principi i

6
PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLIC Principiile managementului public reprezinta fundamentul teoretic, ansamblul legilor si notiunilor care stau la baza fenomenelor si proceselor din administratia publica. Ele sunt teze fundamentale, calauzitoa 313f59d re, in abordarea, explicarea si solutionarea problemelor manageriale. Ele asigura cadrul general pentru desfasurarea normala a activitatilor administrative. Un principiu nu este aplicabil in orice conditii si in orice timp; el necesita o anumita elasticitate in posibilitatea de aplicare. Aceasta elasticitate cere din partea functionarilor publici o anumita arta, inteligenta, experienta, hotarare etc. a. Principiul conducerii unitare. Administratia publica reuneste activitati de o complexitate sporita. Specificul managementului public este exprimat de necesitatea conducerii unui vast aparat administrativ capabil sa realizeze obiectivele administratiei. Principiul stabileste subordonarea ierarhica, din treapta in treapta, incepand cu Parlamentul Romaniei, ca institutie suprema si continuand apoi cu celelalte institutii ale administratiei publice centrale si locale. In acest fel se asigura o claritate a obiectivelor de realizat, cat si modalitatea de asumare corecta a realitatii. Aplicarea principiului are avantajul cunoasterii de ansamblu a diferitelor procese si activitati, a corelatiilor necesare intre acestea, precum si capacitatea de a corecta la timp abaterile aparute. b. Principiul conducerii autonome. In aceasta formulare principiul se pare ca-l exclude pe cel de mai sus. In realitate, aceste principii se interconditioneaza reciproc. Daca principiul conducerii unitare asigura coeziunea intregului, a administratiei publice atunci conducerea autonoma realizeaza adaptabilitatea partilor la particularitatile momentului si timpului. Prin autonomia corect inteleasa se stimuleaza initiativa manageriala a functionarilor publici, se intareste responsabilitatea acestora fata de actele administrative initiate si executate. Daca nu s-ar manifesta un asemenea principiu si intreaga activitate administrativa s-ar desfasura doar pe baza celui de mai sus, ar aparea fenomene negative, cu consecinte dramatice cum ar fi: birocratia, conceptia, lipsa de initiativa, lipsa de operativitate etc. c. Principiul adaptarii (al flexibilitatii). Adaptarea rapida a structurilor organizationale administrative la schimbarile si transformarile sociale constituie o cerinta esentiala. Viata sociala, ca orice proces sau fenomen, este supusa unor evolutii permanente. Aceste transformari ale societatii presupun din partea functionarilor institutiilor administrative capacitatea de adaptabilitate, cunoastere exacta a situatiilor concrete si raspunsuri pe masura desfasurarii evenimentelor. d. Principiul actiunii. Corp intermediar creat pentru actiune, administratia pastreaza o parte din putere, care ii este proprie.

Upload: annamaria

Post on 19-Dec-2015

213 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI PUBLICPrincipiile managementului public reprezinta fundamentul teoretic, ansamblul legilor si notiunilor care stau la baza fenomenelor si proceselor din administratia publica. Ele sunt teze fundamentale, calauzitoa 313f59d re, in abordarea, explicarea si solutionarea problemelor manageriale. Ele asigura cadrul general pentru desfasurarea normala a activitatilor administrative. Un principiu nu este aplicabil in orice conditii si in orice timp; el necesita o anumita elasticitate in posibilitatea de aplicare. Aceasta elasticitate cere din partea functionarilor publici o anumita arta, inteligenta, experienta, hotarare etc.a. Principiul conducerii unitare. Administratia publica reuneste activitati de o complexitate sporita. Specificul managementului public este exprimat de necesitatea conducerii unui vast aparat administrativ capabil sa realizeze obiectivele administratiei.Principiul stabileste subordonarea ierarhica, din treapta in treapta, incepand cu Parlamentul Romaniei, ca institutie suprema si continuand apoi cu celelalte institutii ale administratiei publice centrale si locale. In acest fel se asigura o claritate a obiectivelor de realizat, cat si modalitatea de asumare corecta a realitatii.Aplicarea principiului are avantajul cunoasterii de ansamblu a diferitelor procese si activitati, a corelatiilor necesare intre acestea, precum si capacitatea de a corecta la timp abaterile aparute.b. Principiul conducerii autonome. In aceasta formulare principiul se pare ca-l exclude pe cel de mai sus. In realitate, aceste principii se interconditioneaza reciproc. Daca principiul conducerii unitare asigura coeziunea intregului, a administratiei publice atunci conducerea autonoma realizeaza adaptabilitatea partilor la particularitatile momentului si timpului.Prin autonomia corect inteleasa se stimuleaza initiativa manageriala a functionarilor publici, se intareste responsabilitatea acestora fata de actele administrative initiate si executate. Daca nu s-ar manifesta un asemenea principiu si intreaga activitate administrativa s-ar desfasura doar pe baza celui de mai sus, ar aparea fenomene negative, cu consecinte dramatice cum ar fi: birocratia, conceptia, lipsa de initiativa, lipsa de operativitate etc.c. Principiul adaptarii (al flexibilitatii).Adaptarea rapida a structurilor organizationale administrative la schimbarile si transformarile sociale constituie o cerinta esentiala. Viata sociala, ca orice proces sau fenomen, este supusa unor evolutii permanente.Aceste transformari ale societatii presupun din partea functionarilor institutiilor administrative capacitatea de adaptabilitate, cunoastere exacta a situatiilor concrete si raspunsuri pe masura desfasurarii evenimentelor.d. Principiul actiunii. Corp intermediar creat pentru actiune, administratia pastreaza o parte din putere, care ii este proprie.Administratia, instrumentul Statului, poseda totdeauna puteri de care nu dispun particularii: puterea de rechizitie asupra oamenilor si lucrurilor, puterea de a percepe impozite, de a utiliza oamenii pentru serviciul militar, de a lua bunuri imobiliare prin procedura de expropriere.Astfel de puteri sunt adesea stabilite prin lege, amploarea lor variaza, rigoarea controlului este diferita. Insa administratia pastreaza totdeauna o marja de libertate, ea are aprecierea oportunitatii, ea trebuie sa se conformeze legii, dar ii apartine si aprecierea daca, in circumstantele care se prezinta, ea trebuie sa actioneze sau sa se abtina.Ori de cate ori nu are prescriptii imperative si ori de cate ori survin evenimente exceptionale, posibilitatile sale se largesc. Administratia este puternica prin utilitatea si cunostintele sale.e. Principiul ierarhiei si ordinii. Administratia este ierarhizata, adica divizata pe verticala si in transe orizontale, in grade sau etaje; organul situat la unul din aceste etaje exercita o autoritate asupra organelor situate la etajele inferioare si este, la randul sau, supus autoritatii organului superior, daca acesta exista.Ierarhia administrativa, care imita ierarhia militara, este un procedeu pentru a asigura coeziunea si disciplina administratiei; ea permite guvernului sa tina administratia in mana iar in interiorul administratiei insasi, ea faciliteaza transmiterea ordinelor prin relee succesive, repartizarea responsabilitatilor si supravegherea executarii.In acest cadru ierarhic se exercita puterea de comandament, de control si disciplina. Aceste puteri derivate din ierarhie se manifesta mai energic asupra functionarilor numiti.f. Principiul restructurarii. De peste o jumatate de secol, in toate tarile lumii, administratia se dezvolta, se extinde, se restructureaza. Pretutindeni serviciile publice au crescut in numar si in volum. Vechile servicii publice se largesc, se amplifica, iar in functie de varietatea, complexitatea si dificultatea problemelor de rezolvat sunt determinate dimensiunea si structura aparatului administrativ.Principiul urmareste evitarea supradimensionarii, fapt ce genereaza paralelisme in activitate si cheltuieli suplimentare, dar in acelasi timp si subdimensionarea, ceea ce inseamna consecinte negative in calitatea serviciilor publice oferite.

Principiul conducerii unitareAparatul administrativ este vast, dar totdeauna este i extrem de complex, reunind activiti numeroase, de o mare diversitate i complexitate.Specificul managementului public, n general, i al administraiei de stat, n special, impune cu necesitate conducerea i organizarea unitar a acestui vast aparat, fr de care nu ar fi posibil realizarea obiectivelor administraiei.1.3.2. Principiul conducerii autonomeCorelat cu principiul conducerii unitare funcioneaz principiul conducerii autonome.Aparent aceste dou principii s-ar exclude reciproc. n realitate, ele se mbin, se intercondiioneaz.n timp ce conducerea i organizarea unitar asigur coeziunea administraiei de stat, unitatea de aciune a acesteia, autonomia managerial fac posibil adaptarea mai rapid a administraiei la condiiile concrete, la particularitile de timp i loc. Totodat, stimuleaz iniiativa personalului din aparatul administrativ i, legat de aceasta responsabilitatea n ndeplinirea sarcinilor.Nerespectarea principiului conducerii unitare ar atrage anarhia n activitatea administrativ, rezolvrii contradictorii, s-ar ajunge, se poate afirma fr riscul exagerrii, chiar la dezorganizarea administraiei publice, n general, i administraiei de stat, n special.1.3.3. Principiul flexibilitiin legtur strns cu principiul autonomiei, funcioneaz un alt principiu al managementului public, i anume, principiul flexibilitii, al adaptrii rapide a administraiei la schimbrile permanente din viata social.1.3.4. Principiul restructurriiAcesta este unul din principiile prin care se urmrete crearea unui aparat administrativ eficient att din punct de vedere organizatoric, ct i funcional, corespunztor nevoilor sociale generale.n funcie de numrul, varietatea, complexitatea i dificultatea problemelor de rezolvat n cadrul sistemului sunt determinate dimensiunea i structura aparatului administrativ.Un prim aspect al restructurrii l constituie stabilirea structurii fiecrei componente a aparatului administrativ din sectorul public, a compartimentelor acestora, a numrului personalului i repartizrii pe domenii a acestuia, n scopul utilizrii judicioase, dup norme raionale, a resurselor umane. Se urmrete evitarea supradimensionrii, care sugereaz cheltuielii suplimentare i paralelisme n activitate, dar, totodat, i subdimensionarea, fapt care ar avea consecine negative asupra calitii serviciilor, existnd riscul unei desfurri necorespunztoare a activitii. Restructurarea intern a instituiilor administrative implica i asigurarea tuturor mijloacelor materiale i financiare, a unei corespondene depline ntre mijloacele existente i obiectivele managementului public pentru sectorul administrativ. Restructurarea intern trebuie s cuprind toate domeniile de activitate, stabilindu-se o structur flexibil pentru fiecare subsistem din cadrul administraiei. Exist astfel o restructurare intern a instituiilor publice n raport cu sistemul, dar i extern, a structurii administrative n ansamblu.1.3.5. Principiul perfecionrii continueAlturi de restructurare, perfecionarea continu a managementului public se nscrie ca unul dintre principiile de baz a acestuia. Schimbrile continue, care au loc n viaa social, impun respectarea lui.Pe msur ce obiectivele de realizat ale managementului public devin mai numeroase i mai complexe, rezolvarea lor nu ar fi fost posibil fr o mbuntire permanent a activitii, a metodelor folosite de managerii din administraie, pentru asigurarea concordanei dintre acestea i problemele de rezolvat.Preocuprile pentru perfecionarea permanent trebuie s aib n vedere i circulaia informaiilor, structura organizatoric, procesul de fundamentare a deciziilor administrative, deoarece schimbarea este un proces complex, de durat i necesar.

1.3.6. Principiul legalitiiEste evident faptul c organizarea i funcionarea instituiilor administrative, n general, trebuie s se fac ntr-un anumit cadru legal.Prin urmare, legea public este cea care delimiteaz coordonatele ntre care acioneaz funcionarii publici. Legea conine n mod expres i explicit atribuiile instituiilor publice, competenele decizionale ale acestora, sistemul de relaii, drepturile i obligaiile funcionarilor publici etc.Pornind de la cadrul legal format din acte normative, care trebuie respectate, managerii publici au libertatea de a fundamenta obiectivele pentru instituiile pe care le conduc, de a descoperi cele mai potrivite modaliti de aciune pentru realizarea lor, de a identifica acele ci i mijloace de culegere, nregistrare i transmitere a informaiilor, de a fundamenta decizii administrative eficiente i de a utiliza cele mai noi metode de management pentru a satisface nevoile sociale generale.Specialitii consider principiul legalitii ca fiind fundamental pentru managementul public.Principiile managementului public nu pot fi tratate separat. Acestea se afl ntr-o interdependen continu i respectarea lor accentueaz tot mai mult caracterul tiinific, teoretic i pragmatic al managementului public.