Proiect la limba și literatura română

al elevei grupei Ser-121,

Colegiul Național de Comerț al A.S.E.M

Focșa Felicia

Profesor:Vasiliu Galina

Postmodernismul,,Toate marile curente literare și

artistice cu tradiția,cel puțin în primele faze ale afirmării

lor[...].Postmodernismul e prima mișcare în cadrul căreia nu se

adoptă o strategie polemică față de tradiție,întregul repertoriu al

acesteia din urmă fiind reconsiderat spre a fi utilizat,pus în valoare,chiar daca adesea din perspectivă ironică ori ludică.’’

(Mircea Martin)

Postmodernismul este folosit si în sens foarte larg desemnând toate curentele de gândire de la sfârşitul secolului XX, dar şi realităţile sociale şi

filosofice ale perioadei.

Postmodernismul are manifestări în multe discipline academice sau ne-academice: filozofia, teologia, arta arhitectura film, televiziune, muzica,

teatru, sociologie, moda, literatura, etc.

DefinițieEste o mişcare, orientare în cultura universală, manifestată in

a doua jumătate a sec. al XX-lea, conştientizată şi accentuată în anii ’80.

Postmodernismul se defineşte prin raportare la modernism, atât ca o continuare a acestuia, cât şi în opoziţie faţă de

anumite tendinţe ale acestuia.

În timp ce modernismul rupe lagatura cu tradiţia, postmodernismul înglobează experienţa estetică anterioară, o

recuperează creator, ironic si parodic.

Postmodernismul are la baza problema cunoaşterii, care nu este limitată în interpretare. Postmodernismul este reticent în faţa ideii de existenta a

unui adevar universal si in fata celora care sustin ca detin secretele adevarului universal. Adevarul nu poate avea rădăcini în orice altceva

decât percepţia individuală.

Cronologia postmodernismului începe în anul 1920 odată cu mişcarea

dadaismului si existentialismului. Cu toate acestea

termenul a fost utilizat pentru prima oară în 1949 în legătură cu

arhitectura. Abia în anul 1970 el va

intra cu adevărat în limbajul de specialitate al

teoreticienilor şi al artiştilor si va fi

identificat drept o disciplină teoretica.

Postmodernismul în spațiul românesc

Postmodernismul s-a declanşat în literatura romana în a doua jumătate a anilor ’60 şi continuă să existe până în

zilele noastre.În cultura română, regimul politic a favorizat opere care să continue direcţia modernistă manifestată în perioada interbelica, în schimb muşamalizând creaţiile autorilor interesaţi de o estetica nouă, de avangarda.

De aceea, literatura postmodernă s-a desfăşurat până la sf. anilor ‘80 în mod

subteran, materializându-se în activitatea mai multor grupuri şi cenacluri literare:

Şcoala de la Târgovişte, Grupul de la Braşov, Cenaclul de luni al studenţilor din

Centrul Universitar Bucureşti, Cenaclul Junimea al studenţilor din Facultatea de

Filologie din Bucureşti.

Trăsăturiale postmodernismului

scriitorul postmodern traieste apasat de povara secolelor anterioare, fiind constient ca totul a fost deja scris; el trebuie acum

sa reinvesteasca fragmentele culturale cu sens, potrivit sensibilitatii sale;

scriitorul postmodern respinge nemesis-ul, prefera jocul cu limbajul si colajul de sintagme, de teme sau de motive din epocile

literare apuse;fragmentarea-lipsa de coerență,lumea și opera artistică sunt

compuse din fragmente;limbajul ca joc deschis de semnificații-transformarea limbajului în

ceva irațional,ilogic,lipsit de coerență;

eliberarea fanteziei şi împrumutarea limbajului familiar;

personajele sunt obiecte personificate: chiuveta, steaua galbenă, muşamaua,

borcanul de muştar, tacâmurile, strecurătoarea de supă, gaura din perdea,

dacia crem;hibridizarea,parodia,ironia,ludicul.

Reprezentanții postmodernismului românesc sunt:

În România:

Ioan Groşan,

Florin Iaru,

Alexandru Muşina,

Mircea Nedelciu,

Gheorghe Crăciun,

Mircea Cartanescu.

În Republica Moldova:

Emilian Galaicu-Paun,

Nicolaie Leahu,

Vasile Garnet,

Eugen Cioclea,

Maria Slehatchi,

Andrei Turcanu.

Când ai nevoie de dragostecând ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.fii lângă mine, ţine cu mine.

(Mircea Cărtărescu)

Postmodernismul este, după definiţia lui Eugen Simion, „o etică şi o estetică a seducţiei, a jocului

şi a impurităţii, adică un fel de modernism fără transcendenţă, asemănător manierismului şi

barocului, adică un postmodernism fără postmodernitate.”

După Nicolae Manolescu, postmodernismul este un modernism mai tolerant, care

împrumută criteriul poeticului din poezia modernă, arătându-se mai îngăduitor în

preferinţele lui.

În concluzie, putem face observaţia că omul postmodern nu mai trăieşte „nostalgia dureroasă a unui limbaj unic” tocmai pentru că are posibilitatea creării unui limbaj unic. Omul postmodern nu mai

trăieşte în ruptura comunicării. Pentru el, comunicarea este posibilă, iar stilul contează mai

puţin, deoarece e dominat de ludic.

Pentru atenție!