurgerea preaplinului de baie la căzile neîmbrăcate în faianţă, când acestea sunt plasate alături de cazanul de baie.3.8. Nu se va trece cu conducte orizontale aparente deasupra sobelor de gătit, sobelor de baie etc.3.9. Pe orizontală, conductele din PVC pentru apă rece se vor amplasa deasupra conductelor metalice pentru apă caldă.3.10. Nu se vor trece conductele din PVC prin zidăria coşurilor de sobe.3.11. Conductele verticale aparente se vor amplasa la o distanţă minimă de 50 cm faţă de orice sursă de căldură.Prin sursă de căldură în sensul acestui articol înţelegându-se elementele de instalaţii cu o temperatură superficială peste +40oC.3.12. Este interzisă trecerea ţevilor din PVC prin pereţi antifoc sau pereţi rezistenţi la explozie.

Dimensionarea conductelor3.13. Dimensionarea conductelor de alimentare cu apă se va face conform STAS 1478 “Instalaţii sanitare. Alimentarea interioară cu apă la construcţii civile şi industriale". Pentru calculul pierderilor de presiune în conducte drepte se va utiliza monograma din fig. 1.3.14. Dimensionarea conductelor interioare de canalizare se va face conform STAS 1795 “Instalaţii sanitare. Canalizarea interioară la construcţii civile şi industriale. Prescripţii de proiectare".3.15. Corespondenţa dimensională a ţevilor din PVC cu ţevile metalice de presiune şi scurgere este dată în tabelul 1 c) din anexa 3.

Preluarea variaţiilor de lungime3.16. Temperatura maximă de regim admisă pentru fluidele transportate prin ţevi din PVC, atât în instalaţii de presiune, cât şi în instalaţii de scurgere este de +40oC.În instalaţiile de scurgere se admit în mod intermitent şi temperaturi până la maximum +60oC.3.17. Variaţiile de lungime ale reţelei, datorite variaţiei de temperatură a fluidului transportat sau variaţiei de temperatură a mediului ambiant, vor fi preluate de:- schimbările de direcţie ale traseului;- compensatoarele de dilataţie, ce se vor indica în proiectele de execuţie, ca număr, poziţie şi soluţie constructivă.

3.18. Calculul variaţiilor de lungime se va efectua pe tronsoane, între două puncte fixe, cu formula:l = ltîn care:l - este variaţia de lungime în mm;l - lungimea tronsonului considerat, în metri; - coeficientul de dilatare liniară a ţevilor din PVC = 0,08 mm/m.grad;t - diferenţa de temperatură la care este supusă reţeaua respectivă în exploatare, în oC.Grafic aceste valori sunt reprezentate în fig. 2.

Reţele de presiune3.19. Pentru reţele de presiune de mare desfăşurare (în general reţele tehnologice), capacitatea de compensare a variaţiilor de lungime prin curbe simple şi curbe de etaj este reprezentată în graficele din fig. 3 şi fig. 4.3.20. Pentru dimensionarea compensatoarelor de dilataţie prevăzute pentru reţelele sub presiune se va utiliza graficul din fig. 5.3.21. În instalaţiile interioare de presiune în locuinţe, grupuri sociale şi, în general, în reţele de mică desfăşurare, cu multe ramificaţii şi spaţiu redus, se recomandă evitarea compensatoarelor de dilataţie şi folosirea la maximum a schimbărilor de direcţie.La coloane verticale în clădiri de locuinţe, social culturale, etc. se vor prevedea compensatoare U (fig. 6b), executate la cald având constructiv dimensiunile minime indicate în tabelul 1. Se recomandă montarea acestor compensatoare din 2 în 2 nivele. 

 NORMATIV PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA INSTALAŢIILOR TEHNICO-SANITARE ŞI TEHNOLOGICE CU ŢEVI DIN POLICLORURĂ DE VINIL (PVC) NEPLASTIFIATĂ

Indicativ I 1-78Înlocuieşte I 1-72

Cuprins1. OBIECT. DOMENIU DE APLICARE

1.1. Prevederile din prezentul normativ se vor aplica la proiectarea şi executarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare din instalaţiile sanitare şi tehnologice, care se execută cu ţevi şi piese de îmbinare din policloruri de vinil (PVC) neplastifiată.1.2. Prevederile prezentului normativ nu se aplică la lucrările de îmbunătăţiri funciare cu ţevi din PVC.

Domeniul de utilizare a ţevilor din PVC1.3. Ţevile şi piesele de îmbinare din PVC neplastifiată se vor folosi astfel:a) La instalaţii interioare de apă rece potabilă în locuinţe, clădiri şi anexele sociale ale construcţiilor industriale:- ţevi tip greu (G)b) La branşamente şi la reţele exterioare îngropate de alimentare cu apă rece, potabilă şi de stins incendii aferente categoriilor de construcţii de la litera a:- ţevi tip greu (G).c) La reţelele interioare de apă rece, potabilă sau tehnologică şi la reţele exterioare îngropate de alimentare cu apă rece potabilă sau tehnologică sau de stins incendii, pentru construcţii industriale, agricole şi zootehnice, în raport cu presiunea şi temperatura apei din reţea:

Temperatura apei în reţea

oC

Tipul ţevii

Presiunea de regim, bar

G (10 bar) M (6 bar)

până la 20 10 6

21-40 6 2,5

d) La reţele interioare şi la reţele exterioare, pentru transportul agenţilor chimici pentru care policlorura de vinil previntă stabilitate totală în limita temperaturilor indicate în anexa I, astfel:

Temperatura apei în reţea

oC

Presiunea de regim, bar

Substanţe nepericuloase Substanţe periculoase

Tipul ţevii Tipul ţevii

G (10 bar) M (6 bar) G (10 bar) M (6 bar)

până la 20 10 6 6 2,5

21-40 6 2,5 2,5 1

NOTĂ:- În anexa I sunt enumeraţi agenţii chimici faţă de care ţevile din policlorură de vinil neplastificată prezintă stabilitate totală până la temperatura indicată.

Prin “substanţe periculoase" se înţeleg cele care, prin răspândirea lor în încăpere, pot pune în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor sau pot distruge bunurile materiale existente (substanţe otrăvitoare, inflamabile, etc.).Folosirea ţevilor PVC în instalaţii industriale pentru transportul substanţelor prevăzute în anexa I, la temperaturi sau concentraţii în afara celor indicate, precum şi a oricăror altor substanţe în afara celor prevăzute în anexa I, se va face numai pe baza avizului producătorului sau al unui laborator de specialitate asupra comportării materialului tubular în condiţiile procesului tehnologic de exploatare respectiv.e) În instalaţii interioare de evacuare cu scurgere liberă a apelor uzate menajere, meteorice şi a apelor reziduale al căror conţinut chimic se înscrie în lista de agenţi chimici din anexa I, faţă de care ţevile din PVC prezintă stabilitate totală:- ţevi tip uşor (U).În cazul evacuărilor forţate se vor folosi ţevi tip M şi G, în funcţie de regimul de presiune, conform valorilor de la alineatul 1.3.d.1.4. În terenuri sensibile de înmuiere, ţevile PVC vor fi folosite în instalaţii exterioare şi interioare de presiune şi de scurgere, numai în cazurile şi în condiţiile de execuţie precizate în “Normativul pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri slabe", indicativ P.7.1.5. Nu se vor utiliza ţevile de tip G, M şi U:a) În instalaţiile de alimentare cu apă caldă cu temperaturi peste 40oC.b) La reţelele exterioare de alimentare cu apă şi canalizare montate direct în pământ şi amplasate sub străzi sau sub spaţii cu circulaţie de autovehicule.c) În instalaţii interioare care alimentează şi hidranţi de incendiu.În asemenea cazuri se pot prevedea pe considerente tehnico-economice, fie reţele distincte pentru incendiu şi consumuri, care să se separe din exteriorul clădirii, montându-se la punctul de ramificaţie organe de închidere pe conducta din PVC, fie se prevede o reţea comună executată din ţevi de oţel.d) La instalaţiile de alimentare cu apă în încăperi cu destinaţie specială, unde instalaţiile sunt acoperite cu diferite finisaje deosebite, ca de exemplu: stucaturi, placaje cu marmură, lambriuri, etc.e) La conducte aşezate în locuri unde, în timpul exploatării, este posibilă deteriorarea lor prin lovire (depozite, magazii, încăperi cu circulaţie intensă de mărfuri etc.) şi nu li se poate asigura o protecţie eficace contra loviturilor.f) La conductele montate în clădiri, în canale nevizitabile sau direct în pământ, sub pardoseala subsolului sau sub pardoseala parterului, când clădirile nu au subsol. În aceste cazuri se vor monta ţevi metalice până la o înălţime de 30 cm deasupra pardoselii primul nivel, de unde se vor monta în continuare în sus conducte din PVC.g) La instalaţiile de scurgere unde temperatura apelor reziduale poate depăşi +60oC (de exemplu: spălătorii publice, spălătorii de bloc, bucătării publice, etc.).h) La instalaţiile de scurgere racordate la colectoare, în care pot avea loc degajări de vapori cu temperaturi ridicate (colectoare purje la cazane, conducte de condensat, etc.).i) La conductele de scurgere din magazine, depozite, etc., pe porţiunile orizontale sub tavanele din rabiţ.j) La scurgerea apelor pluviale ale clădirilor având înălţimi mai mari de 36 m.[top]

 2. MATERIALE

2.1. Se vor folosi numai materiale care corespund, din punct de vedere calitativ, prevederilor din standardele şi normele interne în vigoare.2.2. În instalaţiile care fac obiectul prezentului normativ se vor folosi următoarele materiale din policlorură de vinil:- ţevi de tip greu G (10 bar) de culoare cenuşie;- ţevi de tip mediu (M 6 bar) de culoare bej deschis;- ţevi de tip uşor (U 2,5 bar) de culoare neagră;- fitinguri pentru instalaţii de presiune din ţevi tip G şi M (10 bar) de culoare cenuşie;- piese de legături pentru instalaţii de scurgere, din ţevi tip U (2,5 bar) de culoare neagră;- plăci;- bare de sudură;- adezivul PCD 13 sau CODEZ şi solventul dicloretan, pentru îmbinarea prin lipire;- sifon combinat pentru montare în plinta camerei de baie.2.3. În anexa 2 a normativului se prezintă lista prescripţiilor tehnice pentru elementele de instalaţii uzinate din PVC existente la data elaborării normativului.2.4. În anexa 3 se dau tabelele cuprinzând formele şi dimensiunile principale ale elementelor de instalaţii uzinate din PVC precum şi principalele proprietăţi fizico-mecanice.[top] 

3. PRESCRIPŢII DE PROIECTAREAlegerea sortimentului de ţevi şi de piese de îmbinare

3.1. Pentru instalaţiile de presiune şi de scurgere, interioare sau exterioare, deservind locuinţele, clădirile civile, construcţiile agricole şi zootehnice şi anexele sociale ale construcţiilor, se va folosi numai sortimentul de ţevi pentru care există piese de îmbinare uzinate (vezi Anexa 3).3.2. La instalaţiile de presiune şi de scurgere (aparente sau vizibile) interioare sau exterioare, din construcţii industriale se pot folosi, - cu acordul beneficiarului - şi celelalte sortimente de ţevi, pentru care nu există piese de îmbinare uzinate. În acest caz îmbinările respective se vor realiza prin sudură cap la cap sau cu piese confecţionate prin sudură din material tubular.

Alegerea traseelor şi condiţii pentru amplasarea conductelor3.3. Ţevile din PVC se pot monta aparent sau mascat (în canale îngropate în pământ sau în elemente de construcţii).3.4. În interiorul construcţiilor de locuinţe şi al clădirilor civile se va da preferinţă traseelor acoperite.3.5. În cazul traseelor aparente, ţevile se vor monta în locuri cât mai ferite de lovituri sau se vor proteja pe porţiunea expusă.3.6. Temperatura mediului ambiant (aer, pământ, pereţi) în care se montează ţevi din PVC nu va trebui să depăşească valoarea de +40oC sau să scadă sub -25oC, cu condiţia ca fluidul transportat să nu îngheţe în conductă.Se vor evita încăperile cu surse de căldură, care pot ridica temperatura aerului, în mod constant, la valori de 35o-40oC, ca de exemplu, centralele termice, etc.Dacă ocolirea lor nu este posibilă, se va intercala pe porţiunea respectivă material tubular metalic sau se vor lua măsuri speciale de susţinere a conductelor din PVC, pentru asigurarea lor contra deformării.3.7. Nu se vor executa din ţevi PVC racordul la bateria cazanului de baie şi nici scurgerea preaplinului de baie la căzile neîmbrăcate în faianţă, când acestea sunt plasate alături de cazanul de baie.3.8. Nu se va trece cu conducte orizontale aparente deasupra sobelor de gătit, sobelor de baie etc.

3.9. Pe orizontală, conductele din PVC pentru apă rece se vor amplasa deasupra conductelor metalice pentru apă caldă.3.10. Nu se vor trece conductele din PVC prin zidăria coşurilor de sobe.3.11. Conductele verticale aparente se vor amplasa la o distanţă minimă de 50 cm faţă de orice sursă de căldură.Prin sursă de căldură în sensul acestui articol înţelegându-se elementele de instalaţii cu o temperatură superficială peste +40oC.3.12. Este interzisă trecerea ţevilor din PVC prin pereţi antifoc sau pereţi rezistenţi la explozie.

Dimensionarea conductelor3.13. Dimensionarea conductelor de alimentare cu apă se va face conform STAS 1478 “Instalaţii sanitare. Alimentarea interioară cu apă la construcţii civile şi industriale". Pentru calculul pierderilor de presiune în conducte drepte se va utiliza monograma din fig. 1.3.14. Dimensionarea conductelor interioare de canalizare se va face conform STAS 1795 “Instalaţii sanitare. Canalizarea interioară la construcţii civile şi industriale. Prescripţii de proiectare".3.15. Corespondenţa dimensională a ţevilor din PVC cu ţevile metalice de presiune şi scurgere este dată în tabelul 1 c) din anexa 3.

Preluarea variaţiilor de lungime3.16. Temperatura maximă de regim admisă pentru fluidele transportate prin ţevi din PVC, atât în instalaţii de presiune, cât şi în instalaţii de scurgere este de +40oC.În instalaţiile de scurgere se admit în mod intermitent şi temperaturi până la maximum +60oC.3.17. Variaţiile de lungime ale reţelei, datorite variaţiei de temperatură a fluidului transportat sau variaţiei de temperatură a mediului ambiant, vor fi preluate de:- schimbările de direcţie ale traseului;- compensatoarele de dilataţie, ce se vor indica în proiectele de execuţie, ca număr, poziţie şi soluţie constructivă.3.18. Calculul variaţiilor de lungime se va efectua pe tronsoane, între două puncte fixe, cu formula:l = ltîn care:l - este variaţia de lungime în mm;l - lungimea tronsonului considerat, în metri; - coeficientul de dilatare liniară a ţevilor din PVC = 0,08 mm/m.grad;t - diferenţa de temperatură la care este supusă reţeaua respectivă în exploatare, în oC.Grafic aceste valori sunt reprezentate în fig. 2.

Reţele de presiune3.19. Pentru reţele de presiune de mare desfăşurare (în general reţele tehnologice), capacitatea de compensare a variaţiilor de lungime prin curbe simple şi curbe de etaj este reprezentată în graficele din fig. 3 şi fig. 4.3.20. Pentru dimensionarea compensatoarelor de dilataţie prevăzute pentru reţelele sub presiune se va utiliza graficul din fig. 5.3.21. În instalaţiile interioare de presiune în locuinţe, grupuri sociale şi, în general, în reţele de mică desfăşurare, cu multe ramificaţii şi spaţiu redus, se recomandă evitarea compensatoarelor de dilataţie şi folosirea la maximum a schimbărilor de direcţie.La coloane verticale în clădiri de locuinţe, social culturale, etc. se vor prevedea compensatoare U (fig. 6b), executate la cald având constructiv dimensiunile minime indicate în tabelul 1. Se recomandă montarea acestor compensatoare din 2 în 2 nivele. 

v 

Tabelul 1

COMPENSATOARE ÎN FORMĂ DE U (dimensiuni minime)

Diametrul exterioral ţevii

mm

Dimensiunile minime ale compensatoarelor, U, mm

R h l

12 50 200 170

16 65 220 200

20 80 260 230

25 100 280 250

32 130 320 300

40 160 400 370

50 200 500 460

63 250 630 580

75 300 750 700

90 360 900 840

110 450 1250 1140

Nu se vor folosi coturi uzinate pentru realizarea compensatoarelor.

La distribuţii orizontale, unde schimbările de direcţie nu sunt posibile, se vor folosi de asemenea compensatoare U, ca mai sus, sau compensatoare liră (fig. 6 a) cu dimensiunile minime indicate în tabelul 2.

 

Tabelul 2

COMPENSATOARE ÎN FORMĂ DE LIRĂ (dimensiuni minime)

Diametrul exterior al ţevii

mm

Dimensiunile minime ale compensatoarelor liră, mm

R a h

12 50 40 200

16 50 40 220

20 60 40 260

25 75 50 280

32 100 64 320

40 120 80 400

50 150 100 500

63 190 130 630

75 225 150 750

90 270 180 900

110 330 320 1140

3.22. În perioadele de execuţie se vor indica poziţiile punctelor fixe şi ale punctelor de susţinere mai importante pentru libera dilataţie a conductelor.

3.23. În fig. 7 şi fig. 8 sunt reprezentate grafic poziţiile punctelor fixe pe derivaţii directe, respectiv derivaţii cu coturi, pentru asigurarea mobilităţii ramificaţiilor respective.

3.24. În construcţiile de locuinţe, pentru asigurarea mobilităţii ramificaţiilor, la proiectare se vor avea în vedere următoarele:

- racordarea la coloana verticală a robinetelor, care sunt puncte fixe obligate, nu se va face în scurt, ci pe un traseu ocolit (fig. 9);

- derivaţia pentru rezervorul de spălare a closetului se va lua din coloană, de jos în sus (fig. 10);

- ramificaţiile orizontale din coloana verticală nu vor străpunge imediat pereţii alăturaţi coloanelor, ci se vor monta paralel cu aceştia pe o porţiune de 200-300 mm şi numai după aceea vor străbate peretele (fig. 11);

- racordarea coloanelor la distribuţia orizontală, se va executa printr-o dublă curbă de racordare (fig. 12).

3.25. În cazul reţelelor exterioare de alimentare cu fluide reci, cu variaţii de temperatură în exploatare sub 20oC, se vor indica în proiecte următoarele măsuri de efectuare a montajului, pentru a se asigura condiţii optime de preluare a variaţiilor de lungime:

- montarea conductei pe un strat de nisip de 10 cm grosime când fundul şanţului este pietros;

- montarea conductelor pe timp răcoros, însă nu sub 0oC şi acoperirea lor imediată cu pământ, în afara mufelor, care vor rămâne descoperite, în vederea probei de presiune.

3.26. În cazul reţelelor tehnologice transportând fluide cu variaţii de temperatură în timpul funcţionării sau între perioadele de funcţionare şi cele de oprire, de peste 20oC, se vor prevedea soluţii speciale pentru preluarea variaţiilor de lungime ale conductei. Aceste soluţii sunt de la caz la caz: montarea în canale vizibile sau nevizibile sau în tuburi de protecţie, cu prevederea de compensatoare de dilataţie liră sau de construcţie specială, montarea conductei în traseu cotit şi acoperirea ei cu nisip, executarea lucrărilor de montaj la temperaturi exterioare scăzute, etc.

Reţele de scurgere

3.27. Pe coloanele verticale de scurgere se vor prevedea în locuri uşor accesibile, compensatoare uzinate (anexa 3, tabelul 22) astfel:

a) La coloane de scurgere, care colectează apele de la chiuvete, spălătoare, lavoare, closete sau căzi de baie, câte un compensator la fiecare nivel, prevăzut cu un asemenea obiect sanitar, sau câte un compensator la fiecare două niveluri, în cazul când coloana nu colectează pe acest parcurs nici un fel de obiect sanitar.

Între două compensatoare succesive se va prevedea un punct fix, imediat deasupra ramificaţiei spre obiectele sanitare deservite.

b) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri de locuit:

- pentru maximum 5 niveluri, un compensator la mijloc;

- de la 6-8 niveluri, 2 compensatoare, din care primul la nivelul cel mai jos, iar al doilea la nivelul 5;

- pentru 9 niveluri, 3 compensatoare, la nivelurile 1, 5 şi 9.

c) La coloanele de scurgere, care colectează ape meteorice în clădiri industriale, publice, etc. se vor monta compensatoare astfel încât distanţa dintre cele două compensatoare succesive să nu fie mai mare de 10 m.

Se vor prevedea puncte fixe la jumătatea distanţei între două compensatoare succesive.

3.28. Punctele fixe se vor reprezenta în planurile de execuţie.

Susţinerea conductelor

3.29. În proiectele reţelelor de apă, canalizare şi instalaţii tehnologice se vor preciza distanţele între dispozitivele de susţinere ale conductelor.

3.30. Distanţele între dispozitivele de susţinere ale conductelor din PVC se stabilesc funcţie de diametrul şi grosimea peretelui ţevii şi de tenperatura de regim a fluidului şi a mediului ambiant. Pentru calcularea acestei distanţe pe orizontală se poate aplica formula generală:

în care:

lmax - este distanţa între reazeme maximă admisă (cm);

D - diametrul exterior al ţevii (cm);

d - diametrul interior al ţevii (cm);

t - greutatea specifică a ţevii; pentru PVC t = 0,0014kg/cm3;

f - greutatea specigică a fluidului care circulă prin ţevi; pentru apă şi ape uzate menajere f = 0,001kg/cm3;

a - coeficient, funcţie de rezistenţa admisibilă la încoviere i;

- rezistenţa admisibilă la încovoiere (kgf/cm2); pentru PVC la conducte cu temperaturi până la +20oC, i = 15kgf/cm2; a = 0,85; pentru temperaturi de la +20 la +40oC, i = 8 kgf/cm2; a = 1,05.

 

Tabelul 3

DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE ORIZONTALĂ LA CONDUCTELE DIN PVC (în cm)

Diametrul ext. al ţevii

(mm)

Domeniul de utilizarea al ţevilor PVC

Conducte de presiune pentru apă şi fluide tehnologice Conducte de scurgere

t +20oC +20oC t +40oCApe

menajeret +40oC

Ape meteoricet < +20oC

Tipul ţevii G (10 bar) M (6 bar) G (10 bar) M (6 bar) U (2,5 bar) M (6 bar) U (2,5 bar)

16 90 80 80 75 - - -

20 100 90 90 80 - - -

25 110 100 100 90 - - -

32 120 110 120 100 80 - -

40 140 120 130 110 85 - -

50 150 130 140 120 90 - -

63 170 140 160 140 - - -

75 180 160 170 150 100 - -

90 220 180 200 160 - - -

110 - 200 - 180 110 200 120

125 - 210 - 190 120 220 140

160 - 220 - 200 130 240 160

200 - 250 - 220 - 260 180

3.31. Distanţele uzuale între dispozitivele de susţineri pe orizontală pentru conducte din PVC pentru diferite domenii de utilizare sunt date în tabelul 3.

3.32. Pentru susţinerile pe verticală, aceste distanţe se vor majora cu cca. 15-25% şi vor fi cele din tabelul 4.

Tabelul 4

DISTANŢELE ÎNTRE DISPOZITIVELE DE SUSŢINERE PE VERTICALĂ LA CONDUCTELE DIN PVC

Diametrul exterior al ţevii (mm)

Distanţele între dispozitivele de susţinere pe verticală (cm)

tipul ţevii G (10 bar) M (6 şi 4 bar) U (2,5 bar)

16 100 100 -

20 130 120 -

25 140 130 -

32 160 140 100

40 180 150 100

50 190 160 110

63 220 180 110

75 240 200 120

90 260 220 120

110 - 230 130

125 - 240 130

160 - 250 140

200 - 260 150

3.33. Se va prevedea în proiecte obligativitatea susţinerii bazei coloanelor de scurgere a apelor uzate menajere.

3.34. La baza coloanelor de scurgere a apelor uzate menajere în clădiri de locuit cu 4 sau mai multe nivele se vor prevedea şi monta coturi din fontă de scurgere.

Armături de presiune

3.35. Pe conductele de presiune se vor prevedea în mod obligatoriu robinete metalice de trecere în următoarele situaţii:

a) Pe orice ţeavă de oţel, plumb, etc. înainte de legarea acesteia cu ţeava din PVC.

b) Pe ramificaţiile de alimentare cu apă rece a apartamentelor, în caz că nu sunt prevăzute robinete de trecere pentru fiecare obiect sanitar.

3.36. La baza coloanelor executate din PVC, pentru alimentarea cu apă rece a clădirilor de locuinţe cu mai mult de 4 nivele, se recomandă montarea unui robinet de trecere.

Izolarea termică şi vopsirea conductelor

3.37. Izolarea ţevilor din PVC se va proiecta conform normelor în vigoare pentru reţelele de apă rece ale instalaţiilor tehnico-sanitare în clădiri.

3.38. În cazul pozării ţevilor din PVC pentru apă rece în acelaşi şanţ cu ţevi metalice pentru apă caldă, se vor prevedea măsuri speciale de izolare termică a ţevilor de apă caldă.

3.39. Vopsirea ţevilor din PVC se va prevedea numai dacă aspectul general al încăperiolor o impune sau dacă aceasta este cerută de prevederile normativelor de protecţia muncii sau de instrucţiunile de funcţionare şi exploatare.

[top]

 

4. PRESCRIPŢII DE MONTAJ

Manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea materialelor

4.1. Manipularea şi transportul materialelor din PVC se va face cu grijă, pentru a le feri de lovituri sau zgârieturi.

La încărcare, descărcare şi diverse alte manipulări în depozite şi pe şantiere, materialele PVC nu vor fi aruncate iar deasupra lor nu se vor depozita sau arunca alte materiale.

4.2. Ţevile vor fi aşezate pentru transport numai orizontal, pe suprafeţe drepte şi netede sprijinite continuu pe toată lungimea lor, în stive care să nu depăşească 0,75 m înălţime.

4.3. La transportul cu autocamioanele ale ţevilor din PVC cu lungimi de peste 4 m, autocamionul respectiv trebuie să fie prevăzut, în mod obligatoriu, cu remorcă monoaxă.

4.4. Plăcile ce vor transporta de asemenea în poziţie orizontală sprijinite continuu pe toată suprafaţa lor.

4.5. Materialele vor fi bine sprijinite lateral, pentru a nu se răsturna unele peste altele în timpul transportului. Nu se vor efectua transporturi cu alte materiale aşezate deasupra materialelor din PVC.

4.6. Transportul materialelor din PVC în timpul verii trebuie astfel efectuat, încât să se evite acţiunea radiaţiilor solare asupra tuburilor, fitingurilor şi pieselor fasonate.

4.7. Materialele din PVC devenind casante la temperaturi scăzute, transportul şi manipularea lor pe timp friguros necesită măsuri speciale de asigurarea contra loviturilor şi zgârieturilor.

4.8. Materialul din PVC va fi depozitat în magazii închise, bine aerisite sau în locuri acoperite şi ferite de soare.

Temperatura de depozitare recomandată este între +5...+40oC.

4.9. Locul de depozitat va fi curat şi uscat, fixat la cel puţin 2 m distanţă de orice sursă de căldură.

4.10. Ţevile se vor aranja în rastele orizontale pe sortimente şi dimensiuni, stivuindu-se pe înălţimi de maximum 0,75 m.

Ele se vor sprijini continuu pe toată lungimea, pe suprafeţe drepte şi netede.

4.11. Fitingurile şi piesele fasonate se vor aranja în rafturi, de asemenea pe sortimente şi dimensiuni.

4.12. Adezivul şi solventul se vor păstra pe cât posibil în locuri răcoroase, în recipiente etanşe de tablă galvanizată sau sticlă, etichetate şi închise cu dop de plută şi nu de sticlă (care se poate lipi, desfăcându-se greu).

Nu se vor folosi recipiente de tablă neagră, deoarece adezivul se descompune în contact cu fierul.

Pentru a se evita evaporarea produsă la deschiderea prea frecventă a recipientului, se pot folosi borcane, sticle sau bidoane mici, în care să se păstreze o cantitate de adeziv sau solvent necesară unei perioade mai îndelungate de lucru.

4.13. Adezivul şi solventul fiind toxici, nu trebuie ţinuţi în sticle de format obişnuit pentru a nu fi confundaţi din greşeală cu lichid de băut. Sticlele vor purta obligatoriu o etichetă colorată, care să indice conţinutul.

Temperaturi de prelucrarea în atelier şi de montare pe şantier

4.14. Temperatura optimă de prelucrare a materialelor din PVC, atât în atelier, cât şi la montare pe şantier, este de +15...+30oC.

4.15. Nu este recomandabilă prelucrarea mecanică a ţevilor la temperaturi sub +5oC. De aceea, materialele depozitate la temperaturi sub +5oC vor trebui ţinute timp de 24 ore la temperatura atelierului sau a încăperii de lucru, mai înainte de a fi supuse prelucrărilor. Celelalte prelucrări (prin deformare la cald, sudură, lipire), precum şi montarea pe şantier, se pot efectua şi la temperaturi sub +5oC, însă cu mai multă atenţie decât la temperaturi normale de lucru.

Pe cât posibil, conductele nu se vor monta la temperaturi ambiante sub 0oC; în orice caz, nu se vor efectua montaje la temperaturi sub -5oC.

În timpul montajului se va avea grijă ca ţevile de PVC să nu stea timp îndelungat sub acţiunea razelor solare.

Verificarea materialelor

4.16. Înainte de preluare materialele PVC vor fi verificate vizual şi dimensional astfel:

a) La examinarea cu ochiul liber ţevile trebuie să fie drepte, culoarea lor să fie uniformă şi de aceeaşi nuanţă; suprafaţa interioară şi exterioară să fie netedă, fără fisuri, arsuri sau cojeli.

Nu se admit bule de aer, incluziuni şi arsuri în secţiunea transversală a ţevii.

Nu se admit în interiorul ţevilor urme lineare continue şi pronunţate (uşor adâncite).

Suprafaţa interioară a mufelor fitingurilor trebuie să fie netedă, fără denivelări, arsuri, zgârieturi, incluziuni, cojeli, etc.

Barele de sudură vor avea suprafaţa netedă, fără umflături, crăpături, puncte negre sau bule albe. Îndoite până la 180oC nu se vor frânge, chiar dacă se albesc.

b) La verificarea cu şlublerul, abaterile la diametrul exterior şi la grosimile de pereţi ai ţevilor vor fi numai pozitive şi în limita valorilor înscrise în STAS 6675/2.

Abaterile la diametrul interior al mufelor, fitingurilor şi pieselor fasonate vor fi numai negative şi în limitele înscrise în tabelele standardelor şi normelor interne respective, precum şi în cele ale anexei 3.

Materialele găsite necorespunzătoare nu vor fi puse în lucru.

Prelucrarea materialelor din PVC şi personal tehnic utilizat

4.17. Prelucrarea materialelor din PVC se va face conform prevederilor cuprinse în Anexa 4.

4.18. Prelucrarea şi montarea materialelor din PVC în instalaţii tehnico-sanitare şi tehnologice se vor efectua numai cu personal tehnic de specialitate, instruit în domeniul prelucrării materialelor plastice şi montării elementelor de instalaţii din material plastic şi verificat ca atare de întreprinderea de execuţie a lucrărilor de instalaţii.

Îmbinarea conductelor

4.19. Îmbinarea ţevilor din PVC, pentru care există piese de îmbinare uzinate, se va realiza numai prin lipire cu adeziv, în mufe. Pentru montarea ţevilor tip G şi M se vor folosi numai fitinguri din PVC pentru îmbinarea prin lipire (anexa 3, tabelele 2-7).

4.20. La îmbinările fixe se vor folosi mufele duble uzinate.

În caz de forţă majoră, în lipsa mufelor uzinate, ţevile se pot îmbina prin formarea la cald a unei mufe la capătul ţevii. În acest caz, mufele se vor orienta în sens invers cu curgerea apei.

Calitatea îmbinării prin mufare la cald a capătului de ţeavă este inferioară îmbinării cu mufe uzinate.

4.21. La îmbinările demontabile se vor folosi racordurile olandeze din PVC, cu garnitură de cauciuc.

4.22. Pentru schimbări de direcţie se vor folosi coturile, iar în lipsa acestora, dacă poziţia permite, curbe din ţeavă, confecţionate în atelier sau pe şantier, prin îndoire la cald, cu raza minimă de curbură R = 4de (de - diametrul exterior).

4.23. Pentru ramificaţii şi reducţii se vor folosi numai teurile şi reducţiile uzinate. Nu se permisă nici o improvizaţie prin sudură.

4.24. Pentru unele operaţii tehnologice de montaj, cum este cazul probelor, se vor utiliza capacele din PVC.

4.25. Pentru montarea ţevilor tip U se vor folosi piesele de legătură uzinate din PVC (anexa 3, tabelele 14-21). În lipsa acestora se pot confecţiona în ateliere dotate corespunzător, piese de legătură similare celor uzinate, prin prelucrarea materialului tubular (tăiere, îndoire, mulare, sudare).

4.26. Îmbinarea ţevilor din PVC tip G, M şi U pentru care nu există piese de îmbinare uzinate se va realiza prin sudură cap la cap cu flanşe şi cu piese de îmbinare confecţionate din material tubular, în aceleaşi condiţii ca la alineatul 4.32.

Îmbinarea conductelor din PVC cu conducte din alte materiale

4.27. Îmbinările fixe ale ţevilor din PVC tip G şi M cu ţevi din oţel se vor executa cu ajutorul fitingurilor din PVC, cu filet uzinat (anexa 3, tabelele 8-11).

4.28. Îmbinările demontabile ale ţevilor din PVC tip G şi M cu ţevi din oţel se vor executa cu ajutorul racordurilor olandeze din PVC cu filet uzinat interior sau exterior (anexa 3 tabelele 12 şi 13).

4.29. Îmbinările fixe ale ţevilor din PVC, tip G şi M, cu ţevi de plumb se vor executa prin intermediul unui bos metalic cu filet exterior şi al unei mufe duble din PVC cu filet uzinat.

4.30. Îmbinările demontabile ale ţevilor din PVC tip G şi M, cu ţevi de plumb se vor executa cu bos metalic şi cu racord olandez din PVC cu filet uzinat interior sau exterior, după cum bosul are filet exterior sau interior.

4.31. Îmbinarea ţevilor din PVC, tip U, cu ţevi de scurgere din plumb se va executa numai pe verticală prin:

- calibrarea pe dorn de lemn a ţevii de plumb;

- mufarea ţevii din PVC pe capătul calibrat al ţevii de plumb;

- ungerea cu bitum tip D 50 a capătului ţevii de plumb;

- petrecerea mufei din PVC peste capătul ţevii de plumb;

- încălzirea uşoară a îmbinării.

4.32. Îmbinarea ţevilor din PVC, tip G şi M, cu tuburi de presiune din fontă se va executa cu flanşă liberă, metalică sau tăiată din placa de PVC şi strânsă cu şuruburi de flanşa tubului de fontă, prin intermediul unui inel din PVC, sudat la ţeva din PVC (fig. 13).

4.33. Trecerea de la ţevi din PVC tip U la tuburi de scurgere din fontă se va executa prin lărgirea marginilor ţevii din PVC cu dornul lărgitor conic până la diametrul interior al mufei tubului de fontă, aşezarea ţevii din PVC în mufa de fontă şi etanşarea spaţiului liber, rămas între ţeava din PVC şi peretele mufei de fontă, cu frânghie albă şi ciment.

4.34. Pentru trecerea de la tuburi din fontă de scurgere la ţevi din PVC, tip U, se vor folosi următoarele materiale:

 

 

Diametrul nominal al tubului de fontă

Diametrul nominal al ţevii din PVC tip

U

Materialele necesare îmbinării

50 50

-Ţeavă PVC tip M O 63

-Manşon PVC 63 STAS 7176

-Reducţie PVC 63-50 STAS 7176

-Bitum D 50

-Adeziv

-Solvent dicloretan

75 75

-Ţeavă PVC tip M O 90

-Manşon PVC 90 STAS 7176

-Reducţie PVC 90-75 STAS 7176

-Bitum D 50

-Adeziv

-Solvent dicloretan

100 100

- Ţeavă PVC tip UŘ110

- Bitum D 50

125 125

-Ţeavă PVC tip MO150 sau tip UO140

-Reducţie 150-125 (140-125) confecţionată în atelier

-Bitum D 50

-Adeziv

-Solvent dicloretan

150 160

-Ţeavă PVC tip U O 160

-Bitum D 50

 

Tehnologia de îmbinare va fi:

a) Pentru diametrele nominale 100 şi 160 mm:

- mufarea ţevii din PVC pe capătul tubului de fontă;

- ungerea cu bitum D 50 a capătului tubului de fontă;

- petrecerea mufei din PVC peste capătul tubului de fontă;

- încălzirea uşoară a îmbinării.

b) Pentru diametrele nominale 50 şi 75 mm, în plus faţă de operaţiile de mai sus, se va realiza reducerea de la diametrul mai mare al ţevii de legătură tip M la diametrul nominal al ţevii tip U, cu ajutorul manşonului şi reducţiei uzinate prevăzute în tabela de mai sus.

c) Pentru diametrul nominal 125 mm se va proceda ca la alineatul “b" de mai sus numai că în loc de ansamblul “manşon-reducţie" uzinate, se va folosi o singură piesă din piese de reducţie confecţionată în atelier, prin sudură, la dimensiunile adecvate.

Montarea armăturilor de presiune

4.35. Armăturile metalice cu filet exterior (robinete de serviciu, simple sau cu racord de duş, robinete pentru pisoare, robinete de colţ cu ventil, robinete de descărcare, hidranţi de grădină etc.), se vor îmbina cu ajutorul fitingurilor din PVC cu filet uzinat utilizându-se în acest scop cheia fixă sau mobilă.

La montaj sub tencuială se recomandă folosirea unui fiting metalic între armătură şi conducta din PVC.

4.36. Armăturile metalice cu piuliţă olandeză (robinete de lavoar, robinete cu vintil 1/8" acţionate prin plutitor, pentru rezervor de closet) se vor îmbina prin înlocuirea racordului de lipit metalic al piuliţei olandeze, cu un racord special de lipit din PVC (fig. 14).

4.37. Armăturile metalice cu mufe (robinete de trecere pentru ţevi de oţel, robinete oblice cu ventil) se vor îmbina cu ajutorul unui niplu metalic obişnuit şi al unei mufe duble din PVC cu filet uzinat sau a unui racord olandez din PVC cu filet exterior.

4.38. Pentru montarea armăturilor cu flanşe, se va proceda ca şi la racordarea ţevilor din PVC cu conducte din fontă de presiune, adică cu flanşă liberă şi inel sudat.

4.39. Armăturile montate pe conducte vor fi susţinute separat de acestea, pentru a nu se transmite, prin manevrarea lor, eforturi asupra ţevii. Ele reprezintă astfel puncte fixe obligatorii pe conducte.

Montarea sifoanelor şi ventilelor de scurgere de la obiectele sanitare

4.40. Pentru racordarea sifoanelor de lavoar şi de pisoar se va înlocui racordul metalic de lipit al sifonului cu un racord special de lipit la ţeavă de PVC (fig. 15 a).

4.41. Pentru racordarea ventilului căzii de baie, al spălătorului de vase şi a ventilului rezervorului de spălare pentru closet la conductele de scurgere din PVC se va înlocui racordul metalic de lipit al ventilului, cu un racord special de lipit la ţeava de PVC (fig. 15 b).

4.42. Sifoanele din pardoseală din PVC, simple sau combinate se vor monta în pardoseală numai după ce au fost prevăzute cu un strat izolator din bitum tip D 50. Izolaţia se va executa prin vopsirea suprafeţei exterioare a sifonului cu un strat subţire de soluţie de bitum (citom) şi apoi acoperirea acestuia cu un strat de bitum D 50 de circa 4 mm grosime.

4.43. Sifonul de plintă se montează în cadrul prefabricatului sanitar pentru camera de baie. Între suprafaţa betonului pe care se sprijină colectorul sifonului şi acesta se va întinde un strat de bitum D 50.

4.44. Racordarea sifoanelor de terasă la conducta de scurgere şi trecerea ventilaţiilor coloanelor prin terase se va face cu tuburi de fontă pe toată grosimea terasei.

Montarea conductelor în clădiri

4.45. La trecerea prin pereţi şi planşee se va proteja conducta din PVC cu un tub de diametru mai mare, tot din PVC sau metalic. Diametrul interior al tubului de protecţie va fi cu 10-20 mm mai mare decât diametrul exterior al ţevii. Spaţiul liber între ţeava de PVC şi tubul de protecţie se va completa cu pâslă minerală, carton etc.

Tubul de protecţie se va fixa bine în perete sau planşeu, pentru a nu aluneca pe ţeavă, şi va depăşi grosimea peretelui cu cca 5-10 mm de fiecare parte. La trecerea prin fundaţii şi pereţii exteriori se vor prevedea, în plus, măsuri de etanşare contra infiltraţiilor de apă (fig. 16).

4.46. Nu se admit îmbinări ale conductelor în manşoanele de protecţie.

4.47. Distanţa minimă între marginea tubului de protecţie şi cea mai apropiată îmbinare sau derivaţie va fi de 3 cm.

4.48. Prinderea şi susţinerea conductelor orizontale se fac cu:

- console de susţinere din resturi de ţeavă din PVC, uşor turtită, fasonate la cald şi fixate în perete (fig. 17).

- brăţări de perete, console şi brăţări ancorate, metalice, de construcţie curentă, cu muchii neascuţite şi cu garnituri de protecţie din pâslă, PVC moale, cauciuc, carton ondulat, etc. de 10 mm (fig. 18), care să depăşească în ambele părţi cu cca 10 mm lăţimea brăţării.

Brăţările vor fi strânse uşor peste garnitură pentru a nu împiedica deplasarea conductei.

4.49. Distanţa minimă între fiecare punct de susţinere şi cea mai apropiată lipitură în mufă va fi de 3 cm.

4.50. Prinderea şi susţinerea coloanelor verticale de scurgere se vor face ca în fig. 19 la cca 3-4 cm sub mufa cea mai apropiată de punctul de susţinere.

4.51. Punctele fixe se vor realiza prin lipirea a două inele de ambele părţi ale unei brăţări încastrate în perete (fig. 20).

4.52. În cazul reţelelor aparente, ţevile se vor monta de regulă numai după ce s-au executat tencuielile.

Distanţa liberă de la conducte la pereţi va fi de maximum 3 cm.

În locurile unde schimbările de direcţie urmează să preia o anumită variaţie de lungime, distanţa dintre ţeavă şi perete va fi egală cu această variaţie de lungime (fig. 21).

4.53. Montarea conductelor sub tencuială se va executa conform proiectului, şi anume:

- în şanţuri cu rabiţ;

- în şanţuri acoperite cu tencuială.

Şanţurile vor fi suficient de largi pentru a permite ţevilor să lucreze cu dilataţii. Conductele vor fi învelite cu carton ondulat, hârtie de saci de ciment sau orice alt material elastic şi moale; la curbe şi ramificaţii se va îngroşa în mod special învelişul de hârtie, pe o lungime egală cu de 10-15 ori diametrul ţevii.

4.54. Conductele îngropate în pereţi se vor amplasa în locuri unde în mod normal nu se bat de locatari cuie pentru agăţat tablouri etc.

4.55. Se vor lua măsuri speciale ca în perioada probei şi a executării lucrărilor de acoperire a şanţurilor, tuburile să nu sufere deteriorări prin lovire.

Montarea conductelor în pământ

4.56. La exterior, conductele din PVC se vor monta conform proiectului, fie îngropat direct în pământ, fie în canale vizitabile sau nevizitabile, ţinându-se seama că, în toată perioada de montaj şi probe, ele trebuie ferite de lovituri. Nu se admite montarea conductelor aparent în aer liber.

4.57. La montajul îngropat direct în pământ lăţimea şanţului va fi minimă, adică atât cât este necesar pentru executarea lucrărilor de săpătură.

Fundul şanţului va fi bine netezit şi curăţat de pietre. În cazul terenurilor stâncoase se va acoperi cu 10 cm de nisip.

4.58. Lucrările de îmbinare a conductelor se vor executa pe marginea şanţului.

Se recomandă ca îmbinarea să se efectueze în tronsoane de circa 100-150 m.

După trecerea timpului pentru uscarea lipiturilor, tronsonul se lansează în şanţ în primile ore ale dimineţii şi se acoperă imediat cu pământ scos din şanţ şi curăţat de pietre. Îmbinările vor rămâne descoperite în vederea probelor.

În cazul şanţurilor inundate pe porţiuni mari, se pot realiza tronsoane mai lungi de 150 m.

4.59. Proba de presiune se poate efectua la fiecare tronson pe marginea şanţului, înainte de lansare sau pe mai multe tronsoane, în şanţ.

4.60. Vanele de închidere, hidranţii de incendiu etc. montaţi pe traseul reţelelor exterioare îngropate, executate cu ţevi din PVC, vor fi bine ancoraţi pe postamente de beton, astfel încât la manipularea roţii de manevră să nu fie solicitată îmbinarea între armături şi ţevile din PVC.

[top]

 

5. REPARAREA CONDUCTELOR DETERIORATE

5.1. Este interzisă repararea piesei deteriorate prin sudarea locului defect.

5.2. În caz că instalaţia poate fi lăsată timp de 24 ore fără apă, se va tăia porţiunea defectă şi se va înlocui cu o altă bucată de ţeavă, care se va intercala prin lipire cu ajutorul unui racord olandez de PVC şi al unei mufe.

5.3. În caz că instalaţia trebuie dată imediat în funcţiune, se va îndepărta porţiunea de ţeavă defectă prin tăiere cu ferăstrăul şi se va potrivi o porţiune nouă de ţeavă. Locurile de îmbinare se vor teşi în V, în vederea sudării. Se vor trage pe cele două capete de conductă două manşoane lărgite la cald, cu diametrul interior mai mare cu 2-4 mm decât diametrul exterior al conductei. Apoi se va monta piesa nouă şi se va suda la cele două capete. Cele două suduri se vor şlefui la nivelul ţevii (fig. 22). Se vor trage cele două manşoane peste suduri, se vor potrivi bine la poziţia corectă, după care se vor încălzi cu o flacără slabă. Prin contracţia produsă, manşoanele asigură aderenţa necesară.

5.4. Repararea reţelelor de alimentare cu apă potabilă executate cu ţevi PVC se va efectua cu ţevi şi fitinguri spălate în prealabil, conform prevederilor punctului 6.3.

5.5. Conductele de scurgere sparte se pot repara prin aplicarea, prin lipire sau sudare, a unor plăci sau manşoane din PVC, tăiate şi fasonate la cald la profilul ţevii ce se repară.

[top]

 

6. PROBAREA INSTALAŢIILOR ŞI DAREA LOR ÎN FUNCŢIUNE

6.1. Probarea reţelelor de conducte de apă, de scurgere şi tehnologice se va efectua la presiune hidraulică, după minimum 24 de ore de la executarea ultimei lipituri.

6.2. Instalaţiile de alimentare cu apă executate cu ţevi de PVC se vor proba conform prevederilor din “Normativul pentru verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente" (Indicativ C 56-75) şi din “Normativul pentru executarea şi recepţionarea instalaţiilor sanitare interioare (apă şi canalizare) la construcţii civile şi industriale" (Indicativ 1. 9). Presiunea de încercare va fi de 1,5 x presiunea de regim, însă minimum 6 bar iar durata de încercare va fi de 30 de minute.

6.3. Lipiturile cu defecţiuni se vor îndepărta prin tăierea porţiunii respective şi se vor reface conform prevederilor capitolului 5.

6.4. Înainte de darea în funcţiune a instalaţiilor de apă executate cu ţevi din PVC, acestea vor fi umplute cu apă şi golite după 24 de ore, timp de 3 zile consecutiv.

[top]

 

7. PREVEDERI REFERITOARE LA ÎNTREŢINERE

7.1. Beneficiarii lucrărilor de instalaţii de alimentare cu apă şi canalizare, executate din ţevi din PVC neplastifiată, au obligaţia de a asigura, în timpul exploatării, personalul instruit necesar pentru întreţinerea şi repararea acestor instalaţii.

În procesele verbale de recepţie preliminară a lucrărilor de construcţii-montaj, în cadrul încheierii de luare în primire ce se semnează de către antreprenorul general şi beneficiarul de investiţie, se va specifica în mod expres această obligaţie. În cazul în care darea în funcţiune a instalaţiilor se face înainte de recepţia preliminară, predarea către beneficiar a instalaţiilor se face în baza procesului verbal de predare-primire, care va cuprinde în mod obligatoriu menţiunea de mai sus.

7.2. Ţevile din PVC vor fi ferite de lovituri şi de radiaţii calorice şi nu vor fi supuse la solicitări mecanice.

7.3. Dezgheţarea ţevilor din PVC se va efectua prin învelirea cu cârpe calde uscate sau umede, având o temperatură de maximum +40oC.

7.4. Desfundarea ţevilor de scurgere din PVC se va executa cu o vergea sau sârmă de oţel, având în cap o bilă rotundă de oţel. Nu se vor folosi obiecte metalice ascuţite.

7.5. Nu este permisă evacuarea apelor cu temperaturi peste 60oC, în canalizările executate cu ţevi din PVC.

7.6. La întreruperea alimentării cu apă rece a instalaţiilor executate cu ţevi din PVC, în vederea efectuării de reparaţii, se va proceda şi la întreruperea apei calde.

[top]

 

8. PRESCRIPŢII DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

8.1. Prelucrarea materialelor din PVC se va executa numai în ateliere bine aerisite, concentraţia de dicloretan în aer admisă fiind de maximum 50 mg la m3 de aer.

8.2. Adezivul şi solventul fiind toxici şi inflamabili se vor păstra în recipiente vizibil etichetate, de forme diferite de cele uzate pentru băut, respectându-se măsurile speciale în vigoare, privind manipularea şi păstrarea unir asemenea substanţe. În timpul lucrului, muncitorii din ateliere sau de pe şantiere vor folosi echipament de protecţie, pentru a evita contactul solventului cu pielea, iar după terminarea operaţiilor de lipire cu adeziv, se vor spăla bine pe mâini.

8.3. În afară de prevederile de mai sus, se vor respecta prevederile din “Norme de protecţia muncii în construcţii-montaj" şi din “Norme republicane de protecţie a muncii".

[top]

 

Anexa 1

AGENŢII CHIMICI FAŢĂ DE CARE ŢEVILE DIN POLICLORURĂ DE VINIL NEPLASTIFIATĂ PREZINTĂ STABILITATE TOTALĂ PÂNĂ LA TEMPERATURILE INDICATE

Nr.crt.

Agentul chimic ConcentraţiaTemp.

oC

1

Acetat de plumb (soluţie apoasă)

saturată la cald 50

2

Idem

diluată 40

3

Idem

saturată 60

4

Acid acetic (soluţie apoasă)

până la 25% 40

5

Idem peste 25% până la 60% 60

6

Acid adipic (soluţie apoasă)

saturată 20

7

Acid antrachinon-sulfonic (suspensie apoasă)   30

8

Acid arsenic (soluţie apoasă)

diluată 40

9

Idem

80% 40

10

Acid azotic (soluţie apoasă)

până la 50% 50

11

Acid benzoic (soluţie apoasă)

orice concentraţie 20

12

Idem

orice concentraţie 40

13

Acid boric (soluţie apoasă)

diluată 40

14

Acid bromhidric (soluţie apoasă)

până la 10% 40

15

Idem

48% 60

16

Acid bromic (soluţie apoasă)

diluată 20

17

Acid butiric (soluţie apoasă)

20% 20

18

Acid carbonic uscat

100% 60

19

Acid carbonic, umed

orice concentraţie 40

20

Acid carbonic (soluţie apoasă)

saturată sub 8 at 20

21

Acid citric (soluţie apoasă)

până la 10% 40

22

Idem

saturată 60

23

Acid clorhidric gazos, uscat  60

24

Acid clorhidric gazos, umed  40

25

Acid clorhidric (soluţie apoasă)

până la 30% 40

26

Idem

peste 30% 60

27

Acid clorhidric (soluţie apoasă)

1% 40

28

Idem

10% 40

29

Idem

20% 40

30

Acid cromic (soluţie apoasă)

până la 50% 40

31

Acid cromic + acid sulfuric + apă

50 + 15 + 35% 40

32

Acid digliconic (soluţie apoasă)

saturată 20

33

Acid fluorhidric (soluţie apoasă)

până la 40% 20

34

Acid fluosilicic (soluţie apoasă)

până la 32% 60

35

Acid formic (soluţie apoasă)

până la 50% 40

36

Idem

100% 20

37

Acid fosforic (soluţie apoasă)

până la 30% 40

38

Idem

peste 30% 60

39

Acid glicolic (soluţie apoasă)

37% 20

40

Acid lactic (soluţie apoasă)

până la 10% 40

41

Acid maleic (soluţie apoasă)

saturată 40

42

Idem

35% 40

43

Acid malic (soluţie apoasă)

1% 20

44

Acid metil-sulfuric (soluţie apoasă)

până la 50% 20

45

Acid metil-sulfuric

100% 40

46

Acid monoclor-acetic (soluţie apoasă) 85% 20

47

Acid monoclor-acetic

100% 40

48

Acid oleic

uzuală 60

49

Acid oxalic (soluţie apoasă)

diluată 40

50

Idem

saturată 60

51

Acid palmitic

100% 60

52

Acid percloric (soluţie apoasă)

până la 10% 40

53

Idem

saturată 60

54

Acid pioric (soluţie apoasă)

1% 20

55

Acid silicic (soluţie apoasă)

orice conc. 60

56

Acid stearic

100% 60

57

Acid sulfuric (soluţie apoasă)

până la 40% 40

58

Idem peste 40 până la 80% 60

59

Idem

90% 40

60

Idem

96% 20

61

Acid sulfuric + acid azotic + apă

48 + 49 + 3% 20

62

Idem

10 + 20 + 70% 50

63

Idem

50 + 31 + 19% 30

64

Acid tartric (soluţie apoasă)

până la 10% 40

65

Idem

saturată 60

66

Acizi pt.băi de filatură, conţinând CS2 100 mg/l 52

67

Acizi graşi

100% 60

68

Alaun (soluţie apoasă)

diluată 40

69

Idem

saturată 60

70

Alaun de crom (soluţie apoasă)

diluată 40

71

Idem

saturată 60

72

Alcool din ceară

100% 40

73

Alcool etilic (soluţie apoasă)

orice concentraţie 60

74

Alcool etilic (denaturat cu 2% toluen) 96% 20

75

Alcool etilic (masă de fermentaţie)

uzuală 40

76

Alcool etilic + acid acetic (amestec de fermentaţie) uzuală 20

77

Alcool metilic

100% 40

78

Alcool propargilic (soluţie apoasă)

7% 60

79

Alcool spermacetic

uzuală 20

80

Alcool din ulei de cocos (palmitic stearic) 100% 20

81

Idem

100% 60

82

Amidon (soluţie apoasă)

uzuală 60

83

Amoniac (gazos)

100% 60

84

Amoniac (soluţie apoasă)

saturată la cald 40

85

Antiformic (soluţie apoasă)

2% 20

86

Apă: potabilă, de izvor, de mare, de condens, distilată   40

87

Apă oxigenată

până la 30% 20

88

Idem

până la 20% 50

89

Ape reziduale de orice natură (chiar puternic acide, însă fără solvenţi organici)   40

90

Ape reziduale cu urme de fenol sau butanol   20

91

Azotat de amoniu (soluţie apoasă)

diluată 40

92

Idem

saturată 60

93

Azotat de argint (soluţie apoasă)

până la 8% 40

94

Azotat de calciu (soluţie apoasă)

50% 40

95

Azotat de potasiu (soluţie apoasă)

diluată 40

96

Idem

saturată 60

97

Băi de fixare foto

uzuală 40

98

Băuturi din fructe

uzuală 60

99

Băuturi spirtoase  20

100

Benzină

100% 60

101

Benzoat de sodiu (soluţie apoasă)

până la 10% 40

102

Bere  60

103

Bicromat de potasiu (soluţie apoasă) 40% 20

104

Bioxid de sulf, uscat

orice concentraţie 60

105

Bioxid de sulf, umed sau soluţie apoasă orice concentraţie 40

106

Idem

50% 50

107

Bioxid de sulf (soluţie apoasă)

saturată sub 8 at. 20

108

Bisulfit de sodiu (soluţie apoasă)

diluată 40

109

Idem

saturată 60

110

Borat de potasiu (soluţie apoasă)

1% 40

111

Borax (soluţie apoasă)

diluată 40

112

Bromat de potasiu (soluţie apoasă)

până la10%, 40

113

Bromură de potasiu (soluţie apoasă) diluată 40

114

Idem

saturată 60

115

Butadienă

100% 60

116

Butan gazos

50% 20

117

Butandiol (soluţie apoasă)

până la 20% 20

118

Butanol

până la 100% 20

119

Idem

până la 100% 40

120

Butilenă (lichefiată)

100% -20

121

Carbonat de potasiu (soluţie apoasă) saturată 40

122

Carbonat de sodiu (soluţie apoasă)

diluată 40

123

Idem

saturată 60

124

Cianură de potasiu (soluţie apoasă)

până la 10% 40

125

Idem

saturată 60

126

Ciclanonă

uzuală 20

127

Idem

uzuală 60

128

Clei olandez

uzuală 20

129

Idem

uzuală 60

130

Clor gazos umed

0,5% 20

131

Clorură (soluţie apoasă)

diluată 20

132

Clorat de sodiu (soluţie apoasă)

până la 10% 40

133

Idem

saturată 60

134

Clorură de aluminiu (soluţie apoasă) diluată 40

135

Idem

saturată 60

136

Clorură de amoniu (soluţie apoasă)

diluată 40

137

Idem

saturată 60

138

Clorură de antimoniu (soluţie apoasă) 90% 20

139

Clorură de calciu (soluţie apoasă)

diluată 40

140

Idem,

saturată 60

141

Clorură de cupru (soluţie apoasă)

saturată 20

142

Clorură de fier (soluţie apoasă)

până la 10% 40

143

Idem

saturată 60

144

Clorură de magneziu (soluţie apoasă) diluată 40

145

Idem

saturată 60

146

Clorură de potasiu (soluţie apoasă)

diluată 40

147

Idem

saturată 60

148

Clorură de sodiu (soluţie apoasă)

diluată 40

149

Idem

saturată 60

150

Clorură de staniu (soluţie apoasă)

diluată 40

151

Clorură de zinc (soluţie apoasă)

diluată, 40

152

Idem

saturată 60

153

Coniac

saturată 20

154

Cromat de potasiu (soluţie apoasă)

40% 20

155

Dextrină (soluţie apoasă)

saturată 20

156

Emulsie foto

orice concentraţie 20

157

Emulsie parafină

uzuală 20

158

Idem

uzuală 40

159

Extract de tananţi, din celuloză

uzuală 20

160

Extracte de tananţi vegetali

uzuală 20

161

Fenol (soluţie apoasă)

1% 20

162

Fericianură şi ferocianură de potasiu (soluţie apoasă) diluată 40

163

Idem

saturată 60

164

Fluorură de amoniu (soluţie apoasă) până la 20% 20

165

Fluorură de cupru (soluţie apoasă)

20% 50

166

Formaldehidă (soluţie apoasă)

diluată 40

167

Idem

40% 60

168

Fosgen gazos

100% 20

169

Gaz de iluminat (lipsit de benzen)  20

170

Gaze de ardere conţinând; acid carbonic orice concentraţie 60

171

Idem, acid clorhidric

orice concentraţie 60

172

Idem, acid fluorhidric

urme 60

173

Idem, acid nitrozil-sulfuric (nitroză)

urme 60

174

Idem, acid sulfuric fumans (oleum)

conc. redusă 20

175

Idem, acid sulfuric umed

orice concentraţie 60

176

Idem, bioxid de sulf

conc. redusă 60

177

Idem, oxid de azot

orice concentraţie 40

178

Idem, oxid de carbon

orice concentraţie 60

179

Gaze de prăjire uscate

orice concentraţie 60

180

Gelatină

orice concentraţie 40

181

Glicerină (soluţie apoasă)

orice concentraţie 60

182

Glicocol (soluţie apoasă)

10% 40

183

Glicol (soluţie apoasă)

uzuală 60

184

Glucoză (soluţie apoasă)

saturată 20

185

Hexantriol

uzuală 60

186

Hidrogen

100% 60

187

Hidrogen fosforat

100% 10

188

Hidrogen sulfurat, uscat

100% 60

189

Hidrogen sulfurat (soluţie apoasă)

saturată la cald 40

190

Hidrosulfit de sodiu (soluţie apoasă) până la 10% 40

191

Hipoclorit de sodiu (soluţie apoasă)

diluată 20

192

Îngrăşăminte, săruri (soluţie apoasă) până la 10% 40

193

Idem

saturată 60

194

Lapte  20

195

Leşie pt. albire cu 12,5% clor activ

uzuală 40

196

Leşie de bisulfit de sodiu cu exces de SO2 saturată la cald 50

197

Leşie de hidroxid de posasiu (caustică) (soluţie apoasă) până la 40% 40

198

Idem

50-60% 60

199

Leşie de hidroxid de sodiu (sodă caustică) (soluţie apoasă) până la 40% 60

200

Idem

50-60% 20

201

Lichioruri  20

202

Melasă

uzuală 60

203

Melasă, plămadă

uzuală 60

204

Mercur  20

205

Nicotină (soluţie apoasă)

uzuală 20

206

Nicotină, preparate de (soluţie apoasă) uzuală 20

207

Oleum (acid sufluric fumans) (vapori) concentraţie redusă 40

208

Oţet (de vin)

uzuală 50

209

Idem

uzuală 60

210

Oxid de carbon

100% 60

211

Oxigen

orice concentraţie 20

212

Ozon

100% 30

213

Idem

10% 20

214

Pentoxid de fosfor

100% 40

215

Perclorat de potasiu (soluţie apoasă) 1% 40

216

Permanganat de potasiu (soluţie apoasă) până la 6% 20

217

Idem

până la 6% 60

218

Idem

până la 18% 40

219

Persuflat de potasiu (soluţie apoasă) diluată 40

220

Idem

saturată 40

221

Propan gazos

100% 20

222

Propan lichefiat

100% 20

223

Pulpă de fructe

uzuală 20

224

Rachiuri de orice fel  20

225

Revelator foto

uzuală 40

226

Săpun (soluţie apoasă)

concentrată 20

227

Seu

100% 20

228

Idem

100% 60

229

Seu sulfonat (emulsie)

uzuală 20

230

Soluţii pentru fire de vâscoză  60

231

Sucuri de fruncte  60

232

Sulfat de aluminiu (soluţie apoasă)

diluată 40

233

Idem

saturată 40

234

Sulfat de amoniu (soluţie apoasă)

diluată 40

235

Idem

saturată 60

236

Sulfat de cupru (soluţie apoasă)

diluată 40

237

Idem

saturată 60

238

Sulfat de hidroxil-amină (soluţie apoasă) până la 12% 35

239

Sulfat de magneziu (soluţie apoasă) diluată 40

240

Idem

saturată 60

241

Sulfat de nichel (soluţie apoasă)

diluată 40

242

Idem

saturată 60

243

Sulfat de zinc (soluţie apoasă)

diluată 40

244

Idem

saturată 60

245

Sulfat de amoniu (soluţie apoasă)

diluată 40

246

Idem

saturată 60

247

Sulfat de sodiu (soluţie apoasă)

diluată 40

248

Idem

saturată 60

249

Tetraetil de plumb

100% 20

250

Trimetilol-propan (soluţie apoasă)

până la 10% 40

251

Ulei de in

100% 40

252

Uleiuri de grăsimi  60

253

Uleiuri minerale  60

254

Uree (soluţie apoasă)

până la 10% 40

255

Idem

33% 60

256

Urină  40

257

Vin (roşu şi alb)  20

[top]

 

 

Anexa 2

PRESCRIPŢII TEHNICE PENTRU ELEMENTE DE INSTALAŢII UZINATE DIN POLICLORURĂ DE VINIL NEPLASTIFIATĂ

STAS 6675/1

– Ţevi de policlorură de vinil neplastifiată. Condiţii generaleSTAS 6675/2

– Ţevi din policlorură de vinil neplastifiată. DimensiuniSTAS 6872

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată pentru îmbinare prin lipire, presiune nominală 10kgf/cm2. Condiţii generale.

STAS 7174 

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipireTeuri la 90° . Pn 10 kgf/cm2

Diametre 12-90 mm.STAS 7175

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipireMICh N.I.

– Manşoane Pn 10 kgf/cm2.Diametre 12-90 mmMICh N.I. 

– Manşon Pn 10 kgf/cm2. Diametru 110 mmSTAS 7177

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipireCapace Pn 10 kgf/cm2. Diametre 12-90 mm.

STAS 7178

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipireReducţii 10 kgf/cm2. Diametre 16-90 mm.

STAS 7179

– Fitinguri din policlorură de vinil neplastifiată, pentru îmbinare prin lipireRacorduri olandeze 10 kgf/cm2. Pn 10 kgf/cm2.Diametre 12-90 mm.

MIPC NII 1687

– Fitinguri de presiune din PVC neplastifiat, cu filetMICh N.T.-79

– Piese de legătură din policlorură de vinil pentru canalizare– Coturi– Mufă dublă– Ramificaţii simple– Ramificaţii duble– Reducţii– Dopuri– Piese de curăţire– Compensatori de dilataţie

MICh NII 3762-66

– Piese de legătură din policlorură de vinil pentru canalizare. Compensatori de dilataţieSTAS 8874-77

– Sifon din PVC pentru plintă

STAS 8513

– Plăci presate din policlorură de vinil (PVC dur)MIPC NID 2273-65

– Bare de sudură din PVC durProiect STAS-79

– Piese de legătură din policlorură de vinil. Condiţii tehnice generale

[top]

Anexa 3

FORME, DIMENSIUNI ŞI PROPRIETĂŢI FIZICO-MECANICE PRINCIPALE ALE ELEMENTELOR DE INSTALAŢII UZINATE DIN P.V.C.

A. Ţevi

Tabelul 1 a) – Ţevi din policlorură de vinil, neplastifiată (STAS 6675/2-76) 

Tabelul 1 b) – Ţevi din PVC-U mufate (STAS 6675/2-76) 

Tabelul 1 c) – Corespondenţa dimensională a ţevilor PVC STAS 6675/2 cu alte ţevi. 

B. Fitinguri pentru conducte de presiune

Tabelul 2 – Teuri la 90° Pn = 10 bar  

Tabelul 3 – Coturi la 90° Pn = 10 bar  

Tabelul 4 – Mufe Pn = 10 bar  

Tabelul 5 – Capace Pn = 10 bar  

Tabelul 6 – Reducţii Pn = 10 bar 

Tabelul 7 – Racord olandez Pn = 10 bar  

Tabelul 8 – Teuri  

Tabelul 9 – Coturi  

Tabelul 10 – Mufe  

Tabelul 11 – Reducţii 

Tabelul 12 – Racord olandez cu filet interior  

Tabelul 13 – Racord olandez cu filet exterior  

C. Piese de legătură pentru conducte de scurgere

Tabelul 14 – Mufe duble  

Tabelul 15 – Coturi  

Tabelul 16 – Ramificaţii simple 

Tabelul 17 – Ramificaţii duble 

Tabelul 18 – Reducţii excentrice 

Tabelul 19 – Piese de curăţire 

Tabelul 20 – Dopuri  

Tabelul 21 – Tuburi mufate  

Tabelul 22 – Compensator de dilataţie 

Tabelul 23 – Sifon din PVC pentru plintă 

D. Diverse

Tabelul 24 – Plăci presate din policlorură de vinil (PVC-dur) STAS 8513-70 

Tabelul 25 – Proprietăţi fizico-mecanice principale ale materialelor din policlorură de vinil 

[top]

 

Anexa 4

PRELUCRAREA MATERIALELOR DIN PVC

1. Prelucrări mecanice

1.1. La efectuarea operaţiilor de prelucrare mecanică a materialelor din PVC se va ţine seamă de plasticitatea materialului la temperaturi relativ scăzute (+60oC) şi de coeficientul redus de transmitere a căldurii, ceea ce poate provoca încălzirea nedorită a sculelor prelucrătoare şi împiedică lucrul prin înmuierea materialului.

1.2. Nu este permisă răcirea sculelor cu apă în timpul prelucrării, deoarece urmele de acid clorhidric gazos, care prin încălzire se degajă din material, dizolvându-se în apa de răcire ar produce ruginirea rapidă a sculelor.

1.3. Suprafaţa prelucrată nu trebuie să prezinte nici cea mai mică fisură, deoarece fisurile se pot amplifica ulterior în crăpături nedorite.

2. Tăierea

2.1. Se recomandă utilizarea următoarelor scule:

- Banc de lucru cu menghină de banc.

La fălcile menghinei se vor adapta piese de strângere din lemn de esenţă tare.

- Ferăstraie manuale pentru metale, la tăierea materialelor de orice grosime şi temperaturi de lucru peste +5oC.

Pasul dinţilor va fi: p + 0,8; 1 : 1,3 mm. Dinţii trebuie să fie bine ascuţiţi.

Ferăstraie obişnuite cu coardă sau ferăstraie coadă de vulpe pentru tăierea materialelor cu grosimi peste 6 mm şi numai la temperaturi de lucru peste +10oC.

Dantură: L sau T (STAS 1070), pasul dinţilor 2,5-6 mm. Dinţii trebuie să fie bine ascuţiţi şi cu degajare până la maximum 0,5 mm.

2.2. Pentru tăierea materialelor cu grosimi de 2-6 mm şi la temperaturi de lucru de peste +10oC se pot utiliza pânza cu aceeaşi dantură, fără degajare şi cu pasul dinţilor de 2,5 - 3 mm.

- Bricege şi cuţite pentru tăierea materialelor cu grosimi sub 1,3 mm.

2.3. În condiţii de atelier de prefabricate se pot folosi ferăstraie mecanice circulare cu următoarele caracteristici:

- pasul dinţilor 2-4 mm;

- viteza de tăiere 2000-25000 m/min;

-dinţi cu degajare.

2.4. Tăierea trebuie să se efectueze în mod continuu, destul de lent, fără întrerupere şi prin efort uniform, altfel materialul se poate sparge.

3. Pilirea şi polizarea

3.1. Pentru degroşarea, ajustarea şi finisarea suprafeţelor tăiate, se recomandă utilizarea următoarelor scule:

- Raşpile late şi semirodunde pentru lemn, la degroşări brute şi temperaturi de lucru peste +10oC.

- Pile curente pentru metale cu tăietura dublă, cu simbolul danturei 0 = 2 (maximum 12 dinţi/cm) la operaţiile de degroşări obişnuite.

Pile curente pentru metale sau pile de ascuţit cu dantura, 1, 2, 3 sau 4 şi maximum 26 dinţi/cm) la operaţiile de ajustare şi finisare.

- Polizoare electrice de banc sau polizoare de mână, la care se montează pietre de polizor cu granulaţie de 60 pentru polizare brută şi granulaţie 80 pentru polizare fină.

- Pânză abrazivă pentru şlefuire uscată (şmirghel) pentru o finisare mai îngrijită a suprafeţelor tăiate sau pilite.

- Bricege şi răzuitoare triunghiulare (şabere) pentru îndepărtarea bavurilor.

3.2. Pilirea se va face cu trăsături lungi şi apăsare nu prea mare, pentru a nu se încălzi materialul şi a nu se îmbâcsi pilele. Acestea se curăţă cu perii de sârmă.

3.3. La temperaturi de lucru sub +10oC nu se recomandă degroşarea cu raşpile pentru lemn.

3.4. Pilele pentru metal şi polizoare se pot folosi până la temperatură minimă de +5oC.

3.5. La polizare materialul nu trebuie apăsat prea tare pe piatra de polizor, pentru a nu se încălzi peste +50oC.

3.6. Atât pilirea, cât şi polizarea, se execută fără măsuri speciale de răcire.

4. Găurirea

4.1. Pentru găurire se va folosi bormaşina de piept sau de banc cu burghie spirale obişnuite pentru metal cu O 2, 3, 4, 6, 8, 10, 13, 18 şi 23 mm. Burghiele vor avea unghiul de vârf de 110-130o şi unghiul de degajare de 5-10o, iar muchiile nu prea ascuţite.

4.2. Se va lucra la turaţii mari, astfel ca viteza de aşchiere să fie de 30-50 m/min, avansul de găurire fiind de circa 0,5 mm/rotaţie.

4.3. La găuri peste O 10 până la O 33 mm este necesară o găurire în prealabil cu un burghiu de O 10 mm.

4.4. La materialele mai groase de 10 mm, deci cu orificii mai adânci, în cursul operaţiei de găurire se va scoate de mai multe ori burghiul din gaură, pentru răcirea materialului şi sculei şi evacuarea şpanului.

4.5. La tăierea găurilor mari se va folosi burghiul de centrare, având cuţite reglabile, care se montează pe maşini de găurit. Astfel se vor confecţiona flanşe, funduri de recipiente şi inele necesare la montaj. Tăierea nu se va efectua complet pe toată grosime plăcii, ci se va lăsa o grosime de circa 0,5 mm netăiată, care apoi se va rupe cu uşurinţă cu mîna, prin lovire.

5. Filetarea

5.1. Filetarea găurilor în plăci din PVC se va realiza dintr-o singură tăiere, cu tarozi montaţi la bormaşină.

Operaţia se va executa după ce în prealabil s-a dat o gaură la diametrul:

d = D - 0,8p,

în care:

d - este diametrul orificiului;

D - diametrul exterior al tarodului;

p - pasul filetului.

Se vor prefera, în general, tarozii cu două canale largi de degajare a aşchiilor în locul tarozilor cu 3-4 canale, obişnuiţi la prelucrarea metalelor.

5.2. Filetarea ţevilor şi a fitingurilor de PVC în vederea îmbinării lor, ca operaţie executată pe şantier sau în ateliere de prefabricate este interzisă pentru instalaţiile de presiune.

Pentru montaje fără solicitări mecanice se admite filetarea cu filieră sau la strung.

6. Prelucrări prin deformare la cald

6.1. La prelucrarea materialelor din PVC prin deformare la cald, se vor respecta următoarele reguli:

- temperatura de lucru a materialului va fi de circa +130oC;

- încălzirea materialului se va face numai pe porţiunea necesară prelucrării;

- încălzirea materialului trebuie să fie uniformă, atât la suprafaţă cât şi în profunzime;

- viteza de lucru la deformare să fie cu cât mai mare;

- răcirea să fie cât mai rapidă, dacă se poate chiar pe şablonul sau mulajul de formare;

- şablonul sau mulajul de formare se va îndepărta numai când materialul PVC a atins temperatura de maximum +40oC;

- se va ţine seama la trasarea materialului tubular că prin încălzirea în vederea prelucrării, acesta se scurtează cu 2-5% din lungimea iniţială.

7. Încălzirea materialului

7.1. Pentru încălzirea pe şantier a materialelor din PVC se recomandă:

- lămpi de benzină, becuri de gaz sau arzătoare pentru aragaz sau gaze naturale, prevăzute cu tuburi sau coşuri prelungitoare (fig. 1 şi fig. 2);

- radiaţii cu raze infraroşii, electrice, cu gaze naturale sau cu aragaz.

În condiţiile de lucru ale atelierelor de prefabricate se pot folosi cuptoare cu aer cald de +150oC sau cu lămpi electrice cu raze infraroşii.

7.2. Încălzirea se va efectua numai în curentul de aer cald sau în calea radiaţiilor infraroşii realizate cu dispozitivele de mai sus, în mod uniform şi lent, astfel încât să nu se producă arderea materialelor.

Prelucrarea materialului se poate face şi prin încălzirea lui în baie de nisip.

7.3. Timpul de expunere a materialului pentru a fi încălzit la temperatura optimă atât la suprafaţă cât şi în adâncime, însă fără arsuri, variază de la caz la caz după intensitatea sursei de căldură, distanţa de sursă, grosimea şi felul materialului.

7.4. Materialul nu se va încălzi în nici un caz la temperatura depăşind 160oC, deoarece devine prea plastic pentru a putea fi prelucrat în condiţii optime, iar peste 200oC apar semne de descompunere chimică sub formă de emanaţie puternică de gaze, decolorare, băşici şi chiar arsuri.

Un control practic al temperaturii potrivite pentru prelucrarea la cald se face prin observarea flexibilităţii ţevii, care trebuie să se îndoaie lent sub greutatea ei proprie, atunci când este ţinută de un capăt.

8. Calibrarea ţevilor

8.1. Operaţia de calibrare a capetelor de ţeavă se efectuează la îmbinarea ţevilor cu fitinguri sau piese fasonate uzinate, de acelaşi diametru nominal, în vederea păsuirii perfecte prin strângere a ţevii în mufa piesei de îmbinare (fig. 3.a) Este interzisă păsuirea prin lărgirea ţevii la o dimensiune superioară (fig. 3.b).

8.2. Calibrarea se execută la cald folosindu-se în acest scop dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23.

8.3. Capul de ţeavă încălzit se calibrează direct în mufa neîncălzită în care urmează să fie montat exact în poziţia de montaj, care se marchează cu vopsea sau cu creioane de scris pe sticlă prin două linii încrucişate (fig. 4).

În prealabil capul de ţeavă se taie perpendicular pe axul ţevii. Este interzisă calibrarea fitingului după ţeavă.

8.4. Păsuirea ţevii în mufă trebuie să fie perfectă; în acest scop răcirea capului de ţeavă se face în poziţia de calibrare:

- în apă rece pentru ţevile cu gosimi de perete până la 5 mm;

- în aer liber pentru ţevile cu grosimi de perete peste 5 mm.

9. Mufarea ţevilor

9.1. Operaţia de mufare a ţevilor se efectuează la îmbinarea ţeavă pe ţeavă, fără intermediul mufelor duble uzinate (fig. 5).

9.2. Mufarea se execută la cald, folosindu-se în acest scop dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23.

9.3. Capul de ţeavă încălzit se mufează direct pe capul de ţeavă neîncălzit peste care urmează să fie montat, exact în poziţia de montaj, care se marchează conform prevederilor de la punctul 25.

În prealabil, capul de ţeavă neîncălzit se teşeşte la 30o (fig. 6).

9.4. Lungimea mufelor (fig. 5) executate în acest fel va fi cea indicată în tabelul 1.

Tabelul 1.

Diametrul ext. al

ţevii mm10 12 16 20 25 32 40 50 63 75 90 110 125 160

Lungimea mufei 1 mm

15 20 25 25 30 32 40 50 63 70 79 91 102 121

9.5. Păsuirea mufei formate pe ţeavă trebuie să fie perfectă. În acest scop răcirea se face în poziţia de mufare la fel ca la pct. 26.

10. Lărgirea marginilor ţevii

10.1. Operaţia de lărgire a marginilor ţevilor de PVC se foloseşte la racordarea pe verticală a ţevilor de tip U în mufele tuburilor de scurgere din fontă.

10.2. Lărgirea se execută la cald folosind în acest scop:

- dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23.

- un dorn lărgitor metalic (fig. 7), unic pentru toate dimensiunile de ţeavă, încălzit în prealabil la circa 60oC.

11. Răsfrângerea marginilor ţevii

11.1. Operaţia de răsfrângere a marginilor de ţeavă (bercluire) se poate realiza la ţevi cu grosimea de perete de maximum 3,5 mm.

11.2. Răsfrângerea se execută la cald folosind în acest scop:

- dispozitivele şi tehnologia de încălzire prevăzute la punctele 20-23;

- câte o pereche de dornuri metalice speciale pentru bercluire (fig. 8) la fiecare din dimensiunile ţevilor tip G, M şi U indicate în tabelul 2.

Tabelul 2.

Diametrul exterior mm

Diametrul d al dornului pentru ţeavă STAS 6675/2

G (10 bar) M (6 bar) U (2,5 bar)

10 - - -

12 - - -

16 13,4 13,7 -

20 16,8 17,4 -

25 21,0 21,8 -

32 27,0 23,4 28,8

40 33,8 36,0 -

50 - 45,2 -

63 - 57 -

11.3. Dornurile pentru răsfrângere se încălzesc la circa +60oC.

Operaţia de răsfrângere se efectuează în două etape succesive (fig. 8):

- o primă evazare la 45o a capătului ţevii, cu ajutorul primului dorn din pereche a;

- bercluirea (răsfrângerea marginii ţevii la 90o) cu ajutorul celui de al doilea dorn din pereche b.

12. Îndoirea ţevilor şi plăcilor

12.1. Pentru îndoirea ţevilor şi plăcilor de PVC se recomandă utilizarea următoarelor scule şi dispozitive:

- dispozitivele de încălzire prevăzute la punctul 21;

- vinclu de lemn (echer);

- şabloane de lemn de diferite forme şi raze de curbură.

12.2. Ţevile cu diametrul peste 16 mm se curbează la cald, umplute şi îndesate în prealabil cu nisip uscat şi încălzit la circa 40oC. Cele cu diametrul de 16 mm pot fi curbate de asemenea la cald, fără a fi umplute cu nisip.

12.3. Raza de curbură minimă pentru ţevi va fi:

R = diametrul exterior al ţevii.

Raza de curbură minimă pentru plăci va fi:

R = 2 x grosimea plăcii.

Raza de curbură se măsoară pe axul geometric al ţevii.

13. Sudarea materialelor din PVC

13.1. Îmbinarea materialelor din PVC prin sudură se admite numai la:

- confecţionarea de piese de îmbinare din material tubular şi montarea lor la diametre de conducte pentru care nu există piese uzinate şi care se folosesc în condiţiile aliniatului 3.2. din normativ;

- sudarea inelului opritor din PVC pe ţeava de presiune la îmbinarea cu flanşe;

- repararea defectelor în conductele de presiune, care trebuie date imediat în funcţiune;

- reparaţii la ţevi de scurgere.

13.2. Sudarea materialelor din PVC se realizează cu aer cald. În acest scop se vor folosi instalaţii sau dispozitive de sudat mase plastice. O instalaţie realizată de Întreprinderea Electromureş (fig. 9), constă dintr-un suflai electric şi o suflantă electrică.

Caracteristicile tehnice şi funcţionale ale acestei instalaţii sunt informativ următoarele:

Suflaiul electric:

- Puterea maximă a rezistenţelor de încălzire 0,850 kw- Temperatura maximă a jetului de aer cald la ieşirea din duză cca. 650oC- Gabarit O 60x390 mm- Greutate, fără cordon 0,560 kg

Suflantă electrică

- Tip rotativ cu  2 etaje

- Presiunea maximă 1050 mm H2O- Debit maxim de aer 1200 l/min- Tensiunea de alimentare 220 V

- Turaţia motorului electric 15000 rot/min- Puterea absorbită 0,450 kW

- Gabarit450x190x200 mm

- Greutatea 5,600 kg

Suflaiul se poate folosi şi cu aer de la o instalaţie centrală de aer comprimat, cât mai pur, lipsit de apă şi ulei.

13.3. Se vor utiliza următoarele forme de îmbinări prin sudură (fig. 10).

- îmbinări cap la cap în V pentru piese de grosimi până la 6 mm şi pentru piese unde accesul nu este posibil decât pe o singură parte, a;

- îmbinări cap la cap în X pentru piese de grosimi peste 6 mm, b;

- îmbinări în T, c, d, e;

- îmbinări de colţ, f, g;

- îmbinări de piese suprapuse, h.

13.4. Toate muchiile care se sudează, oricât de subţiri, se vor prelucra prin teşire la capete (fig. 11) la 60-70o la sudurile cap la cap şi la îmbinările de colţ la circa 45o la sudurile în T. Excepţie fac sudurile suprapuse (fig. 10h), unele suduri în T (fig. 10d) şi de colţ (fig. 10g), şi anume acelea la care tăierea nu este posibilă din motive de poziţie sau de format special al pieselor ce se sudează.

13.5. Teşirea se va efectua cu pila, cuţitul sau la polizor, cu multă grijă pentru a nu prezenta neregularităţi, aşchii sau crăpături.

13.6. Suprafeţele care se sudează fără teşire se vor înăspri în prealabil cu hârtie pentru şlefuire uscată (sticlată).

Înainte de sudare suprafeţele teşite sau înăsprite se vor curăţa bine de pulberea rezultată din prelucrare, cu o cârpă uscată.

13.7. Se vor utiliza numai scule foarte curate, fără urme de grăsimi, pentru a nu mai fi necesară degresarea cu benzină a suprafeţelor de sudură.

13.8. Suprafeţele care se sudează se vor aşeza la o distanţă de 0,5-1 mm una de alta şi se vor fixa în această poziţie cu ajutorul menghinei de mână, al cleştelui cu şurub, sau chiar al câtorva cuie delimitatoare, bătute în bancul de lucru.

13.9. Indiferent de grosimea materialului şi de forma îmbinării, stratul de bază va fi executat cu o vergea de 2 mm.

13.10. După realizarea stratului de bază se recomandă ca piesele care se îmbină prin sudură să nu fie prea rigid fixate.

13.11. Se va umple succesiv întreg spaţiul de sudură cu vergele din ce în ce mai groase (fig. 12), după cum urmează:

- până la O = 3 mm pentru grosimi de material până la 4 mm inclusiv;

- până la O = 5 mm pentru grosimi de material mai mari de 4 mm.

La fiecare strat de vergele se va adăuga o vergea în plus la numărul stratului anterior.

13.12. În timpul sudării se va exercita o uşoară presiune asupra vergelei, astfel ca şanţul de sudură să fie bine umplut, fără goluri între vergele.

Poziţia de executare a sudurii este spre dreapta (fig. 13).

13.13. Sudurile cap la cap în V vor fi întotdeauna întărite (dacă poziţia o permite) cu o vergea de adaos pe cealaltă parte a cusăturii, peste stratul de bază (fig. 12).

13.14. Ca aspect, sudurile vor îndeplini următoarele condiţii:

- vor fi uniforme, fără fisuri sau noduri şi fără arsuri pe margine;

- cusătura va fi proeminentă pe ambele feţe, întăritura din spate depăşind suprafaţa materialului cu circa 1 mm;

- cusătura va fi perfect umplută cu vergele de sudură, fără goluri între straturile succesive de material de adaos.

13.15. Îmbinările cap la cap în X se vor umple cu straturi de adaos în mod succesiv, când pe o parte, când pe cealaltă.

13.16. Sudurile nu se vor prelucra prin pilire sau polizare decât în cazuri de cerinţe estetice speciale şi în nici un caz acolo unde materialul este solicitat la presiune sau supus la eforturi mecanice.

13.17. În fig. 14 a se arată sudarea corectă a unei ramificaţii.

14. Lipirea materialelor din PVC

14.1. Operaţia de lipire este permisă numai pentru realizarea îmbinărilor PVC pe PVC.

14.2. Lipirea se va efectua în următoarele condiţii:

- adezivul să fie siropos ca aspect (să curgă dar să nu producă puncte gelatinoase la aplicarea pe material);

- capetele de ţeavă să fie calibrate sau mufate conform prevederilor de la punctele 24-30.

14.3. Operaţia de lipire se va efectua în următoarele faze:

a) stabilirea şi marcarea poziţiei exacte de păsuire a ţevii în mufă (fig. 4);

b) curăţirea cu benzină uşoară a capetelor de ţeavă calibrate şi a interiorului mufelor fitingurilor;

c) înăsprirea suprafeţelor de lipire - cap de ţeavă şi interior de mufă - cu hârtie uscată (sticlată) pentru şlefuire;

d) ştergerea suprafeţelor înăsprite cu o cârpă uscată şi curată;

e) ştergerea suprafeţelor înăsprite cu dicloretan (solventul adezivului).

În nici un caz nu se va utiliza la această operaţie altă substanţă în locul dicloretanului;

f) întinderea rapidă cu o pensulă rotundă a unui strat subţire (film) de adeziv pe toată suprafaţa capătului de ţeavă care urmează să intre în mufă, precum şi în interiorul mufei;

g) lipirea imediată în aceeaşi poziţie în care s-a făcut iniţial păsuirea capătului de ţeavă în mufă, fără a se roti ţeava în mufă (fig. 15);

h) îndepărtarea imediată a excesului de adeziv din exteriorul mufei, şi acolo unde este posibil, a excesului de adeziv, care se adună ca o bavură inelară în interiorul mufei;

i) presarea pieselor lipite, una contra celeilalte, timp de câteva minute.

14.4. Tronsoanele prefabricate trebuie să stea în repaos după lipire, timp de minimum 2 ore.

14.5. Piesele lipite pot fi supuse presiunii interioare numai după 24 de ore de la lipire, în cazul unei temperaturi minime a mediului ambiant de +15oC. La temperaturi sub +15oC timpul de uscare a lipiturii creşte peste 24 de ore şi, de la caz la caz, se va aştepta uscarea lipiturilor sau, în cadrul lucrărilor de organizare a şantierului, se va proceda la încălzirea la +15oC a mediului ambiant.

14.6. Operaţia de lipire se efectuează numai în atmosferă, dar fără praf. Nu se va lucra în ploaie sau atmosferă cu umiditate mare.

Dacă soluţia de lipit capătă un aspect lăptos, tulbure, când se întinde pe suprafaţă, înseamnă că atmosfera este prea umedă şi nu se poate realiza lipirea. În acest caz se va schimba locul de lucru într-o atmosferă uscată.

14.7. Consumul de adeziv şi de solvent se apreciază, în funcţie de diametrul ţevii, la cantităţile informative din tabelul 3.

Tabelul 3

Diametrul exterior al ţevii mm

Adezivg

Solventg

12 1 1

16 2 2

20 3 3

25 5 4

32 7 6

40 10 8

50 13 11

63 18 15

75 25 20

90 38 30

110 60 50

125 90 75

160 120 105

 15. Montarea reducţiilor

15.1. Reducţia se poate îmbina cu ţeava cu diametrul mare, fie prin intermediul altui fiting (fig. 16 a şi b), fie direct (fig. 16 c şi d).

15.2. În primul caz, capătul corespunzător al reducţiei se montează în mufa fitingului (mufa dublă, cot, teu, racord olandez), realizându-se astfel un fiting redus. Reducţia trebuie calibrată în prealabil după mufa respectivă a fitingului. Calibrarea se execută la cald, la fel ca la ţevi.

15.3. În cazul al doilea, capătul ţevii cu diametrul mare se petrece peste capătul corespunzător al reducţiei, prin mufarea ţevii la cald peste reducţie neîncălzită, la fel ca la ţevi.

15.4. Îmbinarea reducţiei cu ţeava cu diametrul mic se face prin introducerea ţevii în mufa reducţiei.

[top]