TEMA 2. CLIMATUL INVESTIŢIONAL

1. Concepţii privind climatul investiţional

2. Factorii determinanţi ai climatul investiţional

3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii

4. Climatul investiţional în R.Moldova

Cuvinte –cheie: climat investiţional; factori determinanţi ai climatul investiţional; atractivitate investiţională; potenţial investiţional; oportunitate investiţională; rating etc.

1. Concepţii privind climatul investiţional

Noţiunea de climat investiţional reflectă nivelul de atractivitate a unei ţări (ramuri, zone,

regiuni) pentru alocarea investiţiilor.

După cum subliniază economistul rus, S.V.Fomişin, „în ştiinţa economică noţiunea de

„climat investiţional” se află încă în proces de constituire. De obicei, prin climatul investiţional

se subînţelege totalitatea factorilor politici, social-economici, financiari, socio-culturali,

organizatorici, juridici şi geografici, care sunt prezenţi, într-o ţară sau alta, şi care atrag sau

resping capitalul străin”.

Contextul macroeconomic care favorizează atragerea investiţiilor, numit generic „climat

investiţional”, este o noţiune foarte complexă, fiind determinat de un mix de elemente

interdependente, ce includ:

- stabilitatea politică şi cea macroeconomică pe termen lung;

- stabilitatea şi supremaţia legislaţiei;

- independenţa justiţiei pentru a asigura drepturile investitorilor;

- reguli clare şi nediscriminatorii privind activitatea economică (implicit cea

investiţională);

- dezvoltarea infrastructurii de afaceri, inclusiv serviciile financiare, juridice etc.,

precum şi alte elemente, printre care nu mai puţin importante fiind:

- accesul la pieţele de desfacere şi la resurse (umane, naturale, tehnologice, etc.);

- transparenţa în activitatea organelor de stat cu funcţii de reglementare şi control;

- încrederea în mediul de afaceri etc.

Deci, noţiunea de climat investiţional este abordată ca sistem de factori şi premise

economice, politice, instituţionale şi de drept, precum şi amplitudinea de acţiune a acestora,

capabili să intervină în procesul de realizare a investiţiilor, modificînd comportamentul

investiţional spre stimulare sau destimulare şi reflectînd nivelul de atractivitate al unei ţări

(ramuri, zone, regiuni) pentru alocarea investiţiilor.

În literatura de specialitate şi în publicistica economică nu există o linie de demarcare

clară între conceptul de climat de afaceri (de antreprenoriat) şi cel de climat de investiţii

(investiţional). În majoritatea cazurilor, ele sunt utilizate ca sinonime deşi, aparent, climatul de

investiţii ar trebui să se raporteze la climatul de afaceri ca parte la întreg. Dar, deoarece investiţia

reprezintă esenţa oricărei afaceri, iar scopul final al unui proiect de investiţie ca şi al oricărei

afaceri este obţinerea profitului, vom tinde spre utilizarea cu sens identic al celor două

concepte.

Precizând aceste aspecte, menţionăm că climatul investiţional poate fi tratat ca condiţii

generale, atât cele prezente (favorabile şi nefavorabile), cît şi cele viitoare (riscuri sau

oportunităţi), care încurajează sau descurajează alocarea investiţiilor în afaceri.

2. Factori determinanţi ai climatul investiţional

Climatul investiţional al unei ţări este determinat de valorile unui şir de parametri care

reflectă imaginea integrală a ţării, capacitatea acesteia în vederea asimilării investiţiilor, riscurile

aferente procesului investiţional etc.

Condiţiile date se formează sub incidenţa unor factori de origine:

- economică,

- politică,

- instituţională,

- de infrastructură,

- legislativă,

- culturală etc.

Prezentarea detaliată a acestora ar include: resursele naturale şi starea mediului; calitatea

forţei de muncă; nivelul de dezvoltare a infrastructurii; transparenţa şi previziunea vieţii şi a

deciziilor politice; stabilitatea macroeconomică şi solvabilitatea balanţei de plăţi externe; calitatea

guvernării şi a administraţiei publice locale; stabilitatea şi calitatea cadrului juridic; nivelul de

criminalitate şi corupţie; transparenţa şi democraţia dirijării corporative; calitatea sistemului

financiar bancar, calitatea sistemului fiscal; bazele administrative, informaţionale şi tehnice de

pătrundere pe pieţe, inclusiv reglementarea comerţului extern; nivelul de monopolizare şi de

concurenţă pe piaţa internă; inflaţia etc.

Pentru a sistematiza factorii determinanţi ai climatului investiţional vom prezenta câteva

criterii de clasificare mai semnificative, întâlnite în literatura de specialitate.

Conform nivelului de manifestare: (SLIDE).

Factorii nivelului macroeconomic: factorii stabilităţii economice (situaţia bugetară,

starea balanţei de plăţi, datoria publică, inclusiv cea externă); factorii de evaluare redaţi prin

preţuri (inflaţia, dobânda, cursul valutar); factorii politici şi sociali (stabilitatea politică, nivelul

corupţiei şi a criminalităţii, nivelul de previziune a situaţiei politice, şomajul, nivelul calităţii

vieţii); factorii de natură fiscală (calitatea sistemului fiscal, presiunea fiscală, politica fiscală),

factori determinanţi ai infrastructurii de piaţă (nivelul de dezvoltare a sistemului bancar şi a

altor instituţii financiare, starea instituţiilor pieţei valorilor mobiliare); factori ce determină

cadrul legislativ (calitatea cadrului legislativ, nivelul de previziune a modificărilor cadrului

juridic, stabilitatea legislaţiei).

Factorii nivelului microeconomic: factori psihologici (cultura investiţională; preferinţe

individuale ale investitorilor în materie de plasament, bazate pe cunoaşterea anumitor domenii de

activitate, pe existenţa oportunităţilor de investiţii; aversiunea faţă de risc a investitorilor;

instincte); factori economici şi financiari (situaţia financiară a întreprinderii, rentabilitatea

unităţii economice, mobilitatea întreprinderii, rentabilităţile scontate a investiţiilor reale,

existenţa surselor de finanţare a investiţiilor, accesibilitatea la surse externe de finanţare,

posibilitatea de dezinvestiţii); factorii ce determină conjunctura pieţei (consumatorii, furnizorii,

amplasamentul, concurenţii); factorii administrativi (calitatea managerului şi a echipei de

gestiune: capacitatea de a organiza afaceri, de a evalua perspectivele investiţionale, existenţa

experienţei etc.).

2. Conform naturii sale:

Factori de natură economică: politica macroeconomică; strategia comercială; nivelul

şi modul de implicare a statului; modul de formare a preţurilor; priorităţile în investiţii;

instabilitatea economică regională etc.

Factori de natură politică: factorii situaţiei politice interne (structura socială, cadrul

instituţional, personalităţile, mecanismele de control); factorii situaţiei politice externe

(instabilitatea politicii regionale, importanţa geopolitică, apartenenţa la o grupare politică).

3.Conform relaţiei risc-rentabilitate:

Factorii care caracterizează riscul investiţional (politici, economici, sociali,

criminali, ecologici, financiari, legislativi etc.).

Oportunităţile investiţionale

Factorii care determină potenţialul ţării de asimilare a investiţiilor (resursele

materiale, potenţialul productiv al ţării, infrastructura, calitatea forţei de muncă, calitatea

instituţiilor etc.)

În cazul în care investitorii potenţiali iau decizia de plasare a capitalurilor sale în

cadrul economiei unei ţări este importantă analiza oportunităţilor investiţionale de care vor

putea beneficia în desfăşurarea activităţii sale antreprenoriale. Cunoaşterea oportunităţilor

investiţionale constituie un punct forte pentru planificarea activităţii sale economice şi din start îi

permite investitorului conturarea unor prognoze vis-a-vis de viitorii parteneri de afaceri, despre

posibilităţile de extindere teritorială prin penetrarea pe noi pieţe de desfacere, prin selectarea

ramurii atractive etc.

Oportunităţile investiţionale existente sunt determinate de influenţa factorilor de

contribuţie de natură economică, tehnică, juridică şi financiară (vezi figura).

Componenţa oportunităţilor investiţionale

Aspectele economice care vor fi analizate de investitor sunt:

• Cucerirea unui segment de piaţă, evitînd barierele tarifare şi netarifare;

• Folosirea unor materii prime, a forţei de muncă şi a altor resurse existente în ţara în care

investeşte, fără a face cheltuieli suplimentare de transport, cheltuieli cu pregătirea forţei de

muncă etc.;

• Lărgirea pieţei de desfacere a produsului finit - intrarea cu produse finite nu doar pe piaţa ţării

în care s-a investit ci şi posibilităţile de export pe pieţele cu potenţial de consum mare ale

ţărilor vecine.

• Posibilitate de accesare facilă a pieţei de împrumut şi nivelul ratei dobînzii la credite oferite;

Aspecte tehnice şi tehnologice

Aspecte juridice

Aspecte financiare

Aspecte economice

• Tempourile inflaţioniste etc.

Aspectele tehnice şi tehnologice cuprind următoarele:

Posibilităţi de implantare a noilor întreprinderi, noilor utilaje, soluţiilor tehnologice şi

organizatorice de vîrf;

Amplificarea folosirii capacităţilor de producţie existente;

Fabricarea noilor produse sub noua marcă, mai cunoscută pe piaţa internaţională;

Gradul de absorbţie a „know-how”-urilor;

Posibilitate de individualizare a produsului fabricat;

Metode manageriale de înaltă eficacitate;

Posibilitatea de creare a unor zone industriale în regiunile mai slab dezvoltate a ţării etc.

Aspectele juridice includ:

Stabilitatea sistemului legal;

Transparenţa legislaţiei;

Gradul de concordanţă şi complimentare a legilor, regulamentelor şi hotărîrilor luate;

Posibilităţi de evitare a legislaţiei;

Gradul de complexitate a practicii de apel şi arbitraj;

Procedura de expropriere, în cele mai dese cazuri realizată prin metoda naţionalizării;

Posibilitatea de repatriere a proprietăţii şi a capitalului etc.

Aspectele financiare ce prezintă interes pentru decizia investitorului sunt :

Avantajele financiare sub forma dividendelor pe care poate să le repartizeze în totalitate sau

în anumite proporţii, conform legislaţiei ţării în care a investit;

Posibilitatea de a transfera total sau parţial beneficiile obţinute în urma activităţii sale

investiţionale;

Avantaje fiscale sub forma reducerilor şi scutirilor de impozite, taxe vamale ;

Avantaje monetare în privinţa schimbului valutar şi lipsa restricţiilor în acest domeniu etc.;

3. Climatul investiţional în diferite state ale lumii

Analiza surselor literare mondiale, demonstrează că, iniţial, climatul investiţional în

diferite ţări se deosebea considerabil în funcţie de:

- orânduirea economică,

- de nivelul de dezvoltare,

- de scopurile politicii economice.

Ulterior, a apărut tendinţa durabilă de atenuare a deosebirilor în regimurile

investiţionale naţionale, care s-a intensificat, în ultimul sfert al sec.XX şi la începutul secolului

XXI, sub influenţa proceselor de globalizare. Tendinţa respectivă a apărut după stabilirea

„regulilor de joc” unice în sfera activităţii investiţionale din cadrul grupărilor economice deja

existente.

O influenţă esenţială asupra climatului investiţional al ţării o are, de asemenea, politica

economică a statului în domeniul investiţiilor străine; participarea ţării la sistemul de convenţii

internaţionale; gradul şi metodele intervenţiei statului in economie; eficienţa activităţii

aparatului de stat; consecvenţa în promovarea politicii economice.

In ultimul deceniu, marea majoritate a ţărilor lumii au îmbunătăţit climatul investiţional

autohton, făcandu-l mai atractiv pentru investitorii străini. Astfel, numai în anul 2004, un număr

de 102 ţări şi-au modificat regimurile investiţionale, anume pentru a atrage mai multe investiţii

străine (tabelul 1). Au fost simplificate procedurile de „intrare” în ţară a ISD, au fost reduse

impozitele şi s-au deschis noi sectoare pentru investitorii străini. Ţările lumii s-au pomenit

atrase intr-o concurenţă acerbă in privinţa creării celor mai favorabile condiţii pentru investiţiile

străine. Liberalizarea regimurilor investiţionale a fost deosebit de cuprinzătoare şi profundă in

anii 2003-2005. Este notabil faptul că, în aceşti ani, a crescut, deşi în proporţii mult mai mici, şi

numărul modificărilor mai puţin favorabile pentru ISD, ceea ce vorbeşte despre accentuarea unor

tendinţe protecţioniste în privinţa investitorilor străini (tabelul 1).

Tabelul 1Modificările regimurilor investiţionale ale ţărilor lumii in anii 1992-2005

Indicatori

i

199

2

1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul deţări care aumodificatregimulinvestiţiona

l

43 57 49 64 65 76 60 63 69 71 70 82 102 93

Numărul demodificări

77 100 110 112 114 150 145 139 150 207 246 242 270 205

Modificărimaifavorabilepentru ISD

77 99 108 106 98 134 136 130 147 193 234 218 234 164

Modificărimai puţinfavorabilepentru ISD

- 1 2 6 16 16 9 9 3 14 12 24 36 41

Sursa: UNCTAD, World Investment Reports 2006

Oricum, actualmente, imbunătăţirea climatului investiţional rămâne o prioritate pentru

marea majoritate a ţărilor lumii. Experţii în domeniul investiţiilor au calculat că doar în anii

1992-1997, 94% din toate inovaţiile din lume, referitoare la capitalul străin, au fost orientate

asupra ameliorării climatului investiţional.

Experienţa mondială demonstrează că elementele climatului investiţional în ţările în curs

de dezvoltare şi în cele cu economia în tranziţie, în mare măsură, sunt distincte de cele ale

ţărilor dezvoltate.

Dar, în linii mari, în politica de atragere a capitalului străin, marea parte a guvernelor lumii

aplică măsuri speciale de atragere a ISD: fiscale, vamale, financiare şi de altă natură.

Analiza politicilor de atragere a ISD promovate de unele ţări înalt dezvoltate

Mulţi investitori sunt atraşi de astfel de ţări industrial dezvoltate precum sunt SUA, Germania,

Franţa, Marea Britanie, Japonia, în special, din două motive principale: aceste ţări dispun de

cele mai mari pieţe şi de o situaţie politică şi economică stabilă. Ţinînd cont de piaţa lor

voluminoasă, cererea solvabilă, nivelul înalt de dezvoltare al economiei şi nivelul înalt al

competitivităţii, în ultimele decenii, lider în atragerea ISD sunt SUA. Majoritatea ţărilor

industrial-dezvoltate încearcă să plaseze investiţiile lor în SUA, fiindcă aici piaţa internă este

vastă, puterea de cumpărare a populaţiei este în creştere, iar stabilitatea politică este certă.

Japonia atrage investitorii străini prin stabilitatea sa politică şi economică, existenţa

infrastructurii dezvoltate, sistemul monetar şi financiar stabil, posibilitatea de investire în

ramurile tehnologic avansate, dar, mai ales, prin forţă de muncă mai calificată şi mai ieftină, în

comparaţie cu SUA şi Franţa. Analiza politicii investiţionale contemporane a Japoniei arată că

aceasta a fost definitiv elaborată încă în anul 1980 şi este orientată spre atragerea investiţiilor

străine. Japonia este săracă în resurse naturale, de aceea, a pus întotdeauna accentul pe

dezvoltarea ramurilor exportatoare. Pentru producerea mărfurilor competitive pe piaţa mondială,

ea a utilizat tehnologiile avansate, a atras specialişti calificaţi pentru instruirea cadrelor şi a creat

o infrastructură foarte dezvoltată. Un rol deosebit, în dezvoltarea cu succes a Japoniei, revine

capitalului american. Actualmente, toate companiile, create cu participarea investiţiilor străine,

sunt persoane juridice ale Japoniei, cărora li se acordă „regim naţional”. Este necesar de

menţionat, că procedura accesului investiţiilor străine la economia Japoniei este foarte simplă:

prin intermediul Băncii Japoniei se înregistrează informaţia cu privire la conţinutul tranzacţiei

de investire, care, ulterior, este aprobată automat de către Ministerul de Finanţe şi de către un

minister de ramură în decurs de 30 de zile.

Analiza atractivităţii investiţionale a unor ţări în curs de dezvoltare

China este o ţară ce se devzoltă cu ritmuri înalte şi care are cele mai favorabile condiţii pentru

ISD, îndeosebi după aderarea acesteia la OMC (în 2001). In prezent, China este cea mai reuşită

ţară, din punct de vedere al atragerii investiţiilor străine directe.

Climatul investiţional din China se caracterizează prin următorii factori pozitivi:

• stabilitatea politică;

• proporţiile vaste ale teritoriului şi ale pieţei interne;

• forţa de muncă calificată (mai cu seamă, pentru necesităţile industriei prelucrătoare),

care acceptă salarii foarte mici;

• imaginea pozitivă (în special, vizavi de producţia şi livrarea mărfurilor industriale pe

pieţele occidentale);

• susţinerea şi interesul deosebit pentru activitatea investiţională din partea statului;

• ritmurile foarte înalte ale modificărilor in toate sferele economiei.

In decursul a două decenii precedente, începând cu anul 1979, guvernul chinez a acordat

întreprinderilor cu capital străin, în comparaţie cu cele autohtone, un regim preferenţial. Pentru

investitorii străini a fost creat un sistem al înlesnirilor fiscale şi vamale, în special în zonele

economice libere (ZEL). In etapele timpurii de funcţionare a ZEL, sistemul a fost deosebit de

eficient. Dar, începând cu anul 1994, când fluxul anual al investiţiilor străine a atins cifra de 2,5

mlrd. dolari, are loc o apropiere treptată a condiţiilor de activitate pentru investitorii străini şi

autohtoni.

Guvernul Chinei a întreprins, de asemenea, şi alte acţiuni, care au activizat procesul

investiţional: liberalizarea treptată a accesului capitalului străin la ramurile şi raioanele închise,

măsuri speciale de stimulare pentru investitorii străini mici şi mijlocii. In prezent, ramurile

prioritare pentru atragerea investiţiilor străine în China sunt: energetica, industria uşoară,

alimentară, textilă, farmaceutică; producerea materialelor de construcţie, chimia şi metalurgia;

construcţia de maşini şi utilaje; producerea utilajului pentru extragerea petrolului de pe fundul

mării; electronica, producerea mijloacelor de telecomunicaţii şi a utilajului medical. Pe lîngă

înlesnirile create investitorilor străini, guvernul chinez pune în faţa acestora şi un şir de condiţii

destul de dure. Astfel, activitatea economică eficientă a întreprinderilor mixte trebuie neapărat să

fie bazată pe aplicarea celor mai avansate tehnici şi tehnologii, pe metodele ştiinţifice de

gestionare a afacerilor, pe diversificarea asortimentului producţiei, creşterea calităţii, economia

de energie, materie primă, materiale, pe sporirea ponderii producţiei destinate exportului şi pe

sporirea veniturilor valutare, pe pregătirea personalului administrativ şi tehnic autohton de înaltă

calificare. In prezent, peste 50% din întreaga producţie fabricată în China este confecţionată la

întreprinderile cu participarea capitalului străin.

Analiza climatului investiţional in ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est

Experienţa acestor ţări prezintă o importanţă deosebită pentru Republica Moldova, care şi-a fixat

drept obiectiv strategic prioritar integrarea europeană. Ţările din această categorie sunt atractive

prin faptul că au o piaţă internă în creştere şi prin cheltuieli de producţie mai mici, decât în ţările

occidentale, din contul valorii mai scăzute a resurselor (îndeosebi, a forţei de muncă). Ele

posedă o infrastructură de transport dezvoltată, geografic sunt situate favorabil şi cheltuielile

tranzacţionale sunt mici. Intr-o serie de ţări, sunt create zone vamale libere, fapt care contribuie

la fluxul considerabil al capitalului în producţiile noi.

Polonia, Ungaria, Republica Cehă sunt calificate de către investitori străini drept ţări ale

Europei Centrale, cu o cultură înaltă, care au fost întotdeauna lideri în efectuarea reformelor de

piaţă, mai devreme decât altele au atins stabilitatea financiară şi au depăşit recesiunea provocată

de tranziţie. Ungaria, Republica Cehă şi Polonia sunt apropiate şi teritorial de ţările occidentale –

exportatoare de ISD. Ele sunt utilizate de către investitorii străini în calitate de intermediari ai

relaţiilor economice cu Rusia, deoarece aici este mult mai uşor şi mai puţin riscant să obţii tot

necesarul, decât în Rusia. In perioada interbelică, dar şi anterior, aceste trei ţări s-au manifestat

deja ca state industriale dezvoltate, cu tradiţii bogate în producerea mărfurilor de înaltă calitate,

de exemplu, producerea berii în Republica Cehă ori a vinului în Ungaria). Pe piaţa externă,

aceste state sunt reprezentate, în special, de mărfurile construcţiei de maşini, ale industriei

chimice, farmaceutice, cosmetice, poligrafice.

Ţările sus-menţionate sunt atractive pentru investitorii străini datorită următoarelor

avantaje:

a) amplasarea strategică, ce asigură accesul atât la pieţele occidentale, cît şi la cele orientale;

b) existenţa forţei de muncă calificate şi ieftine pentru dezvoltarea tehnologiilor avansate;

c) atitudinea pozitivă faţă de investiţiile occidentale;

d) experienţa pozitivă a multor proiecte investiţionale (in ramura automobilelor, alimentară).

Unele din cele mai complicate probleme teoretice şi practice ale ISD sunt: în ce măsură

trebuie admise aceste investiţii în economia ţării? Este, oare, raţional ca ISD să fie admise în

toate ramurile sau statul trebuie să limiteze şi poate chiar să interzică accesul acestora în anumite

ramuri?

Din punct de vedere al atractivităţii pentru investitorii străini, ţările din CSI sunt

clasificate de către organizaţiile economice internaţionale în trei grupuri de ţări.

1. Primul grup îl reprezintă ţările exportatoare de resurse energetice: Azerbaidjan, Kazahstan,

Rusia şi Turkmenistan.

2. Grupul al doilea este format din ţările, care nu au rezerve mari de resurse energetice, dar

promovează activ reformele: Armenia, Georgia, Kargazstan, Moldova, Tadjikistan şi

Ucraina.

3. Grupul al treilea cuprinde ţările, care, foarte încet şi „fără entuziasm”, efectuează reformele:

Belarus şi Uzbekistan.

Pentru a face aprecieri asupra climatului investiţional dintr-o ţară sau alta investitorii

apelează adesea la ratinguri investiţionale. Există o mare diversitate de metode, utilizate pentru

stabilirea ratingurilor investiţionale. Toate însă au o trăsătură comună - au un caracter complex.

Piaţa mondială este dominată în prezent de trei mari agenţii internaţionale de evaluare a

riscului, asociat plasamentelor într-o ţară sau alta (risc rating agencies):

1. Standard & Poor’s Ratings Group;

2. Moody,s Investors Service;

3. Fitch-IBCA.

În aprecierea complexă a atractivităţii investiţionale (a climatului investiţional) a unei ţări,

investitorii apelează, cel mai frecvent la ratingurile investiţionale stabilite şi prezentate de către

revista "Euromoney". Metodologia de evaluare a acestei reviste se bazează pe rezultatele celor

mai populare agenţii de rating internaţionale sus-menţionate. "Euromoney" publică semestrial

clasamentul riscului ţării, care grupează 180 de state şi este construit după o metodologie

specifică acestei publicaţii.

În evaluarea riscului suveran, care conform opiniei specialiştilor constituie doar o parte a

riscului de ţară, Euromoney atribuie ponderi specifice următorilor indicatori:

Performanţa economică (ponderea este de 25%), apreciată ca o medie a previziunilor

pentru anul curent şi anul următor realizate de Proiecţiile Economice globale ale Euromoney; în

cazul în care nu există previziuni despre o ţară, scorul acordat este zero. Variabilele economice

pe baza cărora se acordă de către specialiştii intervievaţi de Euromoney un scor între 0 (cea mai

dezastruoasă situaţie economică) şi 100 (economia cea mai puternică) sunt: creşterea economică,

stabilitatea monetară, soldul contului curent şi cel bugetar, şomajul şi dezechilibrele structurale.

Riscul politic (ponderea este de 25%) este definit ca suma dintre riscul de neplată sau

riscul de a nu deservi datoria externă, care decurge din importuri, împrumuturi, dividende şi alte

relaţii comerciale şi financiare externe, şi riscul nonrepatrierii capitalului. El este obţinut din

media valorilor atribuite de analiştii de risc, agenţii de asigurări şi inspectorii de credit care

lucrează cu ţările supuse evaluării. Fiecare analist poate acorda maximum 10 puncte (când riscul

politic este zero) şi minimum zero (când şansele de recuperare a datoriei sunt considerate nule).

Indicatorii datoriei externe (10%) se calculează pe baza informaţiilor publicate în

World Bank „World Debt Tables”. Aceştia sunt: serviciul datoriei externe/exporturi (A); balanţa

contului curent/PNB (B); datoria externă/PNB (C).

Scorul total se calculează astfel: C+(A*2)-(B*10). Cu cât scorul este mai mare, cu atât

situaţia este mai favorabilă ţării.

Încetări de plăţi sau reeşalonări în serviciul datoriei externe (10%). Se acordă un scor

cuprins între 10, dacă nu s-au înregistrat încetări de plăţi în ultimii trei ani şi 0, dacă ţara a fost

continuu în încetare de plăţi. Informaţiile se bazează tot pe World Bank “World Debt Tables”.

Media ratingurilor riscului suveran stabilite de Moody’s, Standard& Poors şi Fhitch

(10%). Dacă astfel de rating-uri nu există, se acordă 0 puncte.

Accesul la credite bancare (5%) se calculează ca raport între plăţile în contul

împrumuturilor private pe termen lung negarantate şi PNB.

Accesul la finanţări pe termen scurt (5%).

Accesul pe pieţele de capital (5%) reflectă analizele Euromoney cu privire la rapiditatea

cu care o ţară poate mobiliza resursele financiare internaţionale din emisiune de obligaţiuni şi

credite sindicalizate. În scopul evaluării acestui indicator, publicaţia solicită specialiştilor din

conducerea sindicatelor creditorilor punctaje pentru fiecare ţară. Scorurile au următoarea

semnificaţie: 5 puncte dacă accesul este neîngrădit, 4 puncte dacă în 95% din situaţii nu există

probleme de acces, 3 dacă în mod normal nu există probleme, 2 dacă există posibilitatea ca

accesul să fie condiţionat, 1 dacă accesul este posibil doar în anumite condiţii, 0 dacă accesul nu

este posibil.

Discountul la forfetare (5%) reflectă media maturităţilor împrumuturilor disponibile şi

marja de risc (forfaiting spread) a obligaţiunilor statului evaluată peste riscul celui mai sigur stat

(de regulă, SUA). Informaţiile sunt furnizate de Morgan Grenfell Trade Finance şi West

Merchant Capital.

Pe baza acestor indicatori, fiecare stat primeşte un punctaj pe o scară de la 0 (cel mai mare

risc) la 100 (risc minim), pornind de la care, ţările sunt grupate în nouă clase de risc, acoperind

fiecare câte 10 puncte. Scorul sub 10 puncte nu este încadrat în nici o clasă de risc. Euromoney

publică o dată cu scorul general şi scorurile parţiale pentru a furniza cât mai multe informaţii cu

privire la ţările monitorizate.

Metoda anterior analizată este mai simplă, atât ca concepţie cât şi în aplicare, şi are un grad

mai înalt de obiectivitate în comparaţie cu cel al celorlalte agenţii internaţionale de evaluare a

riscului. Extrema simplificare a caracteristicilor economice, politice şi sociale ale ţărilor

analizate nu permite însă evidenţierea particularităţilor fiecărui stat, de aceea investitorul va

trebui să utilizeze şi metode individuale de apreciere a atractivităţii investiţionale a unei anumite

ţări.

4. Climatul investiţional în R.Moldova

Bibliografia recomandată

1. Strategia Republicii Moldova de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru perioada 2006-2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Nr. 234 din 13.10.2006 // Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.43-45 din 30.10.2006

2. Legea Republicii Moldova cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004 // Monitorul oficial al Republicii Moldova nr.64-66 din 23.04.2004

3. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3.01.1992

4. Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere nr.440-XV din 27.07.2001

5. Caraganciu A., Domenti 0.,Ciobu S. Bazele activităţii investiţionale. - Chişinău: Editura A.S.E.M, 2004

6. Doltu Constantin, Investiţiile străine directe şi influenţa lor asupra modernizării economiei în tranziţie, Teza de doctor în economie, Chişinău, 2007.

7. HÎNCU Rodica. Fluxul stabil de investiţii - rigoare a promovării cu succes a reformelor economice: Simpozionul ştiinţific internaţional în cadrul ASEM „Integrarea europeană şi competitivitatea economică”, 23-24 septembrie, 2004. - Chişinău, 2004, Vol.III, p. 148-151.

8. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. Unele probleme ce ţin de investirea în economia naţională a Moldovei şi căile de soluţionare ale acestora // Revista „Economica”. - Chişinău, 2007, nr.1, p.61-64.

9. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana. К вопросу об инвестиционной конкурентноспособности Р.Молдова // Analele Academiei de Studii Economice din Moldova. Ediţia a VI-a, ASEM. - Chişinău, 2008, p.244-249.

10. HÎNCU Rodica, SUHOVICI Ana, LUCHIAN Ivan. Investiţiile în economia autohtonă şi modelul investiţional autohton // Revista „Drept, Economie şi Informatică”, Chişinău, 2007, nr.1, p.19-23

11. HÎNCU Rodica, BUNU Mariana, Dascaliuc Daniela. BAZELE ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE (sinteze şi aplicaţii), Chişinău, 2010

12. HÎNCU Rodica (coordonator). Materialele conferinţei ştiinţifice internaţionale cu genericul „Rolul investiţiilor în asigurarea dezvoltării durabile a economiei Republicii Moldova în contextul integrării europene”, 29-30 octombrie, 2010, ASEM, Chişinău, 2010