simbolul dragostei

JOYCE WADE

Simboluldragostei

ALCRIS

Capitolul 1

– Probabil c` tu cuno[ti mult` lume aici.– Nu prea, ca s` nu mai vorbim de faptul c` \ntr-un an [i

jum`tate s-au f`cut cu siguran]` o serie de schimb`ri.– La Beatlie's? Glume[ti! exclam` Wendy Fletcher

ridicându-[i gulerul paltonului pentru a se ap`ra de vântulcare b`tea cu putere printre cl`dirile spitalului „Prin]esaBeatrice“ din sudul Londrei. Dac` \mi aduc bine aminte, aiplecat la pu]in timp dup` sosirea mea aici.

Rosalind Marov se \ncrunt`:– E \ntr-adev`r ciudat cum se estompeaz` amintirile

când e[ti luat de vâltoarea vie]ii cotidiene.|ncerc` f`r` spor s`-[i aduc` aminte fe]ele [i locurile.– Cu siguran]`, altfel ar fi stat lucrurile dac` mi-a[ fi

f`cut studiile aici, dar n-am r`mas \n acest spital decât [aseluni, pe durata stagiaturii la maternitate.

– Oricum, cred c` ai r`mas cu o bun` impresie despre eldac` ai concurat pentru postul de asistent` pentru serviciulde chirurgie atunci când s-a deschis sec]ia de ORL.

– Da, a[a este. Am fost cucerit` de sensibilitatea [ieficien]a personalului.

Rosalind zâmbi când trecu prin dreptul c`m`ru]ei portarului.– Claude mai este aici? El [tia \ntotdeauna totul [i rezerva

lui de timbre era inepuizabil`. Puteai s` contezi pe el \norice situa]ie.

– Da, Claude ne-a r`mas fidel, dar ai grij`, dac` nu e[tiatent`, \n cinci minute via]a ta nu va mai avea nici un secretpentru el. Are o tehnic` formidabil` s`-i trag` pe oameni delimb`! o asigur` Wendy.

Arunc` o privire spre perdeaua l`sat`.– Probabil c` este la intern`ri, continu` Wendy. |n orice

caz, cred c` va fi furios la culme c` te-a ratat!Cele dou` tinere intrar` \n camera infirmierelor.– Apropo, pavilionul pentru b`rba]i a fost terminat? Sau

al nostru este invadat de vizitatori ilegali? se interes`Rosalind zâmbind.

– La noi au acces numai studen]ii \n medicin`, stagiarii [i[efii de clinic`. Studen]ii nu au dreptul s` intre aici dup` oraunsprezece seara. Ca [i cum nu s-ar putea \ntâmpla atâtea [i\nainte de asta! Po]i s` te \ntâlne[ti cu o gr`mad` de lume,dar din lips` de timp, n-am mai acceptat o invita]ie de uncar de ani. Asta fie din cauza g`rzilor, fie din cauz` c` dup`ziua de lucru nu-mi mai doresc decât s` fac un du[ [i s` m`bag \n pat, dup` ce ajung acas`.

Deodat`, Wendy Fletcher o privi atent` pe \nso]itoareaei. Zvelte]ea, bogatul p`r blond [i ochii mari, negri ai luiRosalind o f`cur` s` regrete rotunjimile care o caracterizaupe ea \n prezent.

6 JOYCE WADE

– Trebuie neap`rat s` m` apuc din nou de tenis, pân` num` fac ca o balen`!

– Bun` idee! exclam` cu entuziasm Rosalind. Am jucatfoarte des \n ultimul timp [i a[ vrea s` conitnuu. Dac` \miaduc bine aminte, exist` ni[te terenuri bune aici.

– O s` se g`seasc` [i unul pentru noi.Deodat`, se auzi o sonerie strident`.– Ai fost la infirmiera [ef`? o \ntreb` Wendy. Biroul ei se

afl` \n cl`direa principal`. Ne vedem mai târziu, tot aici. Nucunosc num`rul camerei tale, dar cu siguran]` va fimen]ionat pe panou. Oricum, sunt bucuroas` c` te-am\ntâlnit din nou.

Wendy Fletcher disp`ru \n direc]ia camerei de urgen]`,pentru a ajunge la sec]ia de pediatrie unde lucra. Rosalindo urm`ri cu privirea, apoi se sim]i dintr-o dat` intimidat` cao pacient`.

|n`l]` din umeri [i d`du la o parte o [uvi]` de p`r blondcare-i sc`pase din elastic. Poate ar fi fost mai bine s`-[iaranjeze altfel p`rul pentru \ntâlnirea cu infirmiera [ef`. Darasta n-avea nici o importan]`, deoarece fusese aleas` pentrucompeten]ele ei. Era pe punctul de a ocupa un post de omare responsabilitate, care i-ar fi oferit o oarecare libertate.

Rosalind fu primit` de infirmiera [ef` a spitalului.|ntâlnirea avu loc \ntr-o atmosfer` cordial`.

– Mi se pare c` ai mai lucrat la Beatrice. Mai cuno[ti pecineva din spital?

Privirea lui Rosalind se opri asupra impun`torului birouvictorian din fa]a ei. Cl`direa ini]ial` fusese construit` \nsecolul unsprezece, \ntr-o vreme când oamenii nu se

SIMBOLUL DRAGOSTEI 7

zgârceau atunci când era vorba de calitatea materialelor.|nc`perea era agreabil` [i primitoare. O mochet` ro[ie [iperdelele duble cu desen floral puneau \n valoaremobilierul vechi.

– Da. Pe drum m-am \ntâlnit cu domni[oara Fletcher dela pediatrie. |n stagiul efectuat la maternitate, am v`zut-oadesea când venea s`-i ia pe sugarii care aveau probleme.

– Ia s` vedem, cine mai este de vârsta ta? reflect` [efa ei.Eu acord o mare importan]` modului \n care \[i petrecepersonalul timpul liber. Meseria ta este foarte grea [i ]inneap`rat s` te distrezi \n afara orelor de program. Sper c` aiceva prieteni prin zon`, pentru c` [tii foarte bine cât deizolat` te po]i sim]i \ntr-un spital, zâmbi ea.

Arunc` o privire fi[ei din fa]a ei. Rosalind Mason, citi ea,[i-a f`cut studiile \ntr-un a[ez`mânt din provincie, unde nuerau deci nici studen]i, nici stagiari, ca \ntr-un centruspitalicesc universitar cum era Beatrice.

– Te crezi \n stare s` faci fa]` tuturor studen]ilor care se\nghesuie \n jurul unui bolnav? Te previn c` uneori sunt de-adreptul enervan]i.

|n ochii femeii ap`ru o sclipire de amuzament.– Cât despre chirurgi, \i vei suporta destul de greu la

\nceputul lunii. Fac treab` bun`, dar sunt plini de toane. |ngeneral, nu prea tolereaz` gre[elile datorate neaten]iei!

– A[a este, dar asta nu m` sperie, \i r`spunse ea cu un aerserios.

– |n orice caz, \]i urez s-o ]ii tot a[a, domni[oar`, oaprob` interlocutoarea ei care v`zuse deja o mul]ime deinfirmiere frumoase sosind sigure pe ele la Beatrice [i

8 JOYCE WADE

plecând cu inima frânt`... sau radiind de fericire dup` ce-[ig`siser` un so] printre medicii sau chirurgii spitalului.

– |nainte de a intra \n hora infernal` a meseriei, vrei s`-]ifaci un aranjament anume referitor la plec`ri [i concedii?

„|ncearc` \n fel [i chip s` afle dac` am un prieten“, \[ispuse tân`ra.

– Deocamdat` n-am luat nici o hot`râre, doamn`.Familia mea nu locuie[te \n Anglia... [i nu am nici o leg`tur`sentimental`.

– Ca s`-]i spun sincer, m` uime[ti. Stai lini[tit`, n-am degând s` m` amestec \n via]a ta personal`, dar atunci când oinfirmier` calificat` intr` la Beatrice cu referin]e bune, amvrea s-o p`str`m. Din p`cate, oft` ea, foarte adesea \[i \ncepactivitatea cu entuziasm [i \ntr-o bun` zi, se \ndr`gostesc [ine p`r`sesc pentru a se c`s`tori!

– Oh, v` asigur c` mie nu mi se va \ntâmpla a[a ceva. Totce-mi doresc este s`-mi exercit profesiunea... liber` capas`rea cerului.

Tân`ra \[i opri privirea asupra figurii prietenoase ainfirmierei [efe [i sim]i nevoia s` se confeseze.

– Atunci când m-am angajat pentru prima oar` \n spital,am f`cut o gre[eal` fatal`, ata[ându-m` de un bolnav.Nimeni nu m` prevenise de riscurile care m` p`[teau. Milapoate duce uneori la lucruri primejdioase.

Zâmbetul pl`cut al [efei ei o \ndemn` s` coninue. Celpu]in nu o condamna pentru ce f`cuse, \[i zise Rosalind.

– Fiind convins` c` voca]ia mea era aceea de a r`mâne \npreajma acelui bolnav, eram gata s`-mi las serviciul [i s`-lurmez. De fapt, suferea de o boal` incurabil` [i chiar \n ziua


plec`rii \ntr-o cas` de odihn`, a f`cut o criz` \ngrozitoare [ia murit \n câteva ore. Am \n]eles atunci c` o luasem pe undrum gre[it. Ziua cu pricina trecuse foarte repede, c`citrebuia s` am grij` [i de al]i pacien]i. Seara, când amtelefonat la familia lui, am fost tratat`... ca o simpl`infirmier` care fusese atât de dr`gu]` s` se intereseze de ei.

– Au avut dreptate, spuse [efa ei.– A[a este. Munca [i trecerea timpului m-au ajutat s` uit

cele \ntâmplate. |n prezent, nu m` simt \n stare s` mai trecprintr-o asemenea p`]anie.

– |ntr-o bun` zi, vei cunoa[te [i tu marea dragoste,domni[oar`. Nu renun]a la o via]` sentimental` normal`din cauza unei iubiri nefericite! Toate trecem prinasemenea \ntâmpl`ri mai devreme sau mai târziu. Suntconvins` c` exist` undeva un b`rbat puternic care va fisensibil la farmecul t`u... Oh, poate c` n-o s`-l \ntâlne[tiaici, dar e posibil s`-l g`se[ti printre medicii chirurgi sau[efii de clinic` ai spitalului, nu se [tie niciodat`!

– Apropo, cine conduce sec]ia de ORL?– Cei mai buni speciali[ti din Anglia... dac` nu chiar din

\ntreaga lume! Pionierii minuna]i care au ie[it la pensie \nurm` cu câ]iva ani au deschis tinerilor calea spre progres.

– S-a vorbit mult despre aceast` sec]ie renumit`.– |ntr-adev`r, cercet`rile au descoperit metode

revolu]ionare \n acest domeniu. A[a cum poate [tii, echipanoastr` de chirurgi a pus la punct o metod` demicrochirurgie cu ajutorul microscopului biocular.Rezultatele sunt uimitoare, o s` vezi. Asta nu \nseamn` c`nu se fac [i opera]ii obi[nuite, cum ar fi acelea de scoaterea amigdalelor sau a polipilor.

10 JOYCE WADE

– Toate astea mi se par foarte interesante! Când voi intra\n sala de opera]ii?

– Mâine. Pân` atunci, te sf`tuiesc s` iei leg`tura cucolegele tale. Blocul operator este \nchis ast`zi [i ele vorveni cu tine s` vizitezi noul loc de munc`. Dup` aceea, nuuita s` te relaxezi, \i aminti ea ridicându-se de pe scaun, \nsemn c` \ntrevederea luase sfâr[it.

– M` duc s`-mi \mbrac uniforma [i apoi voi ajunge \nsec]ia mea.

– Oh, \nc` ceva. Din când \n când, apar diversene\n]elegeri \ntre medici [i infirmiere. Unii \[i practic`meseria [i \n afara orelor de program [i se servesc f`r` nicio jen` din materialele [i medicamentele spitalului. Evident,acest lucru este interzis.

– Chiar atunci când este vorba despre un [ef?– Mai ales \n acest caz! se indign` \nso]itoarea ei. Ei

cunosc regulile, la fel ca [i ceilal]i. E bine s` anun]i persoanaresponsabil` cu materialele sanitare dac` observi ceva degenul acesta.

|ncepu s` râd` cu poft`.– Nu te speria! To]i \ncearc` m`car o dat`, dar renun]`

repede datorit` vigilen]ei personalului. Evident, exist`\ntotdeauna [i recidivi[ti. |n sec]ia ta medicii sunt \n afar`de orice suspiciune, dar nu se [tie niciodat`! Fii foarteatent`, pentru c` echipamentul sofisticat cu care lucreaz`este foarte scump!

Rosalind porni \ncet pe aleea care ducea spre camerainfirmierelor. |n parcare, situat` \n apropierea intr`riiurgen]elor, st`teau aliniate ma[inile medicilor, ale


vizitatorilor [i inevitabila colec]ie de modele de epoc` pecare le etalau adesea unii medici sau [efi de clinic`. |i atraseaten]ia o limuzin` neagr` parcat` \n pavilionul spitaluluiprivat.

Din astfel de ma[ini coborau \n fiecare zi o mul]ime deoameni \n fa]` la Beatlie's. |n aceea[i clip`, o cabriolet`lung` [i str`lucitoare se apropie [i se opri \n spateleacesteia. Din ea ie[i un b`rbat \nalt, \mbr`cat \ntr-un costumgri \nchis cu o croial` perfect` [i cu o cravat` de culoare gri-perl`. Rosalind observ` imediat aspectul atletic alnecunoscutului [i for]a lui controlat` atunci când lu` dinportbagaj servieta din piele neagr`. Ca hipnotizat`, ea pornisespre g`rdu]ul din beton care separa cele dou` parc`ri.Individul arunc` o privire la ceasul lui din aur, apoi se uit`la cerul acoperit de nori gro[i [i \[i lu` umbrela din ma[in`.

Nu trebuia cu nici un chip ca vreo boare de vânt s`deranjeze ]inuta domnului, \[i spune tân`ra \n sinea ei.Totu[i, privind acea adev`rat` poz` dintr-o revist` de mod`,amuzamentului amestecat cu nervozitate al Rosalindei i sead`ug` [i un dram de admira]ie. Palele u[oare de vânt \ir`v`[eau [uvi]ele negre ale p`rului [i-i descopereautâmplele u[or \nc`run]ite. Sprâncenele negre [i deseascundeau ni[te ochi de un albastru des`vâr[it. B`rbia luip`tr`]oas` l`sa o impresie de for]`, virilitate [i... duritate.

Deodat`, sim]indu-se privit, necunoscutul \ntoarse fa]aspre Rosalind [i privirile li se \ntâlnir`. Luat` prinsurprindere, fu nevoit` s` se sprijine de gardul dintre celedou` parc`ri. Se sim]ea extrem de sl`bit`, ca [i cum ar fisuferit un [oc puternic. P`rea c` t`cerea care-i \nconjura era

12 JOYCE WADE

purt`torul unui anumit mesaj... un avertisment [ipromisiunea c` se vor revedea \n alt` parte [i \n alte\mprejur`ri.

Individul o v`zu c` zâmbe[te. Con[tient` fiind deexamenul la care era supus`, tân`ra infirmier` se \nro[i lafa]`. De ce o zâmbi necunoscuta aceea la mine? probabil se\ntrebase el.

Se \ntâmplase f`r` voia ei, \[i explic` ea, jenat` de faptulc` o observase. Atunci, l`s` capul \n jos [i p`rul bogat \i c`zupeste obrajii \n fl`c`ri. Se r`suci pe c`lcâie [i se \ndrept`spre camera infirmierelor f`r` s` se mai uite \napoi.

B`rbatul o urm`ri cu privirea pe fata cu siluet` zvelt`,\mbr`cat` \ntr-un taior de culoare vi[inie, cu mersul leg`natdin cauza pantofilor cu toc \nalt, apoi trânti portiera ma[inii[i porni \n direc]ia pavilionului clinicii.

***

Noua infirmier` \[i puse uniforma verde, \nchis specific`personalului de la chirurgie. Dup` ce \[i strânse p`rul labaza cefei, \[i aranj` cu u[urin]` boneta pe cap. Nu maisem`na aproape deloc cu tân`ra elegant` c`reia \i pl`ceaupantofii cu tocul \nalt, hainele \n culori vii [i al c`rei p`rauriu c`dea \n mod natural pe umeri. Catarama de la cureastr`lucea. Era un cadou de la m`tu[a ei, la care ]inea foarte mult.

Dup` o u[oar` ezitare, deschise o cutiu]` de unde scoaseun lan] din argint \mpodobit cu un pandantiv pe care eragravat semnul Yin [i Yang, care simboliza b`rbatul [i femeia.


„Ce ciudat c` m-am gândit la el!“ \[i spuse ea \n timp ce[i-l punea la gât. De fapt, acel talisman nu o p`r`sise nici laliceu [i nici la spital, a[adar trebuia s`-l poarte cu ocaziaprimei zile de munc` la Beatrice.

***

Zgomotul de pa[i r`sun` \n holul uria[ al spitalului, de[iera ora prânzului, când valul de vizitatori de obicei se mair`re[te. |n schimb, din blocul operator ORL suneteler`zb`teau mai atenuate. |n sala de opera]ii, domni[oaraStephen se uita la ceas.

– Acum pot s` m` duc la mas`? \ntreb` pansatoarea.– Fire[te, \i r`spunse Rosalind.– Sper c` nu lucrezi dup`-amiaza asta.– Oficial, \ncep de mâine. Dac` vrei s` m`nânci \n tura a

doua, pot s` m` duc eu prima. |n felul acesta, \i voi dacheile domni[oarei Bridges când se va \ntoarce.

Domni[oara Stephen \i zâmbi.– E[ti foarte amabil`. |]i accept propunerea, pentru c`

am de f`cut ni[te cump`r`turi \n West End... dac` \ntr-adev`r ai chef s` te opre[ti acum.

– O pauz` \mi va prinde bine. Datorit` ]ie, practic amterminat de f`cut turul recep]iei!

Tân`ra nu-[i exprim` teama pe care o sim]ea la gândul c`va intra singur` \n cantina spitalului [i va vedea zeci depriviri \ntorcându-se spre ea. Dar n-avea de ales, a[a c` se\ndrept` cu un mers hot`rât spre lift.

14 JOYCE WADE

Acesta se afla la patru. Ap`s` pe buton, dar ledul indic`faptul c` se oprise la un etaj inferior. Când ap`s` din noupe buton, liftul cobor\ la parter. Auzi u[ile \nchizându-se cuun sunet sec [i de data asta v`zu c` acesta se \ndreapt` spresubsol. Rosalind oft`. Ar fi ajuns mai repede pe sc`ri, \[ispuse ea. Trecând prin dreptul grilajului cabinei, recunoscusilueta masiv` care parc` ocupa tot spitalul din interiorulacesteia. Convins` c` el n-o v`zuse, Rosalind \[i v`zu dedrum. Cufundat \n gânduri, acesta p`rea s` n-o fi observat-ope infirmiera care se n`pustea pe trepte \n jos.

U[or tulburat`, Rosalind se \ndrept` spre cantin`. |naceea[i clip`, o v`zu pe Wendy Fletcher.

– Bun`! Ce te gr`be[ti a[a? M`nânci \n prima tur`? Cenoroc c` ne-am \ntâlnit \ntr-un asemenea moment! Nu edeloc pl`cut s` dai piept singur` cu atâtea fe]e noi.

|n timp ce-[i alegeau felurile de mâncare, fetelep`l`vr`gir` vesele. Rosalind se str`duia s` nu se maigândeasc` la b`rbatul distins cu ochii de un albastrunemai\ntâlnit de ea pân` atunci.

– |]i mul]umesc, Wendy. M`rturisesc c` m` bucur grozavc` e[ti cu mine, pentru c` m` sim]eam \ntr-adev`rintimidat`.

– Hai s` mergem acolo!Wendy Fletcher ar`t` spre dou` colege care se a[ezaser`

deja la o mas` [i \n câteva minute se trezi conectat` total lavia]a spitalului Beatrice.

– Credeam c` Anna va lua masa cu noi ast`zi. A[a face deobicei când so]ul ei este ocupat la blocul operator. Dup`aceea, pleac` \mpreun` acas`.


– Se spune c` nu e prea recomandabil ca cei doi so]i s`lucreze \n acela[i loc, spuse Rosalind.

– Nu [i atunci când fiecare din ei lucreaz` \n alt` sec]ie.Anna era la \nceput la ginecologie. Dup` ce s-a m`ritat,Slade a fost numit chirurg obstetrician [i Anna a trecut laortopedie.

Rosalind se \ncrunt`.– Din câte \mi amintesc, [eful de la obstetric` nu era

prea simpatic. M-am \ntâlnit o dat` sau de dou` ori cu el \ntimpul stagiaturii, dar nu [tiam c` s-a \nsurat cu vreotân`r`...

Colegele ei izbucnir` \n râs.– Oh! Pe vremea aceea era vorba cu siguran]` despre

[eful lui Slade Forsythe, dar dup` aceea el a plecat din sec]iela un spital privat [i Slade i-a luat locul. Mai vine uneori peaici s` acorde consulta]ii \n cazuri foarte grave. Cadiagnostician, este ne\ntrecut! De altfel, dup` ce-l cuno[timai bine, ]i se pare mult mai pu]in antipatic decât pare,spuse una din cele dou` infirmiere.

– Mai opereaz` [i acum aici?– {i-a p`strat consulta]iile private la spital [i colaboreaz`

cu câ]iva chirurgi. De fapt, \l vedem foarte rar. Acum, Sladesupervizeaz` toat` activitatea sec]iei.

– Ce bine trebuie s` te sim]i atunci când faci parte dintr-oechip` condus` de un om ca doctorul Forsythe, constat`Rosalind cu entuziasm. Apropo, infirmiera [ef` nu mi-a spuscine e [eful sec]iei de chirurgie ORL. Presupun c` estedoctorul Collins.

16 JOYCE WADE

– Da' de unde! Chiar nu [tii?– Ce s` [tiu? se mir` Rosalind.– Doctorul Collins a plecat de mult` vreme [i cel care

i-a luat locul nu prea seam`n` cu cel dinainte, spuse Wendyamuzat`. Va trebui s` fii foarte puternic` pentru a-i putearezista.

– Serios?Wendy \ncet` s` mai râd`.– Bine\n]eles. E un chirurg excelent, cel mai bun dintre

to]i, dup` p`rerea mea. |n plus, este [i un b`rbat foarteseduc`tor. Slade Forsythe avea mare succes \n rândurilepersonalului feminin... dar nici nu se compar` cu cel pecare-l are doctorul Bradford. |n sfâr[it, a[teapt` s`-l cuno[ti[i \]i vei putea face singur` o impresie.

– Eficien]a lui este pe m`sura frumuse]ii? \ntreb`Rosalind zâmbind.

– Da, dar din p`cate pune meseria \naintea oric`ror altorprobleme. M` rog, s-ar p`rea c` e o pl`cere s` lucrezi \nechipa lui, aprob` Wendy.

– Atunci, ce anume \i repro[a]i? insist` tân`ra.– Nu-[i g`se[te nici m`car o secund` liber` pentru vreo

femeie... cu excep]ia situa]iei \n care aceasta poart`uniforma verde [i-i execut` comenzile cu promptitudine.

– S` fim serioase, Wendy, mi se pare c` exagerezi pu]in,o puse la punct una din colege. Este totu[i un om corect,chiar dac` uneori i se \ntâmpl` s` se \nfurie sau s` devin`ner`bd`tor fa]` de tinerele infirmiere care \l idolatizeaz` [iscap` din mân` instrumentele chirurgicale atunci când seapropie de el.


– Ei bine, dar, Dumnezeule, ce poate s`-mi fac`? S` m`m`nânce de vie la micul dejun numai pentru c` sunt nou`\n sec]ie?

Wendy izbucni \n râs.– Din nefericire, nu-l vei vedea niciodat` la micul dejun.

|l pasioneaz` chirurgia [i femeile nu-l intereseaz` deloc,dup` câte se pare.

– Nu cumva este...Cele trei infirmiere izbucnir` \n râs.– Nu, absolut deloc, spuse Wendy. Peregrine Bradford

este... este foarte viril. M`rturisesc c` pe mine pur [i simplum` fascineaz`, de[i primesc o mul]ime de propuneri de laal]i b`rba]i.

Dup` ce termin` de mâncat, Rosalind se duse \n cameraei s` se pieptene pu]in \nainte de a reveni \n sala deopera]ii. U[ile liftului se deschiser` la etajul dorit, undeatmosfera era extrem de lini[tit`.

Tân`ra intr` \n sala instrumentelor chirurgicale. Credeac` o va g`si aici pe infirmiera de gard`, \ns` descoperi unadintre vitrine \ntredeschis`. Pe masa cu rotile se aflau câtevacutii. Rosalind deveni atent`.

– Domni[oar` Stephen? strig` ea intrând \n sal`.Domni[oara Stephen vorbea cu ajutoarea de infirmier`.

Ea zâmbi atunci când o v`zu pe Rosalind.– E programat` vreo opera]ie \n dup`-amiaza asta?

\ntreb` ea mirat`.– Nu, domni[oar`. Doar \i d`deam colegei mele lista cu

materialul necesar pentru o fenestra]ie.– Ah! Instrumentele astea sunt o minun`]ie... Apropo,

unde este microscopul chirurgical?

18 JOYCE WADE

– Sunt dou`. Unul este aici, iar cel`lalt \n dulapul dinstânga.

Apoi, domni[oara Stephen se uit` la ceas [i ceru voie s`plece.

– Desigur, r`spunse Rosalind. |]i urez o dup`-amiaz`pl`cut`. Dac` am vreo problem`, m` descurc eu. Ne vedemmâine diminea]`.

Tân`ra reveni \n sala instrumentelor [i f`cu inventarulmeticulos al penselor minuscule a[ezate \n cutiu]e din inox.Erau \ntr-adev`r ni[te materiale de mare precizie pentruni[te chirurgi experimenta]i, constat` Rosalind.

Ajutoarea de infirmier` o urmase cu o serviet` din pieleneagr` ca cele folosite de obicei de c`tre medici, pe care odeschise [i \ncepu s` pun` \n`untru cutiu]ele, verificând cuaten]ie dup` list`.

Mirat`, Rosalind pândea mi[c`rile colegei sale. De fapt,ea \ncepea serviciul abia mâine. Pentru o prim` luare decontact, ar fi fost preferabil s` nu pun` \ntreb`ri, ci doar s`observe, \[i spuse ea.

Când termin`, infirmiera oft`.– Sper c` n-am uitat nimic... oricum, el a luat deja

microscopul.Apoi ajutoarea ridic` ochii spre Rosalind bucuroas` \n

sinea ei c` se eliberase de o corvoad` care-i revenea deacum \ncolo nou-venitei.

– Cine a \mprumutat microscopul? nu se putu ab]ine s`\ntrebe Rosalind. Nu e interzis de regulament, dac` nu areaprobarea consiliului de administra]ie al spitalului?

R`spunsul fetei fu plin de furie [i de indignare.


– Doctorul Bradford, domni[oar`. De fiecare dat` cândopereaz` \ntr-o alt` sec]ie de ORL mai pu]in utilat` decât anoastr`, ia materiale de aici.

– Dar e absurd! De ce nu-l transfer` pe bolnav laBeatrice, \n loc s` scoat` din spital instrumentele?

– {i pentru pediatrie? Are mereu nevoie de ele. Oricum,mi-a ordonat s` preg`tesc eu totul. Dintr-o clip` \n altatrebuie s` soseasc` pentru a-[i lua servieta.

Tân`ra o privi cu lacrimi \n ochi pe Rosalind \n timp ceaceasta scotea cutiu]ele una câte una [i le punea \napoi pem`su]a cu rotile.

– Te previn c` doctorul va fi furios. Te rog, domni[oar`,n-ar fi mai bine s`...

– Uite ce este, eu r`spund de ce se petrece \n aceast`sec]ie. Infirmiera [ef` mi-a recomandat cu str`[nicie s` nulas s` ias` nimic din spital, f`r` aprobare scris` [i [tampilat`.

Rosalind goli complet servieta.– Domni[oar`, o rug` infirmiera, disperat`. O s` turbeze

de furie dac` instrumentele nu vor fi gata la timp!– Lini[te[te-te, \mi asum eu \ntreaga r`spundere.Ce fel de om o fi acela care o poate aduce \n starea aceea

pe o infirmier` \n lipsa lui? se \ntreb` Rosalind {i \ndefinitiv, cine ar fi \ndrept`]it s` se \nfurie \n acest caz? Cine\mprumuta \n mod ilegal materiale din spital?

– Oh, domnule doctor, v` rog, v` rog s`-i spune]i!Rosalind auzi c` fata se adreseaz` unui b`rbat care-i [i

r`spunse:– Este cumva domnul Bradford? se interes` ea stând cu

ochii \n patru.

20 JOYCE WADE

|n cadrul u[ii se profil` o siluet`. Tân`ra se sim]i u[urat`când \n v`zu pe noul-sosit. Colegele ei \i jucaser` o fest` lacantin`. De fapt, acel faimos doctor Bradford n-avea nimicdintr-un donjuan. De \n`l]ime medie, \n vârst` de vreopatruzeci de ani [i cu p`rul c`runt, individul avea un aermai degrab` prietenos [i relaxat. Persoana din fa]a ei nusem`na deloc cu descrierea pe care i-o f`cuser` ele \n dup`-amiaza aceea. Un singur lucru era sigur: Rosalind nu eradeloc impresionat` de acel tip.

– Ce faci? o \ntreb` el cu calm.– Pun fiecare cutie la locul ei. Infirmiera [ef` a fost foarte

categoric` \n diminea]a asta referitor la acest aspect: nimicnu trebuie s` p`r`seasc` spitalul f`r` aprobare!

Deodat`, tân`ra se \nfior`. B`rbatul nu spunea nimic.Oare t`cerea aceea \nsemna c`-[i recunoa[te gre[eala? |[i vacere eventual [i scuze?

– Unde duce]i materialele astea? De ce nu opera]i aici?A[a ar fi toat` lumea mul]umit`, nu crede]i? spuse ea cu ovoce aspr`.

– Nu m` privi a[a, domni[oar`. D`-mi voie s` m` prezint.Zâmbi [i clipi des din ochi, vizibil amuzat.– Tony Murray, chirurg ORL, din echipa doctorului

Bradford. Am adus programul opera]iilor de mâine. Eu amde scos ni[te amigdalite [i ni[te polipi...

Privirea chirurgului se opri deodat` asupra c`rucioruluipentru materiale.

– Permite-mi s`-]i dau un sfat, domni[oar`. Pune \napoitoate obiectele acelea \n serviet`. El trebuie s` soseasc`dintr-o clip` \n alta. Nu mai face atâta tapaj pe chestia asta!


Cl`tin` din cap, \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spreie[ire. Deodat`, se \ntoarse spre ea [i arbor` un zâmbet larg.

– Mi-ar pl`cea s` mai stau, dar dac` v`d sânge, mi se facerù!

Atunci, \n mintea lui Rosalind se strecur` un grùnte de\ndoial`. Dar dac` doctorul Bradford avea \ntr-adev`raprobare din partea spitalului?

– Domni[oar`, o \ntreb` pe colega sa, [tii cumva dac`[eful poate s` dispun` cum vrea de materialele din sec]ie?

Aceasta p`ru surprins`.– N-are nevoie de aprobare... doar el este [eful, nu?Pe culoar se auzi un zgomot de pa[i. Persoana care sosea

era evident gr`bit`. Ajutoarea disp`ru \n mod discret,l`sând-o pe Rosalind singur` \n fa]a servietei goale.

Când intr` \n sal`, b`rbatul aprinse neonul central,umplând \nc`perea de lumin`.

– Materialele mele sunt preg`tite, domni[oar`?Vorbise pe un ton aspru, dar cu o voce pl`cut`, de[i un

pic cam autoritar`. Rosalind sim]i imediat c` avea de-a facecu un medic obi[nuit s` dea ordine care trebuie executatepe loc. Când o v`zu pe tân`ra \mbr`cat` \n verde, se opri.

– B`nuiesc c` e[ti noua responsabil` a sec]iei. Nu tea[teptam decât mâine diminea]`.

– Oficial, \ncep de mâine... dar am venit de azi ca s` mìnformez.

|n lumina artificial`, ochii chirurgului p`reau cenu[ii [ifigura era extrem de serioas`. Era evident c` era un om caren-avea timp de pierdut [i \[i ascundea cu greutatener`bdarea.

22 JOYCE WADE

– Unde este infirmiera? Ar fi trebuit s` preg`teasc` totulde mult` vreme. Doar am anun]at-o c` timpul meu e extremde pre]ios! E deja ora dou`. Am o opera]ie peste o or` [imaterialul trebuie sterilizat!

Trecu prin fa]a lui Rosalind [i o strig` pe ajutoarea carest`tea t`cut` \n sala de sterilizare.

– Domnule doctor Bradford...Rostea cu greu cuvintele din cauza emo]iei. Doctorul

Bradford nu era altul decât b`rbatul \n costum gri...b`rbatul care o m`surase din priviri \n parcare [i care p`reac` nu-[i aminte[te de fata cu p`rul de aur.

– Domnule doctor Bradford, rosti ea.Doctorul se \ntoarse spre ea.– Eu am golit servieta. Am primit ordin s` nu las nimic s`

ias` din sec]ie f`r` aprobare.De ce nu avea loc un cutremur exact \n acel moment? De

ce nu se pr`v`lea un fulger asupra acelui individ care eragata s-o strâng` de gât?

– Asta-i bun`, chiar nu-]i dai seama c` o s` \ntârzii? M`a[teapt` un pacient [i sala de opera]ii a fost rezervat`...special pentru asta!

Ochii \i str`luceau de furie.– Stau [i m` \ntreb cine naiba ]i-a vârât \n cap asemenea

tâmpenii domni[oar`, url` el.Ultimul cuvânt i se p`ru tinerei c` suna ca o insult`.

N-avea de gând s` se lase luat` drept o Neica Nimeni!– Imagineaz`-]i, domni[oar`, c` acest material \mi

apar]ine, ca [i microscopul chirurgical. Le-am cump`rat cubanii mei pentru c` cele ale spitalului nu erau \ndeajuns de


perfec]ionate pentru genul de opera]ii pe care le fac eu. |nconsecin]`, dispun de ele cum vreau, \n]elegi?

Ro[ie la fa]` de ru[ine, Rosalind l`s` ochii \n jos.– M` gândeam c`...– Uite ce este, domni[oar`, dac` va trebui s` lucr`m

\mpreun`, [i se pare c` a[a stau lucrurile, str`duie[te-te s`gânde[ti cât mai pu]in posibil [i s` faci ceea ce \]i spun eu.F`r` exces de zel, \ns`!

Sup`rat`, tân`ra se mai calm`.– Fac ceea ce mi se spune, \l corect` ea.Chirurgul \[i umplu servieta cu cutiu]e [i trânti capacul,

apoi o privi pe noua supraveghetoare a sec]iei.– {i acum, domni[oar`, se adres` el ajutoarei, d`-mi

pansamentele.Tân`ra se apropie [i-i d`du dou` cutii mari din inox.

Atunci, Rosalind rupse t`cerea glacial`.– {i pansamentele sunt ale dumneavoastr`? se interes`

ea, triumf`toare la gândul c`-l prinsese cu mâ]a-n sac.B`nuiesc c` nu este totul al dumneavoastr`.

Chipul b`rbatului se \ntunec`.– Am nevoie de ele pentru opera]ie.Tân`ra \[i rec`p`tase total \ncrederea \n ea.– {i le folosi]i pe cele ale spitalului?El [ov`i. O sclipire de admira]ie ap`ru \n ochii lui

alba[tri.– A[a cum pre]ioasele mele instrumente sunt folosite la

salvarea pacien]ilor spitalului Beatrice... am [i eu dreptul, \nschimb, s` iau ni[te pansamente sterile. |ntreab-o peinfirmiera [ef`... Ei i se pare procedeul absolut normal!

24 JOYCE WADE


Apoi \[i lu` servieta [i-i f`cu semn ajutoarei de infirmier`s`-l urmeze. Deodat` se opri [i o privi pe Rosalind ca [i cumo vedea pentru prima oar`.

– Dar noi ne-am mai \ntâlnit o dat`, nu-i a[a?– Nu.– Mi s-a p`rut, totu[i... \n sfâr[it, poate c`-]i vei aminti

\ntr-o bun` zi!|i zâmbi ca o panter` gata s` sar` asupra pr`zii.– De altfel \ntâlnirea aceea mi-a produs o impresie

ciudat`... \n cazul \n care a avut loc.– Oh, sunt sigur` c` n-a[ fi uitat... o persoan` atât de

amabil` ca dumneavoastr`, \ndr`zni s`-i r`spund` Rosalindcu o voce slab`.

Tân`ra se gândi atunci la pandantivul pe care \l purta lagât. Chirurgul plec`. Auzi u[ile liftului \nchizându-se \ncet.

Rosalind d`du din umeri [i se a[ez` \ntr-un fotoliu. Trist`[i lipsit` de puteri, \i p`ru r`u nu c` f`cuse o gre[eal`, cipentru c` acel b`rbat arogant o impresionase atât de mult,f`r` s` simt` pentru el nici un pic de interes sau simpatie.

Capitolul 2

Rosalind Mason arunc` o privire vitrinei din sticl`.Instrumentele de precizie nu erau nici acum acolo.Deodat`, inima \ncepu s`-i bat` puternic. Dar dac` doctorulBradford se va hot`r\ s` le aduc` \napoi \n diminea]a aceea,\ntr-un moment de maxim` activitate, pentru a o umili \nfa]a personalului? Gândul acesta o f`cu s` se \nfioare.Rosalind se concentr` asupra program`rii opera]iilor pecare o avea \n mân`, pentru a-[i scoate ideea aceea din cap.

– Nu e deloc r`u pentru prima zi de lucru! zâmbi TonyMurray, punându-[i masca din pânz` care-i permitea s`respire [i s` vorbeasc` f`r` s` vin` \n contact cu microbii.

Apoi \[i \ndes` boneta pe cap.– Sunt foarte bucuros c` num`rul unu a aprobat

semnarea unui acord de interven]ie chirurgical`. Ar fitrebuit s` fie operat de mult` vreme, dar pân` acum m-amlovit de refuzul lui. |n cele din urm`, timpul a triumfat. |niarna asta vântul a suflat atât de puternic, \ncât abia deputea s` deschid` gura!

– Un polip nazal [i cinci amigdale.|[i rec`p`tase calmul. Bucuroas` c` va lucra cu un om

atât de lini[tit [i simpatic, se bucur` din plin de primadiminea]` petrecut` \n blocul operator.

– Pe tân`rul acela de dou`zeci [i doi de ani \l va durea \ngât atunci când se va trezi. M` rog, nu atât de r`u ca \nainte,din cauza anginelor repetate vreme de doi ani... I-ampromis c` dup` opera]ie nu va mai suferi... cel pu]in a[asper! coment` chirurgul.

Se uit` la programul fixat pe perete.– Ah, urm`toarea pacient` cu amigdalit` are hemofilie.

Coagulantul este preg`tit?Privi de jur-\mprejurul s`lii care str`lucea de cur`]enie:

c`rucioarele acoperite cu cear[afuri sterile, rândurile delinguri]e chirurcigale perfect aliniate pe etajera luminat`, \napropierea taburetului pe care va sta anestezistul pe toat`durata opera]iei. De pe acest loc, acesta putea s`supravegheze respira]ia pacientului [i eventual s`-iadministreze hemostatice.

Rosalind [tia din experien]` cât de bine era ca totul s` seg`seasc` la \ndemân`. Când \[i aminti de ni[te infirmiere dechirurgie care se dezinfectau pe dibuite, pentru c` un medicceva mai sensibil nu orientase lumina \n direc]ia corect`, \iveni s` zâmbeasc`.

|n schimb, acest bloc operator era ultramodern. Bateriacentral` de becuri lumina \n mod uniform masa deopera]ie. Puteau s` foloseasc` pentru anumite cazuri [ini[te spoturi laterale. Masa de cel mai recent tip se regla f`r`


zgomot [i mai ales \n perfect` securitate. Blocul operator nuavea ferestre, cu excep]ia \nc`perii din cap`tul coridorului,unde se adunau cear[afurile murdare. |n biroulsupraveghetoarei se afla o canapea pe care infirmierele seputeau odihni sau lua o pauz` atunci când nu aveau timp s`mearg` la mas`.

– Totul este preg`tit. Am [i factorul opt \n rezerv`,anun]` Rosalind.

– Perfect. N-am avut niciodat` necazuri de genul `sta,dar trebuie s` fim aten]i [i s` avem totul sub control.

– Nu avem decât un flacon de 500 de unit`]i. Dac` suns` mi-l aduc` acum, s-ar putea s` se altereze, nu-i a[a?

– Da, [i mai este [i foarte scump. Deci, \n cazul \n carevom avea nevoie de el \n cursul opera]iei, va trebui s`contact`m ne\ntârziat laboratorul.

– Sose[te primul pacient, spuse ea.Apoi se duse s` se schimbe. „Sunt de nerecunoscut“, \[i

spuse ea când se v`zu cu p`rul acoperit, fa]a pe jum`tateinvizibil` [i picioarele \nc`l]ate \n ni[te cizme de cauciucalb. Le cump`rase de la Londra, dintr-un magazin de peOxford Street specializat \n furnituri medicale. Cunoscândsupliciul de a sta ore \n [ir \n picioare, voise s` rezolveimediat problema prin cump`rarea acestora, chiar de la\nceputul activit`]ii ei de asistent`. |n plus, \n domeniulORL, podeaua era sp`lat` foarte des [i de aceea erapreferabil s` poarte \nc`l]`minte impermeabil`.

Primul c`ru] intr` \n sala de anestezie [i curând se auzir`suflarea regulat` a pacientului.

28 JOYCE WADE

– Este preg`tit, anun]` anestezistul.Fiecare [i-a ocupat locul s`u pentru \nceperea

interven]iei. Noua supraveghetoare \i v`zu pe colegii ei dincâmpul operator steril a[ezându-l pe pacient \n pozi]iacorect`, cu capul u[or ridicat.

– Domnul Bill Grady, spuse clar [i ap`sat Rosalindparcurgând \nc` o dat` fi[a pacientului respectiv.

– Am verificat, spuse anestezistul.Tân`ra observ` o pereche de ochelari de culoarea alunei

care o priveau insistent. Masca \i alunecase de pe fa]` [inu-i mai acoperea decât gura.

– Sunt sigur` c` ai f`cut-o, spuse ea zâmbind.– M` \ntreb ce s-o ascunde \n spatele buc`]ii `steia de

pânz`...M`surând-o din cap pân`-n picioare, privirea

anestezistului se opri \n cele din urm` pe cizmele tinerei.– |n orice caz, partea de jos n-arat` r`u deloc. S` nu-mi

spui c` ai fost \nc`l]at` de spitalul Beatrice!– Nu. Sunt ale mele. |mi place s` m` simt \n largul meu

la locul de munc`.Dup` ce arunc` o privire materialelor pentru anestezie,

tân`ra se r`suci [i verific` dac` infirmiera care participa laprima opera]ie era \mbr`cat` corect [i dac` nu lipse[tenimic de pe m`su]a cu rotile. Sim]ind c` ochiianestezistului \i urm`resc fiecare mi[care. Rosalind se sim]iu[or tulburat`. Tipul acela \[i d`dea aere de seduc`tor, \[ispuse ea, [i \n plus, vorbele lui dovedesc c` avea o p`rerefoarte bun` despre el \nsu[i. Era convins` c` se credeairezistibil!


Dup` ce fur` aranjate cear[afurile sterile, nu mair`m`seser` la vedere decât nasul [i gura pacientului. Restulera bine protejat de un prosop \nf`[urat ca un turban [ifixat cu opt clame mici din inox.

Opera]ia se desf`[ur` f`r` probleme. Fosa nazal` a fosteliberat` de polipi, ceea ce \l f`cu s` respire mai u[or.

– Dac` tot sunt aici, \i voi cur`]a [i sinusurile, spusechirurgul.

|mbr`cat cu bluza alb` de asistent, un student f`cu unpas \napoi, vizibil deranjat de propunere.

– Este prima ta rezec]ie? \i [opti Rosalind.Studentul la medicin` \nghi]i \n sec [i d`du din cap

afirmativ.– Nu te speria, toat` lumea reac]ioneaz` a[a prima dat`.

Du-te [i f` un tur prin biroul meu [i dup` aceea \ntoarce-tepentru a doua interven]ie.

Tân`rul plec` [i Alan King, anestezistul, \ncepu s` râd`.– O s` fie mai bine acolo decât pe podea, \n sala de

opera]ii, spuse Rosalind repede.– A[a este... nu observasem. Ai f`cut bine c` i-ai spus s`

ias` afar`, domni[oar`, o aprob` doctorul Murray pentru amai mic[ora tensiunea dintre colaboratorii lui. Asta \miaminte[te de prima mea mastoidit`. Nu suportam trosnetulosului \n timpul r`zuirii.

– {i totu[i a]i continuat pe acela[i drum, se mir` Rosalind.– Oh, s` spunem mai degrab` c`... ramura asta a

chirurgiei mi s-a p`rut mai u[oar`.– Glumi]i. Dimpotriv`, eu cred c` este un domeniu care

cere mult` r`bdare [i \ndemânare.

30 JOYCE WADE

De ce oare se subestima omul acela? |i f`cuse o bun`impresie \n calitate de chirurg, \[i spuse Rosalindnedumerit`. Dar de fapt ce f`cea? Nu cumva confratele luicu cravat` de m`tase \l l`sa pe el cu toat` munca pe cappentru a-[i vedea \n lin[te de opera]iile lui efectuate \nspitalele particulare?

|n timp ce lua al doilea c`ru], tân`ra arunc` o privirespre vitrin`. Dup` câte se p`rea, \nc` nu venise. Probabil c`la ora aceea \[i lua micul dejun \n lini[te, sau se urca \nlimuzina lui somptuoas`, sau \[i citea coresponden]a... Defapt de ce s` vin` devreme dac` nu opera \n diminea]aaceea? {i \n defintiv, de ce avea o p`rere atât de proast`despre acest individ pe care \l v`zuse doar de dou` ori, eadev`rat \n ni[te \mprejur`ri destul de nepl`cute.

Podeaua cur`]at` str`lucea atunci când fu adus al doileapacient \n sala de opera]ii. Era de scos un polip banal [iTony Murray refuz` s` fie ajutat

– Pot s` m` descurc [i singur, cu condi]ia s` mi se dea omân` de ajutor la sfâr[it. Nu mai trebuie dezinfectat pentruurm`torul.

Pacientului i se f`cuse numai anestezie local`. Opera]iadur` foarte pu]in. Tân`ra râse u[or [i mâna \i tremur` pu]inatunci când \nnod` noji]ele unei perni]e minuscule a[ezat`sub nasul bolnavului.

– N-ai decât s` râzi, domni[oar`, spuse Tony Murray, dar\n felul acesta pacientul nu va mai fi nevoit s`-[i [tearg` tottimpul nasul cu o batist` care va avea \n permanen]` oculoare dubioas`.


Atunci când \l transferar` de pe mas` pe c`rucior,operatul schi]` un zâmbet.

– S` sper`m c` de-acum \ncolo a]i sc`pat de tot de el,spuse chirurgul. A]i sim]it ceva?

B`rbatul se sili s` r`spund`, dar nu se auzi decât unmorm`it.

– Efectul anesteziei se va risipi \n curând [i v` ve]i putea\ntoarce acas`, \l asigur` medicul.

Diminea]a trecu foarte repede, \ntr-o atmosfer` relaxat`.Ultimul operat, un copil, a fost trimis la pediatrie.Programul se terminase.

– N-am avut nevoie de anticoagulant ast`zi, remarc`Rosalind.

– Feti]a a sângerat pu]in. Vreau s` m` duc s-o v`d \naintede a pleca, spuse doctorul Murray cu un aer \ngrijorat.

– {efule, eu plec, cât v` be]i dumneavoastr` cafeaua, zisestudentul care se sim]ise r`u de diminea]`.

– O.K.! Pe curând.Apoi se adres` infirmierelor.– Care este momentul care cere cea mai mare aten]ie?Fetele se adunar` \n jurul chirurgului. Rosalind \[i spuse

\n sinea ei c` era mai important pentru ele s` asculteexplica]iile lui decât s` spele pe jos \n sala de opera]ii.

– Presupun c` atunci când \nchide]i opera]ia. A]i spusadineauri c` feti]a a coborât f`r` nici o urm` vizibil` desânge.

– |nainte de a-l duce \napoi \n camera lui pe pacient,trebuie s` ne asigur`m c` nu r`mâne nici o pic`tur` desânge \n urma opera]iei...

32 JOYCE WADE

Ele ascultau \n t`cere. Rosalind observ` c` infirmieraanestezist` lipsea [i, g`sind-o \n sala al`turat`, o aduse [i peea lâng` celelalte.

Doctorul King \[i puse boneta pe stilou [i le a[ez`\mpreun` cu carnetul de noti]e \n servieta lui. Zâmbiatunci când o v`zu pe supraveghetoare. Ea recunoscu \nsinea ei c` doctorul este seduc`tor [i \i st`tea bine \ncostumul negru de catifea reiat` croit dup` ultimamod`.

– Dumneavoastr` nu be]i cafea? se mir` ea, pentru c` \ngeneral medicii obi[nuiau s` bea câte o cea[c` la sfâr[itulzilei de munc`.

– Nu ast`zi, dar data viitoare o voi face cu pl`cere, spuseel cu o voce amabil`.

|n acel r`spuns conven]ional, Rosalind v`zu [i altcevadecât o simpl` dovad` de prietenie.

– Trebuie s` trec s` v`d un client personal... [i apoi amde f`cut o laringoscopie la maternitatea Saint Cedric.

Strecur` \n saco[` un tub cu gel lubrifiant [i o cutie marecu pansamente sterile. Aparent, nu se jena deloc s` utilizezematerialele spitalului, constat` Rosalind.

Deodat`, lu` laringoscopul de pe c`ruciorul cuinstrumente chirurgicale. Str`lucea de cur`]enie. Convins`fiind c` a[tepta plecarea ei ca s` \nceap` s` seautoserveasc`, \ncepu s`-[i fac` de lucru [i cu celelalteobiecte. Apoi ridic` ochii spre el [i-l studie cu aten]ie. Dinbuzunarul costumului se vedea cap`tul unei eprubeteastupate cu un dop de cauciuc.


– Frumos material, nu-i a[a? exclam` ea vesel`.– Ajutoarea de infirmier` va pune totul \n ordine, spuse

anestezistul.– Deocamdat` se informeaz` despre riscurile

postoperatorii... |n cinci minute cu doctorul Murray, va\nv`]a mai mult decât \ntr-o or` de curs.

Apoi supraveghetoarea se opri, frec` laringoscopul cu unprosop steril [i-l puse \n vitrina de sticl` al`turi de celelalte.La sfâr[it, \ncuie u[a cu cheia.

– S` nu \ntârzia]i din cauza mea, spuse ea sco]ându-[imasca de pe fa]`.

|l privi \n ochi cu un zâmbet ironic.– Mi-ar pl`cea s` mai pot r`mâne, [opti el uitând brusc

de faptul c` noua asistent` cu buzele atât de ro[ii \i dejucaseplanurile. De fapt, tân`ra i se p`rea irezistibil`.

Rosalind se \ntoarse la infirmiere, care \l ascultau \ncontinuare foarte atente pe chirurg. |n oficiu, Tony Murray\[i scoase \nc`l]`mintea din pânz` [i accept` cu pl`cere ocea[c` de ceai.

Asistenta o sorbi repede pe a ei, apoi ceru voie [efuluis` plece. Voia s` [tie \nc` de pe acum ce se va \ntâmpla cupansamentele murd`rite \n timpul opera]iei. Descoperi c`exist` un mic lift special pentru colectarea reziduurilor dela chirurgie.

Dup` ce se schimb`, Rosalind Mason se sim]i altfel.– Sunt bucuros c` lucrez cu tine, spuse Tony tinerei, \n

timp ce-[i punea bluza alb` pentru vizite. Ca s` fiu sigur, m`duc s` v`d cum se simte micu]a... aminte[te-mi, te rog, cumse nume[te.

34 JOYCE WADE

– Belinda Sykes.Doctorul \i zâmbi cu simpatie [i plec`. Rosalind era

foarte fericit` c` f`cea parte din echipa lui chirurgical`.Priceput [i extrem de echilibrat, nu exista vreun risc decomplica]ie sentimental` cu acel om care-i vorbise f`ròcoli[uri despre so]ia [i cei doi copii ai lui pe care, dup`toate aparen]ele, \i adora.

– Ce om cumsecade, spuse Rosalind.– E un dr`gu], recunoscu domni[oara Stephen. {i \n

plus, \i e total opus lui Alan King!– De ce? Mi-a f`cut impresia c` [i el e destul de simpatic,

observ` asistenta.– Simpatic... da, dac` vrei s`-i spui a[a, spuse ea evaziv.

Imagineaz`-]i, totu[i, c` individul `sta se plângea mereu cè un so] ne\n]eles [i nefericit!

– Serios? |n cazul `sta, va trebui s`-l ]in la distan]`!– Atunci când nu-l iei prea \n serios, Alan [tie s` fie

b`rbatul cel mai dulce din lume... Uneori m` \ntreb dacèste \ntr-adev`r c`s`torit, sau nu este decât un pretextpentru a sc`pa de femeile care nu-i mai convin!

– E posibil. Am \ntâlnit [i eu genul `sta de personaje. |nsfâr[it, \n ceea ce m` prive[te, dac` \[i vede de treab` laserviciu, via]a lui privat` nu m` intereseaz` absolut deloc...chiar dac` ar avea [i un harem \ntreg!

Miss Stephen zâmbi. Va fi amuzant s` vad` cum \[iexecut` anestezistul num`rul pe lâng` noua asistent`.

– |n orice caz, nu te-a sc`pat din ochi nici o clip`. Num-ar mira deloc dac` va \ncepe s`-]i fac` o curte asidu`!


– Oh, asta e pu]in probabil. Prietenia noastr` se va stricarepede \n cazul \n care voi continua s`-l \mpiedic s` mai iaproduse pentru uz extern.

Colega ei izbucni \n râs.– Pun pariu c` a luat Totapen.– De unde [tii? C` doar n-ai asistat la prima opera]ie!

exclam` Rosalind.– Stai lini[tit`, toat` lumea [tie. Se pricepe s` duc`

oamenii cu vorba. Ca s` evit`m riscurile unei contamin`ri,dup` ce este deschis un flacon de orice fel, acesta estearuncat, chiar dac` nu s-a golit de tot. Ei bine, Alan pretindec` ne scap` de eventuale necazuri luând flaconul consumatpe jum`tate pe care-l va folosi \n alt` parte.

– {i evident, este pl`tit pentru asta.– Desigur. |n orice caz, pentru o prim` luare de contact,

pot spune c` te-ai descurcat de minune!Apoi arunc` o privire spre c`ruciorul cu anestezice.– Am crezut c` vrea s` ia dezinfectant pentru o

endoscopie! continu` ea.– A[a mi-a spus [i mie.– Nu mai spune! |nseamn` c` ori [i-a cump`rat \n sfâr[it

material, ori \ntr-adev`r i-a fost fric` de tine!– M-ar mira s` fie a[a!Pe buzele supraveghetoarei ap`ru un zâmbet ironic care

dovedea din nou c` sim]ea o bucurie interioar`.– Sunt sigur` c` nu a a[teptat decât s` te vad` \ntoars` cu

spatele ca s` pun` mâna pe laringoscop!– Ieri m-am f`cut de râs din cauza instrumentelor [i

n-aveam de gând s` mai p`]esc [i azi acela[i lucru

36 JOYCE WADE

– Acum pot s` m` duc la mas`? \ntreb` miss Stephen.– E deja ora prânzului? Fire[te. |n dup`-amiaza asta avem

programate dou` biopsii de noduli. Te rog s` te ocupi tu deele. Nu e nevoie de anestezie, o simpl` pulverizare cu spraye suficient`. N-are rost s` mai mergi \n sala de opera]ii. Sepoate efectua opera]ia pe loc, \n timpul consultului.

– Am \n]eles. |n general, a[a proced`m. Ce noroc c`metodele tale sunt identice cu ale noastre!

Schimbar` un zâmbet amical [i Rosalind avu impresia c`va fi fericit` \n rândul acestei echipe.

– Du-te la mas`. M` duc eu \n tura a doua. Apropo, aicumva programul opera]iilor de mâine? Adu-mi-l [i miecând te \ntorci, te rog. A[ vrea s` arunc o privire asupra lui\nainte s` plec.

– Bine. Ah, am pus pe biroul t`u carnetul de bord alblocului operator. E plin de informa]ii utile!

Rosalind se instal` confortabil \n fotoliu [i deschisefaimosul caiet \n care erau consemnate impresiileinfirmierelor despre chirurgi, obiceiurile acestora \n sala deopera]ii, preferin]ele pentru anumite obiecte, unele gesturispecifice fiec`ruia... |n felul acesta, orice infirmier` era lacurent cu materialele folosite pentru o anumit` opera]ie dec`tre un anumit doctor.

Câteva pasaje o f`cur` s` zâmbeasc`. Colegele ei erausincere [i observa]iile lor dovedeau c` nu to]i chirurgii eraupopulari. Se cufund` \n lectura proceselor verbale\ntocmite dup` opera]ii. E adev`rat c` Rosalind cuno[teareputa]ia deosebit` a spitalului Beatrice pentru chirurgia eide vârf, dar i se p`rea pasionant s` afle cum func]ioneaz` \nam`nun]ime.


Tân`ra oft` brusc. Dac` s-ar risipi norul acela care-i\ntuneca dup`-amiaza, s-ar sim]i de-a dreptul fericit`. Seuita permanent la vitrina din care lipsea instrumentul. Cândoare avea de gând individul acela brutal [i arogant s`-laduc` \napoi?

|n aceea[i clip`, pe coridor se auzi zgomot de pa[i.Rosalind ridic` privirea. Mai \ntâi se z`ri o umbr`, apoi \nsala cu instrumente chirurgicale intr` un b`rbat care se aflachiar \n fa]a biroului ei.

Rosalind se uit` la el cu demnitate, se ridic` [i ie[i din\nc`pere. Putea m`car s-o salute când intrase!

El intr` \n sala de opera]ii [i-[i puse servieta pe unc`rucior.

– Domni[oar`! Domni[oar` Stephen!– Pot s` v` fiu de folos cu ceva? \i propuse asistenta cu o

voce glacial`. Presupun c` nu m-a]i observat atunci când a]iintrat.

Biroul ei fiind format \n cea mai mare parte din geamuri,era imposibil s` treci prin fa]a lui f`r` s` vezi ce e \n`untru.

– A[ vrea s` vorbesc cu domni[oara Stephen.– Este la mas`.Cobor\ privirea spre servieta [i cutiile cu pansamente pe

care infirmiera care \l \nso]ea le pusese la picioarele lui.Rosalind se pref`cu c` nu observase nimic.– A[ dori s`-mi pun` \n ordine materialele, o anun]` el

privind-o ca [i cum i-ar fi repro[at lipsa infirmierei atuncicând avea nevoie de ea.

– Domni[oara Stephen trebuie s` se \ntoarc` peste ojum`tate de or`. Mie v` rog s`-mi permite]i s` m` retrag \n

38 JOYCE WADE

biroul meu. Tocmai citeam \nsemn`rile despre obiceiurile[i micile manii ale chirurgilor acestei sec]ii.

Privirea medicului fu str`b`tut` de o sclipire misterioas`care nu aducea deloc a sup`rare.

– Da, continu` ea, aflu o gr`mad` de lucruri interesantedespre ceea ce se petrece \n blocul operator, ad`ug` eazâmbind ironic.

Apoi, animat` de un intens sentiment de triumf, tân`raplec`, l`sându-l lâng` cutiile goale. „Nu v`d de ce l-a[ ajuta\n afara s`lii de opera]ie“, \[i spuse ea \n gând.

La pu]in timp dup` aceea, auzi pe cineva intrând \n salacu instrumente [i \ncercând s` deschid` vitrina \ncuiat` cucheia. „Acum ce mai voia?“ se \ntreb` ea. Pa[ii se apropiar`de biroul ei [i Rosalind se pref`cu c` e cufundat` \n lectur`.

– Domni[oar`!– Domnule doctor Bradford!?– Ai cumva cheia de la vitrin`?– Care vitrin`? se interes` ea cu o voce nevinovat`.El schi]` un gest vag \n direc]ia camerei al`turate.– Cea de acolo.Tân`ra se ridic` [i se apropie de el cu m`nunchiul de

chei \n mân`.– D`-mi-o mie. Nu te mai deranja, pari foarte ocupat`!– Nici o problem`, domnule doctor. Spune]i-mi doar ce

dori]i din vitrin`.– Am nevoie de dilatatoare pentru un bolnav de la etajul

de dedesubt. E internat chiar aici [i \mi asum \ntreagar`spundere pentru materiale. |mi trebuie chiar astea de aici,pentru c` sunt singurele din \ntreg spitalul, ai \n]eles?


– Desigur, domnule doctor. Dac` [tiu unde merg acesteinstrumente [i cine le folose[te, pute]i s` lua]i ce vre]i.

|n timp ce deschidea cutia ca s` verifice ce este \nùntru,capacul uzat de trecerea timpului, alunec`. Ea voi s`-lprind` dar cutia \nclinat` se goli [i obiectele se \mpr`[tiaupe podea. Dou` recipiente din sticl` gradat` se sparser` cuun sunet cristalin. Medicul [i asistenta se aplecar` \n acela[itimp pentru a aduna cioburile [i capetele li se ciocnir`.

– Fir-ar s` fie! exclam` chirurgul frecându-se pe frunte.Rosalind c`zuse pe pardoseal`.– D`-mi voie s` te ajut s` te ridici, \i propuse el cu un aer

amuzat.– Nu e nevoie, \i r`spunse ea cu un glas hot`rât.Din p`cate, tân`ra se poticni [i fu nevoit` s` se sprijine

de bra]ul medicului care o prinse cu o mân` de fier.– Vezi, eu m-am oferit s` te ajut, spuse el sprijinind-o.Apoi, brusc, strânsoarea \ncet`. Lui Rosalind contactul cu

el i se p`ruse pl`cut [i tulbur`tor. |ntoarse fa]a spre el,... darfigura medicului avea un aer de nep`truns. Adunarìnstrumentele [i Rosalind le examin` pe fiecare \n parte.

– La ce v` trebuie? \l \ntreb` ea ca s` fac` uitatincidentul.

– Un b`rbat a intrat \ntr-o cas` ca s-o jefuiasc` [i a bùtla buc`t`rie ceva ce credea c` este vin. Din nefericire, sticlacon]inea acid [i ho]ul nostru n-a mai avut timp decât s`cheme poli]ia [i s` se predea. A fost adus direct aici. Se afl`\ntr-o stare jalnic`. Deocamdat`, nefericitul este \ntrebat [ieu trebuie s`-i montez un cateter din cauciuc pentru a-idilata esofagul.

40 JOYCE WADE

– {i cum o s` proceda]i? \l \ntreb` tân`ra, pasionat` de caz.Pentru prima oar`, Rosalind \l v`zu \nveselindu-se. |[i

trecu mâna prin p`rul negru [i arbor` din nou un zâmbetseduc`tor. Apoi \i explic` am`nun]it procedura dilat`rii.

– |n orice caz, \ncheie el, e un tâlhar c`ruia nu-i lipse[tecurajul. Sper c` n-o s` aib` necazuri dup` ce va ie[i de aici.

– Va fi inculpat?– Nu. Locatarii casei ce urma s` fie jefuit` se simt vinova]i

de faptul c` au l`sat la vedere un lichid atât de periculos f`r`s`-i pun` o etichet`. Puteau foarte bine s` bea [i copiii lordin ea!

Chirurgul \i arunc` \nso]itoarei lui o privire amuzat`.Atunci, Rosalind \[i aduse aminte \n ce pozi]ie se aflase. Dece oare o impresiona atât de mult omul acela? se \ntreb` ea\ncuind la loc vitrina.

– Mai ave]i nevoie [i de altceva? Sunt sigur` c` exist`lubrifian]i \n farmacia sec]iei, sublinie ea.

Atunci, asistenta arunc` o privire la c`ru]ul cuanestezice. Constat` c` lipsea tubul de gel lubrifiant solubil\n ap` care servea la ungerea laringoscopului \nainte deintroducerea acestuia \n gâtlejul bolnavului. Mai mult casigur c`-l luase Alan King.

Doctorul Bradford urm`rise privirea tinerei.– Alan s-a servit iar`[i din rezervele noastre?Cu un aer trist, se \ntoarse [i se uit` la vitrina cu

instrumente medicale \n care st`teau aliniatelaringoscoapele.

– S` nu \mprumute niciodat` vreunul din aparateleastea, \i ordon` el cu fermitate.


– Nu mi-a cerut pân` acum, \i r`spunse ea prompt.– Este interzis cu des`vâr[ire ca instrumentele astea s`

ias` din sec]ie. Trebuie s` fie disponibile \n orice clip`.– V` repet, domnule Bradford, c` anestezistul nu mi

le-a cerut. De altfel, pute]i s` sta]i lini[tit, nu-i voi ceda subnici o form`!

El o privi drept \n ochi. |n aparen]` calm` [i foarte sigur`pe ea, tân`ra sim]ea c` inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul.„Nu trebuie s`-[i dea seama \n nici un caz c` are unasemenea efect asupra mea. Când m` gândesc c` va trebuis` lucrez cu el chiar aici... D` Doamne s` m` considerenumai subalterna lui, pentru c` altfel va fi \ngrozitor...“

– Sper s` te ]ii de cuvânt, \i r`spunse el.– Ah, aud liftul venind. Probabil c` este domni[oara

Stephen. |i voi transmite instruc]iunile dumneavoastr`,domnule doctor.

Tân`ra plec` ]inând fruntea sus. Deodat`, se opri [i f`cuo pauz`. |i venea s` râd`.

– V` rog s` n-o re]ine]i prea mult pentru problemeledumneavoastr` personale, domnule Bradford, continu` ea,pentru c` trebuie s` umple cutiile cu pansamente sterile...De data asta pentru spital! Nu trebuie s` ne lipseasc`niciodat` din sala de opera]ii.

– Dac` te vei uita cu aten]ie pe capacele acestora dou`,vei vedea numele meu scris pe ele. Mi se \ntâmpl` foarterar s` folosesc pansamente sterile de la Beatrice \n scopuriprivate.Se \ndrept` spre domni[oara Stephen, care consultalista cu opera]iile de a doua zi. Chirurgul arunc` o privirepeste um`rul fetei [i râse u[or.

42 JOYCE WADE

– Avem o scleroz` a urechii. Dumneata m` vei asista,domni[oar` Stephen, nu-i a[a?

Rosalind se \nro[i. Nu-i dovedea astfel c` se \n[elase [ic` nu acorda nici cea mai mic` aten]ie noii responsabile asec]iei?

– Eu m` duc la mas`, domni[oar` Stephen, o anun]` eape colega ei.

Chirurgul se \ntoarse spre ea [i d`du din cap ca [i cumar fi fost ner`bd`tor s-o vad` plecat`.

– Dac` \mi vei acorda cinci minute acum, vom vâ[tigatimp pentru mâine, \i spuse el infirmierei, \ntorcându-i \nmod inten]ionat spatele lui Rosalind.

|ncepu s`-i dea domni[oarei dispozi]iile de rigoarepentru opera]ia de a doua zi.

Rosalind p`r`si blocul operator mu[cându-[i buza de jos.„Ur`sc spitalul `sta! |l ur`sc pe b`rbatul `sta [i tot ceea cereprezint` el! Ce prostie am f`cut imaginându-mi fie [i osingur` clip` c` mi-a[ putea g`si locul printre oameni ca el,\[i repro[` ea. Nu facem parte din aceea[i cast`!“ Atunci, dece visase s` lucreze \ntr-un spital de renume interna]ional?De ce \[i dorise s` devin` asistenta celor mai mari chirurgidin ]ar`? Evident, pentru c` auzise vorbindu-se despresuccesul pe care-l repurtase spitalul Beatrice \n chirurgie.Cu sufletul trist, intr` \n cantin`.

– Pari foarte ab`tut`! A fost o diminea]` grea? seinteres` Wendy Fletcher, remarcând abia mai târziulacrimile de la col]urile ochilor verzi ai prietenei ei. Nu fisup`rat`! De fiecare dat` e la fel, trebuie s` le tiranizeze pecele nou-venite.


44 JOYCE WADE

– Dar nici m`car n-am apucat s` lucrez cu el [i dejane-am certat de dou` ori!

– Uite ce este, draga mea, te sf`tuiesc ca, orice s-ar\ntâmpla, s` nu tragi concluzii pripite, \i spuse Wendyrâzând. Uneori, ura seam`n` foarte mult cu dragostea...Poate c` \ntr-o zi te vei arunca \n Tamisa de dragul lui!

– Cum poate fi iubit un om atât de rece ca el? se mir`Rosalind.

– Rece? Glume[ti! Ai grij`, o]elul poate deveni uneoriincandescent, spuse Wendy \mpingând farfuria cu budinc`.Beau cafeaua ca s`-mi mai treac` de foame, pentru c` vreauneap`rat s` mai dau jos câteva kilograme pân`-n var`. Plec\mpreun` cu un prieten.

– Ce noroc pe tine, zise Rosalind. Pe mine, b`rba]ii num` mai intereseaz`!

Capitolul 3

Tân`ra \[i rec`p`t` treptat vechile obiceiuri. Avândnevoie de ni[te timbre pentru coresponden]`, se \ndrept`spre cabina portarului ca s` [i le cumpere. Va profita deocazie ca s`-i cear` [i programul spectacolelor. {i distrac]iile\[i aveau importan]a lor, desigur, dar Rosalind n-avea niciun chef s` ias` din cas`. |n realitate, se sim]ea fericit` numai\n sala de opera]ii, dar acest sentiment era umbrit de cevainexplicabil.

– A, e[ti noua responsabil` a sec]iei de chirurgie ORL,spuse Claude zâmbindu-i cu simpatie. }i-am re]inut figura.|mi amintesc perfect de tine.

Scotoci prin cutia din metal [i scoase la iveal` ni[tetimbre. Apoi \i d`du câteva bro[uri despre curiozit`]ilelocale, referitoare la Londra [i \mprejurimi.

– Mi-am transformat cabina \n agen]ie de turism! glumi el.Dup` ce-i mul]umi portarului, puse scrisorile timbrate la

cutie. De fapt, erau destul de pu]ini cei care se interesau de

soarta ei. M`tu[a ei era acum plecat` \ntr-o c`l`torie, iar cucei doi veri nu coresponda decât de Cr`ciun [i cu ocaziazilelor de na[tere. Mai primea din când \n când ve[ti de lafostele colege de la [coala de infirmiere, dar majoritatealucrau \n str`in`tate sau \[i schimbau foarte des locul demunc`.

„Numai s` ajung` la Maureen“ se gândi ea. |ntr-adev`r,prietena ei lucra \n Arabia Saudit`, o ]ar` \ndep`rtat` \n careobiceiurile erau total diferite fa]` de cele din Anglia.Probabil c` suporta cu greutate singur`tatea, departe defamilie, de prieteni, f`r` s` aib` pe nimeni apropiat cu cares` râd` sau s` plâng`. De fapt, acela[i sentiment o \ncerca [ipe Rosalind \n momentele acelea [i de aceea se gândea laMaureen. Dar de ce se sim]ea singur`? Cum \ndr`znea s` fietrist` din moment ce practica meseria pe care [i-o dorise?De altfel, era convins` c` se afla la \n`l]imea sarcinilor sale,chiar dac` el \ncerca s-o intimideze, se lini[ti ea.

Ca s`-[i mai alunge gândurile negre, Rosalind cl`tin` dincap [i se \ntoarse \n camera infirmierelor. Pe drum, se opri\n dreptul terenurilor de tenis, situate \n spatele unui gardformat din tufi[uri stufoase. Vederea terenurilor o f`cu s`-irevin` buna dispozi]ie. Cel pu]in putea s` vin` aici [i s`joace cu Wendy. Intr` \n camera ei [i-[i puse o bluz`galben` [i un [ort alb.

Dat fiind c`, practic era singur` pe lume, Rosalind \[i lua\ntotdeauna toate lucrurile cu ea. |n felul acesta, le aveapermanent la \ndemân`. Nu mai era nevoit` s` trimit`S.O.S.-uri disperate pentru a i se trimite echipamentul detenis sau puloverele la \nceputul iernii.

46 JOYCE WADE

Tân`ra lu` câteva rufe care trebuia c`lcate [i cobor\ \nbuc`t`rie. La pu]in timp dup` aceea, v`zu cu u[urare c` \n\nc`pere intra Wendy.

– M` a[teptam s` te g`sesc aici, zise vesel` colega ei.Ce-ar fi s` bem un ceai? Am cump`rat ni[te cl`tite, suntcalde \nc`! Dar ce v`d? E[ti deja \n [ort? Aveam nevoie decineva ca tine care s` m` scoat` pu]in din amor]eal`.Pun ibricul pe foc [i m` apuc de c`lcat imediat dup` cetermini tu.

Rosalind zâmbi. Wendy era incorigibil`. Când \ncepea s`vorbeasc`, era greu s-o mai opre[ti. Termin` de c`lcat orochie din bumbac verde [i o ag`]` al`turi de o bluz` gri pecare o \mbr`ca numai la ocazii, atunci când era vreopetrecere la spital.

– Exist` [i distrac]ii la Beatrice? \ntreb` ea.– Nu prea des, r`spunse Wendy. Poate [i din cauz` c`

suntem prea numero[i ca s` locuim to]i la un loc.Majoritatea colegilor no[tri stau \n ora[, dar avem oasocia]ie muzical` foarte activ` care cânt` muzic` pop [iclasic`, a[a c` toat` lumea o apreciaz`. Mai avem [i turneelede tenis, de badminton, de dans... [i, bine\n]eles, loculnostru favorit, „Vulturul“.

– A[a este, \mi amintesc de el. Am fost acolo o dat` saude dou` ori, \ns` m` sim]eam atât de obosit` dup` nop]ilede gard`, \ncât n-am prea profitat de asemenea ie[iri!

– Eu a[ zice c` totu[i, cu un [ef ca al t`u, nu va fi nici oproblem` s`-]i reiei vechile obiceiuri.

– Ce vrei s` spui? se interes` ea cu pruden]`. Doar n-o fi[i conduc`torul clubului!


– Nu, are numai anumite baruri cu nume de p`s`ri de prad`.– |l pasioneaz` atât de mult p`s`rile?Wendy izbucni \n râs.– Nu prea, oricum, nu mai mult decât femeile.– Mi se pare c` \]i cam plac enigmele.– Deforma]ie profesional`! \i r`spunse Wendy zâmbind.

Dar, apropo, n-ai aflat? Doctorului Bradford i se mai spune[i „vulturul c`l`tor?“ I se potrive[te de minune, nu crezi?

– |ntr-adev`r, are gura dispre]uitoare, privirea distant` [ieste mândru, impresionant [i iubitor de libertate!

– I-ai f`cut o descriere cât se poate de realist`!– Te \n[eli, m` gândeam la pas`re, o corect` ea.– Dup` câte s-ar p`rea, am impresia c` v-a]i cam

\ncruci[at s`biile, dar o s` vezi, \n cele din urm` te vapl`cea. Evident, este foarte re]inut, dar nu insensibil.

De data asta, Wendy vorbea serios.– Vorbe[te cu Anna despre treaba asta. Este asistenta de la

sec]ia de chirurgie ortopedic` [i so]ul ei este mamo[. Ei \l cunoscfoarte bine pe Bradford. Slade a studiat medicina \n acela[i timpcu el. Se pare c` via]a i-a fost dat` peste cap de un evenimenttragic, de aceea uneori arboreaz` aerul acela posomorât.

– Apropo, este \nsurat? So]ia lui...– So]ia lui? Glume[ti!Wendy \[i privi colega cu insisten]`. Nu-i mai pusese [i

\nainte aceea[i \ntrebare? Pref`cându-se c` nu-i pas` depersoana lui, Rosalind o provoca pe colega ei s` vorbeasc`despre el.

– Dup` p`rerea mea, este vorba despre o poveste dedragoste care s-a terminat prost. Poate c` a murit? Ca s` fiu

48 JOYCE WADE

sincer`, habar n-am. Are o cas` pe undeva pe la ]ar`, undese retrage din când \n când f`r` s` lase nici o adres` undepoate fi g`sit. Anna [i Slade sunt la curent cu situa]ia lui, darsunt foarte discre]i \n leg`tur` cu acest subiect.

Wendy c`lc` cu mult` aten]ie o rochie [i costumul de tenis.– Dac` vrei, putem s` facem o partid` chiar \n acest

weekend. Ast`zi sunt de gard`, dar duminic` joc cupl`cere... dac` e vremea bun`.

– Sunt la dispozi]ia ta. Abia a[tept. Voi preg`ti cina \nbuc`t`rie, e mai pl`cut decât \n sala de mese.

– E[ti nou` pe aici, dar buc`t`ria asta veche ar aveafoarte multe de povestit. A fost martora atâtor scene dedragoste, de disperare... pe scurt, de lucruri pe care ]i lepo]i imagina [i singur`.

– Serios?– M` rog, nu chiar a[a... pentru c` locului respectiv \i

cam lipse[te intimitatea ca s` faci [i altceva decât s` iei masacu un prieten!

– Deci, \n seara asta e[ti la spital? Eu trebuie s` m` \ntorcacolo pe la cinci, ca s-o schimb pe domni[oara Stephen. Dincâte se pare, \n ultima lun` a f`cut multe ore suplimentaredup` plecarea pe nepus` mas` a celeilate infirmiere.Apropo, de fapt de ce a plecat?

– |n primul rând, nu se prea potrivea... cu ceilal]i [i, \nplus, nu-[i f`cuse studiile la Beatlie's [i se purta urât cutoat` lumea.

Lui Rosalind i se t`ie respira]ia.– Dar nici eu n-am urmat cursurile de aici [i m-am

desp`r]it cu greu de unele persoane de aici.


– Mai vrei pu]in ceai? Nu fi \ngrijorat`. I-am auzit pecolegii t`i vorbind: au o p`rere foarte bun` despre tine.

– Adev`rat? Infirmierele m-au acceptat?– Da. {i nu numai ele.– Oh, nu mi-l pot \nchipui pe doctorul Murray criticând

pe cineva. N-ar face r`u nici unei mu[te!– El nu e singurul pe care va trebui s`-l cucere[ti!Rosalind se gândi la figura arogant` a chirurgului.– |ntr-adev`r, se plânse ea, al]ii vor fi mai greu de convins!|n momentul \n care \ncepur` s` urce sc`rile, se auzi

soneria telefonului. Asistenta din hol r`spunse.– Domni[oara Fletcher, la telefon!– Vin acum! strig` Wendy a[ezând hainele c`lcate peste

cele ale colegei ei. Cred c` este o urgen]`.Wendy cobor\ \n vitez` din patru \n patru trepte ca s`

preia leg`tura. |n acest timp, Rosalind duse hainele colegei\n camera acesteia [i pe ale ei le a[ez` \n dulap. Apoi \ncerc`s`-[i fac` \nc`perea mai primitoare. Ag`]` pe perete dou`miniaturi pe care i le d`duse bunica ei [i aranj` un buchetde narcise galbene \ntr-o glastr` superb`. Dup` ce termin`,\[i puse pardesiul [i ie[i.

Nici nu apuc` s` \ncuie u[a c` ap`ru Wendy respirând cugreutate.

– Sunt a[teptat` \n sec]ie... Eram sigur`. Feti]a operat`de amigdale are o hemoragie. Din fericire, am avut grij` s`las la c`p`tâiul ei pe cineva. Am plecat!

– Vin [i eu cu tine, spuse Rosalind.Cele dou` tinere se \ndreptar` cu pa[i mari spre cl`direa

principal` a spitalului. De data asta, liftul era la parter.Wendy cobor\ la pediatrie, iar Rosalind la chirurgie.

50 JOYCE WADE

– A]i venit mai devreme! se mir` domni[oara Stephenzâmbind. Aici totul este \n regul`. Aproape am terminatpreg`tirea pentru mâine diminea]`. Se anun]` o zi plin`.

– Asta o s` vedem mai târziu. Belinda Sykes, pacienta deazi-diminea]`, a f`cut hemoragie, a[a c` trebuie s` preg`timtotul pentru o eventual` interven]ie. S` sper`m c` nu estedecât o alarm` fals`.

Asistenta \[i puse o bluz` alb` [i se apuc` s` sterilizezeinstrumentele.

– Domni[oar`, strig` ea deodat`.Tân`ra ap`ru imediat.– Anun]`-l pe doctorul King. Vezi dac` este \n incinta [i

spune-i s` ia leg`tura cu mine cât mai curând posibil.Domni[oar` Stephen, te rog s`-l anun]i [i pe doctorulMurray!

Rosalind se gândi la opera]ia efectuat` de diminea]`.Chirurgul scosese amigdalele, dar l`sase la locul lor polipiinazali. Alt`dat`, scoaterea amândurora era o practic`frecvent`, dar \n prezent medicii considerau c` e mai bines` nu opereze \n acela[i timp nasul [i gâtul decât \n caz deinfec]ie.

Soneria telefonului \i \ntrerupse [irul gândurilor.– Alan King la telefon.– Bun` ziua, domnule doctor. Belinda Sykes se afl` \ntr-o

stare \ngrijor`toare. Domni[oara Fletcher, asistenta de lapediatrie, este lâng` ea... Aici totul este preg`tit pentru ointerven]ie. Sunte]i a[teptat.

– ~sta da noroc! Eram pe punctul de a pleca pe terenulde golf.


|n vocea anestezistului se citea dezam`girea [i Rosalind\l comp`timi sincer. Dar deodat` \[i aminti ce-i spuseser`colegele despre el. {i \n plus, nu era de gard`? |n cazul `sta,trebuia s` fie prezent la consultul de sear` pentru eventualeanestezii locale.

Rosalind zâmbi. Wendy [i domni[oara Fletcher aveaudreptate: doctorul voia doar s`-i devin` simpatic.

– Suntem cu to]ii \n aceea[i situa]ie, \i r`spunse ea. Salade opera]ii este sterilizat` pentru mâine diminea]`, dar eposibil s` \ncepem activitatea peste o or`!

Auzi \n receptor cum doctorul ofteaz`.– Unde pot s` v` g`sesc \n caz de necesitate?– La sala de consulta]ii. Tony este acolo? se interes` el.

Mi se pare c` trebuia s` se duc` la o s`rb`toare \n familie...E ciudat c` eu evit cât pot genul `sta de petreceri pe care nupot s` le suf`r, iar el se da \n vânt dup` ele.

– |nseamn` c` nu este liber. Cine este de gard`?– Un stagiar. Dar pentru cazul `sta cred c` nu are destul`

experien]`. M` angajez eu s` g`sesc un \nlocuitor. |ntr-oprim` faz`, m` voi asigura dac` starea pacientei necesit`\ntr-adev`r o a doua interven]ie \n blocul operator [i te voianun]a dac` e nevoie. N-are rost s` alert`m toat` echipapentru un fleac.

– V` mul]umesc... v` r`mân datoare...– Sper c` a[a va fi, coment` el pe un ton mieros, care o

f`cu pe tân`r` s` se \nfioare.|nchise telefonul. Ajutoarea de infirmier` [tergea

geamurile galeriei rezervate spectacorilor [i ecranul video.De acum \ncolo, studen]ii vor r`mâne \n afara câmpului

52 JOYCE WADE

operator [i vor urm`ri interven]iile pe ecran. Apoi \ntocmi\n caietul sec]iei o not` referitoare la folosirea vitaminei K.

„Când va sosi feti]a, \n cazul \n care va sosi, s` mi secomunice imediat numele medicamentelor prescrise dup`opera]ie. Le voi scrie pe tabel pentru ca anestezistul s` nuadministreze din gre[eal` o doz` prea mare. Dac` \n timpulunei opera]ii ]i se d` un ordin [i dou` persoane se ofer` s`-lexecute, vei veni s`-mi ar`]i totu[i produsul folosit, chiardac` sunt ocupat`. Dac` am cea mai mic` \ndoial`, voiverifica \ntrebându-l pe chirurg“.

Ceasul ar`ta ora patru [i jum`tate când telefonul sun`din nou.

– Wendy la telefon. Feti]a \[i \nghite saliva la intervaleregulate [i p`le[te v`zând cu ochii. {i-a rec`p`tat cuno[tin]a[i tot ce \nghite ajunge direct \n stomac. Pierde mult sânge.I s-a f`cut o injec]ie intramuscular` cu vitamina K. Mai ai?

– Da, mai am o fiol`. Aici, totul este preg`tit. Ad-o pestecinci minute dac` vezi c` sângereaz` \n continuare, \i suger`Rosalind.

– Deci, a[a r`mâne. M-am \ntâlnit cu Alan. Este ladispozi]ia noastr`.

– A g`sit vreun chirurg? Murray nu este la spital.– Totul este organizat! Tu ocup`-te doar de c`rucior [i

de pomp`. Vom avea cu siguran]` nevoie de o sond`gastric` pentru a evacua sângele \n caz c` vomit` dup`opera]ie.

– Totul este preg`tit.Tân`ra auzi apa curgând \n zona aseptic`. Perfect, \[i

spuse ea, domni[oara Stephen nu las` nimic la voia


\ntâmpl`rii. Apoi \[i puse masca [i intr` \n sala de opera]ii.Lu` o cutie cu m`nu[i sterile [i o deschise.

Lâng` chiuvet`, fata de la instrumentele chirurgicale \[i[tergea mâinile cu o cârp` pe care i-o \ntinsese asistenta;lâng` ea st`tea un b`rbat \mbr`cat \n costuma]ia verde dechirurg [i \nc`l]at cu ghete din pânz`.

– Du-te [i anun]`-l pe doctorul King s` aduc` bolnavadirect aici, ordon` Rosalind.

Apoi, cu ajutorul unei pensete lungi, lu` un prosopsterilizat [i i-l \ntinse chirurgului. Cu r`suflarea t`iat`, \lrecunoscu pe doctorul Peregrine Bradford. Dup` ce [i-a[ters cu grij` mâinile, lu` o pereche de m`nu[i, le pudr` cutalc [i le trase cu u[urin]` pe degete.

Era absurd, dar respir` u[urat` atunci când constat` c`m`nu[ile erau noi [i pe m`sura lui. Dat fiind caracterul luinesuferit, \[i spuse ea, ce s-ar fi \ntâmplat oare dac` ar fi fostrupte?

– Mul]umesc, domni[oar`, spuse el cu amabilitate.Rosalind sim]i c` ro[e[te sub masc`. Poate c` o confundase

cu altcineva, sau era distrat, sau o ignora \n mod inten]ionat...Dar momentul nu era prea bine ales pentru a r`spunde laasemenea \ntreb`ri. Se auzi zgomotul liftului oprindu-se \ndreptul etajului lor [i c`ru]ul fu \mpins \n sala de opera]ii.

F`r` s` mai piard` timpul, Alan King aplic` unpansament cu cloroform pe fa]a livid` a copilului careadormi imediat.

– S` sper`m c` va fi de-ajuns, coment` chirurgul. Voi\ncerca s` ac]ionez cât se poate de rapid!

Cu ajutorul unei pense Boyle Davis, bloc` gura feti]ei.Figura lipsit` de via]` a copilului o impresion` puternic pe

54 JOYCE WADE

Rosalind. Pierduse mult sânge [i, datorit` vigilen]eiinfirmierelor, fusese evitat un accident fatal. |ntr-adev`r, \naparen]` nu exista nici un semn prin care s` se poat`descoperi c` fata suferise o hemoragie. Numai infirmiera degard`, observând c` feti]a \[i \nghite \n mod repetat saliva, adat semnalul de alarm`.

Infirmiera \i d`dea chirurgului pansamentele pe careacesta le aplica pe ran` pentru a elibera locul sânger`rii.Deodat`, becul care str`lucea pe fruntea chirurgului lumin`un punct foarte mic care supura abundent.

– Sutur`, ordon` el.Domni[oara Stephen \i \ntinse imediat un ac lung [i

\ncovoiat de care atârna un fir de m`tase.– Perfect. Refac punctul pentru mai mult` siguran]`.Dup` ce termin`, se a[ez` s` examineze caverna de

culoare roz. Cu ajutorul pansamentelor aplicate succesiv,verific` dac` mai existau [i alte surse de hemoragie.

– Aici... dar nu v`d ce vase de sânge trebuie ligaturate!Ridic` privirea spre anestezist, care veghea bolnava la

cap`tul mesei de opera]ie.– |n cazul `sta, nu pot s` folosesc adrenalina de sintez`.

Ce putem folosi \n locul ei? \ntreb` chirurgul.– Nu credeam c` interven]ia va dura atât de mult,

m`rturisi Alan King, cu un aer glume]. Dac` absoarbe doarun strop, nu i se va \ntâmpla nimic...

– Nici nu vreau s` aud de a[a ceva! exclam` doctorulBradford. Un asemenea amestec periculos produce adeseaperturb`ri cardiace. Eu refuz s`-mi asum acest risc.

Atunci se adres` asistentei.


– Dumneata ce p`rere ai domni[oar`? Ce produs ai alege?– I s-a f`cut o injec]ie cu vitamina K ce ar trebui s`-[i fac`

efectul curând. Mai r`mâne glucoza... E adev`rat c` e camdemodat`, dar \nainte era folosit` \mpreun` cu cloroformulla scoaterea amigdalelor [i polipilor.

Rosalind lu` o fiol` cu lichid vâscos [i v`rs` pu]in \ntr-uncreuzet, apoi, stând \n picioare lâng` chirurg, \i studie mi[c`rile.El \mbib` o compres` cu glucoz` [i o aplic` peste punctul caresângera. Apoi, dup` câteva secunde care i se p`rur`interminabile lui Rosalind, d`du la o parte ]es`tura. Rana era\nchis` [i Rosalind putu s` respire din nou \n mod normal.

– Bravo! exclam` anestezistul pe un ton sarcastic. Aimereu la \ndemân` un flacon cu venin de viper`,domni[oar`?

F`cu o pauz` [i apoi continu` râzând:– Sau poate [i alte leacuri-minune? Ce p`rere ai despre

m`runtaiele de pui? {i asta este o veche metod`.Rosalind \[i rumega furia \n t`cere. Ce personaj odios!

{tiind c` doctorul Bradford \i va da cu siguran]` dreptate, el\ncerca s-o ridiculizeze pentru a-[i masca lipsa deprofesionalism.

Dar brusc, vocea aspr` a chirurgului \l f`cu pe anestezists`-i piar` cheful de râs.

– Veninul de viper` al lui Russel se mai folose[te [i acumdestul de frecvent \n caz de alergie, de exemplu. |n cazulnostru, glucoza este foarte indicat`, deoarece nu cre[tetensiunea arterial` [i permite oprirea hemoragiei.

Apoi f`cu un semn c`tre Rosalind, c`reia nu-i venea s`-[icread` urechilor.

56 JOYCE WADE

– |]i mul]umesc, domni[oar`. Acum, feti]a este \n afar`de orice pericol.

– E necesar s`-i facem o sp`l`tur` stomacal`?– Nu. A vomitat chiar \nainte de a intra \n blocul opera-

tor, a[a mi-a spus domni[oara Fletcher. S-a f`cut bine c` afost adus` aici, pentru c` pierdea deja foarte mult sânge.

Chirurgul scoase instrumentul care ]inea gura pacienteideschis` \n timpul interven]iei, apoi [terse fa]a palid` acopilei cu o compres` umed`.

– Lua]i-i tensiunea [i ave]i grij` s` i se ia temperaturavreme de câteva ore de aici \ncolo, \i ordon` el infirmierei.

Doctorul Bradford arunc` apoi o privire spre tabelul pecare Rosalind notase dozele de medicamente pe care leluase Belinda [i d`du din cap aprobator.

– A[a-mi place s` se procedeze! |n sfâr[it s-a luat om`sur` care ne face s` câ[tig`m timp [i s` elimin`manumite riscuri. Unde ai \nv`]at s` faci asta? |n [coala deinfirmiere?

– Nu, \i r`spunse ea.Rosalind \[i mu[c` buza de jos. Ar fi preferat s` nu-i

r`spund`, \ns` chirurgul st`tea lâng` ea [i o privea insistent.– Aici, la sec]ia de obstetric`, spuse ea cam f`r` tragere

de inim`.– Atunci \nseamn` c` nu e totul prost la Beattie's, nu-i a[a?– N-am afirmat niciodat` a[a ceva, se gr`bi ea s` spun`.

Altfel, nu m-a[ mai fi \ntors aici!– A[a este, dar am avut impresia c` ai regretat acest pas.C`ru]ul se \ndep`rt`, \mpins de infirmiera care ]inea \n

cealalt` mân` flaconul cu solu]ie intravenoas`. Datorit`


lichidului care curgea pic`tur` cu pic`tur`, feti]a operat` \[irec`p`tase ro[ea]a din obraji.

– Timpul de coagulare nu a fost verificat \nainte devenirea ei aici, spuse Rosalind ca s` schimbe subiectul. Nueste imprudent \nainte de acest gen de interven]iechirurgical`?

– Nu-]i scap` nimic, domni[oar`, [i din nou ai dreptate!Apoi, când v`zu c` doctorul Bradford \ncrunt` din

sprâncene cu asprime, tân`ra se \ntreba ce mai avea de zis.De ce f`cea figura aceea? Ca [i când i-ar fi ghicit gândurile,el \i zâmbi.

– |n schimb, nu e[ti prea rapid` cu servirea cafelei!– Oh, domni[oar`, strig` ea, este cafea? |mi pare r`u,

domnule doctor, mi-e team` c` am uitat s` facem.El \[i d`du masca jos.– Nu e prea grav. Nu te mai uita la mine de parc` a[ vrea

s` te mu[c. M` duc s` m`nânc ceva la „Vulturul“.Apoi se uit` de jur-\mprejur prin \nc`perea \n care

domnea dezordinea.– Ai destul de lucru ca s` pui totul la punct aici. Trebuie

s` fie gata neap`rat la ora opt [i jum`tate.– Opt [i jum`tate? Mie mi s-a comunicat un alt program...– Dup` aceea operez \n alt` parte. Evident, dac` n-ai

timp s` termini... spuse el ironic.– Ba da, r`spunse ea cu vehemen]`. A[ vrea numai s` [tiu

ora la care vin pacien]ii. B`nuiesc c` infirmierele [tiu cânds` le administreze premedica]ia.

Tân`ra v`zu cu satisfac]ie c` figura chirurgului se\ntunec`. |n clipa aceea, ap`ru Alan King.

58 JOYCE WADE

– La ora opt [i jum`tate mâine diminea]`, Alan, n-ainimic \mpotriv`, nu-i a[a?

Expresia de plictiseal` de pe fa]a anestezistului fu\nlocuit` de un zâmbet.

– Perfect, coment` chirurgul frecându-[i mâinilemul]umit.

Apoi le f`cu un semn cu capul \n loc de salut [iplec`.

– Ce personaj ciudat! M` a[teptam s`-mi fac` repro[uriatunci când m-am \ntors \n camer`. Aveam de gând s`-micer scuze pentru ceea ce s-a \ntâmplat \n timpul opera]iei [isunt sigur c` el [tia asta. |n mod inten]ionat m-a l`sat s`cred c` era furios pe mine [i când colo... m` \ntâmpin` cuun aer de copil cuminte... De fapt, [tie c` nu-mi place s` m`trezesc devreme ca s` vin la spital [i c` infirmiera [ef` nuagreeaz` \ntârzierile din cauza c`rora personalul se vedenevoit s` se gr`beasc`...

– Ai mare dreptate \n privin]a asta. Mereu este a[a?\ntreb` ea.

– Tot timpul! \i r`spunse Alan cu convingere. Trebuie s`ne aliem amândoi, ca s` ne ap`r`m!

Cum el st`tea cam prea aproape de ea, Rosalind sedep`rt` brusc de el.

Atunci, Alan King se uit` la ceas.– {i eu a[ vrea s` m`nânc ceva, dar nu la „Vulturul“. N-am

chef s`-mi petrec seara \n preajma fermec`torului nostru [ef!– Ei bine, a[a cum ai observat, [i domnul doctor are mult

de lucru pentru mâine. La revedere.


Rosalind [i infirmiera intrar` \n camera de sterilizare.Chiar dac` doctorul Bradford, zis [i „vulturul pelerin“, eraun om extrem de nesuferit, n-avea nici un chef s` se aliezecu Alan King \mpotriva lui.

– F` ordine \n sala de opera]ii \n timp ce eu sterilizezinstrumentele chirurgicale, \i spuse ea colegei. Dac` vrei s`faci o pauz`, ar fi bine s-o iei \nainte s` speli pe jos.

– Nu, mul]umesc, domni[oar`. Eu locuiesc \n re[edin]ade pe deal [i seara iau mereu o cin` copioas` dup` serviciu.Dar... dumneavoastr`?

– Deocamdat` nu mi-e foame deloc. Prefer s` scap mai\ntâi de sarcinile pentru mâine. {tiai c` programulopera]iilor \ncepe cu o or` mai devreme?

Domni[oara Stephen \[i \n`bu[i un strig`t.– |mi \nchipui ce mutr` va face infirmiera [ef` atunci

când va afla! Doctorul [tie c` exagereaz` pu]in cu exigen]eleastea. Va trebui s` ne scul`m cu noaptea \n cap!

– Nu neap`rat, dac` nu pierdem timpul acum. Ai nevoiede o noapte bun` de somn ca s` rezi[ti la cele dou` opera]iicomplicate.

– Eu? Chiar vre]i s` vin?– Da, va fi mai u[or pentru mine s` supraveghez

lucrurile. Eu m` voi ocupa de microscop. Din fericire, ammai lucrat \n microchirurgie \n timpul stagiului \n terapieintensiv`. Acolo veneau o mul]ime de victime aleaccidentelor de circula]ie.

– Repararea mâinilor [i picioarelor n-are nimic de-a facecu ORL-ul, spuse domni[oara Stephen.

– {i cu toate astea, vasele de sânge [i venele sunt cusuteconform aceluia[i principiu, sublinie Rosalind.

60 JOYCE WADE

Peste câteva clipe, asistenta se uit` la ceasul de pe perete.– E timpul s` pleci acas`, domni[oar` Stephen. Ai muncit

cât patru [i nu cred c` ai avut timp s` faci o pauz`. Veirecupera orele suplimentare prestate \n timpul weekendu-lui, \i suger` Rosalind.

Figura infirmierei se lumin`.– Dac` \mi iau o jum`tate de zi \n plus, \mi voi permite

s` dau o fug` pân` la p`rin]ii mei.Dup` ce instrumentele chirurgicale fur` sterilizate,

infirmiera plec`, \nainte de a i se mai trasa alte sarcini.Rosalind Mason \[i termin` treaba destul de târziu. Când

se afla pe picior de plecare, se sim]i u[urat` c` \[i\ndeplinise \ndatoririle de serviciu. Cel pu]in, \[i spuse ea,doctorul Bradford \i apreciase metodele de lucru.

Când ajunse afar`, cu paltonul pe umeri, inspir` adâncaer \n piept. Aerul proasp`t \i f`cea foarte bine dup` o zipetrecut` \n sec]ie.

|n acel moment o z`ri pe Wendy, care ie[ea dintr-ocl`dire al`turat` [i se gr`bi s-o ajung` din urm`.

– Ai terminat programul? {i eu! Feti]a asta ne-a camsperiat!... Cum a fost? E totul preg`tit pentru mâine?

– M` bombardezi cu prea multe \ntreb`ri. Ce vrei s` [tii\n primul rând?

– De la copii am c`p`tat acest obicei urât. La spital, to]iurl` dup` mine [i eu sunt nevoit` s` strig ca s` m` facauzit`!

Colega ei zâmbi. Auzise c` Wendy \[i conduce foarte binesec]ia, \mbinând umorul cu blânde]ea [i autoritatea.


– Mâine \ncepem programul \n zorii zilei... cel pu]in uniidintre noi! {eful va veni la ora opt [i jum`tate, ca s` sesterilizeze.

– Ce l-a apucat? E cam matinal, dat fiind c` aproape toat`lumea locuie[te \n afara spitalului. De ce vine atât dedevreme?

– Avem de f`cut dou` opera]ii foarte grele [i o mastoidit`.– Cât va dura?– Nu [tiu. Totul depinde de chirurg [i pân` acum nu

l-am v`zut pe doctorul Bradford la treab`.– M-am mai lini[tit. Credeam c` „iubirea“ ta pentru el te

va \mpiedica s` fii obiectiv` [i acest lucru ar fi dat na[tere laanumite prejudec`]i, dar acum constat cu bucurie c` nueste cazul s`-mi fac griji! Sunt moart` de foame! continu` eacând ajunser` \n hol. Am ron]`it câ]iva biscui]i \n sec]ie, darasta nu e mâncare! Ai luat masa de sear`?

– Nu, adineauri nu mi-era foame, poate din cauzaevenimentelor de mâine. Unde am putea s` mergem?

– La „Vulturul“ propuse Wendy. Sandvi[urile lor calde cubrânz` [i tartele cu mere sunt nemaipomenite.

– Nu vreau la „Vulturul“, scânci Rosalind.– De ce? Ai auzit ceva r`u despre local?– Nu, dar sunt sigur` c` e aglomerat... [i \n plus,

doctorii Bradford [i King spuneau c` se duc acolo \n searaasta...

– {i ce dac`? |l vezi cumva pe doctorul Bradfordcatadicsind s` vin` s` \mpart` cu noi cina noastr` umil`?

62 JOYCE WADE

Izbucnir` amândou` \n râs [i \ncepând din clipa aceeaRosalind se hot`r\ s` nu-l mai ia pe [eful ei prea \n serios [i\[i propuse s` nu se lase intimidat` de el.

– Oricum, Alan va fi la bar, nu ne va deranja prea mult.– Uite ce este, n-am nici un chef s`-i v`d [i \n seara asta...

evident, tu n-ai avut pl`cerea s`-i supor]i toat` ziua.– Parc` ]i-ar fi fric` de el [i asta m` mir`.– Nu, dar arogan]a lui m` scoate din s`rite.– E un tip perfect, dac` [tie c` nu-i este permis totul. A

\mprumutat deja ceva materiale, a[a este?Rosalind d`du din cap.– Anun]`-l imediat c` nu-i vei mai tolera mult timp

atitudinea [i atunci nu va mai insista. Ce-ar fi s` mergem lanoua pr`v`lie de cartofi pr`ji]i de la cap`tul str`zii? O s`st`m la coad` [i o s` venim acas` cu hainele mirosind a ulei\ncins, dar \n definitiv...

– Sunt buni?– Nu sunt r`i, am fost acolo o singur` dat`. Hai s` ne

schimb`m repede de haine [i s` plec`m.Rosalind se dezbr`c` de uniforma de asistent` medical`

[i-[i eliber` p`rul bogat [i blond care i se rev`rsa pe umeri.|[i d`du cu pu]in luciu pe buze [i \[i puse un pardesiu dinlân` ro[ie peste rochia de culoare bleu-turcoaz. Apoi \[i lu`din dulap o po[et` neagr` asortat` cu pantofii [i se \ntâlnicu Wendy \n hol. Colega ei purta o hain` din blan` de mielcare-i f`cea chipul oval mai pl`cut [i mai feminin.

– Cât` elegan]`, draga mea, ca s` mergem pân` lanegustorul de cartofi pr`ji]i din col]ul str`zii! o ironiz`Rosalid.


– Dar la tine nu te ui]i? |n sfâr[it, din fericire, locuitoriiacestui cartier \[i dau imediat seama cine face parte dinpersonalul spitalului. |n felul acesta, nu ne asum`m nici unrisc. E foarte posibil ca [i unii fo[ti pacien]i s` m`recunoasc` [i s` vrea s` stea de vorb` cu mine.

Wendy se uit` la prietena ei cu un aer invidios.– Nici nu-]i dai seama ce norocas` e[ti! Ai putea s` te

duci acolo \n fiecare zi incognito, deoarece a[a, cu p`rull`sat \n jos, e[ti de nerecunoscut. Pe când eu, de[i mi-amschimbat adesea \nf`]i[area, nu mi-a ajutat la nimic!

– Uneori e folositor, dar eu nu m` aflu de mult` vremeaici ca s` pot fi identificat` u[or.

Cele dou` tinere o luar` pe aleea central` [i ie[ir` pepoarta uria[` a spitalului, care era deschis` \npermanen]`.

– Ar trebui s` aib` loc o revolu]ie ca s` o v`d \nchis`,spuse Wendy. |mi place la nebunie poarta asta. Când trecseara prin dreptul ei, m` gândesc imediat la casa p`rin]ilormei, \i explic` ea cu o u[oar` nostalgie. Ai s` vezi c`, dup`câteva zile, vei avea [i tu aceea[i impresie!

– Dac` toat` lumea ar fi ca tine sau doctorul Murray,m-a[ sim]i de pe acum ca acas`!

Rosalind se \ntoarse pentru a arunca o ultim` privirecl`dirii \n care se afla sec]ia de chirurgie, ale c`rei contururise profilau \n semi\ntunericul serii.

– M` \ntreb dac` m` voi \n]elege vreodat` cu doctorulBradford.

Dar de ce o interesa atât de mult ce gândea el despre ea?Aceast` \ntrebare o preocupa atât de mult \ncât, pentru

64 JOYCE WADE

prima oar` \n via]`, e \[i f`cea griji \n leg`tur` cu imagineaei. De obicei f`cea abstrac]ie de oamenii care o enervau, pur[i simplu evitându-i.

Dar imaginea [efului ei, \n timp ce [tergea fa]a Belindeicu o compres` \i revenea mereu \n memorie. „Cred c` sepoart` minunat cu copiii“, se surprinse ea gândind.

|n momentul acela z`rir` luminile pr`v`liei. Chiar [i laora aceea, mai erau câ]iva clien]i care a[teptau.

– Bun` seara, domni[oar` Fletcher, se auzi o voce deb`rbat.

Rosalind v`zu amuzat` cum un necunoscut cu obrajiirumeni care mirosea foarte tare a bere se apropie de Wendypentru a-i vorbi despre fiul lui, care avusese ni[te problemecutanate, din câte \[i d`du ea seama.

– Dac` se simte tot r`u, spune]i-i s` vin` din nou laconsulta]ie.

– Nu va accepta niciodat`... \n afar` de sec]iadumneavoastr`, nici nu vrea s` aud` de spital! Ce-ar fi s`-laduc` so]ia mea, doar pentru un control de rutin`?

– Bine, cu condi]ia s` vin` \ntr-o zi de consulta]ie, cas`-l poat` vedea [i un medic.

Apoi individul lu` puiul [i cartofii comanda]i, [i plec`,dup` ce o salut` pe asistenta de la pediatrie cu un semndin cap.

– Pare un tip simpatic, spuse Rosalind.– A[a este, dar el [i so]ia lui l-au hr`nit extrem de

neadecvat pe b`ie]elul lor. A trebuit s`-i facem foarte multeanalize ca s` putem determina cauza alergiei de care


suferea. A fost stabilit un regim foarte sever care s-a \ncredin]atp`rin]ilor. Ace[tia nu au decât datoria de a-l respecta, dar cutoate astea, vin la noi o dat` la trei luni pentru a se asigura c`totul este \n regul`. Cred c` micu]ul ]ine foarte mult la noi.Este un b`iat foarte de[tept. |ntr-o s`pt`mân`, cât a stat \nspital, a citit mai mult decât \ntr-un an la el acas`!

Mâncarea era \ntr-adev`r apetisant` [i când v`zur` puiif`cu]i la rotisor, le l`s` gura ap`.

Pornir` \napoi spre spital, fiecare cu câte o saco[` \n mân`.– Genul `sta de mâncare pentru sear` nu e prea rafinat,

dar de fapt ce importan]` are? Nu pot s` m` ab]in,recunoscu Rosalind.

– Nu pot s` mai a[tept, spuse Wendy rupând un col] alpachetului.

|[i strecur` dou` degete \n`untru [i scoase câ]iva cartofi pr`ji]i.– |mm... sunt minuna]i. Gust` [i tu, sunt calzi \nc`.– Nu acum, mul]umesc.Erau \nv`luite de un miros de pr`jeal` foarte puternic.

Ajuser` \n gr`dina spitalului Beatrice, privir` \n jurul lor [irâser`. Nu era o crim` s` cumperi mâncare noaptea, dar nuerau bine v`zute infirmierele care ie[eau noaptea pe furi[.

– Vino, nu mai este nimeni, o asigur` Wendy alergândspre hol, strângând la piept pre]iosul ei pachet pentru aputea merge mai repede.

Rosalind o urm`, dar mai \ncet. Deodat` auzi o portier`trântindu-se \n parcarea din dreapta ei [i o umbr` carecobora din ma[in`. Individul venea drept spre ea. Trecu atâtde aproape de ea, \ncât \i c`zu saco[a cu mâncare [i, pentru

66 JOYCE WADE

a doua oar` \n ziua aceea, li se ciocnir` capetele atunci cândPeregrine Bradford se aplec` pentru a o ajuta s` ridicepachetul cu cartofi pr`ji]i. El i-l \ntinse cu un zâmbet ironicpe buze [i asistenta cu p`rul blond \ng`im` câteva cuvintede mul]umire \nainte de a o zbughi spre holul cl`dirii. Se\ntoarse o dat`, ca s` vad` ce se mai \ntâmpla \n urma ei,apoi Rosalind d`du buzna \n buc`t`rie unde prietena ei sepr`p`dea de râs.

– Ce caut` aici la ora asta? o \ntreb` ea. Exist` vreourgen]`? Trebuie s` telefonez \n sec]ie?

– Lini[te[te-te, o sf`tui Wendy. Deasupra camereinoastre se mai afl` una \n care doarme el uneori atuncicând \ncepe programul devreme, de exemplu.

Dup` ce mâncar` [i b`ur` câte o cafea, Rosalind se sim]imai bine. Acum putea s` râd` din toat` inima de nouaciocnire cu doctorul Bradford. De fapt, \n seara aceea n-oimpresionase atât de mult, i se p`rea o fiin]` la fel ca toatecelelalte.

Când Wendy se cufund` \n lectura unei reviste pe care ouitase un pacient la spital, Rosalind se retrase \n camera ei.Gândul c` se va putea \ntinde \n pat o bucura, cu atât maimult cu cât urma s` aib` o zi foarte grea.

„Sper c` nu m-a recunoscut“ \[i spuse ea vârând cheia \nbroasc`. |n clipa aceea, tân`ra sim]i c` este cineva pe palier.|[i d`du la o parte [uvi]ele blonde ale p`rului, dar nu-l v`zupe b`rbatul care f`cea o pauz` \nainte de a urca la etajulsuperior.

Stând nemi[cat, doctorul Bradford se uita ca vr`jit la fa]aadorabil` a asistentei cu ochi verzi [i tenul ca piersica. |nprivirea lui ap`ruse o str`lucire stranie.


Capitolul 4

– Am [ters-o, spuse Rosalind \nghi]indu-[i cafeauadintr-o sorbitur`.

– Dar n-ai mâncat nimic. Ai destul timp la dispozi]ie!– Nu mai am decât o or`! Tipul `sta m` umple de nervi,

Wendy. De când am venit, \mi impune un ritm de lucru infernal!– Stai lini[tit`, sunt sigur` c` totul va fi bine. Ai marele

noroc c` lucreaz` \mpreun` cu domni[oara Stephen, careeste \ntr-adev`r formidabil`. {i pe urm`, nu e prima taopera]ie \n blocul operator. Chiar dac` tehnica doctoruluiBradford este diferit` de altele, totu[i, corpul uman nu seschimb`.

Rosalind se mai relax`.– Ce bine c` e[ti al`turi de mine! |mi voi aduce aminte

de cuvintele tale atunci când toate \mi vor merge pe dos.Cineva mi-a dat un sfat contra tracului: s` mi-l imaginez peinterlocutorul meu \n pijama!

Wendy izbucni \n râs.

– |n meseria noastr`, ar trebui s` g`sim altceva! Pijamauanu seam`n` cu uniforma pe care o poart` chirurgii?

Apoi oft` [i continu`:– Unde o fi splendoarea s`lilor de opera]ii despre care

vorbe[te toat` lumea?Deodat`, un zâmbet \i lumin` fa]a.– }i-l po]i imagina pe b`trânul Bradford \n chilo]i?– |n nici un caz, dar pentru un chirurg [ef nu este atât de

b`trân. Apropo, mai [tii ceva de Belinda?– Infirmiera de gard` p`rea mul]umit`. Feti]a a cerut o

\nghe]at` la ora patru diminea]a.– E normal. |ntotdeauna li se permite a[a ceva copiilor

\nainte de opera]ie. Pentru ei reprezint` o recompens` caremai are [i avantajul c` le calmeaz` durerea, deoarece r`cealaanesteziaz` rana!

Rosalind plec` din cl`direa central`, regretând c` nu seputea bucura de diminea]a aceea \nsorit`. O briz` u[oar`mi[ca frunzele copacilor. Din p`cate, \n loc s` se plimbeprin gr`din`, asistenta urc` \n sec]ia de chirurgie. |n bloculoperator, toate luminile erau aprinse. Pere]ii str`luceau decur`]enie [i un miros u[or de dezinfectant [i anestezicvenea dinspre u[a batant` din sticl` unde primul pacienta[tepta s` intre \n sala de opera]ie.

De fapt, bolnavii aveau rareori ocazia s-o vad`, deoareceerau deja adormi]i atunci când intrau [i ie[eau din sal`.

Alan King era preg`tit. De data asta \[i fixase cu grij`masca. |n ochii lui de culoarea alunei juca o sclipirepozna[`. O v`zu pe noua asistent` \mbr`cat` \n costuma]iainform` care o acoperea de obicei din cre[tet pân`-n t`lpi [i


profit` de ocazie ca s-o studieze cu aten]ie. Rosalind sim]iprivirea anestezistului asupra formelor seduc`toare aletrupului ei când intr` \n biroul ei. Tân`ra \[i schimb` rapidhainele [i reveni \n sala de opera]ie. Camera rezervat`chirurgilor avea u[a \nchis`. Ochii verzi ai Rosalindei seluminar`, asortându-se de minune cu masca pe care opurta \n dreptul gurii. |ntr-adev`r, chiar dac` nu-l asistachiar ea pe chirurg, asistenta purta o masc` verde, pentru ase deosebi de celelalte infirmiere [i de spectatorii \mbr`ca]i\n alb. Func]ia ei \i impunea acest lucru.

Cineva verific` dac` func]ioneaz` microfonul din sala deopera]ie [i amfiteatrul destinat publicului de specialitate.Unul dintre ace[tia \i sf`tui pe ceilal]i s` p`streze t`cerea,deoarece doctorul Bradford va auzi totul [i va pune cusiguran]` \ntreb`ri la care va fi greu s` se r`spund` corect.Aparatura audio-vizual` fu preg`tit`, pentru ca opera]ia s`fie filmat` [i comentat` simultan de c`tre echipachirurgical`.

Dup` ce bolnavul fu a[ezat pe masa de opera]ie [iinforma]iile fur` scrise pe panou, studen]ii \[i luar` noti]e.Apoi, u[a biroului chirurgilor se deschise [i doctorulBradford \[i f`cu apari]ia, gol pân` la brâu.

Fascinat`, Rosalind nu-l sc`p` din ochi.– Parc` ar fi un pirat, [opti domni[oara Stephen zâmbind

pe ascuns.Un pirat superb [i viril, constat` Rosalind. El arunc` o

privire de jur-\mprejur [i-i f`cu semn infirmiereiresponsabile cu instrumentele chirurgicale s`-l urmeze.Domni[oara Stephen se apropie de el. Apa de la robinet

70 JOYCE WADE

]â[ni [i-l stropi pe chirurg. Pic`turile str`lucitoare de pepieptul lui musculos stârni \n trupul lui Rosalind otulburare greu de descris. Tremurând de emo]ie, tân`ra \[ilu` ochii de la el.

Câteva clipe mai târziu, chirurgul, \mbr`cat cu bluza luispecific`, era preg`tit s` \nceap` prima interven]ie. Rosalindfix` microscopul chirurgical [i se asigur` c` func]ioneaz`corect. Ca s`-i u[ureze mi[c`rile, asistenta \nconjuràparatul cu câteva prosoape sterilizate.

– Perfect! E[ti gata, Alan?Anestezistul f`cu semn cu capul [i bran[` tubul cu

protoxid de azot, \n timp ce un ecran a[ezat \n stânga luiputea s` supravegheze ritmul cardiac al bolnavului pe toat`durata interven]iei.

Stagiarul care \n ziua anterioar` se sim]ise rù nu p`reanici azi \ntr-o stare mai bun`. |n plus, observ` Rosalind, \[imai pusese [i ni[te m`nu[i prea mari pentru mâinile lui.Cum va suporta prima incizie? se \ntreb` ea. {i zgomotul deoase râcâite? Unele persoane asistau f`r` nici o problem` laanumite opera]ii care transformau sala \n adev`rat abator,dar erau \nspìmânta]i de interven]iile de tip ORL, \[i spusetân`ra.

C`ruciorul cu instrumente fu descoperit [i opera]ia\ncepu. Stagiarul nu avea ce face la \nceput, dar ]ineamâinile \n sus, a[a cum \l \nv`]ase chirurgul. St`tea atât deaproape de doctor, \ncât \l \mpiedica pe acesta s` vad` binecâmpul operator. Chirurgul se d`du brusc \napoi [i atinsedin gre[eal` cu degetele bluza unei infirmiere.


– M`nu[i, comandar` dou` voci \n cor.Doctorul Bradford morm`i câteva cuvinte referitoare la

incompeten]a anumitor stagiari, apoi Rosalind \l rug` pebietul student s-o urmeze. Tân`rul \[i scoase m`nu[ilecontaminate [i le arunc` la co[ul de gunoi sub privirilevigilente ale asistentei.

– E mai bine c` s-a \ntâmplat a[a, spuse vesel`Rosalind.

– Cum adic`?– Astea erau prea mari. Cum crezi c` ai fi putut s`

operezi \n condi]iile astea? Câ]iva milimetri \n plus suntsuficien]i ca s`-]i stânjeneasc` mi[c`rile. Ia-le pe astea.Pune]i-le cu mare aten]ie.

Stagiarul \i zâmbi.– Te sim]i mai bine? A[teapt` un minut, [eful este

ocupat, mai spuse ea.El o privi nedumerit.– N-are rost s` te \mboln`ve[ti atât de curând. Acum

du-te \n`untru [i fii atent la m`nu[i!Stând lâng` aparatele lui, anestezistul o urm`rea cu

privirea pe asistenta din sala de opera]ii \n timp ce ea \[if`cea treaba cu discre]ie. |ntr-adev`r, Rosalind executa unordin, asigura perfecta desf`[urare a interven]iei cu oeficien]` care stârnea admira]ia lui Alan King. Maidescoperi [i zâmbetul tinerei la care nu r`m`sese delocinsensibil.

Pacientul suferea de o scleroz` a urechii [i opera]ia aveadrept scop \ntroducerea \n interior a unei proteze

72 JOYCE WADE

minuscule care i-ar fi permis s` aud` din nou ca \nainte.Datorit` microscopului chirurgical, aceast` opera]iunep`rea mai u[oar`, dar cu ochiul liber \]i puteai da seama câtde minu]ioas` era acea munc` de precizie.

Dup` ce execut` partea cea mai delicat` a opera]iei,chirurgul puse câteva \ntreb`ri studen]ilor, ca s` se mairelaxeze.

– Ce [anse de ameliorare a capacit`]ii auditive apacientului exist`?

Tinerii medici avur` p`reri diferite, unii fiind maioptimi[ti decât al]ii.

– |n orice caz, sper c` realitatea va infirma p`rereanoastr` despre tehnica mea! observ` [eful pe un tonsarcastic.

Atunci când chirurgul le explic` de ce opera]ia trebuia \nprincipiu s` reu[easc`, \n galerie se auzi un murmuradmirativ. |i convinsese, \[i spuse Rosalind care continuas`-l fixeze pe doctorul Bradford. El se aplec` deasuprabalansoarului pentru a vedea rezultatul final \nainte de al`sa locul celei care efectua pansarea.

Atât echipa de chirurgi cât [i studen]ii luar` o pauz` deun sfert de or`. Rosalind \[i b`u cafeaua [i \[i arunc` privireaprin u[a din sticl`. La tipul acela de opera]ie, cur`]area s`liinu dura prea mult.

Mai purta [i acum l`n]i[orul cu medalion \n jurul gâtuluiUitase s` [i-l scoat` \nainte de culcare [i acum bijuteria \istânjenea mi[c`rile. {i-l scoase [i-l puse pe birou. |n clipaaceea, cineva b`tu la u[`.


– Intr`.– Dau o fug` pân` la etajul de dedesubt ca s-o v`d pe

Belinda Sykes... Probabil c` nu voi mai avea timp s` facvizita prea curând. |mi dai voie cinci minute,domni[oar`?

– Fire[te, domnule Bradford... dar nu \n ]inuta asta.Era \mbr`cat \nc` \n hainele de lucru, ceea ce n-avea de

fapt nici o importan]`, deoarece \[i va pune alte hainepentru urm`toarea opera]ie, dar era interzis s` circule cughetele chirurgicale \n afara s`lii de opera]ie.

– Domni[oar`! Adu te rog, pantofii domnului Bradford,\i ordon` ea unei infirmiere. Se poate schimba \n biroulmeu.

Doctorul se supuse tinerei, o privi cu calm [i apoi \[i\nc`l]` mocasinii din piele f`cu]i impecabil cu crem`.

– Le las la dumneata. M` voi \ntoarce pe u[a asta ca s`m` \ncal] direct cu ei, \i spuse el politicos... dac` \mi daivoie, desigur...

Mul]umit` s` constate c` el respecta \n mod strictregulamentul, tân`ra d`du din cap. De ce oare se sim]iu[urat` atunci când el plec`?

Dup` ce verific` instrumentele preg`tite pentru opera]iaurm`toare, se \ntoarse la biroul ei ca s` semneze \n registrulcare consemna d`rile de seam` ale interven]iilorchirurgicale. Doctorul era acolo. |[i scotea pantofii de ora[.Ea d`du buzna \n sala de opera]ii ca s` anun]e echipa. |nclipa aceea, u[ile liftului se deschiser` [i al doilea pacientintr` \n blocul operator.

74 JOYCE WADE

A doua interven]ie se desf`[ur` \ntr-o atmosfer` relaxat`.Dup` mastoidit`, unii studen]i plecar` [i microscopul fua[ezat cu grij` \ntr-un col]. Acum, iluminarea era maipl`cut` [i toat` lumea p`rea mai destins`. Spre marea eimirare, Rosalind constat` c` acolo condi]iile de munc` eraufoarte agreabile [i recunoscu cam f`r` tragere de inim` c`toate astea se datorau talentului chirurgului. E adev`rat c`era arogant [i aspru uneori atunci când o infirmier` sau unstudent f`cea vreo gre[eal`. Fiind extrem de exigent, voia s`ob]in` ce dorea f`r` s` mai fie nevoie s` cear` acel lucru.Majoritatea chirurgilor procedau astfel \n momentele detensiune maxim`. |n acela[i timp, d`dea o mul]ime desfaturi studen]ilor, lucra bine [i repede, l`sând impresia c`nu se gr`be[te deloc. Nu l`sa nimic la voia \ntâmpl`rii [i-iincita [i pe al]ii s` pun` \ntreb`ri.

A[ezat \ntr-un col], Alan King p`rea c` se plictise[te demoarte. Dup` ce pacientul adormea, rolul lui se limita lasupravegherea efectelor medicamentelor [i anestezicelor \ntimpul interven]iei. De fapt, sub aspectul lui de om lipsit devlag` se ascundea o inteligen]` vie. |n timpul desf`[ur`riiinterven]iilor, el \ncerc` s` atrag` aten]ia asistentei, darRosalind avea grij` s` stea cât mai departe de el.

– Anun]` sec]ia, \i ordon` ea unei infirmiere. Pot s`trimit` pe cineva dup` c`ru].

Apoi o rug` pe infirmier` s` verifice cu aten]ie num`rulpansamentelor folosite [i mai ales s` se asigure dac`fuseser` aruncate \n lada de gunoi destinat` inciner`rii.


Domni[oara Stephen termin` de pansat urechileoperatului [i Alan King \[i debran[` aparatele. Scoasesonda gastric` [i o a[ez` pe c`ru], dup` care c`sc` [i se\ntinse.

|n timp ce vorbea cu colega ei, Rosalind sim]i c` e cineva\n spatele ei.

– De ce trebuie s` se ard` pansamentele astea,domni[oar`? o \ntreb` Peregrine Bradford. Asistenta aredreptate, evident, dar de ce astea [i nu [i celelalte?

– Tocmai voiam s` le trimit jos, \i r`spunse infirmieraemo]ionat`.

– Aten]ie la pericolul de infec]ie! Dac` practicam dou`tipuri de opera]ii: la \nceputul programului, interven]iilea[a-zise curate [i apoi celelalte. Pansamentele infectate caresunt l`sate la voia \ntâmpl`rii pot s` contamineze un obiect[i s` provoace incidente grave.

Se r`suci [i-l \ntreb` pe studentul care st`tea \ncontinuare aproape de el:

– Ce necazuri ar putea provoca o asemenea neglijen]`?– O septicemie, domnule.– Evident, chiar [i o infirmier` debutant` [tie acest lucru.– ~`... un abces?– |ntr-adev`r, s-ar fi putut produce a[a ceva \n acest caz,

dar am luat toate m`surile de precau]ie, a[a c` riscul deinfec]ie mi se pare exclus. De fapt, spectrul care \l\nfrico[eaz` pe orice chirurg con[tiincios este meningitacare poate fi luat` \n timpul opera]iei sau prin membranaurechii, nasului sau gâtului.

76 JOYCE WADE

|[i scoase masca [i o arunc` pe podea. Ochii lui alba[trierau bântui]i de \ngrijorare. Apoi \[i d`du jos bluza.Transpira]ia \i curgea [iroaie de pe umeri. Parc` uitase c`are oameni \n jurul lui. Deodat`, o fix` pe tân`r` care-l privicu un aer \ntreb`tor. Rosalind \l ascult` cu buzelefrem`tând de ner`bdare. De ce insista oare atât de multasupra unui aspect care constituia grija principal` a tuturorangaja]ilor serio[i? Cu toate nasurile obi[nuite, nimeni nuera la ad`post de acest pericol. Oare avusese de-a face cuvreun accident de genul acesta \n sala de opera]ie sau voias` le m`reasc` spiritul de responsabilitate?

El zâmbi u[or.– Nu uita niciodat` de acest aspect [i fii atent`

\ntotdeauna la regulile referitoare la cur`]enie. Nu neglijanici supravegherea postoperatorie.

Cu un aer serios, doctorul Bradford continu` s` pun`\ntreb`ri. Zâmbetul lui ironic [i mul]umit \l deruta pe bietulstudent care, cu obrajii \n fl`c`ri, \ngâna r`spunsurile.Rosalind ridic` ochii [i \ntâlni privirea lui Alan King, care \izâmbi.

– E mul]umit de el. Eu o [terg, pân` nu devine chiarinsuportabil, [opti el asistentei.

Anestezistul o urm` [i se opri \n fa]a biroului ei.– Ai \ntocmit cumva raportul referitor la prima opera]ie?

o \ntreb` el. A[ vrea s` verific doza de somnifer administrat`primului pacient.

Nemaiv`zând nici un motiv plauzibil pentru a-i refuzacererea, tân`ra \l l`s` s` intre. El \nchise u[a \n urma lui.


– |n sfâr[it, suntem singuri! spuse el. Pot s` profit detine \n lini[te... Ar fi [i mai bine dac` ]i-ai da jos bluza asta[leamp`t` [i boneta de pe cap. Am un chef nebun s`-mitrec mâna prin p`rul t`u. Pun pariu c` e lung pân` laumeri!

– M` voi schimba atunci când \mi voi termina programulde lucru, \i r`spunse ea pe un ton rece. Uite registrul, eu amtreab`.

El bloc` u[a de ie[ire.– V` rog, domnule doctor King...– Spune-mi Alan [i te las s` pleci. E mai bine a[a, mai ales

c` probabil vom deveni prieteni... prieteni foarte buni...Rosalind f`cu un pas \n l`turi pentru a ajunge la o alt`

ie[ire, când privirea \i c`zu asupra picioarelor ei. Era\nc`l]at` [i nu putea s` \ncalce regulamentul dup` ce i-laplicase [i doctorului Bradford!

Alan King \ncepu s` râd` \n hohote.– D`-mi voie s` trec, Alan, te implor.– Prefer... nu pot s` opun rezisten]` unei guri atât de

apetisante.Rosalind se apropie \ncet de u[` [i Alan King se r`suci

u[or, o prinse de umeri [i o for]` s` se uite la el. Riscând s`se dezechilibreze, \i atinse obrazul. Indignat`, ea \ncerc` s`fug` de el, dar el o prinse din nou. |n clipa aceea, z`ri osiluet` prin u[a din sticl` mat`.

– Nu fi prost, Alan, termin` odat`, te rog...U[a se deschise \n spatele anestezistului [i se auzi o voce

aspr`.

78 JOYCE WADE

– Mi-am uitat \nc`l]`rile, spuse Peregrine Bradford. |mipare rù c` te-am deranjat, domni[oar`. Evident, func]ia \]id` dreptul la anumite privilegii, cel pu]in \n biroul tù, daropacitatea geamului nu te pune la ad`post de uneleindiscre]ii.

– Pantofii sunt \n biroul dumneavoastr`, domnuleBradford. Infirmiera i-a dus acolo.

|[i d`du boneta pe spate [i ni[te [uvi]e blonde \i c`zur`peste ochii speria]i.

Alan King plec` sup`rat.– |mi pare rù, abia reu[i Rosalind s` rosteasc`. El a...Cu lacrimi \n ochi [i buzele tremurând, tân`ra era

disperat`. Chirurgul o privi cu aten]ie.– Haide, domni[oar`, n-are rost s` reac]ionezi atât de

dramatic numai pentru c` un individ ]i-a f`cut curte!Acele cuvinte rostite cu dispre] [i indiferen]` o f`cu s`

simt` un fior rece din cap pân`-n picioare.– Dac` ]ii neap`rat s`-i respingi avansurile, pot s`-]i dau

un sfat: nu-i spune atât de curând pe numele mic. Dar dac`\ncepe s`-]i plac` de el atât de mult \ncât \i vei permiteanumite familiarit`]i, problem` care \n definitiv te prive[tedirect [i personal, folose[te-te de el pentru a-]i petrece câtmai pl`cut timpul liber. Sunt convins c`-]i va propune acestlucru cât de curând.

Gura medicului exprima [i altceva \n afar` de furie. Ochiialba[tri c`p`taser` o nuan]` [i mai intens`, accentuat` deculoarea c`m`[ii. Tinerei i se p`ru c` el \ncerca s` se


controleze pentru a nu spune lucruri [i mai t`ioase. Atuncisim]i c` nu se mai putea ab]ine [i izbucni \n lacrimi.

– |nceteaz`! exclam` el cu asprime. Ce-ai vrea s` fac?S`-]i acop`r fa]a cu s`ruturi ca s`-]i usuc lacrimile dup`plecarea lui? Ce copil e[ti! |n cazul \n care nu-i acorzi nici oimportan]`, n-ai decât s` râzi de acest episod [i s`-l daiuit`rii... dar nu te a[tepta ca un b`trân ca mine s` te\n]eleag`.

|nc`l]at numai \n [osete, el se \ndrept` spre u[a birouluis`u. Rosalind se [terse la ochi. |[i d`du bluza jos, sepiept`n` [i se fard` u[or \nainte s` plece din sala deopera]ii. |n \nc`pere era ordine [i cur`]enie. Domni[oaraStephen se dusese s` m`nânce de prânz \mpreun` cu celedou` colege ale sale [i Rosalind se bucur` c` avea câtevaminute de lini[te pentru a-[i mai veni \n fire.

Oh, b`rba]ii `[tia! [opti ea. Dup` ce-l blestem` pe AlanKing, asistenta \ndr`zni s` se gândeasc` din nou la chirurgulcare \i surprinsese \n cadrul u[ii.

Râse f`r` s` vrea când [i-l aduse aminte plecând \nc`l]atnumai \n [osete. |n ciuda tonului pe care-l folosise,Rosalind nu reu[ea s`-i poarte pic`. Amintirea ochilor lui deun albastru \ntunecat o urm`rea permanent. N-o atinseseaproape deloc, dar... atunci când capetele li se ciocniser`,sim]ise o atrac]ie reciproc`, de parc` un v`l de m`taseinvizibil se strânsese \n jurul lor pentru a-i apropia.

Tân`ra \ncepu s` pun` fiecare obiect la locul lui [i la unmoment dat zâmbi. De ce oare \i vorbise despre dorin]a lui,incon[tient` dar real`, de a o face s` uite de sup`rares`rutând-o?

80 JOYCE WADE

– Ce vârst` are doctorul Bradford? o \ntreb` pedomni[oara Stephen atunci când se \ntoarse \n sec]ie.

– Nu [tiu, \n orice caz, cred c` are destui!– De ce spui asta?– Sper c`... r`mâne \ntre noi... nu vede \n mine decât o

infirmier` care r`spunde de instrumentele chirurgicale,m`rturisi ea cu un u[or regret.

– M-a l`sat s` \n]eleg c` se consider` un om b`trân.– |n general, b`rba]ii spun asta atunci când sunt acuza]i

c` le plac femeile tinere!– Oh! Nu cumva se \ntâlne[te cu vreo infirmier`

\ncep`toare!?– |n ziua \n care vei afla ceva despre via]a lui privat`, \]i

dau ce vrei! Doar dac` nu-[i ascunde nevasta la ]ar`... |nprivin]a lui, nu v`d alt` ipotez`.

Rosalind reveni \n biroul ei ca s`-[i ia paltonul [i s`mearg` la mas`, când \[i aminti de medalion. Ridic` hârtiile\mpr`[tiate pe birou, se uit` pân` [i \n co[ul de gunoi, darnu-l g`si. {i cu toate astea, Rosalind era convins` c`-l l`saseacolo! Alan King! Cu siguran]`, i-l furase ca s`-i fac`necazuri. Era \n stilul lui! Mâine i-l va ar`ta [i o va [antaja:medalionul \n schimbul unei \ntâlniri.

Bijuteria \n sine nu avea nici o valoare real`, dar o sup`rafaptul c` pierduse un obiect drag.

Asistenta de la sec]ia de ortopedie, fermec`toarea AnnaForsythe, lua masa [i ea \n tura a doua. De[i se cuno[teaufoarte pu]in, cele dou` colege aveau preferin]e comune,care erau de natur` s` le apropie. Se a[ezar` una lâng` alta.


– Te-ai adaptat la noua ta slujb`? se interes` Anna cu unzâmbet seduc`tor.

– Parc` nu se mai termin` diminea]a asta! r`spunseRosalind.

Discutar` despre vrute [i nevrute: de la noul blocoperator la mul]imea de chirurgi, subiecte inevitabile.

– |mi place grozav s` lucrez cu Tony Murray, spuseasistenta ORL.

– {i cu Perry?– Domnul Bradford?Rosalind fu gata-gata s` se \nece cu

mâncarea. Niciodat` nu auzise oamenii vorbind despre[eful ei atât de familiar.

– Uneori e plin de toane, dar are o inim` de aur. |l iubimfoarte mult. Slade a fost coleg de camer` cu el pe vremeacând erau studen]i la medicin`.

Pe buzele lui Rosalind Mason ap`ru un zâmbet u[or.– Nu mi-l pot imagina ca student. E atât de elegant \n

costumele alea ale lui croite dup` ultimul r`cnet almodei!

– Dar uneori se comport` cam grosolan, nu-i a[a?Anna se ridic` de pe scaun [i reveni cu dou` ce[ti de cafea.– E timid, continu` ea, [i \n general ia via]a prea \n

serios, dar ne distr`m bine \mpreun`. O s` vezi c` o s`-]iplac` de el. E adev`rat c` uneori merit` s` fie [i criticat.Mi-a promis totu[i c` se va purta frumos cu noua infirmier`!

– De ce? A pus-o pe fug` pe cea dinainte?Anna se uit` lung la colega ei.– Nu, n-a umplut-o de groaz`, dar asta nu \nseamn` c`

n-o s` te sperie [i pe tine. Am glumit. De fapt, cam facem

82 JOYCE WADE

mi[to de el pentru c` nu s-a ar`tat prea tandru fa]` de ocoleg` care se \ndr`gostise de el.

– |n orice caz, dinspre partea mea n-are de ce s` seteam`, \i r`spunse Rosalind cu o iritare cam excesiv`. E atâtde dr`g`la[, \ncât mi-a repro[at deja faptul c` sunt pueril` [inesuferit`! Dar o s` i-o pl`tesc eu! O s`-mi fac` cea mai marepl`cere s`-l asist pe doctorul Murray [i o s` m` conformezordinelor domniei sale atunci când va avea nevoie deserviciile mele.

Atunci, Rosalind v`zu privirea critic` a colegei ei.– {tiu c` e[ti prieten` cu el, dar m` \ntreb dac` ]i-ar

pl`cea s` ai trei opera]ii grele pe zi, dintre care prima la oraopt [i jum`tate diminea]a. Pe mine nu m` deranjeaz`,pentru c` locuiesc \n incinta spitalului, dar ceilal]i stau \nafara lui!

– {tii cumva din ce cauz` a \nceput atât de devreme?– Eu nu, poate [tii tu. Nu i s-a p`rut necesar s`-[i cear`

scuze. A plecat râzând [i mul]umit de el.– Asta nu m` mir`... e un om discret. Dar po]i s` fii sigur`

c` nu din cauz` c` voia s` mearg` s` joace golf.– Atunci de ce?– Conduce un centru pentru copiii surzi, de lâng`

Reading. Institu]ia era pe punctul de a fi desfiin]at`, dar els-a luptat s-o men]in` deschis`. Datorit` unor fonduriprivate, a reu[it s` reamenajeze acest centru, care acumfunc]ioneaz` perfect. I-a fost l`sat numai cu condi]ia s`angajeze doar personal specializat [i s` nu fac` intern`ri \nincinta lui.

Anna f`cu o pauz`.


– Perry este un om dinamic. A format o echip` de medicitineri [i str`luci]i. Permanen]a este asigurat` de unortofonist [i sunt organizate \ntâlniri cu p`rin]ii micilorpacien]i. |n felul acesta, pot s` stea de vorb` despreproblemele legate de aceste cazuri...

– Nu [tiam nimic despre asta, m`rturisi Rosalind. Darde ce se duce acolo \mbr`cat ca un prin]? Probabil c`mamele copiilor se \ntreab` dac` nu cumva au de-a face cuun play-boy mai interesat de pozi]ia lui social` decât debolnavii lui!

Anna zâmbi \ng`duitoare.– E obligat s` procedeze a[a, din cauza clien]ilor lui

boga]i, de exemplu, trebuie s` ia masa cu un om de afacerifoarte bogat, care a promis s` fac` o dona]ie mare pentrucentru. Doar nu-]i \nchipui c` se putea prezenta la Claridge\n pulover pe gât, nu-i a[a?

– Oh, Anna, ce ru[ine mi-e...Rosalind se opri o clip`.– Oricum, asta nu explic` tot, continu` ea. M` simt mult

mai \n largul meu cu doctorul Murray.– S`pt`mâna asta, Perry nu te va deranja prea mult,

pentru c` mâine pleac` pentru câteva zile. Sper c` nu e \nweekendul t`u liber, ar fi p`cat s` lipse[ti chiar \n perioadaasta! sublinie ea râzând.

Apoi se uit` la ceas [i ad`ug`:– Acum, eu sunt \n concediu [i m` duc s`-l iau pe dragul

meu so] \nainte s` se r`zgândeasc` [i s` r`mân` de gard` \nastea dou` zile. Din fericire, avem o cas` la ]ar` f`r` telefon!Ce binefacere.

84 JOYCE WADE

Rosalind o privi cu invidie pe colega ei \n timp ce se\ndep`rta. Era \ndr`gostit`, \[i adora meseria [i, \n plus, ea[i so]ul ei lucrau \n acela[i spital.

– Dac` [i... [opti ea.Ce-i trecea oare prin cap? Ieri nu-[i dorea nimic altceva

decât s` aib` succes \n carier` [i acum visa s` \ntâlneasc` [iea iubirea. S` iubeasc` un b`rbat care s-o fac` fericit`.|nchise ochii, sim]indu-se cuprins` de o triste]einexplicabil`.

Dup` ce se \ntoarse \n blocul operator, tân`ra reu[i cugreutate s` se concentreze asupra opera]iunii de sterilizarea instrumentelor. Imaginea Annei, so]ie fericit`, o bântuia.Ea \l simpatiza foarte mult pe Perry Bradford. Perry... Dar ea\l ura sau \l admira? |n orice caz, nu putea spune c` o l`saindiferent`.

|l z`ri pe Alan King \ndreptându-se spre parcare, cucheile ma[inii \n mân`. Rosalind se d`du \napoi câ]iva pa[i,ca acesta s` n-o vad`. „Nu voi aduce niciodat` vorba despremedalion. Dac` va pomeni el despre bijuterie, o s` m`prefac c` nu [tiu nimic [i atunci gluma se va dezumfla de lasine“.

Din fericire, nu [tia nimeni nimic. Numai Wendy aflasede existen]a lui, dar ea nu observase c`-i disp`ruse.

– Po]i s` pleci, \i spuse ea Annei. Acum m` simt \n stares`-i fac fa]`, orice s-ar \ntâmpla... datorit` ]ie!

De fapt, [tia foarte bine c` nu va avea de-a face decât cuTonny Murray \n timpul urm`toarelor interven]ii \n sala deopera]ii.


Capitolul 5

– Domni[oar` Mason?– Da... cine \ntreab`?– Claude, portarul. V` caut` cineva la intrarea \n spital.

V` a[teapt` o ma[in`.Paznicul \nchise telefonul [i Rosalind \ncerc` \n zadar s`

mai dea de el.Tân`ra cobor\ \n fug` sc`rile [i \[i lu` repede po[eta [i

umbrela. De[i afar` ploua cu g`leata \n diminea]a aceea,Rosalind era hot`rât` s` viziteze talciocul din ora[. Nuchemase taxiul [i se gândi la zgomotul metalic f`cut deceasul acestuia. Probabil c` \l solicitase altcineva carea[tepta \n zadar telefonul portarului.

Dup` ce \[i \ncheie nasturii paltonului din lân` bordo,ultima ei achizi]ie, \[i puse un fular \n buzunar. Ca s` nuarate ciufulit` la \ntoarcere, avusese grij` s`-[i strâng` p`rul\ntr-un coc, fixat cu m`iestrie la baza gâtului.

Când ajunse la cabina portarului, b`tu \n oblon, dar nur`spunse nimeni.

– Ei dr`cie, spuse ea.Se uit` dup` taxi, dar nu v`zu decât o ma[in` obi[nuit`

parcat` \n fa]a intr`rii spitalului.De ea se apropie zâmbind un b`rbat \mbr`cat \ntr-un

impermeabil scurt.– L-a]i v`zut cumva pe Claude? \l \ntreb` ea.– Da. Eu l-am rugat s` te cheme prin teleon, spuse

anestezistul plin de el.Dup` care o lu` de bra] [i vru s-o conduc` la ma[in`.

Furioas`, Rosalind \l \mbrânci.– Nu te mai \mpotrivi, o rug` el cu o privire tandr` de

b`ie]el \mbufnat cu care probabil cucerise deja multeinfirmiere. {tiind c` e[ti liber` azi [i singur` \n ora[ul `stamare, m-am gândit c` e o idee bun`...

– Vrei s` te trimit la...– Oh, ai mil` de mine, te rog! {i eu sunt singur. Ce-ai

zice de o plimbare cu ma[ina pân` la o cafenea dr`gu]`unde am putea lua micul dejun? {i dup` aceea am putea s`facem [i câ]iva pa[i pe jos, dac` ne mai permite timpul!

– Programul pe care mi-l propui pare foarte \mbietor,dar a[ prefera s`-l parcurg \ntr-o alt` companie. Ieri te-aipurtat oribil cu mine, a[a c` pentru nimic \n lume nu voiaccepta s` te \nso]esc.

|i \mpinse mâna anestezistului.– Dup` felul \n care te-ai \mbr`cat, \mi dau seama c` ai

de gând s` ie[i \n ora[ [i b`nuiesc c` nu inten]ionezi s` teduci la biseric`. Duminic` diminea]a autobuzele vin rar [inu e nici vreo sta]ie de metrou prin apropiere...

B`rbatul arbor` un zâmbet victorios.


– D`-mi voie s` te conduc. |]i promit s` m` port ca ungentleman [i c` nu m` voi apropia de tine, oricât de multchef a[ avea s-o fac!

Tân`ra ezit` câteva clipe. Autobuzul tocmai pleca dinsta]ia situat` la cap`tul str`zii [i urm`torul nu va veni decâtpeste o jum`tate de or`.

– Din cauza ta am pierdut autobuzul, \i repro[` easup`rat`.

El st`tea lâng` ma[in` [i Rosalind se gândi din nou lacuvintele lui Wendy. Individul putea fi cel mai fermec`tor\nso]itor dac` [tiai cum s`-i stopezi avansurile \ntr-omanier` categoric`.

|n definitiv, de ce nu i-ar pl`cea pe amândoi? \[i spuse ea.Era un bun anestezist [i era \nzestrat cu sim]ul umorului.

– Uite ce este, Alan. Noi doi facem parte din aceea[iechip` la serviciu [i din punctul `sta de vedere pot s` spunc` sunt \ncântat` s` m` aflu \n preajma ta, dar dac` mai\ncerci o singur` dat` s`-mi faci curte, \]i dau una-n cap cuumbrela [i te las lat la p`mânt!

De[i avea un aer glume], cuvintele tinerei erau cât sepoate de serioase [i Alan King le interpret` ca atare.

– Bine! M` dau b`tut. Te las \n ora[, oriunde vrei. Spers` te v`d \n seara asta la concertul de la spital... A[a e bine?

– E perfect. E[ti dr`gu] c`-mi faci acest serviciu.Oare ce-ar fi zis, \[i spuse ea, dac` i-ar fi m`rturisit c` de

fapt se ducea singur`, nici mai mult nici mai pu]in decât latalcioc.

– Unde vrei s` te las?– La Charing Cross, la ie[irea din metrou.

88 JOYCE WADE

Spera ca tân`rul s` nu stea prea mult prin zon`, cu atâtmai mult cu cât era aproape imposibil s` parcheze \n acelloc.

– |n felul acesta voi ajunge la timp la \ntâlnire, min]i eaca s` evite o eventual` invita]ie la cafea.

Alan oft` [i o ajut` s` se a[eze pe locul pasagerului.Ma[ina mergea \ncet pe un bulevard situat pe malulTamisei.

– Când vei avea mai mult` \ncredere \n mine, o s` te ducla o plimbare cu vaporul pe fluviu.

– Cu pl`cere, \i r`spunse ea zâmbind.Ce b`iat dr`gu] era atunci când nu se juca de-a Casanova!

Pân` acum o cru]ase de lamenta]iile lui clasice referitoare laso]ul ne\n]eles. Oare era \ntr-adev`r \nsurat? se \ntreb` eadeodat`. Dac` era, n-ar fi fost liber ca pas`rea cerului \ntr-odiminea]` de duminic`. Se uit` la el cu coada ochiului. Dinprofil, i se p`rea seduc`tor. Probabil c` era mult mainefericit decât voia s` recunoasc`, \[i spuse ea.

– Mii de mul]umiri, spuse ea când el opri \n fa]a sta]ieide metrou Charing Cross. Am [ters-o, \nainte s` prime[tivreo amend`!

|n timp ce se dep`rta de ma[in`, apoape c` regreta c`nu-i propusese s-o \nso]easc`.

– Ne vedem disear`, \i strigase el \nainte s` demareze.Tân`ra lu` metroul [i pe drum studie harta ora[ului.

Talciocul de pe Roman Roal nu era departe de sta]ie. |nrealitate distan]ele erau mai mari, dar plimbarea \i f`cupl`cere. Dup` atmosfera tensionat` din blocul operator,mersul \n aer liber era o binefacere pentru picioarele ei


amor]ite. S`pt`mâna de lucru decursese normal \ncompania lui Tony Murray [i a studentului. Cel din urm`f`cuse prima lui interven]ie, scoaterea unor amigdale subsupravegherea atent` a lui Tony. Opera]ia reu[ise.

Dup` o cotitur` a str`zii, ap`rur` tarabele primilornegustori. |n zi de târg, pe acolo circulau numai pietonii.

De o parte [i de alta a str`zii se \n[irau tot felul delucruri: mobil`, haine, alimente... Era amuzant s`-i auzi peclien]i cum se târguiesc cu negustorii. Oamenii p`reau binedispu[i, de[i pe cer ap`ruser` ni[te nori amenin]`tori.

Tân`ra profit` de ocazie [i \[i cump`r` câteva perechi deciorapi [i un pulover la jum`tate de pre]. Apoi descoperi unmagazin \n care se \ngr`m`deau o mul]ime de cutiu]e cudiverse bijuterii: vechi, moderne, scumpe, ieftine... Al`turi,o alt` tarab` expunea acela[i gen de obiecte. Aveau [i ni[temedalioane.

– Lua]i s` vede]i, avem copii dup` toate modelelegrece[ti, chineze[ti... chiar [i amulete!

Amuzat`, Rosalind se aplec` [i z`ri simbolul Yin [iYang. Medalionul nu era de aceea[i calitate cu al ei [iregret` c`-l pierduse.

|n mod curios, Alan King nu f`cuse nici o aluzie la el,de[i f`r` nici un dubiu, el era cel care \l remarcase \n ziua \ncare Peregrine Bradford \i surprinsese pe amândoi \n birou.Amintirea acelei scene o f`cea \ntotdeauna s` ro[easc`.

Totu[i, absen]a chirurgului \n s`pt`mâna aceea \ipermisese s` se rodeze [i s`-[i recapete \ncrederea \npropriile for]e. Perioada de adaptare \i fusese folositoare [ila stabilirea de raporturi bune cu echipele de chirurgi care

90 JOYCE WADE

lucrau \n blocul operator. Dar \n mintea ei, pierdereaamuletei r`mânea legat` de \ncercarea lui Alan de a o seduce.

„Nu i-l voi cere niciodat`, \[i propuse ea. O s` spun` c`l-am pierdut pe strad`. |n definitiv, un l`n]i[or se poaterupe oricând. Mi-ar trebui altul“. Rosalind zâmbi. |n ziua \ncare \l va purta Alan pe al ei, putea [i ea s`-l pun` pe cel`laltla gât, pref`cându-se c` nu s-a \ntâmplat nimic. Alese unmedalion pe care negustorul i-l \mpachet` \n hârtie roz.

Mai cump`r` [i o vaz` din por]elan englezesc pentru ziuade na[tere a m`tu[ii ei. Ce pl`cut trebuia s` fie s` ai c`minult`u [i s` colec]ionezi obiecte pentru el de-a lungul anilor, segândi ea.

|i atraser` apoi aten]ia dou` farfurioare vechi. Rosalindspera s`-[i poat` permite s` le cumpere cândva. „|ncep s`m` schimb, constat` ea; acum simt nevoia s` am un loc[oral meu \n care s`-mi pun bibelourile“. Cel pu]in putea fisigur` c`-[i va p`stra camera atâta timp cât va lucra laspitalul Beatrice. Nici atunci când pleca \n concediu, nutrebuia s` se mute.

De când se instalase la Beatrice, dorea tare mult s`-[iamenajeze frumos interiorul camerei. Nu pentru c` ar fiavut inten]ia s`-[i \ntemeieze o familie [i s` se mul]umeasc`\n rolul de gospodin`... Nu prea se vedea m`ritându-se cuvreun b`rbat pe care-l cunoscuse \n timpul [colii.

Se gândi la fo[tii s`i admiratori, interesa]i mai mult de oaventur` decât de o idil`, a[a cum i-o [i m`rturisiser` dealtfel. De dou` ori era gata-gata s` se c`s`toreasc`. N-ar fitrebuit s` spun` decât un singur cuvânt... Erau amuzan]i,dar nimic mai mult. Nu regreta c`-i refuzase...


Rosalind plec` din talcioc [i se urc` \n metrou. Mai avea timpdoar s` m`nânce de prânz [i s` se \mbrace \n costumul de tenis.

De fapt, nu plouase deloc, dar \nc` mai fulgera. Cândajunse \n curtea spitalului, arunc` o privire \n parcare. AlanKing se hot`râse s` m`nânce \n ora[, observ` ea u[urat`.Urc` \n camera ei ca s`-[i lase cump`r`turile. Apoi,ajungând mai devreme la cantin`, se a[ez` pe zidul scunddin parcare, bucurându-se de soarele de prim`var`. |n fa]acl`dirii spitalului privat nu erau decât dou` ma[iniimpozante. Ale cui erau oare? se \ntreb` ea. Deodat`, loculacela \i aminti de ziua \n care b`rbatul cu p`rul negru \iie[ise \n cale, fascinând-o. {i el se uitase la ea \ndelung, ca[i cum ar fi cunoscut-o de undeva.

Se va \ntoarce curând... dar de ce oare avea sufletul atâtde trist? |n definitiv, ce importan]` avea dac` era acolo saunu? Acum era \n stare s` se adapteze oric`rui programoperator \ntocmit de cei mai faimo[i chirurgi. De fapt,Peregrine Bradford fusese singurul care fusese arogant [iantipatic cu ea. Probabil uitase deja, pe perioada cât a lipsit,de scena penibil` dintre ea [i Alan King, \[i dori ea.

– Ai de gând s`-]i petreci toat` ziua pe zidul `sta? o \ntreb`Wendy, \mbr`cat` \n uniforma de infirmier`, preg`tindu-se s`mearg` la mas`. Te-am v`zut de sus [i a[teptam s` urci, dar air`mas aici s` visezi cu ochii deschi[i. }i-a pl`cut plimbarea?Am \ncercat s` te anun]... dar era prea târziu.

– Ce s` m` anun]i?– Alan King a venit s` te a[tepte, nu-i a[a? Asear` s-a uitat

pe tabel ca s` vad` când e[ti liber`. Eram sigur` c-o s` vin`aici \n diminea]a asta!

– Oricum, am f`cut ce-am f`cut [i am sc`pat de el.– Bravo!

92 JOYCE WADE

– M-a l`sat \n ora[. L-am min]it c` am o \ntâlnire... a[a c`s` nu-i sufli nici o vorb`, glumi ea.

– De fapt, poate s` fie foarte amuzant. Dac` te por]ifrumos cu el, e un tip de treab`. Cel pu]in nu ro[e[te [i nuare aerul copil`ros al studen]ilor no[tri. S`-]i spun drept,mie nu-mi displace deloc.

– Sunt convins` c` e un bìat bun.– Fire[te, tu l-ai cucerit cu u[urin]`. Te consider` cea mai

frumoas` [i mai dr`g`la[` infirmier` din spital! Ai grij` s` nufaci prea multe victime cu ochii `[tia verzi ai tì!

Cele dou` colege luar` loc la o mas` liber`.– |mi place la nebunie s` m`nânc aici duminica. E[ti

servit rege[te.Ce bine se sim]ea \mpreun` cu o fat` vesel` ca Wendy, \[i

spuse Rosalind \ncântat`. La masa lor mai veni [i AnnaForsythe. Purta o fust` din catifea bej [i un pulover dinmohair de culoare galben-deschis [i avea obrajii ro[ii.

– Slade trebuie s` vad` un bolnav \nainte s` se \ntoarcàcas`.

– Unde locui]i? o \ntreb` Rosalind.– Ocup`m un etaj \ntr-o cl`dire mare din vârful dealului.

Avem [i camere de oaspe]i [i primim mul]i medici care vins` petreac` una sau dou` zile la spital sau la Londra, ca s`participe la vreun congres. Sunt ni[te ocazii excelentepentru a organiza petreceri. Ar trebui s` veni]i [i voi la unadin ele! {ti]i cum stau lucrurile \n cazul nostru. Dac`programez ceva cu mult timp \nainte, sunt nevoit` s`contramandez pentru c` unul din noi este de gard`. A[a c`s` nu v` mira]i dac` o s` v` anun] \n ultima clip`.


– Cu pl`cere. Te duci la concert \n seara asta? Ce esteprogramat?

– O sear` Chopin. Vor fi audiate numai discuri, dar maiavem [i un doctor polonez care este un pianist excelent [iva interpreta câteva piese, anun]` Wendy. |n seara asta m`duc, dar data viitoare când se va da Walkiria, voi zice pas. Eprea grea pentru mintea mea necultivat`!

– Am plecat, spuse Anna dup` ce mânc` primul fel. |ndup`-amiaza asta trebuie s` g`tesc. |n mod cu totul\ntâmpl`tor, voi petrece o sear` singur` cu so]ul meu.

– Bine, dar ai fost cu el tot weekendul, nu-i a[a? observ`Wendy.

– Nu. Am avut un invitat [i am profitat de asta ca s`facem ni[te plimb`ri lungi. A fost foarte pl`cut.

– Ce femeie fericit`! spuse Wendy privind \n urma Annei.Are tot ce-[i poate dori un om: o slujb` interesant`, un so]care o ador`, o cas` superb` [i plin` de prieteni.

– E foarte simpatic`, ad`ug` [i Rosalind.|n adâncul sufletului s`u o invidia pe acea tân`r` care se

c`s`torise cu prietenul b`rbatului la care ea se gândeapermanent... Chiar [i \n absen]a acestuia.

– B`nuiesc c` so]ul ei este mai \n vârst` ca ea.– Are câ]iva ani \n plus, a[a c` ea are de \nv`]at o

mul]ime de lucruri de la el, nu crezi?– Probabil, r`spunse ea evaziv. Te mai sim]i \n stare s`

joci tenis dup` masa asta copioas`?Terenul nu fusese folosit deloc \n timpul iernii [i cele

dou` prietene petrecur` peste un sfert de or` cur`]indu-l cuni[te m`turi uria[e.

94 JOYCE WADE

Fiind \mbr`cate numai \n [ort, le era cam frig, dar celedou` fete se \nc`lzir` repede.

– Ce grozav e! spuse Wendy gâfâind. O s` dau jos câtevakilograme. De luni de zile n-am mai f`cut nici un pic degimnastic` [i tare mi-e team` c` mâine o s` fiu o epav`!

Câteva colege le v`zur` jucând când trecur` pe lâng`teren. Claude, portarul, p`ru mirat s-o vad` pe RosalindMason \mpreun` cu Wendy Fletcher, pentru c` \n diminea]aaceea Alan King \l rugase frumos s-o anun]e pe asistent` c`este a[teptat` la poarta spitalului. Nu se a[teptase s` se\ntoarc` atât de repede.

Dup` ce se termin` partida, Wendy puse fileul la locullui [i Rosalind adun` mingile. Una din ele c`zuse \n col]ulunei gr`dini ne\ngrijite. Drumul era barat de un gard dinsârm` ghimpat`.

Rosalind inspir` adânc [i \ncerc` s` se strecoare prin el.– Fir-ar s` fie! M-am ag`]at!|ncerc` s` se desprind` din col]ii sârmei, dar mai mult se

\ncurc` \n ea. |n speran]a c` poate atrage aten]ia lui Wendy,se uit` spre teren, dar prietena ei st`tea lini[tit` de vorb` cudou` colege.

– Wendy! strig` ea.La ferestrele care d`deau spre terenul de tenis nu ap`ru

nimeni. Tân`ra trase \ncet de pulover, dar acesta r`maseag`]at. Dac` mi l-a[ da jos, \[i spuse ea, a[ putea s` m`eliberez mai u[or. {i-l scoase cu grij` [i se descheie la bluz`.

Fiindu-i fric` s` nu fie surprins` \n acea pozi]ie, Rosalindarunca din când \n când câte o privire spre cl`direa dinfa]a ei. Nici acum nu observ` vreun semn de via]`. Soarele


\i \nc`lzea u[or pielea. Deodat`, fu cuprins` de groaz`când auzi un zgomot la parter. Jaluzelele erau trase pejum`tate. Oare locatarul lipsea sau \[i f`cea siesta?Probabil c` era a vreunui student care recupera o noaptede gard`. |n orice caz, cineva deschise brusc fereastra.Buim`cit`, Rosalind \ntâlni privirea ironic` a lui PeregrineBradford, chirurgul [ef al sec]iei ORL din spitalul Beatrice.Plin` de pudoare, asistenta \[i \ncruci[` bra]ele pestepiept. Gestul ei repezit complic` [i mai mult situa]ia.{uvi]ele de p`r \i sc`pau din coada de cal [i ea \ncepu s`gâfâie. Tân`ra se \nro[i toat` de ru[ine. Deodat`, \[i d`duseama c` [ortul ei era foarte scurt. „Nici dac` a[ fi fostcomplet goal` n-a[ fi fost mai ridicol` de-atât“. |[i pusepuloverul [i se \ntoarse ca s` treac` pe sub sârmaghimpat`, dar se ag`]` din nou \n ea.

Totu[i, doctorul Bradford fu mai rapid ca ea.P`r`sindu-[i postul de observa]ie, se apropie de ea [i-oprinse de bra], sf`tuind-o s` stea lini[tit`. Ea \l ascult`, sel`s` la p`mânt [i chirurgul \ncepu s`-i desprind` hainele dincol]ii sârmei ghimpate.

– Vreau s` m` \ntorc acas`, [opti ea.– Nu se poate, spuse el ]inând-o \nc` ag`]at` \ntr-un col],

ca [i cum i-ar fi fost team` ca Rosalind s` n-o ia la picior. Ia-ope aici. Te vei \mbr`ca la mine \n camer` [i apoi vei ie[i peu[a principal`. A[a va fi mai bine!

Chirurgul avea un aer ironic.– M`rturisesc c` nu prea cunosc regulamentul

infirmierelor, dar nu [tiam c` acum se folosesc ferestrelepentru a intra \n locuin]a medicilor!

96 JOYCE WADE

– V` \n[ela]i, de fapt cùtam ni[te mingi de tenis...– Cùtai... mingi de tenis?Acum se aflau \ntr-un dormitor cu aspect foarte

masculin. El \nchise fereastra cu un zgomot sec [i izbucni \nrâs. |nf`]i[area lui era de nerecunoscut: când zâmbi i sev`zur` din]ii de un alb str`lucitor [i alinia]i perfect.

– Asta e culmea! Ce surpriz` caraghioas`! N-am mai auzita[a ceva. O s`-i povestesc [i infirmierei [efe treaba asta.

El o privi, stând cu bluza lui Rosalind \n mân`. Umilit` [iru[inat`, tân`ra \l privi rug`toare. Acum chiar c` o lua dreptun copil prost!

– Mi-e frig, [opti ea. V` mul]umesc c` m-a]i ajutat,domnule doctor Bradford, dar pot s` m` descurc [i singur`de acum \ncolo, adùg` ea cu o voce tremurând`.

– Poftim? Nici nu se pune problema s` pleci de aici \nhalul \n care te afli! |]i curge sânge din um`r.

O \ntoarse u[or [i ea putu s`-[i vad` spatele \n oglindadulapului. |ntr-adev`r, se zgâriase foarte adânc.

– E o nimica toat`, o s` fie bine când o s` ajung la c`min.Bluza s-a murd`rit, dar pot s-o mai \mbrac odat` ca s` potie[i de aici. A[a va fi mai simplu.

– M` uime[ti, domni[oar`, chiar s` fi uitat cele maielementare reguli de igien`? glumi el. Nu am dreptul s` telas s` pleci \n starea asta. Când ai fost vaccinat` antitetanos?

Zâmbetul \i disp`ru de pe buze.– Ia loc [i nu mai face nici o mi[care! Plec pentru cinci minute.|i \ntinse un prosop curat.– Ia-l... ca s` nu se murd`reasc` mocheta \n cazul \n care

o s` sângerezi!Apoi ie[i \nchizând cu grij` u[a \n urma lui. Rosalind

profit` de faptul c` era singur` [i studie \nc`perea cu


aten]ie. Era mobilat` cu gust [i foarte sobru, \n tonuri decafeniu. Pe biroul lui se g`sea un mald`r de reviste, iar \ntr-uncol] era a[ezat` o combin` stereo, CD-uri [i casete. Pe pere]ierau ag`]ate gravuri vechi care reprezentau scene devân`toare. Pe pat st`tea o valiz` imens` din piele.

Se \ntoarse cu un lighean cu ap` cald` pe care \l a[ez` pemas`. Apoi, cu ajutorul unei batiste curate, \ncepu s`-i[tearg` una câte una zgârieturile.

Contactul cu degetele chirurgului \i provoc` ni[te senza]iitulbur`toare. Verific` dac` nu avea ceva urme de rugin` pepiele, apoi cur`]` r`nile cu vat` \mbibat` cu dezinfectant.

– |mi pare r`u c` \]i provoc durere, spuse el.– Nu, nu...Ce [tia el ce emo]ii \i stârnea \n trup? Ce [tia el despre

durerea voluptuoas` pe care o sim]ea \n clipa aceea?Niciodat` nu mai fusese cople[it` de o asemenea stare dedulce oboseal`... de dorin]`... [i \ncântare.

– Un lucru \mi place la dumneata...– Ce anume? se interes` ea privindu-l drept \n ochi.– Ai o vitez` de coagulare foarte bun`. Gata, am terminat!Se aplec` asupra lui Rosalind ca s`-i [tearg` o pic`tur` de

ap` care i se prelinsese pe piept.– O s`-]i \mprumut o bluz`, \i propuse el.Scotoci \ntr-un sertar [i scoase o bluz` tricotat` de

dimensiuni mari, care f`cea parte din echipamentul derugby al spitalului.

Rosalind \mbr`c` bluza care, evident, era prea marepentru ea. Mânecile erau cu zece centimetri mai lungi, iar

98 JOYCE WADE

lungimea acesteia o dep`[ea pe cea a [ortului. Parc` ar fipurtat o minijup`.

– Nu pot s-o iau. |mi voi pune c`ma[a mea de bumbac...– F` a[a cum \]i spun eu. R`nile se vor vindeca mai

repede sub \mbr`c`mintea asta mare.Atunci, el \ngenunche la picioarele tinerei [i-i \ndoi

mânecile pentru a se putea mi[ca mai u[or. Atunci când oatinse, asistenta fu str`b`tut` de un fior din cap pân`-npicioare. Ca [i prima dat`, sim]ea c` parc` o for]` magnetic`\i atr`gea \n mod ireversibil unul spre cel`lalt.

Ea ridic` ochii spre el, dar chipul chirurgului nu exprimanici o emo]ie. Stând lâng` ea cu un aer distrat, el \i lu` o[uvi]` de p`r [i i-o a[ez` dup` ureche.

– Probabil c` ar`t ca o nebun`! [opti ea.– A[a este. Adu-]i aminte de versurile poetului despre

femeia s`lbatic`. Dup` p`rerea mea, cred c`-i cam semeni!Deschise brusc u[a, ca [i cum Rosalind ar fi abuzat de

timpul lui. Se d`du la o parte ca s-o lase s` treac` [i \nchiseu[a \n urma ei.

Ajuns` pe culoar, tân`ra se \ntoarse pentru o clip`, apoi\[i continu` drumul cu un aer obosit.

|nc` o dat`, se plânse \n sinea ei, i se ar`tase \ntr-olumin` pueril` [i neglijent`. Atunci \[i aminti de aspectuldoctorului Bradford. {i el purta haine vechi [i \nc`l]`mintepr`fuit`; p`rul ciufulit \l f`cea s` par` un om care sfideaz`toate convenien]ele... A[adar, \l v`zuse \ntr-o nou` lumin`,cu totul diferit` de aceea a chirurgului cu pantofii lucitori [icostume croite dup` ultimul r`cnet al modei.


Capitolul 6

– E de necrezut! exclam` Wendy Fletcher. Te duci s`cau]i mingile r`t`cite [i dispari f`r` urm`! De[i, din punctul\n care eram nu puteam s` nu te v`d trecând... [tiind c` numai exist` o alt` ie[ire!

Rosalind spera s` r`mân` singur` ca s`-i poat` \napoialui Peregrine Bradford bluza pe care i-o \mprumutaseacesta. Abia apucase s-o ascund` sub cuvertura de pe pat,când \n camera ei intrase Wendy. Dac` ar fi venit maidevreme cu un minut, ar fi v`zut probabil bluza [izgârieturile de pe spate. Din fericire, \mbr`case deja o bluz`indian` [i o fust` din catifea reiat`.

– Eram blocat` \n sârma ghimpat`! {i \n afar` de asta,bluza mea era \ntr-o stare jalnic`. Domnul Bradford a privit\ntâmpl`tor prin fereastr` chiar \n momentul acela [i mi-apropus s` intru \n camera lui.

– Cum e? Pun pariu c` e[ti prima persoan` care punepiciorul \n sanctuarul lui!

Ochii ironici ai lui Wendy c`p`tar` o sclipire ciudat`.

– Probabil c` to]i studen]ii te-au v`zut ie[ind de la el,continu` ea.

Rosalind nu avu curajul s`-i povesteasc` toateam`nuntele aventurii: c` de fapt petrecuse câteva minute lael \n camer`, pe jum`tate goal`, primind \ngrijiri medicale.

– Ei bine, acum c` te-am g`sit, m` \ntorc \n buc`t`rie s`fac ceai! spuse Wendy râzând. Ah, ce zi magnific` am avut,dup` iarna asta cumplit`! Partida de tenis m-a revigorat [im-a umplut de energie!

„Magnific`? Habar n-ai ce efect magnific a avut atingereamâinilor lui de pielea mea“, \i venea s`-i spun` prietenei ei.Tremurând de pl`cere, se gândi din nou la senza]iiletulbur`toare pe care i le stârniser` acest contact. Evident,pentru el evenimentul nu avusese nici o \nsemn`tate: \id`duse un prim-ajutor pe care l-ar fi putut acorda [i oinfirmier` \ncep`toare. Tân`ra schi]` un zâmbet [i cobor\ laWendy \n buc`t`rie.

– Deci a[a, Peregrine Bradford s-a \ntors! E maiseduc`tor... \n intimitate?

Din câte vedea, Wendy manifesta un interes exageratpentru acea \ntâlnire.

– Era \mbr`cat foarte lejer... abia l-am recunoscut. Mi l-a[ fi\nchipuit c` doarme \n smoching [i pantofi de lac de la Weston!

– Acum [tiu c` este diferit. De fapt, acum doarme,Rosalind?

– Dac` mai râzi mult de mine, \]i r`storn castronul culapte \n cap. Nici nu-]i po]i imagina cât am suferit! Ceumilit` m-am sim]it s` apar \n fa]a lui cu bluza sfâ[iat` [ip`rul ciufulit!


|ncerca s` se ]in` tare, dar [tia foarte bine cât de greu \iva fi s`-l priveasc` \n ochi pe chirurg \n sala de opera]ii.

Venir` s` bea ceai alte trei infirmiere [i conversa]iadeveni mai general`. Rosalind deveni vis`toare [i se gândidin nou la evenimentele din diminea]a aceea.

– Alan King... \ncepu s` spun` o infirmier`.– S-a \ntors. M` anun]ase c` va lipsi toat` ziua. Avea un

aer foarte satisf`cut. Cine este ultima lui cucerire? O cunosccumva?

Atunci, Wendy observ` c` Rosalind deveniseposomorât`.

– Habar n-am. Tot ce [tiu e c` a f`cut o \ncercare [i i s-ar`spuns cu un refuz. Mi se pare c` Rosalind a refuzat oinvita]ie. Sper c` [i celelalte vor face la fel!

Noua asistent` de chirurgie \i arunc` o privire plin` derecuno[tin]` prietenei ei. |n câteva cuvinte, reu[ise sìnformeze pe toat` lumea c` Alan \ncercase s-o cucereasc`[i c` ea \i respinsese avansurile.

– Bietul bìat! A epuizat toate eventualele aventuri dinspital. Oricum, \n seara asta trebuie \n principiu s` vin` laconcert. |n asemenea \mprejur`ri individul este foartesimpatic, mai adùg` una din infirmiere.

– Am dat o rait` pe la talcioc, spuse Rosalind. DoctorulKing m-a dus cu ma[ina la Charing Cross.

Un zâmbet ironic ap`ru pe buzele tinerei.– Era pus la patru ace, v` da]i seama. N-am prea avut

timp de discu]ii, pentru c` trebuia s` fie atent la drum.– M` \ntreb unde se ducea..., observ` infirmiera care \l

pomenise prima.

102 JOYCE WADE

Rosalind \n]elese dup` expresia fe]ei ei c`-i v`zuseplecând \mpreun` \n acea diminea]`. Oare cine mai asistasela scen`? Atunci, se gândi la ferestrele care d`deau spreterenul de tenis...

– Ce ai cump`rat de la târg? se interes` Wendy.– O vaz` din por]elan pentru m`tu[a mea, un pulover [i

câteva alte fleacuri, r`spunse ea dând din umeri.Discu]ia se \ncinse, dar Rosalind prefer` s` urce \n

camera ei. Puse tricoul de rugby \ntr-o pung` de plastic, pecare lipi o etichet` cu numele doctorului Bradford [i i-od`du portarului spitalului.

Apoi scoase medalionul cu Yin [i Yang din plic [i-l ag`]`de gât. Sim]i din nou c` amuleta de pe pieptul ei o umpleade bucurie.

„Alan King, trebuie s` mai ai r`bdare... \l voi purta atuncicând te voi demasca“, \[i spuse ea zâmbind.

Deodat`, se gândi la via]a ei.Prezentul era prea apropiat ca s`-i poat` m`sura

adev`rata dimensiune, iar viitorul p`rea \nv`luit \n mister.Oare peste cinci ani meseria \i va pl`cea la fel de mult?Unde va locui? Dorin]a de a avea un c`min al ei deja nu-id`dea pace, dar oare va fi fericit` s` tr`iasc` singur` \n aceacas`?

|i veni \n minte imaginea camerei doctorului, simpl`, dararanjat` cu gust. Pantofii plini de praf, mâinile puternicedezinfectând cu grij` r`nile de pe um`rul ei...

Rosalind promisese s` aduc` câteva CD-uri, a[a c` plec`din camera ei la pu]in` vreme dup` masa de sear`. |n


\nc`perea \n care urma s` aib` loc concertul, un studentregla sonorizarea instala]iei. Avea un aer serios. Dup` ce-id`du CD-urile, se apropie de Wendy care se a[ezase deja \ncentrul s`lii.

– Crezi c` va fi plin? o \ntreb` Rosalind.– Aproape tuturor ne place Chopin, a[a c` e o bun`

ocazie s` se adune lumea, mai ales s`-l vad` [i s`-l aud` peBoris. El este [eful anestezi[tilor spitalului! De[i s-a \nsurat,tot mai d` b`tì de inim` unora dintre noi. Consider` c`pianul reprezint` un bun exerci]iu pentru lupta cureumatismul, dar [i cânt` cu mult` emo]ie, a[a cum ne [iputem a[tepta din partea unui polonez.

– Câ]i ani are? Nu cred c`-l cunosc.– Nu. El lucreaz` \n domeniul chirurgiei generale [i

uneori \n sec]ia de ginecologie. E un prieten al doctoruluiBradford. Boris, Slade [i el au fost foarte buni prieteni...C`s`toria se pare c` i-a desp`r]it. Ceilal]i doi ar trebui sàsiste [i ei la concert, dac` n-ar interveni vreo urgen]`.

– Amândoi?– Din câte am \n]eles, Peregrine Bradford s-a \ntors,

spuse Wendy murind de râs. Tare mi-ar fi pl`cut s` te v`descaladând fereastra cemerei lui!

– Taci din gur`!Rosalind ro[i pân`-n vârful urechilor.– Sper c` nu m-a v`zut nimeni, adùg` ea.– Probabil c` a [i uitat c-ai fost acolo, spuse Wendy ca

s-o lini[teasc` pe prietena ei. |mi \nchipui c` are obiceiul dea primi unele infirmiere frumoase la el \n camer`! Ce p`rere

104 JOYCE WADE

ai, le re]ine oare mai mult de cinci minute? Nu te \ntoarce,o sf`tui ea, chiar acum a intrat \mpreun` cu Slade. Se a[az`\n fundul s`lii.

Când auzi vorbele lui Wendy, Rosalind \ncremeni. Ce seva \ntâmpla dac` \n timpul recitalului um`rul va \ncepe s`-isângereze? Ca s` fie mai sigur`, cu riscul de a p`reafriguroas`, \[i puse [alul pe umeri.

Deodat`, cineva \i puse mâna pe ran`. Ea se strâmb` dedurere.

– Ia te uit`, ce dr`gu]` e[ti c` mi-ai re]inut un loc lâng`tine! \i sufl` Alan King \n ureche.

De ce se pref`cea c`-i face confiden]e? se \ntreb` eafurioas`. Dac` ar fi fost v`zut` \n ipostaza aceea, puteau fib`nui]i c` erau foarte intimi.

– E[ti liber s` stai unde vrei! Te rog s` nu pui mâna pemine!

– Doar te-am atins [i ai s`rit \n sus! observ` el sup`rat.Spune-mi [i mie care este motivul?

– Imagineaz`-]i c` mi-am zdrelit um`rul [i \nc` m` doare.– Ai f`cut plaj` pentru prima oar`? Mi-ar fi pl`cut foarte

mult s` te v`d!– Nu. Pur [i simplu am jucat tenis [i m-am ag`]at \ntr-o

sârm` ghimpat` \n timp ce c`utam o minge!– Oh, te cred, spuse el cu o insolen]` v`dit`.– Ce vrei s` spui?– Nimic... Absolut nimic. |ncercam s`-mi amintesc

camera medicului \nconjurat` de sârm` ghimpat`... |ndup`-amiaza asta, \ntorcându-m` acas` dup` o plimbare


scurt` la Londra, am avut o viziune ciudat`. Pe culoarulpersonalului medical, am z`rit o frumuse]e de pereche depicioare care disp`reau sub un tricou gigant. Straniechestie, nu-i a[a? M` \ntreb dac` proprietara lor era sau nugoal` pe sub acel tricou. |n orice caz, era foarte apetisant`[i dac` vreodat` o s` ai nevoie de vreun articol de\mbr`c`minte asemn`tor, pot s` te servesc [i eu!

– |nc` un cuvânt [i am plecat! \l amenin]` ea. Cu ce drept\]i \nchipui c` [tii totul? Dac` tu crezi c` m-ai v`zut, pe minesau pe cineva care-mi seam`n`, pe un culoar, dup` opartid` de tenis [i deci \mbr`cat` \ntr-un [ort, nu te pot\mpiedica s` tragi concluziile cele mai ciudate. Dar \]i dauun sfat, domnule doctor King, dac` ]ii neap`rat s` r`mânemprieteni, p`streaz`-]i fantasmele pentru tine!

– Am glumit, f`cu el cu un aer ironic.Atunci când v`zu \ns` cum \l s`getau ochii ei verzi,

\n]elese totu[i c` mersese prea departe.– Ia s` vedem cine a mai venit, se interes` el ca s`

schimbe subiectul.Se uit` de jur-\mprejur [i reper` câ]iva prieteni c`rora le

f`cu semn c`-i v`zuse. Boris Pilotzcheck abia sosise [i-isaluta pe fo[tii lui colegi de promo]ie.

– Ah, n-am nici o [ans`. Dac` vreau s` devin [efulanestezi[tilor, va trebui s` plec de la Beatrice. Mi-ar pl`ceas` m` mut \ntr-o alt` sec]ie. Din p`cate, Boris are de gânds` mai r`mân` câ]iva ani \n mijlocul nostru.

– Vorbe[ti despre el ca despre un b`trân, \i repro[`Wendy. E abia \n floarea vârstei. |ntoarce-te, Rosalind, [i-i

106 JOYCE WADE

vei vedea pe cei mai seduc`tori trei b`rba]i din spital. |norice caz, nu le lipse[te nici [armul [i nici personalitatea!

– Eu sunt mai tân`r ca ei, sublinie anestezistul.– Nu sunt decât cu zece ani mai mari ca noi! Dac` a[ [ti

c` i-a[ putea pl`cea vreunuia din ei, n-a[ mai [ti ce s`inventez ca s` le atrag aten]ia!

D`du din umeri [i continu`:– E absurd ce-am spus. Nu mi-a pl`cut niciodat` s`-mi

pierd timpul cu b`rba]i \nsura]i.– To]i au neveste? o \ntreb` Rosalind cu un aer

indiferent.– De Slade [i Boris sunt sigur` c` da, dar dac` bunul lor

prieten este \nc` nec`s`torit, sunt convins` c` ascunde \ntr-op`dure \ndep`rtat` o creatur` de vis... Doar dac` nu este\ndr`gostit de trecutul lui.

– E un tip diabolic, coment` Alan King.Fu anun]at` prima pies`.Rosalind ascult` atent` muzica. Apoi doctorul interpret`

o Polonez` cu pasiune, cântând \n mod subtil despre iubire,speran]`, triste]e...

|n pauz`, câteva persoane ie[ir` din sal`. Wendy se duses` ia o cafea. Alan, sim]indu-se prost \n compania luiRosalind, se a[ez` al`turi de ni[te confra]i.

Rosalind sim]i c` cineva o bate pe um`r amical. |ntoarsecapul [i-l v`zu pe Peregrine Bradford, care i se adres` cu unaer serios:

– |mi pare r`u c` te deranjez, dar nu [tii unde a[ puteas-o g`sesc pe domni[oara Stephen? M` mir` c` n-am v`zut-oaici. Avem un copil la urgen]`. {i-a \nfipt un obiect \n nas.


– {tiu sigur c` a ie[it \n ora[. Prietenul ei trebuia s` vin`s` petreac` \mpreun` câteva zile la Londra. |n orice caz,sunt sigur` c` \n seara asta nu este de gard`. Dac` dori]i, a[putea s-o \nlocuiesc eu. Mai avem timp s` bem o cafea?

– Oh, da, nu este \nc` nimic sigur [i preg`tirile maidureaz`, dar vreau s` m` asigur c` echipa restrâns` este gatade ac]iune \n caz de nevoie. Alan te \nso]e[te la concert, l-amv`zut adineauri. De altfel, e suficient s`-l v`d pe unul din voica s`-mi dau seama c` cel`lalt nu e prea departe.

Chirurgul plec`, l`sând-o cu gura c`scat`.„Dar nu e adev`rat, \i venea s` strige. A \ncercat s` m`

s`rute, dar \mpotriva voin]ei mele! |n seara asta s-a a[ezatlâng` mine, dar a f`cut-o f`r` s` fie invitat. Pentru mine,individul `sta nu reprezint` absolut nimic!“ Din nefericire,era evident c` Peregrine Bradford observase jocul lui Alan [iinterpretase gre[it reac]ia aparent conciliant` a tinerei. Ar fifost de-ajuns ca anestezistul s`-i povesteasc` chirurgului c`o dusese \n ora[ ca s-o b`nuiasc` imediat de altceva decâtde ni[te simple rela]ii amicale.

– Ce voia [eful? o \ntreb` Wendy, \ntinzându-i un paharcu cafea aburind`.

– O posibil` interven]ie \n seara asta, \i explic` Rosalind.Nu e mare lucru, dar s-ar putea s` fie nevoie de anestezie.

– Oh! Cred c`-]i f`cea curte...– Spui numai prostii! Parc` mi-ai dat de \n]eles c` este

\nsurat, nu-i a[a?– Nu, nu eu.Wendy se uit` la prietena ei cu mai mult` aten]ie.

108 JOYCE WADE

– De fapt, regre]i c` nu-l cuno[ti mai bine. Individul\ncepe s` te intereseze...

– Sunt curioas`, asta e tot.– A fost logodit pe vremea când era student, dar ea a

murit [i de atunci nu prea are de-a face cu femeile!– Ce s-a \ntâmplat?– Mister! Moartea a fost fulger`toare [i se pare c` era

legat` de nata]ie. Poate c` s-a produs prin \necare!D`du din umeri.– Sau a suferit un atac de cord! \ncheie ea.Alan se a[ez` din nou lâng` ea [i Rosalind \l inform`

despre eventualitatea unei opera]ii.– Perfect, r`spunse el. Pân` atunci, te invit la „Vulturul“.

Barul este deschis pân` târziu. Am abonament la club.L`s`m la centralist` adresa [i num`rul la care putem fig`si]i. Dac` nu suntem suna]i, m`car nu ne vom pierdeseara \n zadar, spuse el sigur pe sine.

– |mi pare r`u... |n cazul \n care este nevoie de noi,trebuie s` intervenim imediat. Copilul poate fi urcat \nsec]ia noastr` dintr-un moment \ntr-altul.

Abia termin` de rostit ultimele cuvinte, c` PeregrineBradford \i f`cu semn de la u[`. P`r`sir` discret sala de concerte\n timp ce se stingeau primele m`suri dintr-o nocturn .̀

– O nocturn`! S` sper`m c` n-o s` st`m treji toat`noaptea! glumi Alan bine dispus.

– Apropo, despre ce este vorba?– Un copil de cinci ani. {i-a vârât ni[te mâ]i[ori de salcie

\n nas. E imposibil s` i le scoatem. Polenul \l face s`str`nute. Risc`m s`-i distrugem sinusurile, explic` Peregrine.


– Da. E mai bine s` le scoatem sub anestezie, imediat!aprob` Alan King.

Rosalind zâmbi. Ce bine ar fi dac` Alan ar fi mereu a[adr`gu], \[i spuse ea. Peregrine Bradford observ` mi[careaimperceptibil` a buzelor ei.

– Cât timp \]i trebuie, domni[oar`? o \ntreb` el.– Totul este preg`tit. Am \n permanen]` un c`rucior

preg`tit \n cazuri de urgen]`. |n lipsa dumneavoastr`,s`pt`mâna trecut` a fost de folos doctorului Murray.

– Perfect.– Anun] sec]ia de urgen]e... s` ne aduc` copilul, spuse

anestezistul.– |]i mul]umesc, domni[oar`, spuse el pe un ton profesional

care contrasta foarte mult cu rela]iile amicale pe care lestabilise cu doctorul Murray \n cursul unei s`pt`mâni delucru. M` duc s`-mi iau o bluz` steril` din birou, adùg` el.

Rosalind \l urm`. El deschise u[a [i asistenta z`ri cuuimire un pachet pe biroul chirurgilor.

– Este un cadou de Cr`ciun? spuse Alan King citindnumele de pe etichet`. E cineva care te iube[te, Perry?

– Asta m` \ntreb [i eu, mormì medicul pipìnd ambalajuldin plastic. Nu, cu siguran]`, nu e o dovad` de iubire.

Zâmbi strâmb spre Rosalind. Tân`ra se \nro[i.– Nu e nimic continu` el punând pachetul deoparte.Alan refuz` s`-[i pun` uniforma alb`.– Vederea costuma]iei noastre \l va inhiba [i mai mult. |l

adorm [i apoi \mi pun bluza, e bine a[a?Acest gest o impresion` pl`cut pe Rosalind.

110 JOYCE WADE

– E o idee excelent`, recunoscu Peregrine Bradforddând-o [i pe a lui jos. Dat fiind c` trebuie s`-l consult\nainte de opera]ie, r`mân [i eu a[a.

Rosalind Mason \i urm`ri cu privirea pe cei doi b`rba]i.Ei \nchiser` u[a s`lii de anestezie. Auzi ni[te hohote de râs.Probabil copilului nu-i era fric` de doi oameni atât desimpatici, \[i spuse ea.

Deodat`, u[a se deschise [i c`ruciorul fu \mpins \n salade opera]ii. Interven]ia fu rapid` [i eficient`.

– Parc` ar fi un \nger, spuse Alan v`zând chipul lini[tit alb`ie]elului, dar acas` e un adev`rat dr`cu[or. Are dejacâteva intern`ri la activ [i \n plus, mai [i \njur` ca un birjar!

– S` sper`m c` perspectiva de a se \ntoarce aici o s`-ldetermine s`-[i ia gândul de la alt` prostie!

Peregrine Bradford se uit` la copil cu un zâmbetindulgent.

– Mâine va putea juca rugby, dac` va dori!– Mai practici sportul `sta? \l \ntreb` Alan \n clipa \n care

Rosalind aducea cafeaua.– Bine\n]eles! Dar \n ultimul timp nu prea, m`rturisi el

sco]ându-[i bluza. Dar tu?– Nu. E prea violent pentru mine... Mai sunt amatori

la Beattie's? Va trebui s` asist la meciul viitor cu SaintMary.

Rosalind b`nui imediat c` Alan c`uta s`-l identifice \nfelul acesta pe proprietarul tricoului cu numele echipeispitalului. |ntr-adev`r, anestezistul arunc` o privire plin` desub\n]elesuri tinerei asistente.


– Sunt foarte puternici rubgi[tii `[tia, nu-i a[a Rosalind?– De ce m` \ntrebi? r`spunse ea.Alan r`m`sese singur cu ea, pentru c` chirurgul plecase,

cu cea[ca de cafea \n mân`. Ea \i \ntinse [i lui un pahar.– Bea-o cu el, \l sf`tui ea. Eu o s-o beau \n timp ce lucrez.– De ce s` nu r`mânem aici amândoi? Perry a plecat

special atât de discret, nu crezi?– E foarte distant, asta e tot. {i acum, am de lucru. A[

vrea s` termin \nainte de miezul nop]ii.Rosalind intr` \n sala de opera]ii ca s` cure]e [i s`

sterilizeze totul. Dup` aceea se a[ez` pe un taburet ca s`-[itermine cafeaua. St`tea cu picioarele unul peste altul [i seuita pe rând la pantofii cu tocuri \nalte [i la fusta cu care era\mbr`cat`. Era neobi[nuit s` arate a[a \n locul acela, \[ispuse ea.

|n clipa aceea, Peregrine Bradford intr` \n sala deopera]ii pentru a-[i lua ceasul pe care-l uitase pe etajer`.Jenat`, ea \[i \ndrept` picioarele [i se ridic` de pe scaun.

– |]i mul]umesc pentru ajutor, domni[oar`.O privea cu curiozitate [i Rosalind regret` c` nu purta \n

momentul acela uniforma clasic` de infirmier`. De altfel,chirurgul ar fi trebuit s-o certe zdrav`n pentru abaterea dela vestimenta]ia de lucru, chiar dac` tân`ra venise s`-l asiste\n mod benevol.

– ... [i c` mi-ai adus acest pachet, mai ad`ug` el, \ncetpentru ca Alan s` nu-l poat` auzi.

– Mai vre]i un pic de cafea? \i propuse ea v`zând c` \ntr-adev`r anestezistul \l urm`re[te cu privirea pe chirurg.

112 JOYCE WADE

– Nu, mul]umesc. Ai muncit destul \n seara asta,domni[oar`.

Alan King se apropie de ea.– Dac` vrei, pot s` te ajut s` pui materialele \n ordine, \i

propuse el.– Mai degrab` a[ prefera s`-i faci o vizit` lui Glyn Baker.

Sunt sigur` c` are nevoie de un tranchilizant [i tu [tii foartebine ce trebuie s` i se dea, spuse ea pe un ton t`ios.

Alan \i \ntoarse spatele f`r` s`-i mai dea nici o replic` [itrânti furios u[a blocului operator.

– Glyn va ie[i mâine?– Da. Nu-l mai re]ine nimic aici.– |i voi pune mâ]i[orii de salcie \ntr-o cutiu]`... O s` fie

mândru s`-i arate micilor lui prieteni. |n zilele noastre nu semai dau amigdalele copiilor s` le duc` acas`. Chiar [iconservate \n formol, ideea de a le p`stra mi se pare cambizar`!

Convins` fiind c` spusese numai prostii, tân`ra t`cu.Peregrine Bradford se \ndrepta spre sala de sterilizare.Totul era \n ordine [i str`lucea de cur`]enie.

– Mâine nu fac nici o opera]ie. Trebuie s` ]in dou`conferin]e. Una studen]ilor la medicin` [i a douainfirmierelor din anul doi de preg`tire. Apropo, pot s`\mprumut câteva instrumente de care Tony nu va aveanevoie?

Rosalind se \nro[i la fa]`. Primise \ntr-adev`r un ordin,dar acesta fusese formulat mult mai politicos decât primaoar` când fusese refuzat!


– Dac` veni]i \n biroul meu, voi putea consultaprogramul [i voi \ntocmi lista. Mi se pare c` sunt pu]ineopera]ii mâine. O infirmier` vi le va pune deoparte.

El d`du din cap. Probabil c` o considera o persoan`chi]ibu[ar`, dar \n seara aceea p`ruse mul]umit` decolaborarea lor. Se a[ez` pe scaun [i lu` o foaie de hârtie.Se uit` la el cu stiloul \n mân`. Tulburat` de intensitateaprivirii lui, \[i l`s` ochii \n jos. Atunci observ` lan]i[orul finpe care \l purta \n jurul gâtului. Era cu siguran]` oamulet`... o amintire drag` de la logodnica lui, de la cea pecare o iubise [i o pierduse. {i dac` \nc` o iubea? Rosalind\ndr`zni s`-l studieze pu]in pe [eful ei. Era frumos, dar sedovedea atât de indiferent [i de inabordabil \n afara orelorde program. „Le ironizam pe colegele mele care se\ndr`gosteau de [eful lor [i-l serveau cu devotament, \[ispuse ea, [i uite c` m-am l`sat cucerit` [i eu de farmecullui“... Aceast` constatare stârni \n mintea ei o mul]ime de\ntreb`ri. Cum se va mai putea concentra de acum \ncolo \npreajma unui om care avea un asemenea efect asupra ei? |ncondi]iile astea, n-ar fi fost mai bine s` cear` s` fie mutat` \nalt` parte? |n plus, atâta vreme cât se vor \nvârti \n acela[imediu, nu va mai putea iubi pe nimeni altcineva...

Dup` ce el \i dict` lista, Rosalind formul` câteva sugestiireferitoare la cursurile destinate colegelor ei. Ea le repro[aunor medici c` acordau prea mult` aten]ie detaliilor, \ndauna elementelor esen]iale.

– Cu alte cuvinte, ]i se pare c` ne form`m gre[itpersonalul? \i r`spunse el cu o sclipire ciudat` \n privire.

114 JOYCE WADE

– Nu v-am audiat niciodat` conferin]ele, domnuledoctor, a[a c` mi-e greu s` exprim o anumit` p`rere!

– Va trebui s` asi[ti la una din ele \ntr-una din zileleurm`toare. Vino \n biroul meu s` discut`m problema.

– Aduce]i-v` noti]ele aici...– Da, de ce nu? Camera asta este aproape la fel de

confortabil` [i intim` ca...La aceste vorbe, inima tinerei se umplu de furie [i

disperare. Era convins` c` f`cea aluzie la Alan, care\ncercase s-o s`rute. Ca s`-[i ascund` tremurul buzelor, l`s`capul \n jos. Atunci, mâna chirurgului se a[ez` u[or pestea ei.

– Nu te sup`ra, când am spus asta nu m-am gândit laKing, ci la um`rul t`u. Pot s`-l examinez, domni[oar`? spuseel pe un ton profesional.

– Bine\n]eles, dac` dumneavoastr` considera]i c` estenecesar.

Infirmiera se \ntoarse cu spatele [i \[i ridic` bluza pentrua putea fi v`zut` rana. Ea sim]i degetele pricepute alechirurgului palpându-i r`nile una dup` alta [i se \nfior` depl`cere.

– |mi pare r`u c` \]i provoc durere.– Nu face nimic, r`spunse ea cu ochii \nchi[i.„Oh, d` Doamne, s` nu-mi pierd controlul la contactul

cu mâinile astea care simt c` pur [i simplu \mi ardpielea!“

Deodat`, el l`s` \n jos c`ma[a tinerei [i i se adres` cu ovoce cald` [i emo]ionat`.


116 JOYCE WADE

– Totul este \n regul`. |n dou` zile rana se va vindeca.Se ridic` \n picioare [i \[i trase poalele c`m`[ii pe care [i

le vâr\ cu chinuri mari \n fust`. Sim]i c` \n spatele ei sepetrece ceva. Doctorul Bradford o s`rutase u[or pe gât,constat` ea. Apoi o r`suci [i o strânse tare la pieptul lui.Atunci când el o s`rut` cu patim`, z`ri \n ochii lui o triste]eimens`.

O \ndep`rt` brusc de el.– S` nu mai apari niciodat` \n sala de opera]ii f`r` bluz`,

e o \nc`lcare a regulamentului!Dup` plecarea gr`bit` a chirurgului, tân`ra rememor`

scena petrecut` cu pu]in timp mai \nainte. Nu sim]ise oareun obiect dur la contactul cu pieptul lui? Nu cumvaPeregrine purta [i el un medalion ca amintire a unei iubirinefericite? Ce privire disperat` avea atunci când o luase \nbra]e! De fapt, \[i spuse ea deodat`, ar fi tratat la fel pe oricealt` femeie, cu condi]ia s` fie suficient de feminin` ca s`-itrezeasc` dorin]a...

Capitolul 7

Dup` o s`pt`mân` de opera]ii obi[nuite, ritmul n`ucitorera reluat cu trei interven]ii foarte grele efectuate dedoctorul Bradford. Rosalind se relax` \ntinzându-[im`dularele. Era obositor s` lucrezi \n umbra altuia [i maiales s` anticipeze nevoile chirurgului. |n dup`-amiaza astaopera numai la lumina unei l`mpi Clark frontale [i la cea amicroscopului chirurgical.

Tân`ra constat` cu u[urare c` Peregrine Bradford seconcentra asupra muncii lui, aruncându-i doar din când \ncând asistentei câte o privire ironic`, aspr` sau glumea]`.„|mi place grozav s` lucrez sub comanda lui, chiar dac` lasfâr[itul zilei sunt la cap`tul puterilor. De altfel, atâta vremecât rela]iile dintre noi sunt bune, nu-mi pas` dac` muncescpân` la epuizare...“ \[i spuse ea.

– E[ti gata, domni[oar`?Rosalind d`du din cap [i se \ntoarse. Sim]ea privirea lui

cercet`toare [i de aceea devenise foarte con[tient` deapropierea b`rbatului.

El arunc` pe podea bluza murdar` [i o tân`r` asistent` olu` de jos. Când se \ntoarse, Rosalind v`zu c` [eful ei eranumai \n tricou. Purta [i acum un l`n]i[or la gât, observ` ea.|n general, chirurgii se plângeau mereu c` le este prea cald[i de aceea rareori aveau pe ei altceva \n afara uniformei lorverzi. Infirmierele erau deci obi[nuite s`-i vad` pe ace[tidomni goi pân` la brâu [i priveli[tea oferit` de vederea unuipântec rotund, alb sau bombat nu le mai stârnea zâmbetul.|n schimb, erau \ncântate atunci când Peregrine Bradfordsau Slade Forsythe se schimbau \n prezen]a lor.

Ultimul pacient programat \n acea zi, un copil caresuferise de mastoidit`, intr` \n sala de opera]ii. Rosalindridic` imediat privirea spre student. Oare ast`zi va suportainterven]ia? Când \l v`zu c` zâmbe[te, \n]elese c` de acum\ncolo va reu[i s`-[i controleze toate reac]iile \n timpulopera]iilor.

– Cine lipse[te de Pa[te? \ntreb` Alan King când \n sal`nu mai r`m`sese nimeni. Ai programat cumva opera]ii peband` rulant` \n perioada asta, Perry?

– Nu... nu fac nici o fenestra]ie \nainte de sosirea echipeiolandeze luna viitoare. Voi face o opera]ie aici [i una \nclinica privat`. Am auzit c`-l \nlocuie[ti pe Boris

– Da. Nu m` mi[c de aici. Dar tu, domni[oar`? seinteres` el uitându-se spre Rosalind.

Tân`ra se \ncord`. |i pusese aceea[i \ntrebare [i la\nceputul programului. |i r`spunsese c`-[i p`stra zilelelibere pentru a face o c`l`torie \n Grecia peste câteva luni.

A[a cum ]i-am spus [i mai devreme, n-am de gând s`-miiau vacan]` deocamdat`! {i \n afar` de asta, am ni[te

118 JOYCE WADE

prieteni la Londra. Ad`ugase acele ultime cuvinte pentrua-i da de \n]eles lui Peregrine Bradford [i celorlal]i c` nu eranimic \ntre ei.

– Domni[oara Fletcher crede c` va pleca. Noteaz` asta \ntabelul cu prezen]a personalului pe care \l completezi la zi,spuse ea ironic, pentru a risipi orice dubii.

– Ce se poate \ntâmpla \n cazul \n care infec]ia nu estestopat` la timp sau bolnavul nu reac]ioneaz` la tratamentulcu antibiotice? \ntreb` o infirmier` stagiar`, avid` decuno[tin]e.

Peregrine Bradford o privi drept \n ochi cu un aersup`rat.

– O encefalit`, o meningit`... moartea, dac` infec]iaajunge la creier. Dar a[a ceva nu se mai poate \ntâmpladac` \i punem diagnosticul la timp [i-i administr`mantibiotice.

Zâmbi cu triste]e.– M` rog, cu mici excep]ii, \ncheie el.– Vre]i cafea? propuse Rosalind cu o voce ml`dioas`,

zâmbindu-le celor doi b`rba]i.– Ai [i ceva de ron]`it? Am ni[te vizite de f`cut \nainte de

cin` [i sunt mort de foame, spuse Peregrine Bradford, dinnou vesel.

Asistenta era pur [i simplu subjugat` de farmecul aceluib`rbat.

– E posibil, dat fiind c` programul este destul de lung!Peste pu]in timp, \i aduse chirurgului o farfurie cu

biscui]i [i câteva sandvi[uri pe care le comandase labuc`t`ria spitalului.


– Vrei [i tu? \i propuse el servindu-se.– Mai târziu. Mai \ntâi trebuie s` verific materialele.El aprob` cu un semn din cap [i tân`ra se \ntoarse la

treaba ei. Colegele ei se duseser` la mas`. Blocul operatorera cufundat \ntr-o lini[te total`. Pentru a doua zi nu eraprogramat` nici o opera]ie, cu excep]ia urgen]elor. De[irisca s` se plictiseasc` \ngrozitor, Rosalind era gata s` steade gard` \mpreun` cu domni[oara Stephen de Pa[te.

„Altfel, unde a[ putea s` m` duc?“ se \ntreb` e. Eadev`rat c` ar fi de-ajuns s` dea un telefon [i prietenii eiar primi-o cu bra]ele deschise. Dar era ceva care o re]inea,ca [i cum via]a ei nu se putea desf`[ura decât \ntre zidurilespitalului Beattie's, al`turi de un chirurg plin de toanecare era convins c` gândea despre ea c` este camprostu]`, mânat` de idealuri \nalte. {i totu[i, ast`zi fuseseadorabil... |n plus, f`ceau o echip` excelent` \n planprofesional!

Colegele ei se \ntoarser` \n sec]ie [i Rosalind telefon` lasec]ia de pediatrie.

– Domni[oara Fletcher la telefon.– Sunt eu, Rosalind. Vacan]` pl`cut`! A[ fi vrut s` te sun

mai devreme, dar am avut de lucru pân` peste cap!– Mi-ai spus odat` c`-mi po]i da unul din costumele tale

de baie. Po]i s` mi-l \mprumu]i acum?– Sunt pe pat. Alege-]i unul din ele. Cred c` vei avea

parte de o c`l`torie pe cinste! S` fii cuminte!– Sper s` nu fiu, r`spunse Wendy \nainte s` \nchid`.Rosalind mai zâmbea \nc` atunci când \l z`ri pe

Peregrine Bradford stând \n pragul u[ii.

120 JOYCE WADE

– N-ai venit nici m`car s`-]i bei cafeaua, \i repro[` el.– Am fost prea ocupat`. A]i luat masa de sear`?– Nu \nc`, dar o s` m` duc la cantin`...Ea sim]i atunci privirea intens` a chirurgului.– Am vorbit adineauri la pediatrie. Probabil c` ei vor

\nchide sec]ia de Pa[te, \n absen]a domni[oarei Fletcher.– Unde se duce?– Este membr` a unei asocia]ii de amatori de ruine

romane, \i explic` ea tulburat` de prezen]a lui. Studiaz`istoria, f`r` s` fac` s`p`turi arheologice.

– Mi se pare pasionant!– Mai fac [i excursii. Anul trecut au fost la Bath. Au

organizat o sear` roman` autentic`, de la costume, pân` lamâncare. Fusese programat` [i o baie \n apa termal`, dar atrebuit s` se mul]umeasc` \n cele din urm` cu piscinaora[ului din cauza unui microb care poluase apa.

– Am auzit vorbindu-se despre asta, spuse el cu un aer\ntunecat. De data asta unde se duce?

– |ntr-o mic` sta]iune termal` descoperit` recent. Nupoate fi vizitat` decât cu autoriza]ie [i termele se deschidspecial pentru ei! Trebuie s` fie foarte amuzant s`-i vezi pevizitatori \mbr`ca]i \n toge \notând \n apa cald` a izvorului,ca \n timpurile str`vechi.

– Unde anume se g`se[te?– E o sta]iune termal` \nchinat` zei]ei Minerva.– N-au voie s`-i lase pe oameni s` se scalde acolo! A avut

loc vreun control al comisiei de igien`?Speriat`, tân`ra se \ndep`rt` de el. Tr`s`turile acestuia

erau schimonosite de furie [i triste]e.


– B`nuiesc... c` da, zise ea bâlbâindu-se.– B`nuie[ti... doar b`nuie[ti? Unde se afl` sta]iunea asta,

focarul `sta de infec]ie? o \ntreb` el strângând-o de bra].– Nu cunosc adresa, dar sunt sigur` c` autorit`]ile vor

supraveghea calitatea apei... mai ales dup` cele petrecuteanul trecut la Bath!

Peregrine \i d`du drumul la mân`.– Ai dreptate. Promite-mi c` n-o s` te duci niciodat`

\ntr-un asemenea loc!– A[ vrea s` v` promit, dar trebuie s` recunoa[te]i c`

acest lucru nu m` prive[te decât pe mine, domnule doctor.– Scuz`-m`.„Ce l-o fi apucat?“ se mir` ea \n timp ce-l privea cum se

\ndep`rteaz`.Rosalind mânc` f`r` s` aib` poft` de mâncare, apoi trecu

din nou pe la blocul operator ca s`-[i fac` ordine \n birou.Când \[i termin` treaba, observ` c` era lumin` la biroul degard`. Dorind s` lase totul impecabil, Rosalind urc` scaracare ducea la biroul cu geamuri. Adun` ni[te caiete [i un pixuitate de studen]i, apoi stinse lumina, când i se p`ru c`aude un zgomot \n blocul operator. Stând \n \ntuneric,putea s` vad` f`r` s` fie v`zut`. |l recunoscu pe Alan Kingcare se apropie de biroul ei, deschise u[a f`r` s` bat` mai\nainte [i intr`. Când \l v`zu ie[ind cu o figur` dezam`git`,tân`ra zâmbi.

– Stau [i m` \ntreb ce-o fi vrut de la mine, se trezi easpunând cu voce tare intrând din nou \n blocul operator.

– Nu vrei s` afli?Tân`ra se opri, re]inându-[i un strig`t.

122 JOYCE WADE

– |mi pare r`u. Ar fi trebuit s` vin mai devreme. Probabilte-ai fi ascuns [i de mine, observ` Peregrine Bradfordamuzat.

– Nu m` ascund niciodat`! ripost` ea cu demnitate.Urcasem \n camera de gard` atunci când l-am v`zut pedoctorul King. Pân` s` cobor, deja disp`ruse!

– Ai sosit totu[i prea târziu pentru a afla ce dorea,obiect` el constatând cu \ngrijorare c` Rosalind \l evita peAlan King.

– Pot s`-i telefonez...– |nainte de asta, am un mesaj pentru tine.– Sper c` nu este vorba despre o urgen]`. Am avut

destule pe ziua de ast`zi! Oh, \nseamn` c` venise s`-miaduc` vestea asta...

– Nu, dup` p`rerea mea, voia s` [tie dac` e[ti liber`.– Ce vre]i s` spune]i, domnule doctor?– Anna [i Slade Forsythe mi-a trasat sarcina s` te anun].

|n seara asta dau o petrecere improvizat`. Locuiesc \napropiere, a[a c` putem l`sa adresa [i num`rul de telefon laspital.

– Noi? [opti ea tulburat`.– Nu pot l`sa o tân`r` s` ias` singur` noaptea. E prea

aproape ca s` mai chem`m un taxi, zâmbi el. {i apoi, uneorie bine s` recompensezi oboseala istovindu-te \ntr-un altmod! Eu sunt extenuat, tu de asemenea, [i to]i invita]ii vorfi la fel, dar o schimbare ne va prinde bine. De altfel, omeri]i din plin. |n orice caz, \]i mul]umesc pentrucolaborare. Te a[tept \ntr-o jum`tate de or` \n holulc`minului infirmierelor, de acord?


Individul disp`ru \nainte ca ea s` mai apuce s`-i dea unr`spuns sau s` refuze invita]ia sub un pretext oarecare. Defapt, voia \ntr-adev`r s` se duc` la petrecere.

Dup` ce f`cu du[, tân`ra se hot`r\ s` se \mbrace cu oc`ma[` din satin gri deschis care \mpreun` cu pantalonii dem`tase neagr` creau un efect foarte reu[it. Se \nc`l]` cu opereche de sandale negre cu tocul \nalt care \i scoteau \neviden]` fine]ea picioarelor. |[i perie foarte bine p`rul [i semachie u[or. |n definitiv, era vorba despre o simpl`petrecere \ntre colegii din spital.

– E[ti punctual`, observ` Pelegrine privind-o admirativ.Ah, ai adus ni[te dulciuri! Bun` idee! Probabil c` Anna n-aavut timp s` g`teasc` pentru atâta lume! Eu am luat ni[tevin care mi-a r`mas de la un chef organizat \nainte de apleca de la ultimul meu loc de munc`.

Rosalind observ` c` avea \n mân` un pachet careprovenea de la un magazin West End.

– B`nuiesc c` [tia]i de petrecere, spuse ea.– Deloc. S-au hot`rât \n ultimul moment, dar spre

norocul meu, am acas` un mic congelator. S` sper`m c`totul va fi dezghe]at când vom ajunge. Sau \]i plac pateurile\nghe]ate?

Tân`ra se relax`. Peregrine Bradford era acum totaldiferit de omul care-i vorbise pe un ton aspru cu câtvatimp \n urm`. |n aceste condi]ii seara se anun]a foarteagreabil`.

– Cine mai vine? \ntreb` Rosalind curioas`. O cunoscdestul de pu]in pe Anna, care mi l-a prezentat pe so]ul ei,dar \n afar` de ei n-am mai cunoscut pe nimeni.

124 JOYCE WADE

Chirurgul \i pomeni de câ]iva medici pe care \i \ntâlnisesau \i v`zuse prin spital. Nu men]ion` numele lui Allan King[i asistenta spera s` nu-i vad` mutra \n seara aceea.

– {i Tony Murray?– El este rareori v`zut la genul `sta de petreceri. Prefer`

distrac]iile mai... familiale.F`cu o pauz` [i apoi continu`:– V`d c` i-ai spus Tony... atunci n-ai vrea s`-mi spui [i

mie pe numele mic, m`car \n ocazii ca cea din seara asta?Tulburat`, ridic` ochii spre el [i se \nro[i.– Din moment ce King beneficiaz` de acela[i tratament,

nu m` po]i refuza!– Desigur, dac` insista]i. Cu ceilal]i, totul a venit de la

sine, probabil din cauz` c` suntem din aceea[i genera]ie...– Cu alte cuvinte, eu sunt prea b`trân, spuse el cu un

zâmbet strâmb.– Oh, nu, nu m` gândeam deloc la vârst`... de altfel, ar

trebui s` [tii c` jum`tate din personalul spitalului consider`c` e[ti b`rbatul cel mai seduc`tor de la Beattie's.

– {i cealalt` jum`tate.... Rosalind? \ntreb` el cioc`nind \nu[a din stejar masiv. M` \ntreb tu din ce categorie faciparte... Bun` seara, Anna, sper c` n-am \ntârziat.

Rosalind o urm` pe st`pâna casei \n \nc`perea \n care seg`sea vestiarul. Anna zâmbi când primi biscui]ii, pateurile [ivinul.

– N-am g`sit nimic mai original, se plânse Rosalind.– E perfect. Avem mâncare pentru un batalion \ntreg! Ai

o c`ma[` superb`... cred c` a costat o avere.|[i trecu mâna peste materialul sclipitor.


– Ai grij` s` nu te a[ezi lâng` Alan, \mbr`cat` \n haineleastea N-o s`-[i poat` ]in` mâinile acas`.

– Oh... nu este aici?– Poate va ap`rea mai târziu! Mi-a spus c` are o \ntâlnire.– Cu atât mai bine. Poate va veni \nso]it de cineva.– Nu fi prea sigur` de asta. De când ai venit tu la

Beatrice, nu-[i prea ascunde inten]iile. Se pare c` n-arenun]at la ideea de a te cuceri.

– Se \n[al`. Credeam c` l-am f`cut s` \n]eleag` acestlucru.

– |mi pare bine. P`cat c` nu e [i Wendy aici. Apropo,unde e? N-am avut timp s`pt`mâna asta s` stau de vorb` cuea. {tiu doar c` a plecat.

– Petrece un weekend cultural! Viziteaz` ni[te termeromane unde are de gând s` fac` baie. Trebuie s` fie foarteamuzant.

|n clipa aceea, figura colegei ei se \ntunec`.– Ce este? Ce r`u face dac` se duce acolo?– Perry [tie?– Da, i-am povestit totul [i a avut o reac]ie ciudat`.

Spune-mi, Anna, care este problema?– Uite ce este... o s`-]i explic mai târziu, dar nu-i mai

spune nimic lui Perry. Scuz`-m`... a sunat cineva... Intr`! Tevoi prezenta imediat, \n cazul \n care n-o va face Perry!

Rosalind intr` cu fruntea sus \n \nc`pere. Slade \i oferiun pahar de vin alb [i f`cu prezentarea invita]ilor. Apoitân`ra lu` loc pe o canapea uria[` din catifea ro[ie. Ridic`privirea [i-l v`zu pe Perry. De data asta \l privea nu caasistent`, ci ca femeie, sim]i ea. Inima \ncepu s`-i bat`

126 JOYCE WADE

puternic \n piept. Nu venise s` se amuze, s` se relaxeze?Atunci, de ce s` nu profite de ocazie [i s` se poarte naturalcu toat` lumea?

– E loc pentru dou` persoane dac` vrei s` stai, \i spusedoctorului Bradford.

– Pari... \ncepu el s` spun`.– De ce oare chirurgii le acapareaz` pe cele mai

frumoase infirmiere? spuse Charles Bing, un medic a[ezat \ndreapta ei.

– E nevoie de multe calit`]i ca s` fii o bun` infirmier` dechirurgie, mai ales când sunt [i pl`cute la vedere...

Rosalind izbucni \n râs.– A[a este, spuse Peregrine, mi se pare c` gazda noastr`

arat` superb \n seara asta.– |n schimb, infirmierele prefer` medicii generali[ti, care

sunt mult mai simpatici, \i spuse Rosalind.– Acum veni]i la mas`, cred c` sunte]i mor]i de foame! |n

caz contrar, a]i fi apreciat complimentul!– Nu prea era original, observ` ea ridicându-se cu

greutate de pe pernele fotoliului.Se dezechilibr` pu]in [i cavalerul ei o prinse de talie ca

s-o sus]in`. Prin materialul sub]ire al bluzei, ea sim]i c`lduraemanat` de trupul lui Perry. O lu` \nainte [i o conduse sprebuc`t`rie, unde se g`sea etalat` mâncarea sub form` debufet suedez. Se instalar` apoi pe treptele sc`rii de laprimul etaj. Vestibulul se umpluse de infirmiere, studen]i,medici din spital, aproape to]i \mbr`ca]i \n blugi. Anna seapropie de ei \ngrijorat`, dar Peregrine o asigur` c`petrecerea era extrem de reu[it`. Ea plec`, radiind de


fericire. Dup` ce termin` de mâncat, chirurgul duse \napoifarfuriile [i se \napoie cu o tav` \nc`rcat` cu pr`jituri [i cafeaaburind`.

– Doar n-ai de gând s` m`nânci toate astea?– Nu chiar toate. Am constatat cu bucurie c` [tii s`

apreciezi buc`t`ria gustoas`. Nu-mi plac femeile care doarciugulesc de ici-colo [i irosesc bun`tate de mâncare.

– Al doilea compliment \ntr-o singur` sear`... sau doarunul [i jum`tate?

– M`nânc` [i nu te mai obr`znici!– Cine te aude, ar zice c` e[ti director de [coal`, spuse

ea regretându-[i imediat cuvintele care aminteau dediferen]a de vârst` dintre ei.Din fericire, el nu b`g` deseam`.

– {tii cumva când trebuie s` se \ntoarc` Wendy?– Wendy? repet` tân`ra, nedumerit`.– A[ vrea s` vorbesc cu ea imediat ce se \ntoarce.– A plecat pentru patru zile, din care dou` va sta la

p`rin]ii ei. Nu [tiu nimic mai mult. Ce s-a \ntâmplat, Perry?\ndr`zni ea s` \ntrebe, deoarece se sim]ea bine cu el \natmosfera aceea pl`cut`.

– Nimic, dar trecutul nu se poate uita.„Trecutul... umbra \ntunecat` pe care o va p`stra pentru

totdeauna ascuns` \n el \nsu[i“, dac` vor ajunge s` secunoasc` mai bine, se lament` ea.

– Ce ]i s-a \ntâmplat?Oare nu avea nevoie de ajutor chiar \n momentul acela?

Puse mâna pe bra]ul lui [i ridic` ochii spre el. Mâneca larg`a bluzei ei atingea \ncheietura goal` a lui Peregrine.

128 JOYCE WADE

– Am pierdut o prieten` foarte drag` mie pentru c` af`cut baie \ntr-o ap` poluat`...

– Oh! Da, e \ngrozitor!El \i mângâie satinul m`t`sos al bluzei.– Atunci când mi-ai vorbit despre planurile lui Wendy,

mi-am amintit pe loc de acel accident [i ]in prea mult laoameni pentru a-i l`sa s`-[i ri[te via]a f`r` s` mi[c un deget.

Rosalind fu cople[it` de o mare triste]e. E adev`rat c`moartea acelei tinere fusese cumplit`, dar Peregrine p`reas` fie [i acum \ndr`gostit de ea. Niciodat` nu va iubi pealtcineva, \[i spuse ea.

– {i p`strezi o amulet` ca dovad` a iubirii tale pentru ea,spuse ea aproape \n [oapt`.

– Da, spuse el cu o expresie ciudat` \n ochi. |ntr-adev`r,port medalionul femeii pe care o iubesc. Nu am nimicaltceva de la ea [i o feresc cu str`[nicie de privirileindiscrete.

– Din cauza asta ai operat cu un tricou sub bluz`?– Ce sim] de observa]ie ai, domni[oar`, o ironiz` el.{i tensiunea dintre ei se risipi. Anna sparse bisericu]ele

formate, pentru ca oamenii s` se cunoasc` \ntre ei. Dup`dou` ore, Rosalind se trezi din nou \n fa]a lui Peregrine. Eap`rea fericit` [i nep`s`toare, dar masca aceea ascundea oadânc` triste]e. Perry \i m`rturisise c` r`mânea fidel iubiriilui din tinere]e. „Femeia pe care o iubesc“, spusese el.

Pe la miezul nop]ii, ap`ru [i Alan King. Se uit` de jur-\mprejur, o reper` pe Rosalind [i \[i f`cu loc pân` ajunsela ea. Tân`ra asculta pove[tile pesc`re[ti ale lui CharlesBing.


– Bun` seara... E[ti superb`... Parc` ai veni de pe o alt`planet` cu bluza asta gri-argintie... Nu-mi pare rù c` amtrecut pe aici!

De[i \l \ntâmpinase cu destul` r`ceal`, el se a[ez` lângàsistent` [i \ncepu s` soarb` \n tihn` din paharul de whisky.

Rosalind ar fi vrut s`-i dea lui Alan replica pe care omerita, dar \mprejur`rile nu erau favorabile unui duelverbal. Se mul]umi doar s` aprobe vorbele lui Charles Bing,jucându-se \n acela[i timp cu lan]ul de la medalion.

– Scoate-l, dac` te deranjeaz`, \i suger` Alan.Ea scoase amuleta deasupra gulerului [i Alan o privi cu

aten]ie sporit`.– Semnul Yin [i Yang? observ` el cu un aer mirat.– E foarte r`spândit, \ntr-adev`r.– {i plin de semnifica]ii. Unde oare am v`zut unul

asem`n`tor?P`ru s` se gândeasc` profund.– {tiu... [tiu unde am z`rit-o pe sora sau poate pe fratele lui.– La talcioc? Cu ocazia uneia din c`l`toriile tale? \l ironiz` ea.De team` s` nu-l piard`, \l vâr\ din nou \n deschiz`tura

bluzei.– Nu. Cel`lalt era din lemn de abanos [i argint, un b`rbat

[i o femeie, Yin [i Yang. Era \n sala de opera]ii.Sim]i c` cineva \i atinge bra]ul.– Dac` vrei, te conduc acas`, Rosalind, zâmbi Peregrin

privind-o drept \n ochi. Hai s` ne lu`m r`ms-bun de lagazde [i s` ne lu`m pardesiele, mai adùg` el.

Tân`ra \ngân` câteva vorbe de desp`r]ire celor doiinterlocutori ai ei [i se ridic` din fotoliu. Uluit, Alan King ourm`ri cu privirea, ca [i cum ar fi v`zut o stafie.

130 JOYCE WADE

Capitolul 8

– Pot s` m` duc s`-mi iau o cafea? \ntreb` domni[oaraStephen.

– Sigur` c` da. Duce]i-v` amândou`. Eu prefer s-obeau pe-a mea aici, \n timp ce lucrez. Trebuie s` verificmedicamentele [i nu vreau s` m` opresc \n toiul trebii.Duce]i-v` [i aduce]i-mi [i mie ziarul de duminic`, v`rog.

Tân`ra r`mase pe gânduri câteva clipe.– Prietenul t`u mai este la Londra?– Da, domni[oar`. Pleac` mar]i. Voia s` merg cu el la

parada din Regent Park, dar nu se poate!– De ce nu? Ai o mul]ime de ore de recuperare. Dac`

apare o urgen]`, n-o s` fie cazul decât de o interven]iescurt` sau care nu merit` o preg`tire special`. DoctorulMurray este \n spital. N-am decât s`-l sun. Pot s` r`mân euaici \n dup`-amiaza asta. Telefoneaz`-i logodnicului t`u [ispune-i s` vin` s` te ia \ntr-o or`!

– Oh, mul]umesc, domni[oar`! M` \ntorc pe la ora [ase.– N-are rost s` te gr`be[ti, n-am nici un fel de plan. S` fii

aici la [ase [i jum`tate. A[a \mi convine perfect.O privi u[or invidioas` pe colega ei cum se \ndep`rteaz`.

Rosalind \l cunoscuse pe prietenul fetei [i nu putea spunec`-i pl`cuse prea mult, dar era geloas` pe fericirea lorcomun`.

Puse apa la fiert [i-[i preg`ti cafeaua.Deodat`, u[a batant` se deschise. Tân`ra se \nro[i la fa]`.– Miroase a cafea proasp`t` [i bun` \nc` de la parter!

spuse Peregrine Bradford.– Nu prea cred, abia am f`cut-o. Pot s`-]i ofer [i ]ie o

cea[c`, dac` vrei!– Ce zi frumoas`! Mul]umesc, o s` stau acolo, spuse el

a[ezându-se pe marginea unicei ferestre a bloculuioperator.

– Fii atent! N-a[ vrea s` apar pe prima pagin` a ziarelor:„Asistenta scoase un strig`t de groaz` atunci când chirurgulse pr`v`li \n gol. S` fie vorba despre un accident sau despreo crim`?“

– {i asta ar fi un lucru important pentru tine? o \ntreb`el cu ochii fixa]i asupra p`rului blond al tinerei.

– Cum s` nu!? Nim`nui nu-i place s` ajung` pe primapagin` a tuturor ziarelor!

|i \ntinse o cea[c` de cafea cu un aer calm. „Am \nceputs` m` pricep la disimularea adev`ratelor mele sentimente“\[i spuse ea.

– Ai dreptate... n-ar fi drept s` fie tulburat` o via]` atât delini[tit` ca a ta!

132 JOYCE WADE

– Sper c` n-o s-o faci chiar tu, spuse oferindu-i cutia cubiscui]i.

– E[ti mereu atât de relaxat`, Rosalind? E[ti \ntr-adev`rinfirmiera ideal`, eficient`, mereu preg`tit` \n caz deurgen]e [i pl`cut` \n cadrul echipei.

– V` mul]umesc, domnule.– Nu mai fi ironic`! {tiu foarte bine când m` ironizezi cu

adev`rat, dar numai atunci când n-ai masca pe gur`.Tân`ra \ncerca s`-[i st`pâneasc` râsul. De fapt, era

bucuroas` c` venise s-o viziteze [i nu-[i mai putu ascundemult timp zâmbetul. Chirurgul se scotoci \n buzunarulbluzei lui albe [i scoase un pieptene dr`gu] din baga.

– Este al meu? Unde l-ai g`sit?– Anna m-a rugat s` ]i-l dau. Credea c` este al t`u. M-a

rugat ca nu cumva s` uit [i mi-a spus c` o s` te v`d cusiguran]` \n diminea]a asta. A[a c` am venit.

– Mul]umesc.... E[ti \n trecere? se interes` ea, pu]indezam`git`.

– Nu, mai am de luat [i ni[te lucruri [i s` m` interesez de\ntoarcerea lui Wendy.

– Perry! Sunt sigur` c` se simte bine. |]i \n]eleg\ngrijorarea, dar nu exist` decât o [ans` la o mie ca ea s` iamicrobul acela.

– De fapt, sunt foarte \nc`p`]ânat! Ce faci azi? Te duci laparad` cu p`l`ria de Pa[te pe cap?

– Nu port niciodat` a[a ceva... Am prea mult p`r.– Nu prea mult. Am fost \ncântat c` ]i-ai pierdut

pieptenul asear`. |mi placi mai mult cu p`rul \n vânt!Rosalind l`s` capul \n jos.


– Mi-a fost imposibil s`-l st`pânesc azi-diminea]`.Trebuia s`-l strâng \ns` cu orice pre], cel pu]in \n timpulprogramului!

– {i pentru tenis?B`nuind c` este vorba despre o aluzie perfid` \n

\ntrebarea lui, ea ridic` ochii [i v`zu c` doctorul zâmbe[te.– Da, [i pentru tenis, dar data viitoare o s` las balt`

mingile r`t`cite!– Sper c` nu din cauza mea. Am fost \ncântat de vizita pe

care mi-ai f`cut-o. Ce-]i mai face spatele?F`cu un pas spre ea, dar Rosalind se d`du \napoi.– S-a cicatrizat complet, mul]umesc. N-are rost s` mai

urmez tratamentul.„Dac` \n]eleg eu bine, \ncearc` s` flirteze cu mine, \[i

spuse Rosalind. {i \n timpul `sta, nu se gânde[te decât laiubirea vie]ii lui, care a disp`rut \n mod tragic“. Nu comparaoare toate femeile cu cea pe care o iubea atât de mult? |i maiturn` \nc` o cea[c` de cafea [i \n acest timp observ` c` era\mbr`cat foarte lejer.

Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, el \i explic`:– M` duc s` iau masa de prânz la ni[te prieteni, dar

disear` m` \ntorc. O s` dorm aici ca s` fiu preg`tit pentruorice eventualitate.

– Nu e programat` nici o opera]ie [i Tony este de gard`.Po]i s` te duci acas`!

– Acas`? A, da, fire[te. A[ putea s` m` duc [i acum, darcei de acolo se pot lipsi foarte bine de prezen]a mea!

Peregrine Bradford se \ncrunt`:

134 JOYCE WADE

– Voi fi aici pentru ca lucrurile s` mearg` bine. Mi-ai faceun mare serviciu dac` ai accepta s` iei masa cu mine la„Vulturul“. |n felul acesta, nu risc s` mor de plictiseal`.

– Dac` vrei n-am nimic \mpotriv`, \i r`spunse ea.Spre deosebire de cea din seara anterioar`, invita]ia de

acum era f`cut` de el \nsu[i.Cine putea s`-i reziste? Pe cine avea acas` la el, \n cazul

\n care avea a[a ceva? P`rin]i, vreo amant`, o duzin` depisici [i de câini p`zite de vreun servitor b`trân?

Era cufundat` \nc` \n gânduri când intr` ajutoarea deinfirmier` \nso]it` de Alan King. Rosalind \i ceru imediatcolegei ei s` fac` inventarul materialelor care abia sosiser`de la furnizor.

– Chiar trebuie s` fac` asta \n acest moment? o \ntreb`Alan \n [oapt`. Speram s` putem sta [i noi un pic lini[ti]i devorb`.

– |mi pare r`u. Nu se poate altfel.|l privi cu un aer nevinovat, dar cu un u[or zâmbet ironic

pe buze.– Nu ne \mpiedic` nimic s` vorbim [i aici. Te asigur c`

n-o s` fac` un zgomot atât de mare \ncât s` ne deranjeze.– Nu prea \]i place de mine, Rosalind, nu-i a[a?– Ba da, Alan, dar n-am de gând s` fac parte din [irul

victimelor tale. Atâta vreme cât te consideri un leacmiraculos pentru toate bolile acestor femei, nu se puneproblema vreunui fel de prietenie \ntre noi. {i te anun] c`nu inten]ionez s` m` plimb cu tine pe Tamisa.

Alan King m`sur` \nc`perea cu pa[i mari, apoi se aplec`pe fereastr`.


– Cel pu]in n-o s` vin` Perry s` ne deranjeze! O zi bun`!strig` el accentuând \n mod exagerat fiecare silab`.

Se \ntoarse spre ea [i izbucni \ntr-un râs mali]ios.– M-a v`zut... Mi-a aruncat o privire ucig`toare! Lui Perry

nu-i place s` te amesteci \n treburile lui, ad`ug` el cuinsolen]`.

– Cred c` mai degrab` se gânde[te c` ai venit s`\mprumu]i vreun dezinfectant sau pentiobarbital!

– De data asta, cred c` asta este ultima lui grij`! Unde seduce?

– De unde s` [tiu eu?– A ie[it de aici! A venit s`-[i ia r`mas-bun \nainte s`

plece, b`nuiesc.– |ntr-adev`r, a trecut pe la blocul operator \naintea ta,

dar doar pentru a-mi aduce un obiect pe care l-am uitatasear` la petrecere. Anna l-a trimis.

– Fata asta are o fa]` de \nger... [i ochii ei verzi sunt atâtde naivi!

– Am impresia c` ai \nceput s` vorbe[ti aiurea. |n cazul`sta, te rog s` m` scuzi. Eu am de lucru, spre deosebire detine, poate.

– Ce rea e[ti! Nu fac altceva decât s`-]i spun ce se [opte[teprin tot spitalul. Se pare c` e ceva \ntre tine [i Perry.

– Poftim? N-ai nici un drept s` afirmi a[a ceva... e ominciun`. Pur [i simplu a venit s` m` ia [i s` m` \nso]easc`la Anna, unde se ducea [i el, asta e tot. Dac-ar fi s` fie bârfi]ioamenii numai pentru c` sunt v`zu]i \mpreun`, atunci ar fitrebuit s` fii b`nuit [i tu. |n definitiv... m-am urcat \n ma[inata [i gestul `sta nu m-a compromis deloc.

136 JOYCE WADE

– Lucru pe care \l regret nespus. Dar, ca un cavalermodel ce sunt, am acceptat provocarea. E adev`rat c`sunte]i amândoi foarte discre]i. Acum [tiu \n sfâr[it al cuiera tricoul de rugby care te f`cea atât de atr`g`toare peculoarul spitalului.

– Dar e ridicol s`-]i imaginezi a[a ceva! Ai v`zut [i tu cumse poart` cu mine \n sala de opera]ii. Rareori \mi adreseaz`vreo vorb` de laud`.

|i arunc` o privire sfid`toare.– {i-n plus de asta, mi-a spus c` a fost \ndr`gostit de o

femeie... care a murit \n urm` cu pu]in timp.– Te referi cumva la fata aceea care s-a \mboln`vit de

meningit` dup` ce a f`cut baie \ntr-o ap` poluat`?– {tiai?– Am auzit vorbindu-se c` evenimentul s-ar fi petrecut

\nainte de sosirea mea la Beatrice. A fost vorba despre ungrup de studen]i. Unul din ei descoperise un izvor deap` cald` \ntr-un lac natural. S-au sc`ldat \n el ca s` seamuze.

– Nu pot s` \n]eleg. Ar fi putut s` se \ntâmple oricui.– Perry este cel care a g`sit-o [i de aceea s-a sim]it vinovat

de producerea accidentului.– {i o mai iube[te [i acum, spuse Rosalind cu triste]e.– Atunci, \n cazul \n care povestea asta este adev`rat`,

ceea ce nu prea cred, \mi mai r`mâne totu[i o speran]`.Când vei avea un weekend liber, te voi duce la plimbare peTamisa!

Dup` plecarea anestezistului, \ncerc` s` se concentrezeasupra citirii unei c`r]i, dar imaginea lui Peregrine Bradford


\i revenea mereu \n minte. P`rea trist [i \n loc s` se lupte cuo rival` vie, amintirea fetei moarte r`mânea de ne[ters dinmintea chirurgului.

La ora [ase, asistenta o \ntâmpin` cu bucurie pecolega ei.

– Ai avut o zi bun`? o \ntreb` ea pe un ton cu totul diferitde cel folosit de Alan King când i se adresase lui PeregrineBradford.

– Minunat`!– Aici, totul este calm. Ai f`cut bine c` ai f`cut o plimbare

\n timpul `sta. Acum plec [i eu.– Ie[i]i \n ora[, domni[oar`?– Da... \n principiu, da, \i r`spunse ea \ncet.De ce acceptase s` ia masa cu el? se \ntreb` ea când

ajunse \n c`minul infirmierelor. Ajuns` \n camera ei,\mbr`c` o bluz` de un roz intens [i un taior din jerseu deculoare verde deschis care se asorta perfect cu ochii, apoi \[iperie \ndelung p`rul bogat. |n seara aceea se hot`râse s`-llase liber pe spate. Destul st`tuse strâns toat` ziua subboneta de asistent`! Deodat`, se auzi soneria telefonului [iRosalind se gr`bi s` r`spund`.

– Bun` seara... Rosalind?– Wendy? Unde e[ti? Cum te sim]i?– Bine, desigur! De ce \ntrebi? Din câte [tiu nici n-a

deraiat vreun tren, n-a fost deturnat nici un avion [i nicin-a avut loc vreun accident de ma[in`.

– Oh, n-are importan]`... doar c` mi s-a p`rut c` te-ai\ntors mai devreme decât trebuia.

138 JOYCE WADE

– Nu sunt la Beatrice! Po]i s`-mi faci un serviciu? Urc` \ncamera mea [i vezi dac` e un pachet pentru mine.

Tân`ra se duse [i v`zu \ntr-adev`r un colet.– E intact.– Perfect. Trebuie s` confirm recep]ia acestuia imediat, \i

explic` ea.– Când te \ntorci?– M-am hot`rât s` vin \n seara asta [i s` m` v`d mâine cu

prietenii din Londra. Sta]iunea termal` nu era preagrozav`... era cam pr`fuit`, dup` p`rerea mea.

– Ai f`cut baie?– Bine\n]eles, a fost foarte pl`cut. Pe curând, nu mai am

monede.N-avea nici un rost s`-[i fac` griji, \[i spuse ea. {i totu[i,

nu reu[ea s` uite figura \ngrijorat` a chirurgului atunci cândvorbea despre riscurile sc`ldatului \n asemenea ape.

Peste o jum`tate de or`, Rosalind cobor\ \n hol unde oa[tepta Peregrine. Se \nfior` când \l v`zu, \mbr`cat \ntr-oc`ma[` de ca[mir gri [i un costum de catifea neagr`elegant, dar foarte simplu. Atunci se hot`r\ s` nu-[i striceseara gândindu-se la Wendy. |n definitiv, aflându-se\ntr-un spital, ar primi numaidecât \ngrijirile necesare \ncaz de alert`.

– Bun` seara, spuse ea. E[ti foarte punctual.– S` mergem prin gr`din`, vrei? E o sear` foarte pl`cut`.

Peste tot pe unde am fost ast`zi oamenii erau foarte veseli.E pl`cut s` vezi familiile ie[ite la picnic \n zona rural`.

|i vorbi despre comitatul Surrey unde locuiau prieteniilui, dar nu pomeni nimic despre casa lui.


Restaurantul era plin pân` la refuz, dar PeregrineBradford re]inuse deja o mas`. |n timp ce vorbeau despreoamenii pe care \i cuno[teau amândoi, chirurgul deveni maivorb`re].

– Ce voia Alan azi-diminea]`?– Cred c` voia s` \mprumute ni[te materiale. Din

nefericire pentru el, \ncuiasem deja totul. Probabil c` m`blesteam`, pentru c` acum e obligat s` cumpere de lafarmacie... din cauza mea.

– Sper c` te blesteam` din alte motive.– Desigur. |n ziua \n care va renun]a la obiceiul ca,

atunci când \ntâlne[te o femeie, s`-i fac` \n mod automatcurte, rela]iile noastre se vor \mbun`t`]i.

– Atunci când e[ti \n uniform`, domni[oar`, nici nu i-artrece cuiva prin minte s` te cucereasc`. |ntruchipeziinfirmiera perfect`, devotat` \n \ntregime profesiei, caren-are timp s` se lase curtat`!

Ochii lui alba[tri o priveau intens. Rosalind clipi dingene ca s` ascund` emo]ia pe care o sim]ea \n momentulacela.

– Cu coafura asta... nu po]i l`sa pe nimeni indiferent.E[ti etrem de seduc`toare!

Tân`ra ridic` ochii spre el, ru[inat`. El o privea cu unamestec de triste]e [i de dorin]` p`tima[`.

– |nseamn` c` trebuie s` \ntâlnesc un b`rbat care s` searate interesat de mine.

– N-o s` fie nici o problem`, o asigur` el. Am observat c`te \n]elegi bine cu b`ie]ii de vârsta ta.

140 JOYCE WADE

– Studen]ii m` plictisesc.Peregrine se \ntoarse spre osp`tarul care se apropiase

tiptil de el. Doctorul Bradford era cùtat la telefon.– Scuz`-m`, spuse el ridicându-se de pe scaun. S` nu

pleci.|i zâmbi [i-l urm` pe osp`tar, l`sând-o \ntr-o stare foarte

pl`cut`.Dac` n-ar... \nc` o secund` [i el ar fi putut... Ce? S-o cear`

\n c`s`torie? Nu-i vorbise deloc de dragoste. Tân`ra \ncerc`s`-[i alunge din minte asemenea gânduri. |n definitiv,vorbea [i el ca oricare alt individ \n locul lui, \[i spuse ea.

Chirurgul se \ntoarse cu un aer trist.– Ce s-a \ntâmplat?– A avut loc o \ncìerare \n parc. Patru tineri au ajuns la

urgen]`. Unul din ei are nasul spart.– Dar nu intr` \n atribu]iile tale, nu?– Nu exist` nici o regul`, dar bìatul are un ciob de sticl`

\n nas. Stagiarului \i este team` c` nu se prea pricepe la a[aceva, [i eu sunt de aceea[i p`rere. Pot s` fac interven]ia \nsec]ia de chirurgie general`, dar a[ avea nevoie de materialeORL.

– Vin cu tine, \n felul acesta vom câ[tiga timp. Pe drum,\mi vei da lista cu materialele de care ai nevoie.

|n câteva secunde deveniser` ni[te adev`ra]iprofesioni[ti, l`sând \n suspans momentele de tandre]e,care probabil erau pierdute pentru totdeauna.

Când ajunser` la spital, Rosalind alerg` spre sec]ia ei cucheile \n mân`. Lu` rapid materialele necesare [i se n`pusti\n lift ca s` ajung` mai repede la chirurg...


Dup` opera]ie, când Bradford se \ntoarse cu c`ma[ap`tat` de sânge, acesta vru s`-[i \mbrace haina decatifea, dar ea, dup` ce ezit` câteva clipe, \i vorbi cusinceritate:

– Nu po]i s` ie[i \n ora[ a[a... A[ putea s` m` duc s`-]i iauo c`ma[` curat` din camera ta, dac` vrei.

– Excelent` idee! Nu pot s` m` plimb pe culoare golpân` la brâu.

|i \ntinse cheile.– Sertarul din dreapta sus. Ia orice tricou. Rosalind... mai

avem \ns` timp s` bem o cafea.Asistenta zâmbi când \l v`zu pe omul acela care nu mai

avea nimic din chirurgul ursuz [i rece de alt`dat`. Ochii eiverzi str`luceau de pl`cere.

Reveni gâfâind, cu c`ma[a \n mân`.– De ce ai alergat a[a? Oricum, \]i sunt recunosc`tor.Când se apropie de el, Rosalind observ` medalionul

chirurgului, dar acesta era a[ezat pe dos. Atunci când f`cuni[te mi[c`ri pentru a se \mbr`ca, i se p`ru c` recunoa[tesemnul Yin [i Yang, dar nu prea era sigur`.

– Domnule Bradford... spuse o infirmier`. V` caut`domni[oar` Fletcher la telefon. Mi se pare c` a]i l`sat unmesaj s` v` contacteze atunci când se \ntoarce.

– Perry la telefon. Ce-ai zice s` bei un pahar \mpreun` cuRosalind [i cu mine? \i propuse el pe un ton cât se poate denatural.

|i ascult` r`spunsul [i deodat` Rosalind v`zu c` Perry seschimb` la fa]`. Spuse câteva cuvinte, \nchise telefonul [iie[i trântind u[a.

142 JOYCE WADE


– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` Rosalind \ngrijorat`.– Poate c` nimic... sper din toat` inima s` fie a[a.– Ce ]i-a spus?– C` refuz` invita]ia din cauz` c` o doare capul!|[i cufund` privirea \n ochii tinerei.– Sunt bucuros c` e[ti cu mine, Rosalind... Trebuie s`

r`mânem calmi, pentru ca ea s` nu simt` cât de agita]isuntem.

Pe când a[teptau liftul, el lu` mâinile reci ale luiRosalind \n ale lui.

– Nici nu [tii cât m` bucur c` e[ti al`turi de mine!O s`rut` u[or [i-i mângâie o [uvi]` de p`r care-i c`zuse

pe obraz.– Hai s` mergem. S` ne comport`m \n a[a fel \ncât s-o

facem s` cread` c` trecem pe la ea doar ca s` afl`m cum s-adistrat.

Capitolul 9

– E fantastic! spuse Rosalind Mason punând telefonul \nfurc`. Domni[oara Fletcher este \n afara oric`rui pericol [ieste deja \n convalescen]`. A \nceput tratamentul doar deopt zile [i acum este vindecat` aproape complet.

– Datorit` diagnostic`rii rapide, ad`ug` ajutoarea deinfirmier`. Dac` dumneavoastr` [i doctorul Bradford n-a]i fiintervenit la timp, acum ar fi fost moart`.

Rosalind \i tras` ni[te sarcini colegei ei [i, sim]indu-seobosit` dup` diminea]a petrecut` \n sala de opera]ii al`turide doctorul Murray, se retrase \n biroul ei. Atunci \[i amintivorbele lui Peregrine când Wendy manifestase primelesimptome ale bolii.

– |n via]a mea nu m-a durut capul atât de tare. De altfel,asta mi se \ntâmpl` deastul de rar.

– De când ai durerile astea? o \ntrebase ea. Ce po]i s`-idai, Perry?

Rosalind se apropie de patul prietenei ei care p`rea a seg`si \ntr-adev`r \ntr-o stare foarte proast`. Peregrine aveaun aer extrem de \ngrijorat.

– Cred c` am grip`, spuse bolnava. Probabil am r`cit \nsala de mese a hotelului unde era foarte frig!

Rosalind atinse mâna fetei [i tres`rise. De când sosiser`\n camera ei, starea ei se agravase considerabil.

– Anun]`-l pe Charles Bing s` vin` imediat aici, \i [optisechirurgul.

Peste câteva minute, medicul se afla la c`p`tâiul tinerei.– Ce p`rere ai? \l \ntrebase Peregrine.– Dat fiind c` [tiu despre existen]a unui caz anterior,

cred c` ai dreptate... Wendy?Ea \ntoarse spre el o fa]` alb` ca varul.– Trebuie s` te internez de urgen]`. Te-ai molipsit cu un

virus.F`r` s` mai piard` nici o secund`, meningita fusese

stopat` cu ajutorul antibioticelor. |i f`cur` o punc]ielombar` care duse la identificarea microbului [i tratarea lui\n consecin]`.

Rosalind fusese izolat`, pentru dezinfectare complet` [ipân` fu considerat` apt` s` se \ntoarc` \n sala de opera]ii,f`r` riscul de a produce o contaminare. Peregrine Bradfordfusese supus acelora[i proceduri [i amândoi urm`reauprogresele \nregistrate de Wendy zi de zi.

– Sta]iunea termal` [i hotelul au fost \nchise pân` la\ntocmirea raportului comisiei de igien`. Wendy estesingura turist` care s-a sc`ldat.


– Ce s-ar fi \ntâmplat dac` Wendy ar fi stat \n camera ei\nc` dou`zeci [i patru de ore f`r` s` fi avut parte de\ngrijire? \ntrebase domni[oara Stephen.

– Ce rost are s` ne mai gândim la asta? Dac` domnuldoctor Bradford n-ar fi ac]ionat rapid, dat fiind c` avusesede-a face cu un caz asem`n`tor, ar fi fost moart` pânàcum.

Rosalind zâmbi u[or [i adùg`:– Acum, meningita este vindecabil`.Tony Murray ie[i din sala chirurgilor. P`rea \ngrijorat. |[i

trecu mâna prin p`rul c`runt.– L-ai v`zut cumva pe Bradford? Trebuia s`-mi aduc`

ni[te lucruri de care am nevoie. Probabil c` le-a l`sat \ncabina portarului. |n cazul \n care le va aduce aici, e[tidr`gu]` s` le trimi]i jos la parter, ca s` nu mai trebuiasc` sùrc mâine diminea]`?

– Nu cred c` l-am v`zut ast`zi, \i r`spunse Rosalind.Doctorul Bradford n-avea nici un motiv s` vin` la blocul

operator, pentru c` nu avea programate opera]ii \nurm`toarele dou` zile, \[i spuse ea. Dac` ar fi vrut s` afleve[ti despre Wendy, i-ar fi putut telefona lui Charles Bing.Acum, când prietena ei era salvat`, Peregrine putea s` se\ntoarc` din nou la amintirea drag` a tinerei moarte demeningit`. Dac` se va m`rita vreodat`, o va face numai dininteres, \[i spuse asistenta. |n timpul celor câteva orepetrecute \mpreun` \n afara orelor de program, lui Rosalindi se p`ruse uneori c` acestuia nu-i displ`cea persoana ei. |nrealitate, probabil c` o considera prea tân`r` [i preasuperficial` ca s` se \ndr`gosteasc` de ea. E adev`rat c` o

146 JOYCE WADE

invitase la restaurant [i la o cin` \ntre prieteni, dar nu\ncercase niciodat` s-o ia \n bra]e ca pe o amant` sau ca peo so]ie.

|n ultima vreme, atmosfera din blocul operatordevenise cam ap`s`toare. Personalul fusese impresionatfoarte tare de boala domni[oarei Fletcher [i nim`nui nu-imai ardea de glum`, nici m`car lui Alan King. Purtareaanestezistului o nedumerea pe Rosalind. |l studia uneori\n sala de opera]ii. Se schimbase foarte mult, \n sensul c`era mai serios [i mai pu]in preocupat de dorin]a de a opl`cea cu orice pre]. Domni[oara Stephen era [i ea trist`din cauza plec`rii logodnicului ei la cazarma dinGermania.

Rosalind era cufundat` \n gânduri, când deodat` unzgomot o f`cu s` tresar`.

– Ai aflat? Wendy e salvat`! o anun]` vesel Alan King.– {tiu... e grozav! Dup` o perioad` de convalescen]`, va

putea s` revin` lini[tit` la serviciu. Trebuia s`-i duc ni[tereviste, pentru c` a \nceput s` se plictiseasc`!

Anestezistul se a[ez` pe col]ul mesei, chiar \n locul \ncare \[i pusese medalionul care-i fusese furat. |n modinstinctiv, \[i duse mâna la gât, ca s` verifice dac` cel nouera la locul lui.

– Nu prea te mai vezi cu el de când s-a \mboln`vitWendy, nu-i a[a?

– Cu cine?– Cu iubitul t`u... haide, Rosalind... degeaba vrei s` te

ascunzi de mine. L-am v`zut!


– Ce vrei s` spui, Alan? Ce ai v`zut?– Medalionul cu Yin [i Yang. Mi l-ai ar`tat de curând.– {i tu mi-ai spus c` ai v`zut unul identic \n sala de

opera]ii. Acum, ca prin farmec, urmeaz` probabil s` mi-l dai\napoi cu un aer nevinovat pe cel pe care mi l-ai furat chiarde pe acest birou!

El o privi uluit [i izbucni \n râs.– Probabil c` ai un \ntreg depozit cu chestii de-astea!

~sta \mi place... [i apoi e mai decorativ, dar te rog s`\ncetezi s` mai faci un asemenea teatru ieftin, Rosalind!Serios, acum când a]i schimbat amuletele \ntre voi? Doarn-o s` vrei s` m` faci s` cred c` nu [tii ce poart` Peregrinela gât de ceva vreme!

Rosalind p`li. Cum \ndr`znea s`-[i bat` joc de amintiriledragi ale colegului lui?

– E medalionul tinerei care a murit de meningit`. Cel pecare l-ai luat probabil c` sem`na cu el... nu [tiu nimic,deoarece nu l-am v`zut pe-al lui, contrar celor insinuate detine.

– Serios?Era evident c` nu-i venea s` cread` ce auzea.– |ncearc` s`-l vezi mai de aproape.El oft`.– De ce oare m-am trezit vorbind despre chestia asta?

Habar n-am. |n schimb, un lucru e foarte sigur [i anumeacela c` nu va fi niciodat` nimic \ntre noi, Rosalind, ad`ug`el cu triste]e \n glas.

Când o v`zu c` se preg`te[te s`-i r`spund`, el ridic`mâna [i spuse:

148 JOYCE WADE

– E[ti prima femeie pe care am dorit-o cu adev`rat decând am divor]at. Da, poate ce-]i spun te mir`, dat fiindzvonurile care circul` despre mine. M-am c`s`torit acumcinci ani, dar so]iei mele nu i-a pl`cut deloc \n Anglia. |i erafoarte dor de familia ei.

– {i tu nu o iubeai?– Nu e a[a simplu cum crezi... Ne-am desp`r]it. Am

crezut c` via]a \mi va fi mai u[oar` f`r` ea, dar acum, cândv`d c` tu m` respingi, doresc s` m` apropii de valorilestabile ale existen]ei, cum ar fi c`snicia [i copiii. {tiu c` cespun acum ]i se pare cam egoist din partea mea, dar atuncicând am v`zut-o pe Wendy atât de bolnav`, am sim]it nevoia s`m` \ntorc \n Australia [i s` pun punct vie]ii mele de pân` acum.

– Când pleci? Sau `sta e un num`r din programul t`u deseduc`tor?

– Nu, e adev`rat ce spun. Am telefonat deja \n Australiaca s` m` informez despre posibilit`]ile ob]inerii unui loc demunc` acolo. N-o s`-]i vin` s` crezi, dar sunt a[teptat laspital cu bra]ele deschise.

– {i... so]ia ta?– Nu-i displace ideea de a m` \ntoarce \n Australia. |mi

ofer` o ultim` [ans` s` m` a[ez la casa mea [i s` devin untat` de familie responsabil!

Rosalind râse, emo]ionat`.– Te [i v`d stând la ]ar`, \nconjurat de o droaie de

puradei!– Nici eu nu m` prea v`d f`când a[a ceva, dar cred c` de

asta am nevoie ca s` m` eliberez din toate punctele devedere.


Anestezistul puse mâna pe um`rul fetei, se aplec` spreea oftând [i o s`rut` u[or.

– Consider` c` e un s`rut de adio!– La revedere, Alan, m` voi gândi la tine când voi fi \n

sala de opera]ii. |]i urez s` fii fericit... [i trimite-mi [i mie ofelicitare.

– Asta \n nici un caz!Tân`ra se ridic` de pe scaun [i-l s`rut` pe obraz.– |]i mul]umesc pentru aceast` aten]ie, spuse Alan.{i se dep`rt` rapid.La cantin`, toat` lumea se bucura de \ns`n`to[irea rapid`

a lui Wendy [i Anna Forythe chiar se gândea s` dea opetrecere imediat ce tân`ra se va pune pe picioare.

– Apropo, Rosalind, m-am \ntâlnit cu Perry, care mi-aspus c` o s` vin` [i el dup` cin` la „Vulturul“.

Se uit` la fa]a tinerei [i observ` c` avea un aer obosit.– Dup` cum ar`]i, s-ar p`rea c` e necesar s` mai ie[i din

cas` pu]in. I-am propus lui Perry s` te aduc` [i pe tine, \ncazul \n care nu ai alt program.

– Nu... nu [tiu ce s` zic. |n ultima perioad` nu ne-amprea v`zut. Poate c` el are alte planuri.

Anna zâmbi cu indulgen]`.– Vino dac` vrei, dar nu te sim]i obligat` s-o faci! {tiu

foarte bine c` uneori sim]i nevoia s` r`mâi singur`.Rosalind \i f`cu o vizit` lui Wendy, dar vorbi cu ea având

\n fa]` un geam. Nu mai era contagioas`, dar era mai bineca personalul medical s` p`streze distan]a, ca m`sur` deprecau]ie. Tân`ra era \n form`, dar murea de plictiseal` [iamenin]a c` evadeaz` dac` o mai ]ineau mult prizonier`.

150 JOYCE WADE

– Se pare c` te sim]i mai bine, spuse o voce grav` \nspatele ei.

Rosalind se \ntoarse [i-l recunoscu pe PeregrineBradford.

– De când e[ti aici?– De suficient timp ca s`-mi dau seama c` a]i stat destul

la taifas [i c` acum ar fi bine s-o la[i s` doarm`.Asistenta zâmbi [i ridic` din umeri. Se convinsese c`

individul avea puteri depline asupra ei. |i sim]i r`suflarea peceaf` [i mul]umi cerului c` era \mbr`cat` \n uniform`. Celpu]in \n ]inuta asta credea c` nu va \ndr`zni s` se apropiede ea.

– |]i vei petrece seara \mpreun` cu noi? o \ntreb` elpoliticos.

– Trebuie s` m` sp`l pe cap... Nu e stabilit nimic precispentru seara asta, nu-i a[a?

– Ah! Acum [tiu c` nu-]i face nici o pl`cere companiamea, coment` el pe jum`tate serios, pe jum`tate \n glum`.

– Anna mi-a vorbit despre o eventual` cin` la „Vulturul“,dar era foarte mare g`l`gie [i am luat-o drept o invita]ieneoficial`.

– A[a este, [i ne vom duce acolo \mpreun`. Trec s` te iaupeste o jum`tate de or`...

– E un ordin sau o \ntrebare? se interes` ea f`r` s`-[ipoat` st`pâni un tremur al buzelor care dovedea cât deemo]ionat` este.

– }i-am mai spus... A sosit vremea s` te \nve]e cinevacum s` te por]i. S-a terminat cu femeile autoritare care


dirijeaz` totul \n via]`! Voi organiza o campanie care s`promoveze \ntoarcerea b`rbatului tradi]ional, puternic [idominator!

– Nu mai spune! A[adar, specia asta era pe cale dedispari]ie? |ntr-o zi o s` te filmez \n sala de opera]ii \ntimpul vreunui uria[ miting de protest!

El izbucni \n râs.– A[a \mi placi! |ncepusem s` cred c` ]i-ai pierdut

ascu]imea limbii.Rosalind \l urm`ri cu privirea. „De ce oare avea mersul

atât de s`lt`re] [i aerul acela fericit? Sunt o proast` c`-iaccept avansurile. Voi fi [i mai nefericit`, pentru c` eevident c` nu m` va iubi niciodat`“.

|mbr`cat` \ntr-o rochie de culoare verde deschis,asistenta \[i perie \ndelung p`rul [i-l prinse apoi cu câte oclam` de o parte [i de alta a tâmplelor. Privindu-se \noglind`, se gândi la Peregrine Bradford. Oare nu era maibine s` [i le scoat` [i s`-[i lase p`rul blond s`-i cad` peumeri? Se fard` u[or, \[i lu` pardesiul de lân` [i cobor\ \nholul c`minului.

Chirurgul era deja acolo. O privi admirativ din cap pân`-npicioare. El era \mbr`cat ca \n seara pe care voiser` s` [i-opetreac` la „Vulturul“, dar fuseser` chema]i la o urgen]`.

– Unde mergem? E vreme frumoas`. Am putea s-o lu`mpe jos pân` la Anna acas`, ca ultima oar`. Nu e[ti de gard`?se interes` el.

Rosalind d`du negativ din cap.– Nici eu, [i \n seara asta vreau s` profit din plin de

libertate. O s`-i d`m plas` Annei!

152 JOYCE WADE

– Dar ea o s` ne a[tepte...– Nu prea cred.Deschise portiera ma[inii lui sport [i o ajut` pe Rosalind

s` se a[eze pe scaunul pasagerului.– S` uit`m o vreme de problemele spitalului [i s`

mergem s` ne relax`m \ntr-un loc mai pl`cut.Tulburat`, tân`ra nu g`si un pretext serios pentru a-l refuza.– |mi place totu[i s` [tiu unde merg, murmur` ea.– Nu fi curioas`. O s` vezi când o s` ajugem acolo.– E[ti exact ca m`tu[a mea, nu po]i s` m` consideri un

om adult.– Dar e[ti, Rosalind? o \ntreb` el f`cându-i cu ochiul.Traversar` Londra [i se \ndreptar` spre o periferie pe

care nu o cuno[tea.– Sigur, am competen]a necesar` s`-mi \ndeplinesc \n

mod corect sarcinile de serviciu [i, \n consecin]`, voi aveaparte de o lung` carier`!

Tân`ra spera ca semi\ntunericul din ma[in` s`-i ascund`cât de cât furia.

– Da, \]i recunosc meritele profesionale, dar când suntcu tine, ca \n seara asta, mi se pare c` e[ti... prea tân`r`...atât de tân`r`!

Cu fa]a acoperit` de [uvi]ele bogate ale p`rului, Rosalindse l`s` pe sp`tarul scaunului. A[adar, avusese dreptate. Oconsidera eficient` \n sala de opera]ie, dar imatur` \n alteprivin]e.

– Când te aud vorbind a[a, am impresia c` am zece ani,se sili ea s` glumeasc`. Totu[i, cu al]i oameni m` simt maib`trân` ca ei.


– Cu oameni ca Alan?– Da, chiar [i cu Alan. |mi place foarte mult de el. E

uneori nesuferit, dar are suflet bun!Arunc` o privire spre el ca s` vad` ce efect produseser`

cuvintele ei, dar el r`mase impasibil.– Se spune c` o s`-]i pierzi admiratorul.– {tiu.– E[ti sup`rat` din cauza asta?– |ntotdeauna este trist când vezi c`-]i pleac` prietenii,

dar nu trebuie s`-]i distrugi via]a din cauza asta.– Am ajuns, spuse el calm.Peregrine parc` ma[ina pe o alee, \n fa]a unei case

situate pe malul râului. Turnul palatului Windsor se profilape cerul luminat de luna plin`.

– |i cunosc pe oamenii la care mergem? \ntreb` ea,intimidat`.

– Nu prea, [opti el sco]ând cheile din buzunar.Rosalind f`cu ochii mari când v`zu c` el descuie u[a de

la intrare. Adun` scrisorile care-i fuseser` vârâte pe sub u[`[i le puse pe o m`su]` din hol.

– Am venit s`-mi iau coresponden]a; dac` dore[ti, putems` facem câte o cafea sau s` mergem s` bem ceva la bufetuldin col], \i propuse el.

– Aici locuie[ti?Tân`ra se uit` de jur-\mprejurul ei, \ncântat` de ce

vedea. Totul era aranjat cu gust. |l urm` pe chirurg \ncamera de zi: ferestrele uria[e d`deau spre fluviu. |nc`pereaera spa]ioas` [i mobilat` modern. Pe podea se aflau ni[tecovora[e splendide.

154 JOYCE WADE

– E superb exclam` ea.– M` ocup de lucr`ri când am timp. Salonul l-am

terminat primul.|ntr-adev`r, perdelele, materialele [i mobilierul erau noi.– Casa asta este a unei rude... Nu mai am pe nimeni \n

afar` de un v`r primar. O menajer` se ocup` de el [i deprietenii care stau uneori aici. |n plus, fiul ei are grij` devoliera pe care am mo[tenit-o. Vino s` vezi.

Ajunser` \ntr-un fel de ser` care avea de o parte [i de altaa pere]ilor ni[te cu[ti uria[e pline cu papagali [i canari. El \iprivi cu triste]e.

– Nu-]i plac?– Detest p`s`rile \nchise! m`rturisi el. Se pare c` [i tu

e[ti de aceea[i p`rere.– Da, dar dac` s-au n`scut [i au fost crescute \n volier`,

poate c` nu sunt atât de nefericite. Le vei p`stra?– Sunt aici de mult` vreme [i, \n afar` de asta, b`iatul

care le \ngrije[te le ador`. De fapt, i-am sugerat s` leconsidere ca fiind ale lui...

– Ar trebui s` i le dai lui Alan.– Lui Alan? Ce vrei s` spui? {tiu c` plecarea lui e cam \n

prip`, dar nu p`rea prea amator s`-mi vorbeasc` despreasta.

– Se duce la so]ia lui, \n Australia. {i-a g`sit de lucruacolo [i pare suficient de matur ca s` duc` o via]` de familieexemplar`.

– Credeam c` pleac`... din motive personale. Nu [tiamc` mai e \ndr`gostit de so]ia lui!


– Se pare c` \nc` mai este, spuse Rosalind.– {i tu regre]i plecarea lui?– Eu? Deloc. Nu obi[nuiesc s` frecventez b`rba]i \nsura]i

[i oricum nu cred c` \nsemnam mare lucru pentru el.– {tii foarte bine c` nu e adev`rat ce spui. Ciudat, dar

eram convins c` pleac` din spital din cauza ta... pentru c`impresia mea este c` era \ntr-adev`r \ndr`gostit de tine.

Tân`ra l`s` capul \n jos.– Mie mi se pare c` a lut o hot`râre foarte \n]eleapt`,

spuse ea cu vehemen]` \n glas.– Cafea? Aici, uneori \mi reu[e[te.– Perfect! Deci, n-o s` fiu nevoit` s`-mi pun un [or]ule]

alb [i s` joc rolul de fat` \n cas`, spuse Rosalind râzând.– A[ fi putut s` \ncerc, dar tu e[ti o femeie emancipat`,

Rosalind!– Hai s` ajungem la un compromis. Spune-mi unde se

g`sesc ce[tile, sticla cu lapte, zah`rul...Peregrine Bradford ar`t` cu degetul spre un dulap. Când

totul fu gata, luar` loc pe canapeaua confortabil` care aveavederea spre gr`din`. Perdelele erau trase [i lumina din\nc`pere era pl`cut`. St`pânul casei se ridic` [i puseNocturnele lui Chopin. Rosalind ascult` emo]ionat`primele m`suri ale melodiei care \i tulbura visele dup`faimosul concert de la spital.

Dup` cafea, accept` s` bea un p`h`rel de lichior. Nu-[idorea decât un singur lucru: s` se bucure de acele clipe [ide prezen]a b`rbatului care st`tea lâng` ea pe canapeauatapisat` cu o stof` \n tonuri pastel.

156 JOYCE WADE

Tân`ra \i umplu din nou cea[ca [i i-o \ntinse. Peregrine \iatinse mâna care \ncepu s`-i tremure [i v`rs` câteva pic`turi\n farfurioar`.

– Vezi ce ne\ndemânatic` sunt? Nu obi[nuiesc s` beaudintr-un serviciu atât de scump! Ce[tile astea nu preaseam`n` cu cele de la spital.

Apoi, sperând c` nu se f`cuse de râs, zâmbi cu team`.– M` \ntreb de ce nu ]i-a spus Alan ce planuri are.

Probabil c` mâine o s` afle tot spitalul.– De fapt, ar fi stat bucuros de vorb` cu mine, dar voia

mai ales s` l`mureasc` o ne\n]elegere.– Oh! Voia oare s` lase o impresie frumoas` \n sec]ie? Ce

mai era de data asta? A \mprumutat materiale [i a uitat s` leaduc` \napoi?

– Nu, era vorba de ceva mai personalEl \i lu` cea[ca din mân`, o puse pe m`su]a joas` [i se

apropie de ea.– Se \n[elase \n leg`tur` cu o problem` care ne prive[te

pe amândoi.– Ce problem`? se gr`bi ea s` \ntrebe ridicându-[i

privirea candid` spre el. Lucr`m \mpreun` \ntr-o atmosfer`foarte pl`cut` [i sunt foarte bucuroas` c` fac parte dinechipa ta...

– Mi-a spus c` ai un medalion, o amulet`...– Da, r`spunse ea uluit`. Am cump`rat-o recent de la

talcioc ca s-o \nlocuiesc pe cea care se pare c` mi-a furat-oAlan.

– El credea c` le-am schimbat \ntre noi ca semn al iubiriinoastre.


– Dar e absurd! L-a v`zut pe-al meu, dar trebuia s` aflec` n-am nici o leg`tur` cu al tù... {tiu c` tu-l por]i caamintire de la tân`ra moart` de meningit`. N-o s-o ui]i oareniciodat`?

– La un moment dat m-am sim]it vinovat, dar nu atât demult cât \]i \nchipui. Eram \ndr`gostit, dar era o iubire debìe]andru. Pierderea acestei prietene m-a afectat destul demult, dar apoi m-am luat cu munca [i n-am mai avut timppentru via]a sentimental`!

|i mângâie u[or \ncheietura mâinii. Atingerea lui o f`cus` se \nfioare.

– Uneori, visam la perechea ideal`. Femeile cu care m`\ntâlnesc \n general sunt persoane puternice [i dure... [i nuasta caut eu. Infirmierele sunt \n fiecare an din ce \n ce maitinere [i majoritatea [efilor de sec]ie sunt fie m`ritate, fielogodite, fie practic`... amorul liber.

– Dar sunt sigur` c` ai avut ocazia s` \ntâlne[ti femeifoarte frumoase...

– Cùtam pur [i simplu imposibilul: o tân`r` care s` fiefeminin`, cu p`r frumos, un chip adorabil, un caractergeneros [i ochi mari nevinova]i \n care s`-mi v`d propriulsuflet. Arat`-mi medalionul tù, Rosalind.

Ca hipnotizat`, \[i scoase l`n]i[orul fin de la gât [i pusemedalionul \n mâna lui. Chirurgul f`cu [i el la fel [i scoasecopia identic` a semnului Yin [i Yang.

– Unde l-ai g`sit? E exact ca al meu!– L-ai l`sat pe birou [i a c`zut \ntr-unul din pantofii mei

pe care o asistent` scrupuloas` m-a obligat s`-i las \n biroulei \nainte s` ies pe culoar. Când am vrut s` m` \ncal], amsim]it c` m` jeneaz` ceva [i uite ce am descoperit!

158 JOYCE WADE


– De ce nu mi l-ai dat \napoi? Ar fi trebuit s`-]i dai seamac-o s`-mi lipseasc`...

– L-am pus \n buzunar, f`r` s` [tiu de fapt ce reprezint`pân` \n ziua \n care...

Ochii \i str`lucir` brusc.– Am recunoscut simbolul gravat pe medalion, amuleta

pe care o ating atunci când toate \mi merg anapoda, care m`reconforteaz` când sunt singur [i, a[a cum ]i-am mai spus,care este singurul lucru pe care \l am de la femeia pe care oiubesc.

– Dar eu credeam...Pre] de câteva clipe ezit`, ne\ndr`znind s` cread` ceea ce

i se \ntâmpl`. Acum ce putea s` fac` decât s` se lase atras`de for]a magnetic` a \mbr`]i[`rii lui? Se g`sea \n bra]eleb`rbatului pe care \l iubea din tot sufletul [i care \i exprimacu atâta tandre]e pasiunea care \l cople[ise! Un b`rbat carea[teptase s` cunoasc` dragostea perfect` al`turi de femeiavie]ii lui [i ea era \ntruchiparea acestui vis.

Mâinile lui Rosalind \l prinser` de gât [i-i mângâiar`p`rul bogat [i m`t`sos de pe ceaf`. Apoi buzele lor secontopir` sub semnul Yin [i Yang care le uni destinelepentru totdeauna.

Sfâr[it

simbolul dragostei

Documents