cpsf_414

414= ::

MAYA NICULEseu

Ochii sfinxului*

HORIA ARAMĂ

• 'Vtnătorul• Linişte în eter

IPOTEZE EXTRAORDIiV 1RE

BOGDAN 1. PAŞA

ENICMElE PLANETEI MARTE,.IIIAHEElE SI DERIVII~

CONTINENTELOH TERESTRE***

N:;):;)U

Olll~~

'''III''';;::V ::;ZQ;:)U4&t:a:::;O

IIIVJ:Z::;)~Ci<{U~4- :;:)Uo.:-<{a::02:;.:4

.!! ..<t .. ~aC al u

.... ~~:::~ ~.- o~ Q,I c ~..! "t1 ~ o

- • OI>- o -a ~••••••• 0- oo a... ..,.-- .•. -ti OI> OI> iio c.:. ,..

] o (; !0.:1)0.3.

MAY cuuscuAm ro~t intr~1t31 j adesea de ce unii

autort ai eoleeriei au o existentă li-terară meteortcă, de ce după o poves-tire publicată dispar de pe firmamen-tut anticipaţiei. Problema este reală,da~ ea tine nu atît de rigorile redacţio-nale cit de meandrele biografic6 alerespectivilor debutanti şi de raptul căîmpttnl rite sint mai rar e decit încercă-

riie. Ne bucurăm însă tntoureaunaatunci cîud putem reinnoda firul in-ceput.

l\laya Niculescu n-a mai fost pre-zentă în paginile colecţiei de la nu-merele 56-5;, cînd i-a apărut povestirea"Prizonieri printre giganţi". Intre timpEditura trncretulut i-a publicat poves-tirea "Statuia lui Ahile" (1967), Editura"Alhatl'os" romanul "Vraciul dinIlimalaia" (19i0), iar revista "Ştiinlă şitehnică" interesante note de drum.Cauza acestor lungi tăceri trebuiecăutată tocmai în lungile călătorii pecare colaboratoarea noastră - tusoţrn-du-şi soţur, inginer - a trebuit să lefacă pe meridianele lumii (in India, înEgipt, în America), După cum se vede,periplul a frînat fantezia, dar n-a ucis-o.Dovdă nuvela "Ochii snnxutut''.

Colecfia "POVESTIRIŞTIINŢIFICO-FANTASTICE"editată de revista

r..4!iiintaiiehnicaAnul XVIII15 februarie 1972

2

Ochii sfinxuluide MAYA NICUlESeU

Un eowboy la piramide

Sub cerul fierbinte şj purpuriu, peisajul părea nefiresc.Marile piramide Îşi odihneau giganticul trup de piatră pe nisipul

fin În care pasii usori ai călătorului se înfundau pînă la glezne.Un~ori păreau agătate de boltă, suspendate În aer de un fir invi-zibil sau, mai curînd, creatia unui miraj ce avea să se cufunde domolÎn măruntaiele pămîntului, împins de enorma lor masă de piatră.Culoarea lor era surprinzător de asemănătoare cu aceea a nisipuluidin jur, dar aceasta era, poate, doar o iluzie optică, căci dinspreOrient Ra vărsa deasupra deşertului ploaia de aur a razelor sale.

Dan Îşi concediase ghidul, cu intentia. de a face În tihnă cîtevafotografii. Reglase obturatorul şi se oprise indecis alături de ruineletemplului din fata piramidei lui Mikerinos. În sfîrşit, se hotărî săintre pentru a încerca să surprindă o privire de ansamblu, avîndîn prim plan o coloana năruită. Tngenunchease cu aparatul la ochi,căutînd un unghi mai bun, cînd ... simţi la tîmplă o atingere neplă-cută. Absorbit de imaginea pe care urma să o fixeze, îş'i repezipalma spre obraz ca şi cum ar fi voit 5ă alunge o muscă şi, spresurprinderea lui, atinse cu degetele ţeava rece a unui revolver. Săriin sus, fără să ştie cînd, şi se trezi în fala unui faarte ciudat per-sonaj. Tnalt de aproape doi metri, destul de tînăr şi îmbrăcat dincap pino-n picioci e într-un costum de cowbov, necunoscutul continuasă jină pistolul îndreptat asupra lui cu un gest ameninfător.

- Nu-mi plac glumele proaste, ţipă Dan, crezînd că are de-aface cu vreuna din numeroasele nebunii ale tinerilor din zilele noas-tre. Aţi renunţat la coslvmele de muşchetar, la chitara de trubcdur,la zdrenţele de hippie şi ali început să-I imitati pe Garry Cooper? 1

Ciudcilul individ rămase neclinlit, mulţurnindu-se să-I priveascăotent printre genele întredeschise, cu aerul unui trăgător încercat,care se concentrează înainle de o slobozi glontul.

- Confunzi cumva piramida lui Mikerinos cu un "soloon" dinvestul sălbatic? întrebă Dan, încrucişîndu-şi bretele pe piept.

- Banii sau viata! rosti rar străinul.- Eşti nebun. Poate mă iei drept un milionar ... şi încă unul

dement, care umblă cu averea în buzunar.- Vreau bani.- Cît vrei, domnule?

1 Actor american speciallzat tn crearea personajelor de cowbov,

3

- o liră.-- Am spus eu că eşti nebun. Umbli intr-un costum de opereJă,

care trebuie- să fi costot... slavă domnului ...,; comentă Dan. plim-bindu-şi privireo de la sombrerbul de fetru la cizmele Înalte de pielefină, şi ... eşti În stare să omori un om pentru o liră. Uite! Ne-ţi douăşi cară-te mai repede, că mă deranjezi.

Individul întinse mîna şi luă banii cu un zîmbet satisfăcut.Îi Îndoi cu griiă, Îi introduse tacticos Într-un portmoneu, dar nu

plecă. Se depărtase putin şi rămăsese În umbră, ezitînd.Dan ÎI observă abia după ce făcu o o doua fotografie.- Ei ! Tot n-oi plecat? îi strigă el. Poate-ti pare rău c-ai cerut

atît de putin!Tînărul scutură copul, vrînd să arate că nu despre asta era

vorba.- Mă Întreb de ce ti-o fi trebuind o liră, mormăi Dan. Penlru

unul ca tine suma trebuie să tie cu- totul ne-însemnaIă.Celălalt deschise gura ca şi cum ar fi vrut să spună ceva, dar

probabit că se răzgîndise, fiindcă o închise la loc. fără să fi slobo-zit vreun sunet.

- Ei! Viteczule-I Ce-ai Încremenit aici? îi strigă Dan dupăce mai făw două-trei fotografii.

Eleganful cowboy clipi din ochi jenat şi, foarte nesigur ce facebine ce face, dădu cel mai neaşteplaf răspuns pe care Dan şi l-orfi putut irncqino.

- Am vrut să aud Sfinx.ul cel Mare, dar nu m-eu lăsat, Laintrare era un om cere mi-a ceruf o liră. Cînd a văzut că rtu am, aî-nceput să se răstească la mine. Mi s-o făcut frică: şi rn-orn pierdutîn multime.

Dan făcu eforturi să nu rămînă cu gura căscată.- Te' referi la spectacolul "Sunet şi lumină"'? Întreb,') el.Tînărul dădu din cap, oarecum nedumerif.- Am vrut să-I aud ... seara trecută.- La orice spectacol se plăteşte o taxă de intrcre. Treaba osto

o ştiu şi copiii. S-ar zice că. ai căzui Ofn Lună şi ai aterizat- În cap.- Vin de departe şi nu cunosc obiceiurile locului, se scuză

necunoscutul- Eşti, Într-adevăr, un crescător de vile din Sierro care a descins

pentru prima oară Între oameni sau un evadat din spitalul de ne-buni? Întrebă Dan, simţindu-se cuprins de o ciudafă durere de cap.

Şi costumul ăsta cu care te-ai inpcpoţonot.; Aşa umblati voiacolo ... acasă la tine?

De astădată omul păru de-a dreptul supărat şi-l învălui pe DanÎntr-o privire foorte severă.

- Nu Nu umblăm aşa, dar am vrut să vin Într-o !inulă con-venabilă. Am receptionat posturile voastre de televiziune şi amconstatat că mcjoritoteo oamenilor sîni trnbrăccti aşa.

- Şi că fac rost de bani ca tine adineaori, somlnd pe semeniilor cu pistolul?

- Exact.Dan trase adînc aer În piept, forţîndu-sa să pară cîl mai noturol.

Uite ce-i drăquţule, de cînd ai ieşit din balamuc, ai văzutpesemne prea multe filme cu cowboy, spuse el ferindu-se discret Înspatele unui zid ruincl. Ai avut noroc că sînt eu bă:ar bun,' dar

4

ascultă-mă bine! Dacă mei procedezi oşo, rişti să aiungi la puşcăriesau înapoi la casa de ... Şi acum cred că e timpul să faci cale ln-toarsă, eu unul rn-crn săturat de tine pino-n gît.

Străinul rămase nedecis cîteva clipe, apoi îi întoarse spatele,oarecum dezamăgit, şi se îndepărtă cu puşi mari.

Dan respiră uşurat, gîndindu-se că, oricîtă pasiune ar fi nutritpentru milenareJe comori de artă ale vechiului Egipt, nu i-cr fi plăcutsă-şi lase oasele la umbra piramidelor.

Ajunsese la concluzia că individul părea destul de nebun casă-i descarce pistolul in piept.

Spectacol "SUNET ŞI LUlYUNĂ" la piramide.Atentiune! ! ! SFINXUL YA "ORBI!

Nocpteo era plăcută şi răcoroasă. Pe cerul Întunecat şi blînd,nici o urmă de nor nu srăvileo clipirea argintie a puzderiei de stele,ce pluteau în haos, colorînd depărtările cu reflexe de basm. In aerse strecura un miros uşor de tutun bun, de parfumuri scumpe. Vîntulce cutreierase în zori pustiul, stîrnind virtejuri în nisipul aproapealb, se potolise şi acum abia cdio, făcînd să foşnească mătăsurilesau barurile largi de pai lucios pe care moda acelui an le impusesefemeilor elegante. In jur răsunau crîmpeie vesele de conversaţiipurtote in toate limbile de oameni tineri sou de oameni core voiausă pară tineri şi părăsiseră pentru cîteva ore fotoliile confortabileale hotelului pentru scaunele pliante aşezate chiar pe nisip în ve·derea spectacolului. Stăteau cu spatele spre geamurile discret lumi-note ale restaurantului "Hilton" şi cu fata în întuneric, dar, dinpricina oqitcţiei din micul lor univers, a brichetelor care scăpărau,luminînd cite o portiune de obraz, sau pcc:e, mai ales, din pricinaboltei înstelate, core atrăgea toate privirile, puţini îş'i dădeau seamacît de neagră, de copleşitoare şi neliniştită era noaptea aceea. Den-er fi fast aşa, În locul beznei din fata lor. ar fi trebuit să se ză-rească profilat pe cer conturul gigantic 01 celar trei piramide mori,poate şi umbra Sfinxului, 01 cărui glas aşteptau să-I asculte. Aco·perite de cortina opocă şi catifelată a nopţii, construcţiile faraonilorfuseseră deocamdată lăsate pradă indiferentei, ca şi vestiţii suve-rani oi Egiptului, expuşi acum sub vitrine de sticlă, într-o sinistrăaliniere, tntr-unc dinlre sălile muzeului din Cairo.

Oamenii core aşleptau inceperea specJacolului "Sunet şi lumină"preferau să se lase vrăjiţi de farmecul noptii, erau fericiţi că trăiesc,rid, iubesc.

- N-am văzul niciodată atitea stele!- C'est vroimenr beau, cheri!- Es isi eine wunderbare Nacht!Deodată negura noptii fu sfîşiată de o rază subţire, şovăitoare,

care mingiie intunericul şi se opri pe faţa SfinxuluÎ. Oamenii tăcură,incremeniţi, cu privirile aţintite osupro enigmaticului s~ăpin 01 im-părăţiei adormite. Chipul de piatră suridea cu ccelcsi zimbet pecare-I adresa lumii de patru-cinci mii de ani, poate mai mult. Frun-tea lui mîndră era inăltată către cer, doar zîmbetul părea adresaloamenilor de azi, ca ş'i celor din vremuri străvechi, pe core fără

5

îndoiolă îi văzuse şi core i s,e păruseră atît de mărunţi Încît meinu observase cînd au pierit in bezna veacurilor.

Curînd o voce gravă străpunse tocerec :"O! Ro, zeu oi divinului socre, de mii de ani prima rază a

dimineţii Îmi luminează chipul şi ultima scînteiere a amurgului mise stinge pe buze. La picioarele mele a început Istoria. I-om văzutpe Keops ?i pe Mikerinos, pe Alexandru Macedon, core era pe cîtde viteaz pe om de Înţelept, la umbra mea s-a recules mareleCezar şi l-am urmărit pe Napoleon conducmdu-şi oştile. Am văzutcrescînd şi dispărînd oraşe, înterneindu-se şi pierind imperii. Doareu ... simbol al marelui Ro ... am rămas acelasi."

Intregul colos era acum Învăluit 'nlr-o Îumină albăstrie cu re-flexe roşietice, trernurotocre, imitînd sclipirile lipsite de tărie alerăsăritului. Chipul omenesc era susţinut de. un trup de fiară: un leuculcat intr-o atitudine de veghe. Statuia aureolată părea că plutesteÎn Întuneric, strivind lumea cu superioritatea zÎmbetului ei. .

"Numele meu nu a fost tnlotdeouno acelaşi" - povestea sfin-xu!. .. şi, ca la un semnal, din toate colţurile pustiei răzbătură vocide femei, odreslnd invocaţii În acordurile unei orgi nevăzute;

"O! Tu, simbol al cumplitului socre iO! Rege al deşerturilor ...Ocrotitor al fericitului Egipt;StăpÎIl al Nilului cel dătător de viată;O ! ~irios !""Tirziu, doar cu patru secole ino intea erei voastre, Herodot m-a

denumit sfinx, folosind un cuvînt din 101'0 50. * Co şi odiniooră, oa-menii vin la picioarele mele, implortndu-mă să dezleg tainele ceruluicătre care este aŢintită fruntea mea, ole pămîntului, pentru că trupulmeu este de piatră, secretele lumii animale, fiindcă eu Însumi amun trup de fioră, şi enigmele omenirii, Întrucît port un chip de om.

In această noapte voi povesti despre Începuturile istoriei ...,despre Keops, care din timpul vietii a Început să construiască moreapiramidă În adîncul căreia trebuia să aştepte reinviereo, Înconjuratde sotii, prieteni şi sclavi, de toată regala splendoare a unuimare faraon."

Şi iată că vraja Începe.Sute de reflectoare, ascunse printre ruinele templelor din iur,

tnvcluie marea piramidă, care se iluminează lent pe ecranul desmoală 01 orizontului, ca si cum s-er trezi din somnul ei de milenii.Luminile Îşi schimbă în perrnonenţă reflexele: albăstrii, violete, verzi,argintii. Simfonia de culori a cerului din tara Nilului împrumutăfeeric ei suprafeŢelor unghiulare ale colosului de piatră. Se audvoci, ordine, trompete. Marele faraon vine să inspecteze lucrările.Urmează moartea lui Keops, ceremonia mumificării, cîntecele mare-lui cortegiu ce Insoteste la locul de veci pe zeul-rege şi, În sfîrşit,ordinul marelui preot, care porunceste Închiderea ultimei lespezi.

Sfinxul începe să depe ne acum istoria faraonului Mikerinos şia piramidei sale.

Dan se simti deodată istovit de eforturi!e pe care le făcea săînţeteogă textul: Era mqrji, şi spectacolul era În limba germană. Işi

* Herodot foloseşte cuvîntul "stinx" re terln du-se la statuile cu trupde leu şi cap de om d.in vechiul Egipt. Nu pomeneşte însă ele sfinxul celmare oin faţa piramidelor.

6

reproşa În gînd că nu s-a uitat În proqrcrn. Miercuri era vorbit Înfranceză, vineri În italiană şi În restul zilelor În engleză, pentru cămajoritatea turişti lor erau americani, englezi sau cunoscători aiacestei limbi. Dintre toate, germana era limba pe care Dan o ştiacel mai prost. Dacă s-ar fi uitat În program, ar fi putut să aleagăaltă zi. De fapt, nici nu avusese intenţia să vină azi. De ce venise?Se hotărîse în urma discutiei cu nebunul? Nu era exclus. De cumintrase, Îşi aruncase privirile peste tot, încercînd să descopere uria-sul sombrero. Nezărindu-I, fusese oarecum dezamăgit. Probabil căfipul minţise, vorbise anapoda sau, pur şi simplu, aflase între timp căspectacolul de marţi este in nemţeşte. Nu părea deloc un poli-glot. Vorbea un soi de argou de văcar din Texas. Gesturile ii erauÎnsă mult mai reţinute. Ce tip aiurit!

Reflectoarele ascunse scăldau monumentele În toate nuantele deculori. Erau luminate Sfinxul, piramida lui Keops şi, recent,' se în-văluise în purpură cea a lui Mlkerinos. Sfinxul povestea cum el, re-gele pustiei, fusese acoperit de nisipuri. Doar capul lui imens maitrona deasupra dunelor. Mjkerinos, pe atunci un foarte tînăr print,venise să se odihnească la umbra lui. Sfinxul Îi ceruse să-I dez-groape din valurile de nisip, să-i redea măreţia de altă dată, promi-jîndu-i, în schimb, că-1 va ajuta să fie ales faraon el, Mikerinos, din-tre ~ei o mie de fii ai lui Keops. Parcă aşa spu,nea ... el, dintre ceio mie ...

Noaptea era plină de vrajă şi Dan nu văzuse niciodată atîteastele. Se simţea obosit, incapabil să urmărească monologul sfin-xuiui şi se pierdu în contemplarea decorului de basm, la farmeculcăruia regia şi tehnica modernă jucaseră un rol deloc neglijabil. Cu-rînd simţi o senzaţie de moleşeclă În tot corpul şi poate ar fi alu-necat Într-un somn dulce, legănat de vise dacă nu s-ar fi simtit ob-servaI.

Locurile din preajma lui fuseseră pînă atunci libere. Nu erauprea mulţi cunoscători de limbă germa,nă În sezonul acela la Cairo.In ultima clipă se aşezase insă cineva în stînga lui, cineva care-I ob-serva cu atenţie. Dan nu ştia cînd venise. Ti simţea doar prezenta.Cînd întoarse capul, zări privirea plină de Întrebări a cowbov-ului dedimineaţă. Deodată îşi dădu seama că seamănă cu Old Shatlerhandşi îi spuse În glumă:

- Hello, Old!Tînărul ÎI apucă de brat. Se afla Într-o stare de enervare pe care

Dan nu şi-o putea explica.- Asta este o escrocherie nemaipomenită, spuse el conspirativ.- Ce vrei să spui?- Ştii că nu vorbeşte Sfinxul. Peste tot sînt microfoane, difu-

ZOCl{e, amplificatoare.. - Dar ce-ţi închipuiai? Cum o să vorbească Sfinxul? Doar eo statuie de piatră.

- Mă Întreb si eu ...- Ce te întrebi?- Dacă este În întregime din piatră..Jor l-a apucat criza", gîndi Dan.- Vino cu mine să ne convingem.Dan nu ştia de ce-I urmase. Poate din curiozitafea ce se deştep-

tase În el incă din clipa cînd se aflase pentru prima dată În fato

7

acestui semen ciudat, în core forja brutală se asocia cu candoareaunui copil.

Străinul îşi părăsise locul şi pornise muit în dreapta, Înaintindîn noaptea neagră care se căsca În jurul ariei luminate de re+lec-loare. Dar păşeo În urma lui fără să se intrebe care este ţinte călă-toriei lor.

Se opriră in spatele ruinelor unui mic templu.Necunoscutul contempla cerul Înstelat. În depărtare se zcrecu lu-

minile spectacolului, se auzeau voci, urale, zgomotele unei lntrecericu care de luptă. Mikerinos, Învingător În toate jocurile războinice,avea să fie proclamat faraon, aşa cum Îi prezisese Sfinxul. Din res-pect pentru Keops, el urma să-şi construiască o piramidă mai iccsădecît cea a înaintaşului său.

- Ce poveşti trăsnite, oflă străinul.- Cum te numesti ?- Spune-mi cum- vrei, dacă ţii să-mi dai un nume.- Am să-ţi spun Old.Celălalt zirnbi ca şi cum numele i-or fi făcut plăcere.- Sînt într-adevăr bătrîn, spuse el aproape În şoaptă, şi... vin

dintre stele.- E frumos acolo? întrebă ironic Dan.Străinul îi surprinse intenţia şi zimbi.- Dacă n-ai arăta ca un văcar din Texas, poate că te-aş crede,

spuse Dan cu compătimirea pe care oamenii o acordă de obicei ne-bunilor paşnici.

- Este am de neobisnuit costumul meu? Am văzut chiar înseara aceasta cîţiva tineri' Îmbrăcaţi la fel.

- Le place unora să se impopojoneze aşa, ca şi tie de altfel.în sfîrşit, osto e treaba lor atîta timp cit nu supără pe nimeni şi nuau pretenţia să-i ia cineva În serios.

- Înţe!eg, dar eu nu am nici o vină. lmcqinecză-ji că ar trebuisă călătoreşti pe altă planetă. Una dintre preocupările mciore ar fiaceea de a-ti Întocmi o Înfăţişare cit mai apropiată de a fiinjelorcare o locuiesc. Dacă ai apărea aici sub forma sfinxului din Giseh,ai risca să fii ucis cu tunurile sau dezintegrat. în cel mai fericit caz,toate fiintele ar fugi din calea ta. N-ai putea să stabileşti nici olegătură cu ele.

- Ceea ce nu este cazul tău şi cea mai bună dovodă este căai izbutit să mă faci să pierd noaptea cu tine. Cum ai reuşit?

- Foarte simplu, spuse Old cu cea mai mare seriozitate. Dinfericire, statiile voastre de televiziune sînt destul de puternice. Amrecepţionat programele prin sateliţii noştri, am introdus datele Încalculatoare şi rezultatul a fost că ccecslă ţinută face o impresieexcelentă asupra oamenilor.

- Si facem rost de bani lipind un pistol de timpla primului in-divid care ne iese În cale.

Dan Începu să rîdă in hohote. Nu reuşea să se stăpÎnească, deşinu intentiona să-şi supere interlocutorul. Trebuia să recunocscă : eraun tip nostim şi reuşise să-I amuze.

- De ce rîzi? Întrebă Old cam Încruntat.- Mă gindeam ce idee greşită şi-ai putea face alte lumi des-

pre noi dacă ne-ar studia programele de televiziune. Foarte multeposturi emit de dimineaţa pînă seara filme cu cowboy. Oamenii sînt

8

mari amatori de asemenea poveşti distractive şt relaxante. Ai ob-servat de la început ~ă ne plac poveştile.

- E revoltător ŞI de neînţeles, se supără Old.- Tot este bine că nu prea ernitern filme cu balauri, preciza

Dan, recapitulind în gînd întilnirea din zori. Ştii, nu mi-ar fi plăcutdeloc să mă trezesc cu unul dintre cele şapte capete tncclăcitdupă gît. !

- Bineînţeles, spuse cu seriozitate Old, şi Dan observă că per-sonajul nu avea cîtuşi de puţin simţul umorului. Hazul pe care-I pro-ducea izvora tocmai din faptul că. privea lucrurile cu cea moi mareseriozitate.

TI măsură pentru prima dotă cu o deosebită curiozitate. Nu pă-rea un farsor, poate nici nebun, mai curînd vreun ins provenit dinvreo insulă indepărtctă şi pustie, care şi-o făcut despre restul lumiio părere ciudată. Curios ...

- Vrei să m-ajuţi? solicită Old. Eu nu cunosc temeiurile lumiivoastre.

- N-am spus că te-am crezut, se apără Dan.- Ce pierzi dacă mă crezi?- Depinde ce vrei să faci.- Trebuie să aflu taina lui Uranus, primul dintre locuitori]

oceanului ceresc care o venit pe planeta voastră. Pînă acum amauzit numai basme.

- 1\ lui Uranus? Ah ! dacă numai despre atît este vorba ...Old il săgetă cu privirea.- Nu-ţi bate joc de mine, spuse el cu un ton core-l făcu pe Dan

să tresară. Nu există în tine nimic altceva decît teama de necu-noscut? Nici o LTrmă de curiozitote ă Nu te Întrebi de ce a trebuitsă vin pînă aici? Nu vrei să ştii nimic mai mult decît semenii tăişi regreti că nu te-am lăsat să te legeni În basme? Te-aş puteaface să înţeiegi şi să străbaţi cu ochii mintii lumi care ou apus, darIasă-mă să trec peste acel instinct de conservare care-ti paralizeazămintea.

Avea o voce tărăgănată, uşor dispretuitoare.Sus, deasupra lor, stelele sclipeau tainic şi noaptea îi Încon-

jura de pretutindeni, izollndu-i de restul lumii. Dan avu presimţireaunei cotostrote. Teama plutea În aer şi gînduri înspăimîntătoare îlasaltau. Tn fala lui, Old medita. Ochii săi străluceau In Întuneric şiDan se pierdu În ei. Avea impresia că totul se leagănă În [urul săuîntr-o mişcare ritmică, hipnotică.

- Nu văd cum te-aş putea ojuto, se apără el. N-a rămas niciun chip al lui Uronus, Nu ştiu decit poveşti. PămÎntenii au uitat is-toria începuturilor şi este în firea lor ca atunci cind nu reusesc sădezlege tainele să inventeze mituri. Poveştile lor sînt Însă frumoasesi invcluie În poezia lor secretele care ou pierit odată cu moarteastrăbunilor, cu distrugerea inscripţiilor săpate În piatră SOl! cu ar-derea bibliotecii din Alexandria. Deseori ele nici nu sînt simple În-chipuiri, ci încifrează, poate, cele mai esenţiale adevăruri ale on-richitătii, ce s-au imprimat În mintea oamenilor tocmai datorităineditului sau drornotismului lor. Tn locul tău, n-aş arunca cu pietreÎn mituri.

- Povestesc legendele voastre despre Uranus?- Da.

9

- Ca despre un vrăiitor?- Nu. EI a fost primul zeu al omenirii. Zeul cerului înstelat ce

dezmierda pămîntul cu vînturi >şi ploi. Din cîte mi-aduc aminte Dio-dor din Sicilia afirma că mitologia greacă era de acord cu I~anu-scrisele bibliotecii din Alexandria cînd îl înfăţişau -co fiind cel maide seamă zeu al bogatei şi civilizatei Atlantide. Se mai spune că ela scos pe oameni din stereo de sălbăticie, i-a invăţo! să măsoareanul prin mersul Socrelui şi ziua prin acela al Lunii şi tot el a îm-părţit anul. în .anotimpuri. Ignorantii, care nu cunoşteau ordineaeternă a mişcării ostrelor, îl considerau o fiintă supranaturală şi audat numele lui Universului. Fiii săi au fost denumiti tita ni.

- Asta este tot ce ştiu pămîntenii despre Uranus?- Este, ln+rcdevăr, foor+e puţin, recunoscu Dan. Mai sînt to-

tuşi alte legende, dar mult prea fantastice pentru tine, core nu eştideprins cu poveştile.

- In noapJea asta sînt gata să. le-ascult.- Se mai spune că ultimii fii ci lui Uranus erau nişte monştri

înspăimîntători. Trei dintre ei,ciclopii, iovlnd un singur ochi în mij-locul fruntii. fâureau în atelierele lor -subpărnintene fulgere ~i -trăs-nete nimicitoare. Altii aveau pe-frupur ile lor o sută de braţe lungica nişte tentacule sau erau nişte monştri gigantici, necruţători şihidosi,

Old păru dintr-o dată foarte interesat .. - Ce-au devenit aceste întruchipări?- Se pare că Uranus însuşi îi ura şi-i arunca în măruntaiele

pămîntului. Acolo ei s-au răzvrătit împotriva tatălui lor, ior unul din-tre titani, Cronos, l-a ucis pe Uranus. In aproape toate textele vechidomneşte credinţa că ei au dispărut complet mult mai tîrziu, în războ-iul pe care l-eu dus împotriva lui lupiter şi Osiris.

- Osiris, un nume de pe planeta mea ... Cine era pentru voi?- Se spune că făcea parte din a patra generatie de zei şi este

primul dintre ei care a murit. Este o poveste bizară, a cărei semni-ficatie este foarte controversată.

'- Vrei să spui că a murit cşo cum se întîmplă cu voi, pămin-tenii ? Cum s-a putut întîmpla una ca asta? .

- Din pricina luptelor cu titanii, a parte dintre zei părăsiserăAtlanfida în căutarea unor locuri mai liniştite. Aşa a ajuns Osiris înEgipt. Istoricii vechi spun că pe coloanele ridicale de el scria căOsiris a irigat tara de la malurile Nilului, a făcut unelte agricoleşi arme împotriva animalelor sălbatice, a stabilit scriereo şi a în-văjot pe oameni principii de aslronomie. Apoi a călătorit 'în Arobio,India şi pînă la marginile pămîntului în fruntea unei expediţii peş-nice pentru a invăţo pe băştinaşi agricultura, sperînd să-i scoată ast-fel din stereo de sălbăticie. Si iată că zeul cel bun esle ucis de fra-tele său Seth. Trupul i-a fost 'despicar şi împrăştiat 1n lume. Isis, soţialui îndurerată. îl plînge, ÎI coute, reuşeşte să-i găsească membreleciuntite, le uneşte şi, cunoscînd secretul nemuririi, reu-ŞeŞ!e să-l re-aducă la viaţă, dar Osiris nu mai reapare niciodată în lumea viilor,ci~ e~te primul z~u care s~ !ndreaptă c~Hre regatul morţilor, ,~sypracoruro va domni de atunci incolo. Dupa moartea sa, lsis l-a ~scutun fiu, pe Horus, pe care 1'0 crescut În mlaştini pentru 0-1 feri defuria lui Seth. Cînd Horus a crescut more, după îndelungate lupte, areuşit să-I învingă pe ucigaşul tatălui său şi 1-0 dăruit legat mamei

la

sale, lsis, pentru a-şi răzbuna soţul ucis. Contrar tuturor aşteptărilor,Isis nu l-a distrus pe Seth, ci l-a eliberat pentru a nu distruge echi-librul acestei lumi care, după cum afirmă Plutarh, n-or fi completădacă principiul răului ar dispărea. Intr-un anumit sens, răul produceintervenţia binelui, iar lupta dintre cele douq principii opuse dănaştere progresului. Se pare că Horus a fost ultimul rege divin, cuel s-a Încheiat domnia zeilor ~i a Început aceea a oamenilor.

- Ce s-a întîmplat cu zeii rămaşi În Atlantida?- Au pierit zguduiţi de cutremure, acoperiţi de cenuşă, iar apoi

de ape împreună cu Întregul continent.- Deci experienţa a fost catastrofală.- Care experienţă?- Cea Încercată de Uranus, marele geniu al planetei mele.- Îmi amintesc că unul dintre vechii greci dădea o definitie

foarte interesantă acestor oameni cu scinteie divină. Spunea că, spredeosebire de alte fiinţe, În afară de trup şi suflet, ei aveau şi o in-teligenţă de un tip foarte special, care ar rămîne pe pămînt chiardupă moartea lor. \

- Este interesant ce spui, dar Uranus a fost un geniu din lu-mea noastră, iar inteligenţa lui aţi moştenit-o voi. Unde v-a dus?

- Ştiu prea puţin despre Uranus ca să-mi pot da seama dacăel a influenţat În vreun fel oarecare evoluţia noastră. In momen-tul de faţă sîntem În plină dezvoltare. Tehnologia noastră esteavansată. Construim maşini care ne uşurează munca, dar făurim şialtele cu ajutorul cărora ne ucidem Între noi.

- De ce o faceţi?- Poate că n-am ajuns încă la maturitate.- Maşinile voastre sint vii?- Deocamdată le înzestrăm cu creier, glumi Dan.- Deci n-o]i aplicat teoriile lui Uranus...O ceaţă uşoară plutea În [urul lor, seporindu-i de restul lumii,

intr-un loc unde se putea spune orice. Figura lui Old era destinsă,dar trupul lui se scutură de un fior, ca si cum i-ar fi fost frig. Avuatunci pentru prima dată un gest Fomilicr, Se sprijini de Dan cuafecţiune, căutînd parcă ocrotire.

- Mă aşteptam la cu totul altceva, şopti Old. Începe să mă cu-prindă un sentiment nedefinit, care În lumea mea nu există.

Avea vocea sugrumată.- Tţi este frică, spuse Dan.- Se poate, .- Este greu să afli ce s-a întimplat acum atîtea milenii, poate

că este şi primejdios. Herodot afirmă că preoţii egipteni i-au in-terzis să scrie despre anumite lucruri. Diodar scrie că ei şterseserăinscripţiile de pe anumite coloane, considerînd periculos ca muri-tarii de rînd să cunoască secretele zeilor. Se mai spune ca pe so-clul SJiinxului se 'afla următoarea inscripjie : "Atunci CÎnd muritoriivor ·afla tainele ce mentin echilibrul Universului, Sfinxul va rîde ş.jlumea se va sfirsi".

- Lasă poveştile, se supără Old, În noaptea aceasta Sfinxul vavorbi, şi eu sîni aici ca să-I ascult.

Vocea lui se transformase Într-un murmur Înăbuşit.

11

- Ai Început să dai din nou semne de nebunie. Ţi-am spus căSfinxul este de piatră. Este o operă de artă care n-a avut nici-odată viaţă. Mă irită faptul că nu vrei să Înţelegi.

- Nu sînt nebun. Sînt un explorator al Cosmosului şi am fosttrimis să văd care au fost rezultatele experienţei lui Uranus.

- Văd că te obsedeozd.- Ţi-am spus că era un mare geniu. Cu multe milenii În urmă el

a Înţeles că în viitor nu ne vom mai putea servi de maşini moarte.Se prevedea că ele vor necesite ccntităţi din ce în ce mai mari decombustibil şi că acestea se vor epuiza. Se mai ştia că emanatiilelor vor otrăvi aerul, pămîntul şi apa şi că vor sfîrşi prin a distrugeviaţa .. Celelalte genii erau de acord cu Uranus, dar considerau cătoate acestea se vor întîmpla foarte tîrziu şi că în vremea aceeanu constituiau încă un motiv de Îngrijorare. Tndurerat de uşurinţa lor,Uranus a părăsit planeta înconjurat de putini discipo!i, cverfizînd căvom veni să-I căutăm atunci cînd profeţiile lui vor deveni realitateşi că vom pieri dacă el nu va reuşi. Intelegi acum? Mă tem că adispărut fără să reuşească.

Resemnat, Dan hotărî să intre În joc:- Ce voia să facă?- Maşini vii.Dan tresări, dar, observînd că Old avea ochii fixati intr-un anu-

mit punct pe cer, se feri să-I întrerupă. Trupul străinului căpătase origiditate de statuie, fruntea îi era brăzdată de cute adinci şi pri-virea lui părea că urmăreşte ceva ce scăpa vederii muritorilor derînd. Lui Dan i se păru că ochii aceia cu sclipiri de flacără contem-plau lucruri pline de măreţie şi de groază, fenomene din alte lumipe care el nu le întrezărise decit În vis. Totul nu dură insă decît oclipă. Foarte curind, Old deveni apropiat şi cald.

- Te·a speriat ceea ce ti-am spus? Întrebă el.- Te referi la masinile vii? Tu le-ai văzut?- Nu. Dar Urcnus susţinea că, teoretic, realizarea lor este po-

sibilă. Procedeul pe care urmărea să-I aplice părea foarte simplupentru noi, nemuritorii. Ura.nus voia să pornească de la animale. Pro-babil că o asemenea idee, venită din partea unor fiinte care posedăo tehnologie atît de avansată, ti se pare ridicolă. Unele animale rea-lizează Însă adevărate performanţe. Tnoată în adîncul oceanelor, seînalţă În văzduh, sapă tunel uri În pămînt. Dacă ar putea fi condi-ţioncte, aşa Încît să realizeze o seamă de munci foarte utile, amputea renunţa la maşini complicate şi costisitoare, care consumăcarburanti nocivi.

- Animalele lucrează prea Încet, ripostă Dan.- Este numai o iluzie. Ele lucrează repede În raport cu volu-

mul lor. Un animal care trăieşte În pămînt sau În scorburi reuşeştesă sape tuneluri cu o viteză impresionantă pentru mărimea lui. Di-ficultatea constă În faptul că majoritatea insectelor, a păsărilor şi aaltor animale sînt mici. Ele pot fi Însă aduse la dimensiuni enormeprintr-o simplă dezintegrare urmată de o reintegrare.

- Vrei să-spui că o cîrtiţă poate ajunge la proportiile unui ele-font? Întrebă Dan.

- Da. Asemenea giganti dornesticiţi, condiţionoji, ar pureo răs-punde ordinelor unei fiinţe Înzestrate cu raţiune. Ei ar da un ran-dament mare, rămînînd În acelaşi timp vietăţi cu instincte de apă-

12

rare, care respiro şi se hrănesc ca orice alte animale ...- Care ar fi însă excepţii de 1;] legile naturii, de fapt, nişte

monştri, interveni Dan.- Aşa ou sugerat şi atvnci mojoritcteo zooloqilor din Marele

consiliu, dor au fost laşi. S-au temuI de verdictul viitorului şi au 01-cătuit o decizie prin core făceau elogiul lui Uronus, holărÎnd, Înacelaşi timp, ca el să plece oiureo pentru a-şi experimenta teoriile,întrucît acestea ar putea fi periculoase pentru noi. De altfel, pe pla-neta noastră animalele erau pe cale de dispariţie. Mai rămăseserăcîteva specii domesticite. Acum au dispărut şi acelea demult.

- Găsesc că decizia lor era, in acest caz, logică. De ce spuică au fost laşi?

- Fiindcă nici unul dintre ei rt'J a acceptat să-I insoţească peUranus. Intelegi? N-au vrut să declare făţiş că nu sint de acord,dar s-au eschivat. Şi Uranus a hotărî! să se lipsească de ei. A plecat,a semnalizat că a ajuns aici şi de atunci nu se mai ştie nimic. Dinpăcate, profetiile lui s-au adeverit. Pe plane!a mea viola devine dince în ce mai tristă. Vînturi de cenuşă bintuie pămintul acoperit deo crustă lucioasă şi greu mirositoare. Au pierit florile, iar pajiştilesînt vîscoase şi negre.

Vorbea sacadat, cu toţi nervii încordoţi,- Poate că voi, sau urmaşii voştri, veţi găsi o solutie, interveni

impăciuitor Dan.- Sintem nemuritori.- Vrei să spui că rezistoţi timpului la infinit?- Nu rezistăm la infinit, dar, din vreme În vreme, atunci CÎnd

organismul nostru dă semne de imbătrinire, ne dezintegrăm într-unlaboralor în core au fost introduse substcnţele organice şi mineralepe care celulele noastre le-ou pierdut, pe urmă, prin reinfegrare,organismul nostru îş'i recapătă rinereţeo. Inţeleqi cred ce importanteste ca substonjele pe care le folosim să fie pure? MQş·iniie ne pe-riclitează existenţa şi totuşi nu ne putem lipsi de ele. Dacă Uranusar fi reusit.,

Old 'scruta din nou cerul Înstelat cu o privire grea şi Dan se În-trebă dacă ochii lui strălucitori reuşeau să străpungă tenebrele. Nubănuia Încă ce aştepla de la el străinul, dar simţea că în curînd tre-buia să se întîmple ceva.

- E timpul să mergem, spuse Old. Dintr-o clipă într-alta ochiiSfinxului se vor lumina. Vezi steaua aceea albă? Raza ei îl Învăluieo dată la 11 000 de ani.

Dan simţi un fior străbătîndu-i trupul. Noaptea era mută şi nea-gră. Luminile şi zgomotele spectacolului "Sunet şi lumină" Încetaserădemult, fără ca el să observe. N-ar fi vrut să-I urmeze pe Old şitotuşi păşea uşor în urma lui, ca şi cum trupul i-ar fi actionat me-canic, supus unei vointe străine, mult mai puternică decît a lui.

Ajunseseră În fata figurii mîndre a Sfinxului cînd, din înaltulcerului, se auzi un murmur surd, impresionant, ca o chemare a de-părtărilor. Dan nu-şi putea dezlipi privirea de chipul de piatră şiabia reus·i să-si stăpînească un strigăt de teroare, cînd o rază delumină rece, violetă străpunse bezna, fără s-o Împrăştie, şi venisă aureoleze capul Sfinxului. Pe urmă lumino se subţie, mărindu-şiintensitotec. se lrnpărţi în două foscicule distincte şi se opri asupraochilor care o absorbiră, tronsforrnindu-se ei Înşişi În două surse de

13

t'l

foc. Fiara de piatră rămăsese '10 fel de imobiIă,- doar pnvrreo ei deftacără mătura orizontul. Faţa gigant1că devenise deodată ciudat devie, iar zîmbetul întipărit pe buzele ei păru celor doi spectatori dis-tant si răutăcios.

Dan simţi în tot trupul o durere atroce, ca şi cum întreaga luifiinţă s-ar fi sfărîmat, pe urmă îşi pierdu greutatea şi i se păru căpluteşte în timp şi În spaţiu. Curînd, în faţa lui se ridică o barierăde fum vîscos, învăluitaare, sufocantă, de netrecut. Se simţi căzîndÎn gol, aşteptînd să se disperseze În hăuri, dar atunci se trezi îm-pins de Old. îl auzi şoptindu-i să privească ochii Sfinxului pînă celumina va birui tenebrele, dar nu fu capabil să se supună şi-şi pierducunoştinţa. Cînd îşi reveni. era într-adevăr lumină, deşi o ceată sub-ţire plutea încă în JUI'ul său.

Dincolo de harajul timpultli

- N-aveam dreptul să fe iau cu mine, i se adresă Old. M-amtemut că n-ai să rezisti.

Don nu se grăbi 'să-i răspundă. Se simţea uşor, tînăr, clocotindde viaţă. a uşoară amnezie îl împiedica să-şi pună întrebări, şistarea aceasta de detaşare îi făcea plăcere. Ar fi vrut să se îmbetede cer şi soare, dar i se păru că Old îl priveşte cu severitate.

- Ce vrei de la mine?- Să priveşti şi să incerci să-mi explici. Ţi-am spus, e~ nu cu-

nosc lumea voastră. Poate că nici Uranus n-e cunoscut-o. Incearcăsă vezi, să înţelegi ceea ce noi nu putem înţeleqe.

- Nu văd nimic deosebit, răspunse usuratic Dan. Ne aflăm peo înăl+irne înconjurâtă de junglă. In faţa 'noastră pămîntul pare săfi fosf defrişat pe o mare întindere, iar în centru au fost construiteclădiri de forme ciudate. Cea din mijloc este o uriaşă piramidă Întrepte.

- Este aidoma clădirilor în care sînt adăpostite dezintegratoa-rele, observă Old.

- Văd si oameni. Par sălbatici si totusi lucrează într-o ordinedesăvîrş·ită. Crezi că sînt în slujba semenilor tăi? Cum ar fi pututsă-i convingă?

- Nu ştiu. Să ne apropiem de tinerii care vin din junglă.- Nu par hipnotizaţi şi, nici stăpîniti' de teamă. Aduc a' ani-

male ciudate. Toţi sînt foarte tineri. Ba nu. Pe marginea drumuluieste o femeie bătrînă, bătrînă.

Ciocănea usor cu mîinile ei uscate două nuci de cocos. Buzelei se mişcau intr-uno. părînd că descîntă sau 'blestecrnă. Era o bătrî-nică înrăită, cu ochii de pisică sălbatică şi privirea încărcată deură. Se făcuse mică În spatele unui tufiş şi pîndea tinerii ce treceauprin faţa ei. Cînd se apropie. ultimul, ea aruncă nucile spre el cutoată forta mîinilor ei slabe. Bărbatul se feri si trecu mai departefără să-i' dea atenţie, îndeplinindu-şi treaba cu o ccnşfiinclozitotereligioasă. Era puternic şi frumos ca un zeu grec.

- Este soţul meu, sotul meu, scînci bătrîna.- Nu se poate, exclamă Dan. I-ar putea fi nepot.- De ce nu ? întrebă Old. Cred că Uranus le-a promis tinereţe

veşnică celor ce lucrează pentru el. Poate că aşa a izbutit să-i COI'l·vingă.

15

Urmărindu-i pe tineri, ciunseră în fala piramidei centrele.- Vrei să intri? îl invită Old.- Nu. Experienţele cu fiinţe vii imi fac grea!ă. _- Altfel n-o să inţelegem nimic. Nu trebuie să-li fie frică. NOT

vedem fără să fim văzuti, pentru că n-crn trăit in epoca lor. Dealtfel, oricum ai veni cu mine, aşa corn ai făcut şi pină acum.

Dan ştia că Old avea dreptate. Creierul lui vibra de dorinţa dea afla secretele acelei lumi dispărute, a cărei existentă abia puteafi bănuită de semenii lui, ce păstrau despre trecut imagini s.căldateÎn legende şi enigmaticele descrieri ale autorilor antici. Această cu-riozitote nestăpînită ÎI răvăşi ca o nebunie, atît de violent incît îidădu o senzaţie de crneteolă. Totul părea că se învîrteşte în jurulsău, în timp ce se îndreptau spre clădirea ciclopică de piatră poleită~e capta pe suprafeţe geometrice toată strălucirea soarelui. De laintrorec dreptunghiulară se deschidea un plan înclinat ce cobora înadîncimile pămîntului.

- Vino, spuse Old cu o voce prin care străbătea o subtilănuanţă de amuzament; şi Dan îl urmă ameţit, urmărit în acelaşitimp de o presimţire rea.

Merseră mult. O boltă sumbră, situată În celălalt capăt al cu-loarului, îi înghiţi. Lumina dispăru pe neaşteptate, şi Dan ezită Înfata beznei ce-I învăluia. Incepu să avanseze temător, cu toji nerviilncordcji şi se surprinse întrebîndu-se dacă vreun alt pămînlean dinlumea lui ar fi acceptat vreodată să coboare culoarul acela. Ina-inta Încet, pipăind solul cu tălpile, temindu-se ca În fata lui să nuse deschidă abisuri fără fund, capcane inimaginabile, a căror vi-ziune de coşmar ii tortura mintea. Tnainta numai fiindcă simtea căOld se află undeva cu mult Înai.ntea lui, si omul acela ciudat eraIn clipa aceea singura fiinţă de care se simtea legat sufleteşte, pecare ar fi vrut s-o vadă, s-a atingă. Apropierea lui i-ar fi redat li-niştea, şi această senzaţie ii mîna paşii în bezna fără sfîrşit. Se În-treba care putea fi rostul acelei bariere În Întuneric şi se gîndi căUronus urmărise să pună o pavăză între experienţele sale şi lumeadin afară. Băştinaşii n-er fi Îndrăznit să pătrundă pe aici. Poate căpentru ei existau alte intrări si aveau acces numai În anumite com-partimente. .

- Şşşşş •.• ŞŞ'Ş •.. şşş ...Urechea Îi fu izbită de un sunet; un sunet slab, dar care că-

~ăta proportii fantastice in această tăcere neagră. Incerce să-i de-finecscă înţelesul, şi-şi dădu seama că şi În spatele lui se află ci-neva. Cineva care Înainta cu paşi tîrşiti. Inainta şi vorbea. Involuntar,Dan lnreqisrră, fără nici o dificultate, un monolog bizar, aşa cumÎn vis inţelegi orice limbaj şi uneori orice gind_

"Ce mult mă iubea ... Cînd m-a zărit iesind din apă s-a trîntitjos şi şi-a acoperit fata cu palmele. Eram atît de frumoasă incît laapariţia mea se descreţeau frunţile şi in jur erau numai zimbefe.Toţi flăcăii din trib mă voiau ..., dar eu m-am indreptat cătreacel străin venit de aiurea care se prăvălise pe rnclul coei, orbit defrumuseţe. M-am apropiat de el şi l-am lăsat să mă privească. Ochiilui mă Învăluiau ca un soare În căldură s·i lumină."

Lui Dan i se păru că recunoaşte voceo. Nu era glasul limpedeal unei fete tinere, ci un murmur obosit ce sernăno a desclnter saua blestem. Era vocea bătrinei care orunccse două nuci de cocos În-

16

tr-un tînăr frumos ca un zeu. Acum mergea în spatele lui ŞI, ca so-şialunge spaima de-ntuneric, depăna î.n gînd cele mai luminoase clipedin vio]o ei. Zgomotul paşilor era slab. Poote că ea se afla Ioortedeparte în urma lui şi numai liniştea perfectă, ecoul culoarului saunervii excitoţi îl făceau să perceapă sunetele.

"Dragostea lui era fără margini. A trebuit să lupte cu toti flăcăiidin trib ca să mă cistige. Ce mîndră eram cind îl vedeam îndurîndlovituri îngrozitoare fără să se clatine. Era plin de sînge şi răni, dorlupta nu moi contenea. Iubirea lui sălbatică ii dădea putere.

l-a învins pe toţi şi m-a adus aici fără s-oştepre să i se legerănile. M-a purtat tn brate. A străbătut păduri şi lanturi de stînci ...rdar el nu simtea oboseala. Picioarele îi erau sfîrtecate de pieire şispini ...r dar el· nu simtea durerea. Numai cînd mă dezlipeam de elţipa ca şi cum l-eş fi rupt în două.

Mi-a clădit colibă intre flori şi arbori acoperiti cu perdele deliane. I-am pur+ot copiii ..., dor nopţile în care se Închina la mine cola un idol. .. Cum îl urăsc! Cum îl urăsc pe zeul care mi 1'0 răp:t !Cum îl urăsc!

Cum îl urăsc ..Cum îl...Cum ...nŞoapta se stinse în clipa În care Dan zări o geană de lumină

departe în faţa sa. In urmă totul rămăsese încă învăluit de tenebre.Dan era mai tulburat decît îşi dădea seama În clipa În cor~·I

văzu pe Old aşteptîndu-I sprijinit de un pilastru.- Ţi-a fost greu.- Nu.Planul înclinat co.nducea către o încăpere imensă, aproape pă-

trată, înconjurată de colivii, de cuşf solide şi de acvarii. Toate oni-malele Terrei păreau a fi reprezentate acolo. Un leu uriaş moţăiasolemn în spatele gratiilor, iar, de undeva, Dan fu săgetat de pri-virea crudă şi înţeleaptă a unei tigroaice, care-i aminti de ochii bă-trînei din pădure. a singură cuşcă era goală, cea din vecinătatealeului, şi vederea acelui loc liber îl Înspăimîntă în mod inexplicabil.

Priveliştea era Însă inedită p.entru Old, care fu cuprins de unentuziasm copilăresc. Nu-şi putea lua ochii de la acele vieţuitooreciudate.

- N-am văzut niciodată o pasăre atît de mare.- Este un condor.- Şi animalul acesta scîrbos cu un singur ochi?- Este o sepie. Tnaintează în apă pe pri,ncipiul turboreodorului.

Uite şi insecte. Miriapodul acesta uriaş nu-I recunosc nici eu, daruită-te cu cîtă uşurinţă sapă un tunel în nisip.

- Aceste fiinţe de acum 11 000 de ani sint mult diferite de celedin epoca voastră? intrebă Old,

- Nu, aproape deloc. Unele dintre ele însă au dispărut seu audevenit extrem de rere.

Pe un cadran apărură semnale luminoase.Înseamnă că În curînd va avea loc o experienţă, spuse Old. Nu

putem pătrunde fără riscuri În laborator, dar vom Încerca s-o ur-mărim În sala de alături pe un ecran. Încearcă să înteleqi ceea cenu Înţeleg eu. Acesta este motivul pentru care te afli aici. Uranusnu cunoştea lumea voastră; probabil că oamenii pe care i-a găsitaici erau prea lnopoioţi ca să le-o explice. În epoca ta un copil deşcoală ştie mai mult decît oricare dintre ei. Vreau să observi ex-per ienţele şi să-mi. spui dacă aceşti savanţi oi planetei mele nucomit vreo eroare de care nici ei şi nici eu nu ne-am putea daseama.

- Cum am să le pot injeleqe vorbele?- În clipa în care ai trecut prin barajul timpului, gîndirea ta

o devenit sensibilă .şi penelrantă. Poţi pricepe gîndurile oricărei fi-inte inzestrote cu ratiune.

. În încăpere pătrunseseră cîţiva băştinaşi care, transbordară osepie dintr-un acvariu într-o cutie opacă core fu împinsă pe' un planinclinat.

- Ce vietate Înfricoşătoare! se sperie Old.- Este un animal inferior, spuse Dan. Pe tentaculele lui sînt ven-

tuze otrăvitoare.- Ar putea deveni un excelent scafandru submarin.- Ştiu eu! zise Dan sceptic. Oricum ideea nu-i rea.Pe ecron apăru cutia opacă în core se afla moi usca. Dan auzi

o explozie, şi nişa în care se făcuse dezintegrarea fu invadată deo ceată grea şi lucioasă ca un val de gelatină. Urmă o încleştaremonstruoasă de tentacule uriaşe, tncolăcindu-se, extinzÎndu-se, cu-prinzînd întreago încăpere În menghina lor otrăvită. Solul se cu-tremura de forta loviturilor necontrolate, spasmodice, înfricoşătoare.Atunci, în drepta, se ivi un chip încruntat. Părea decupat în obscu-ritatea încăperii acel cap puţin aplecat, cu ochii ca două găuri de-n-tuneric, privind în silă, de la distanţă, monstrul pe care-I zămislise.

- Uranus, şopti Old.Masa gelatinoasă Îşi potoli frămîntările şi începu să tremure.

Ochii creatorului o stăpîniră o clipă, apoi ten.taculele ei pornirăorneninţătoore spre el. La un semnal cii său, platforma pe core seafla monstrul se deplasă, şi hidoasa creatură alunecă În adincuri.

- Ai înţeles ceva? Ai putea să-mi explici de ce din aceastăexperienjă n-a rezultat o fiinţă care să poată fi strunită aşa cumvoi, oamenii, stăpîniţi caii?

- Nu orice animal poate fi dornes+icit, Old. Lucrînd cu anima-lele i.nferioare, Uranus nu are şanse de reuşită. Aceste vietuitoareou instincle necontrolabile, cele moi periculoase fiind instinctul deapărare şi acela de a-şi potoli foamea ucigînd.

Dan nu-şi moi amintea .numărul exploziilor şi nici viziunile decoşmar ce i se perindaseră prin faţa ochilor; doar cînd flăcăul acela

18

frumos pe care-I zcrrse În pădure trecu prin faţa lui şi se duse săla un scorpion dintr-o cuşcă aflată În apropiere Începu să se cqite.

- Ce-i cu tine? Întrebă Old.- Nu-ţi dai seama ce vor să facă? Acul minuscul al acestei

arahnide injectează un ve.nin care face să putrezească carnea. Dîn-du-i forţa şi mărimea unei maşini, ea poate deveni un flagel, şi maisînt instinctele ei primare. După ce este fecundată, femela Îşi ucidesoţul şi se hrăneşte cu trupul său. Uranus este un nebun.

- Dan, noi nu putem interveni În trecut. Nu putem să schimbămistoria. Aceste lucruri s-au Întîmplat acum multe mii de ani. Des-coperind posibilitatea de a călători În timp, ne putem permite săasistăm la aceste evenimente doar ca nişte simpli spectatori. Încer-căm să invăţăm din experienţa trecutului, dar n-overn cum să-I mo-dificăm.

- Nu mai pot suporta vederea acestor monştri, se plinse Dan.Iar ceea ce va urma poate fi mai groaznic decît tot ceea ce amvăzut pînă acum.

Se afla Într-o stare de nelinişte pe care nici nu mai Încerca să'şi-o stăpinească. Ar fi vrut să fugă fără să se moi uite in'-'90i, darera prizonierul zidurilor ciclopice şi al ccpconelor de intuneric. Totulse petrecea ca Într-un coşmar in care iluzia reclitctii este atît deinspăimintătoare incit poate ucide. In această stare de spirit, Danprivi cu milă pe băştinaşul care incerca zadarnic să scoată scor-pionul din micuta lui colivie. Tînărul părea speriat. Miscările luierau stingace. Picături mici de sudoare ii rtsniseră pe frunte, iarmiinile ii tremurau. Dan văzu scorpionul zbătindu-se În clipa incare tînărul voia să-I introducă in cutia opacă. Flăcăul tresări spe-riat şi-l scăpă jos. Insecta, Înainta pe sol, apropiindu-se de Dan cumersul ei hidos, iritată, cu acul veninos ridicat orneninţător. Cu ungest aproape reflex, Dan ridică piciorul şi o strivi. Se indepărtă re-pede, nevoind să vadă cum ultimele mişcări sacadale ale membre-lor hidoase sint pctolite În nemişcarea morţii.

Old izbucni- in ris.- Ţi-am spus că nu putem schimba trecutul. Dacă această ex-

per ienţă a avut loc acum 11 000 de ani, va trebui s6 asistăm la ee.Cadranul luminos se aprinse din nou pentru cîteva clipe.- Ce anuntă ? Întrebă Dan.- "Testul se ornină pină la pregătirea altui scorpion. laboran-

tul va fi sanctionat două ore in cutia de pedeapsă, după termi-narea turei." Asta este tot ce ai realizat, dar nu trebuie să te-nrris-tezi, insecta oricum ar fi murit dintr-un motiv oarecare şi, vinovatsau nu, tinărul băştinaş ar fi stat două ore la carceră. În schimb, naivom avea timp să explorăm alte Încăperi.

(CONTINUAREA ÎN NUMARUL VIITORI

19

HORIA ARAMĂm =- a lII'lli ~

VmătorulÎmpuşcărura sparse violent echilibrul sonor al văii, de-

păşind previzibilul, făcîndu-l pe vînător să tresară, surprins,vinovat. Locul avea o rezonanţă specială, mai scurtă decîtar fi fost de aşteptat, însa mai profundă. Cauza o consti-tuia, probabil, terenul văI urit în mari cute paralele, ca pieleagîtului la bătrîni. Coline prelungi, nu mai înalte de 30 demetri, sfîrşind longitudinal în valea adîncă ori În munte.Brădet pătat de un aluniş neproductiv. Umbră. Umezeală.

Vînătorul tresări. Aşa i se întîmpla mereu în acest loc.N-ar fi putut afirma că-i face plăcere. Căutase teritoriulacesta neumblat pentru că, novice, după primele vînători,în care srîngăciile sale nu scăpaseră nesanctionate de risulcamarazilor încorsetati în pielărie bună şi benzi de cartuşe,simţise nevoia singurătăţii. Atunci cînd i se păru că iniţierealui era completă, căută şi găsi un loc in care să poată vînafără martori. Era cu mult mai plăcut. Nici nu punea întot-deauna arma la ochi. Deseori se mulţumea să rătăcească fărăsens, pâtrunzîndu-se de peisaj, lăsîndu-se încorporat denatură. Alteori se lăsa să cadă într-un pat de frunze lapoalele vreunui arbore gigant, anonim venerabil, duh al uneipoiene. Aceste escapade rămîneau şi ele anonime, le refuzacomentariilor voit superficiale, şcolăreşti ale amicilor.

Locul il descoperise din întîmplare, după o zi de aler-gătură solitară, căutînd să iasă din pădure în direcţia, credeael, a Bihaiei, mondenul punct de atracţie turistică, acestcap de pod înaintat al civilizaţiei în oceanul pădurii virgine.Creşise drumul şi ajunsese pe aceste cute ale pămîntuluiciudat rînduite, împîclite de o vegetaţie amestecată. Rătăciseîndelung, fără grabă, avid să observe, şi se întorsese apoispre şoseaua pe care venise.

Dupa un timp căutase iar locul, cu neputinţa de gasit.Ocolise Bihaia convins că un indiciu oarecare il va oricnta,Cînd regasi valurile geologice a fost tot din întîmplare. Deatunci renunta să le mai caute altfel.

într-una din zilele sale de plăcere egoistă întîlni sexa-podul. O căprioară, ai fi putut zice, cu corpul mai puţinbine legat, sprijinit pe şase labe subţiri, graţioase, fragile.

20

Trecu destul de aproape, fără să-i pese de prezenţi vînăto-rului. Acesta abia avu timp să se frece la ochi. O nălucireera exclusă. Intilnise un monstru!

Părăsind locul, îşi dădu seama că nu poate povesti ni-mic vînătorilor prieteni. Aceştia I-ar fi luat în rîs. Nu aveanici o dovada. Fu mirat sa constate ca nici nu se gîndise satragă în strania faptura. " -am să fiu niciodata un adevă-rat vînător" - îşi spuse.

Întîlnirea atît de neaşteptată dădu sens colindului sausinguratic. Voia să revadă, să verifice revelaţia sa anteri-oară, sa ispitească altele. O faună inedită era greu de .ima-ginat atît de aproape de centrele urbane. Pămîntul nu maiare de mult pete albe. I ecunoscutul se ascunde în sol, infundul oceanelor, la nivel microscopic.

Această idee îi păru ridicolă după ce Întîlni ariciul rosto-goli tor. Alergase după el îndelung, se opriseră apoi amîndoisa respire, îl vedea umflîndu-se şi dezumflîndu-se ca un balon,în desişul tepilor spiralaţi străluceau negru ochii, dar nici oclipa ghemuI nu se destrama. Vînătorul înţelese că aceasta eraconstructia lui. De atunci colecţia se îrnbogăţise mereu, deşinumarul speciilor nu depâşise pe al degetelor de la mîini.

Revâzînd sexapodul, se simţi profund uşurat, ca şi CUlTI

ar fi depăşit iluzia unui echilibru precar. Era o confirmare acărei necesitate o simţea. înţelese că în tot acest timp se În-doise de realitatea ineditelor sale întîlniri cinegetice, că tăce-rea lui se datora nu doar fricii de ridicol, ci şi sceptici mului.

Impâcat cu sine şi cu toate misterele lumii, se regasi. Ridicăla ochi arma, ochi cu o atenţie nouă, străbătută parcă de grijade a nu face rau, şi trase. Desigur, animalul nu va cădea, gîndi.Cine ştie unde sînt eu şi unde el, în ce timp, în ce spaţiu, ince sistem de coordonate.

Dar acesta ţinea să-I exaspereze. Glonţul îşi f-acu datoria.Ciudata căprioara se prăbuşi pe o parte. Alerga spre ea. îidădu ocol. Îşi învinse ezitarea şi o atinse. Era consistenta. Oridică. Era grea. îi mîngîie cu degete febrile parul aspru, îipipăi timid labele, ca pentru a se încredinţa de realitatea lor.Orice iluzie era exclusă. Legă cele şase labe şi luă animalul înspate. Porni mecanic inapoi, spre lume, ca de atîtea ori, pur-tînd povara aducătoare de mîndrie vînâtorească. Merse în-delung. Povara i se părea tot mai grea. Străbătuse aproapeintreg drumul. De departe se auzi mugetul domesticit al unuimotor.

21

Atunci vînâtorul se opri. Depuse animalul pe iarbă. Oultimă speranţă îi şoptea că s-ar fi putut ca, purtată în spate,ferită de orice privire, căprioara să se fi prefăcut într-una derînd. Pe verdele umbros, cele şase labe se desenau delicat. Infaţa evidenţei nu era nimic de făcut.

Nu se grăbi să-şi reia drumul. Aprinse o ţigară. reu s-arputea spune că medita. Ezita numai. Constată cu mirare cănu dorea să apară în lume cu sexapodul în spate. Nu ţineasă dea explicaţii, să susţină, să justifice, să pledeze. Mîndriacinegetică i se re trăsese în fundul sufletului. Stinse tigara,aruncă o ultimă privire animalului, apoi se întoarse şi porni.

Peste două ore traversa oraşul. Nu mai avea nici 'o în-doială că totul fusese un vis. În metro, lumea privea cu admi-raţie şi dezgust vînătorul, Pe spatele bluzei kaki, acolo unelepurtase povara sexapodului, stăruia fosforescent o pată desînge.

Linişte in el1erDurase intens pînă ce omenirea bineuolse să recepţioneze

mesajul care o salva. Durase monstruos, disproporţionat fatăde sensul mesaţului. Ca să renuntăm la epitete, între întîiulavertisment public şi marele decret se pierduseră decenii.

Unii autori sînt de părere că intirzierea se datoreşte ca-pricudui care l-a determinat pe Ratamasbatoa să ducă drama-tica sa campanie la adăpostul «nu: pseudonim şi refuzînd săapară fizic în faţa publicului. Este drept că acest mod a ali-mentat scepticismul foaTte multora, dar el rut ar fi trebuit săîmpiedice reţinerea de către iniţiaţi a esenţei. In orice caz, ano-nirnatul a permis continuarea campaniei, care, altminteri, ar fidepăşit posibilităţile unul om.

Ratamashawa tăcuse destul, ani hmgi în care verificase înrepetate rînduri adevărul concluzulor sale şi, cunoscind ca-racterele omenirii, meditase asupra mijloacelor prin care să ise adreseze.

NN era lesne să demonstrezi nociuitatea mediului biţrer:ionizat unei lumi care trăia de atîta vreme pe o planetă Stt-

ţrrasaturată de cele mai diverse radiaţii electromagnetice.Lipsa unei concordanţe elementare, vizibile 'intre cauză şi efect,

22

muliimea şi subtilitatea oerigilor intermediare făcuseră nunumai ca multă vreme legătura dintre ele să nu poată fi pusăîn evidenţă, ci şi ca, dllpă debutbd campaniei, numeroşi sa-vanţi să întîrzie a lua atitudine spre a nit nemulţumi publiculradio şi teleţ ag, Chiar şi acelora care acceptară în cele dinurmă ideile Anonimului li se părea o utopie să propună ori săsusţină o asemenea radicală răsturnare ca, de pildă, renun-ţarea la folosirea undelor electromagnetice în supradezucltataindustrie a distraciiei.

O polemică de '40 de ani, aceasta întrece posibilităltle unuisingur om. Se crede că în spatele Anonimului a stat un grupde persoane animate de aceeaşi convingere şi de o absolută în-credere în Ratamashatoa, oameni din diferite generaţii care altintrat în bătălie de-a hmg~4 ei, au evoluat odată cu mijloaceleei şi Of, situaţia planetei. 0,

Prudenta autorilor campaniei s-a dovedit îndreptăţită. Săne amintim apariţia, după inceperea experienţelor de către[orur, oţiclale, a bandelor de imberbi amatori ai tuturor [au-nelor muzicale, care, în ignoranta lor, îşi vedeau ameniru atesursele amurarnentului la care se reducea viaţa lor spirituală.Violenţele acestor bande, atacurile asupra persoanelor deimensă autoritate şi a instituţiilor, ocuparea Palatului Radio-televiziunii ţranceze, aruncarea în aer a Academiei din Stock-holm, dar mai ales marşul asupra Los Angelesului au arătatcă ignoranta ocupa şi în veacul instrucţiunii un loc primordialîn ierarhia răuhti.

Ca intotdeauna, perseverenta a triumfat. Repetată în felşi chip, susţinută din amvon sau ridlculizată de umorişti, ideeaa sfîrşit prin a cîştiga teren. In ultimul deceniu, o reuoltăsurdă se instalase în păturile active ale popoarelor. Grupăriledecise la acţiune creşteau, deşi lent. Breşa se produse ca de obi-cei unde nu se aştepta nimeni, Panarna, un stat prea mic pen-tr« a însemna ceva, a interzis primul orice emisiune radio peteritoriul său. Protestele trupelor O.N,U. din paza canalului,care se dezagregau de plictiseală, nu alt servit la nimic. Maimulte emisiuni clandestine atc fost suspendate cu sancţionareaexemplară a uinouaşilor. Mai grea a fost lupta pentru î1110-cuirea sistemelor de conducere a naoigaţiei prin canal şi pe

23

aeroporturile ţării. Război/ti între guvern şi personalul navi-gant internaţional a durat peste 11 ani şi a fost urmărit deomenirea întreagă. Sancţiunile aplica te statului Panama=-:boicotarea liniilor aeriene, refuzul ecbipaţelor aparţinîndcompaniilor străine de a zbura peste teritoriul acestei ţăTi, pă-răsirea parţială a canalului - n-au făcut decît să dezvoltebrusc organizaţiile naţlonale de transport, constrinse să cauteşi să găsească mijloace care să ţină seama de hotărîrea RlJ,-

uernului ..Intr-adeoăr, criza îşi făcu efectul. Sub imperud. ei, intr-un

timp relativ scurt, Mariani şi colectivul săr,t au ?,ăsit sute deaplicaţii în domeniul amintit al "energiei periferice", des-coperttă de marele savant italian. Autorităţile panameze le[olosiră cu mult curaj în conducerea automată a nauelormaritime şi aeriene. In curind, ţări aoansate plăth'c'1.în valutăforte accesul la experienţa panameză. Nimeni I11t se f?răbeas-o aplice. Soluţia părea să existe, dar introducerea în domeniinoi a "energiei periferice" presupunea reinventarea a zecişi sute de mii de dispozitive şi aparate, cu cheltuielile ajerente.

Primejdia împingea însă de la spate. Lumea devenea tot maiconştientă de riscurile joodui. Innoirile erau ineuitabile.Unele posturi nationale de radio şi televiziune îşi impuţinarăcanalele.

N ecesitatea controlului asupra emisiunilor duse la naţio-nalizarea unor posturi. Japonezii uitroduseră raţionalizarea fo-losirii undelor electromagnetice, a tuturor surselor de radiaţiia CăTaT compatibilitate cu viaţa era cîtuşi de puţin pusă îndiscutie. Scăderea în consecinţă a ionizării atmosferei fu sa-lutată ca un semn lncuraţator. Curînd statele se întreceau în areduce sursele noctue, publicînd situaţii statistice anuale,

Schimbările amintite acură cele mai neaşteptate efecte.Omenirea, care la un moment dat părea să fi recunoscut atot-pnternicia singulară a televiziunii, redescoperi farmecul arteivii, al scenei reale, al spectacolului la care asişti în carne şioase. Campanii desţăşurote cu risipă de forţe se strădl1iră săreinueţe publicul a-şi părăsi domiciliul spre a, se reuni în sălide spectacol. Teatrul renăscu, Înflori din nou una dintre celemai intelectuale arte, aproape uitată,' conversaţia.

24

Se apropia a 40-a aniversare a primului semnal. Alloni-mul Lansă un nou apel. O propunere simplă, accesibilă pentrucă era limitată. Un răgaz festiv, un spaţiu simbolic : 2-4 deore fără radio. Omenirea acceptă. Aniversarea fu astfel săr-bătorită.

A doua zi, cîteva posturi de ascultare a Cosmosului îşitransmis eră un ciudat mesaj pe care-i inregistraseră. Descifra-rea dură aproape doi ani. In cele din urmă, învăţaţii jură deacord că era vorba de un mesaj extraterestru al cărui sens eradureros de limpede : autorii lui renunţ au să cheme planetanoastră, căreia i se adresaseră zadarnic vreme de 15 cicluri.Vor încerca să ia contact cu semenii probabili din alte galaxii.

Omenirea fu consternată. Niciodată mi se considerase căemisiunile radio pot stînjeni în asemenea măsură activitatearadiotelescoaţielor, De peste o ţumătate de secol, Pămîntulsta cu sufletul la gură ascultînd ţraraziţii serilor de aiurea şinu înregistra dovada nepreţuită a faptului că existeru a lumii"celorlalţi" nu este o utopie, rata contactul OI ei, se condamnapentru cine ştie cîtă vreme la singurătatea care dejormasemilenii în şir civilizaţia.

Revolta IVI unanimă, dar mi mai puţin zadarnică. Nuexista nici 1-/11 vinovat, iar inuentarea unora nit duse la nimic.Apeluri puternice fură lansa te fără nici un rezultat: NeştiindÎncotro să-şi onenteze antenele, astronomii îşi cbeltuiră în vanenergia şi nervii. Înregistrările fz-t7ă contestate, recercetate,răstălmăcite. Ele nu reuelară originea apel ului, nu oţeriră osoliule, ci subliniară din nou inutilitatea zbucuimului. Orgoliulplanetei 11/'" admitea să se calmeze fără a se cbeltui. FI{,răcăutate şi g)'isite conflicte nesolutionate, reaprinse focare derăzboi, risipite mijloace şi vieţi omeneşti. Cînd lucrurile seliniştiră, se instaură o resemnare mortală. 1n cele din urmă.omenirea [ăcu ceea ce atît de bine ştie să facă: uită.

Emisiunea nu mai reapăru. Dispăru. şi Ratarnasbasua, tre-cînd din actualitate în istorie, din istorie în legendă, apoi înenigmă. Astăzi nu se mai ştie dacă a existat cu adeoărat . S-aaSCU17Sca să supravieţuiască şi să-şi facă auzit mesajul. Nit şi-attprauieţuit sieşi, iar mesaţul său a rămas inutil, circulă prin

lume ca o morală fără fabulă.

25

Ipoteze extraordinareBOGDAN 1. PASA

>

ENfeMELE PLANETEI MARTE,.IJlAHEELESI DENIVII

j

CONT/NENTELOR TERESTRE,

Originea lunii

Asupra originii Lunii există două ipoteze opuse:- Luna s-a rupt din Pămînt.- Luna este un asteroid captat de Pămînt.Prima ipoteză pere cea mai firească. Am văzut că fortele de

maree Îndepărtează Luna de Pămînt şi, În acelaşi timp, incetinescrotaţia Terrei. Aceasla l-a determinat pe astronomul englez George~arwin, Fiul biologului Charles Dcrwin (cel cu teoria evoluţiei speci-~Ior), să-şi pună intrebarea dccă nu cumva Luna s-a rupt din PămîntIn [uru] anului 1880 a publicat 0. lucrare În care a studiat vcrictioÎn timp a aceslei mişcări. EI a parcurs prin calcule drumul Lunii 'Însens invers. Pe măsură ce mergem spre trecut, se micşorează simul-tan durata zilei terestre (azi 24 de ore), durata lunii (azi 29,5 zile)şi distcn]o Terra-Luna. Se ajunge astfel la un trecut îndepărtat, pro-babil acum 4,5 miliarde de ani, cînd Luna se afla la distcnto de2,5 raze teresire de Terra (azi este la 60 de raze), şi durata uneizile era egală cu duroto unei luni, amîndouă avînd cam 5,4 ore.

Spre uimirea lui G. Darwin, calculele i-au scos În cale o di-ficultate insurmontabilă : cele 2,5 raze terestre reprezenlau apropie-rea maximă posibilă Pămînt-Ll'n,ă, deoarece, la o distanjă mai mică,transferul de energie mareică ar fi fost invers, adică de la Lună sprePămînt, iar Luna ar fi sfîrşit prin a cădea pe. acesta. Ipoteza luiDarwin părea compromisă. Astăzi ştim însă că satelitul nostru ar fiputut sări această borieră împins de un proces mai brutal:' priri'r-unefect d., rezonanţă.

la început, Luna era Înglobată În masa Terrei, care era supusămareei solare ce-i Încetinea rotaţia. Cînd ziua a ajuns de 5,4 ore,durata mareai a devenit egală cu perioada de osciloţie a Terrei.Planeta a intrat În rezonanţă, şi înălfimeo fluxului a crescut catastro-fal. Masele antrenate erau din ce În ce mai mari. Pierderile prin

26

frecare creşteau, sporea decalarea de maree T (unghiul depierderi). Nucleul dens 01 Pămlntului prin colosala .so inertie nu selăsa antrenat În acest joc Cele două maree (cea directă ŞI cea in-versălIntindeou din ce 'il') ce moi puternic scoarta. Fiecare dinrre ele:voia să i-o fure celeilalte. Probabil că ou existat unele pendulărrÎntre aceste coame. Pe scurt, una dintre ele a fost mai tare, s-aintensificat rapid şi parcă a Inghitit-o pe cealaltă. Gonind împotrivarotatiei terestre (ceea ce crea frecări uriaşe), reuşea tot mai qreusă se menţină În apropierea axei Pămînt-Soare. La un moment dat,totuşi, a părăsit directia Soarelui. Tnvîrtindu-se vertiginos, odată cuplaneta, a fost tot mai mult alungită de fortele centrifuge, iar pînăla urmă, invinqind gravitatia, uriaşul val s-a rupt Astfel s-a des-prins de Pămînt şi o fost proiectată În spatiu la o dis+onţă de peste2,5 raze terestre bucata ce avea să devină Luna. Prin reducereamasei, Părnintul de astăzi a ieşit din rezoncnţă. Pe de o parte,perioada pulsoriei proprii a <căzut, pe de alta mareea creată denoul satelit a Început să lunqeoscă mai rapid durata zilei.

Ipoteza Darwin explică şi faptul că Luna este mai uşoară decîtPămîntul. Densitatea medie a Terrei este 5,5; a Lunii - de numai3,2_ Dar densitatea rocilor de suprcfctă este aceeasi pentru ambelecorpuri, În [urul valorii 3_ Înseamnă că Luna este lipsită de un nucleumetalic greu, cum are Terra, ceea ce se datoreşte [optului că esteformată numai din roci terestre de suprofcţă. Lipsa unui continutgreu o fost abservată şi printr-un fel de "radiografiere fără voie" aSelenei. Doi cercetători de la Institutul Smithsonian (S_U.A.) au re-cepţionat semnale radiofonice trimise de modulul de comandă. .End-eovor" (misiunea .Apollo" -15) În momentul În care acesta se găsea Înspatele Lunii, În aşa-zisa "zonă moartă" pentru undele radio. S-atras concluzia că pînă la o mare adincime luna cre o structurăporoasă de tipul pietrei ponce sau al unei aglomerări de sfărîmături.Oscilatia de maree, din care a luat naştere, n-e afectat sensibilstroturile interioare grele ale corpului initial.

În a doua ipoteză asupra originii Lunii, ea ar fi fost captatăde Pomlnt într-un trecut îndepărtat şi se Învîrtea 10 Început În jurul'acestuia la o distantă mai mică decît cea de acum. Efectele demaree ali făcut să crească continuu această distanţă, aşa cum creştesi astăzi. Aşadar, această a doua ipoteză reprezintă În ultima safază o evolutie similară cu cea din prima ipoteză. Chior dacă nuvrem să merqern pînă la capăt după ipoteza lui Darwin, adică pînăla ruperea Lunii din Pămînt, sîntem forţof să-i acceptăm ideeamăcar În porte. Luna venită din Cosmos a trebuit moi întîi să seapropie şi apoi să se îndepărteze de Pămînt. Este moi comclicct şimoi puţin verosimil. Totuşi era o cale de a se înlătura o serie dedificultăţi pe core le înlîmjJina ipoteza lui Darwin.

Cele mai noi argumente împotriva ei ou la bază analiza rocilorrecoltate pe Lună «. Asupra interpretării acestor analize voi revenimai pe lorq. În esenţă, ele par să indice,

-- Rocile selenare sînt asemănătoare celor terestre, deşi unelediferente foc greu acceptabilă o origine comună";

•..Vezi articolul Geologia Lunii de V. Brana (în revista ,.Ştiinţă $1t hnică" nr. 9'1971).** Vezi revista "Science et vie" 111'. 11:1969.p. 66_

27

- Unele dintre roci sînt moi vechi decît cele moi vechi reci depe Pămînt, ceea ce ar presupune cu Luna s-a format Înaintea plane-tei noastre «.

in consecinţă, analizele ar veni În sprijinul celei de-a douaipoteze asupra originii Lunii.

Dacă privim însă lucrurile În lumina efectelor de maree, devineposibil şi un alt mod de a interpreta formarea acestor roci. Tnadevăr, am văzul că Luna este oprită din rotaţia În [urul proprieiaxe arătînd Pămîntului aceeaşi fată. Astfel şi moreeo selenară a"Îngheţat" În timp ce pe Pămînt mareele continuă şi astăzi să aaitesuprafaţa. Înseamnă că Luna a ieşit mai timpuriu decît Terra dinmalaxarea produsă de maree. Nu-i exclus ca, de fapt, vîrsta rocilorsă marcheze terminarea malaxării, şi atunci fireşte ca acelea de peLună să fie mai vechi', chiar dacă ea s-a rupt din Pămint. Pe de altăparte, s-ar putea' ca rocile terestre să ·difere de cele selenare,deoarece pe Pămînt malaxarea a ridicat din adînc şi roci grele (pecare Luna nu le are) şi le-a retopit cu cele mai uşoare.

Din aceste motive, consider că problema de a alege Între celedouă ipoteze nu se poate considera rezolvată. Pînă atunci, toatedatele pe care le-am expus mă foc să Înclin spre ipoteza lui Darwin,adică a Lunii rupte din Pămînt. in cele ce urmează, voi arăta numaiconsecintele acestei ipoteze, nu şi ale celeilalte. Chiar dacă se parecă ipoteza Darwin contrazice unele date de cmaliză, să nu uitămtotuşi că şi ipoteze Kan!-Laplace asupra formării sistemului solar afost teoretic imposibilă timp de o sută de ani şi reabilitată la douăsecole după emiterea ei.

Planeta Marte - un frate al Lunii?o altă dificultate de care rn-orn lovit s-a datora! faptului că

planeta Marte este ceva mai puţin densă decît ar trebui, comparativcu celelalte planete. Astăzi, În urma precizărilor făcute de fizicianulgerman Cari von Weizsăcker şi de ostronornul american GeraldKuiper, s-a revenit la ipoteza initială Kant-Laplace asupra originiisistemului planetar. Se consideră că planetele, ca şi Soarele, provintoate din condensarea aceleiasi substante initiale ce contine 99% hi-drogen şi heliu, şi restul de 1% elemente mai grele sub formă depraf. Tn cursul timpului, planetele mai apropiate de Soare au pierdutacest hidrogen, care s-a răspîndit În spatiu. Partea care a rămas,partea solidă, trebuie să conţină elementele chimice cam În aceeasiproportie, deci să aibă densîtăti medii foarte apropiate Între ele.Aceasta se verifică pentru densitătile următoarelor planete:

Mercur 6,2Venus 5,3Terra 5,5,

cu observotio că pentru Venus densitate.a era, după date mai vechi,5. Sonda ,Senus" -7 a arătat că planeta are o atmosferă foarte înaltăşi deci volumul este mai mic. 'Conform noilor date, rezultă o densitatede 5,3.

* Vezi "Ştiinţă şi tehnică" nr. 711971., p. 36 şi "România liberă"din 31.I.l971.

28

Planetele mari: Jupiter, Saturn, Urcnes, Neptun, au denslt6!i maimici decît 1, ceea ce se datoreşfe fopfului că au păstrat o foartemare proportie de hidrogen În atmosferele lor de Înăltimi ur icşe.

Marte are, În schimb, densitatea medie de 3,8, Ar fi de presupuscu rocile de la suprafata planetei să fie mai' uşoare decît cere dinodinc, adică să aibă, ca şi Terra sau luna, o densitate În jur de 3.Cum se poate explica Însă o densitate medie atit de mică În com-paraţie cu celelalte planete din familia Terrei? Probobil că Marteeste lipsit de nucleul de metale grele pe care îl are Pămîntul., adicăprevine dire roci de suprafaţă ca şi satelitul terestru. Aceasta ar În-semna că nu este din aceeaşi gene,afie cu restul planetelor, că 5-0rupt din altă planeta printr-un mecanism analog formării Lunii. (înmod indirect, această orqumentojie legată de densitate întăreşteipofeza lui Darwin asupra originii l.unii.]

Care să fie acea planetă? Şfirn prea puţine despre lupiter saudespre grupul asteroizilor. Deocamdată pot avansa următoarele douăipoteze:

1. Marte rupt din Pămînt printr-un mecanism de forma:

71 PămîntLuna

'X Marte +Pămînt + Marte +

71 MarteLuna

'X Luna

Prin acest mecanism, din corpul initial s-ar fi rupt o masă eqa[ăcu Marte şi luna la un loc. Dar mareele de pe satelitul abia născuterau atît de mari încit l-eu rupt şi pe el in două părti. Marte, fiindmai mare, s-ar fi îndepdrtct mai repede de Părnin! şi ar fi pututevada sub influenţa vremelnică a unei alte planete (a lui lupiter saua ipoteticului corp din care s-au format asteroizii).

Mecanismt}1 de ruperi succesive pare la prima vedere mai, plau-zibil decît ruperea numai o Lunii. In adevăr, masele- În joc, raportatela masa Părnintului, sînt ~

PămintufMarteLuna

10,1080,0123

La ruperea Pămînt-Lună masa desprinsă din corpul initial este:

Luna-------Pămint + Luna

0,0123---'----- = 1,21%+ 0,0123

La ruperea PămÎnt-Marte-Lună etapele ar fi :Marte + Luna 0,108 + 0,0123

- 10,7%Pămînt + -Mane + luna + 0,108 + 0..0123

29

luna 0,0123 = 102%0)08 + 0,0123 'Luna + Marte

Este mai uşor de inteles ca o diferenţă de 10% să poată scoatedin rezononjă o masă decît o diferenţă de 1,2%. De asemenea, estemai uşor de Înţeles ruperea unui obiect cosmic În două bucăji nuprea distcnţcte ca mărime.

Corpul initial FămÎnt-Marte-Lună ar fi avut o densitate În jurde 5,3, adică identică cu a lui Venus.

2. A doua ipoteză pleacă de la o Întrebare oarecum firească.Oare numai Pămîntul să fi suferit o astfel de catastrofă cum a fostruperea Lunii din el? Cercetind firmamentul, privirea se fixeozăasupra planetei Venus. Are aproape aceeaşi mărime şi der.sitate caTerra. Distanţa fată de Soare este de 0,72 din distanta Pămîntului şideci fortele de maree trebuie să fie de 2,6 ori mai mari decît celeterestre. Rotaţia planetei este complet oprită ~i chiar putin retro-gradă. Am văzut că un satelit poate frÎna rotatia unei planete. Dece dar Venus ri..ar fi putut suferi a catastrofă asemănătoare Pă-mîntului? Poate că MarIe a fost CÎndva satelitul lui Venus, rupt dinacesta.

Oricum ar fi, consider că poate fi avută În vedere şi ipoteza căMarte este un fost salelit şi deci. moi tînăr decit alte planete.

Marte şi asteroizii

lntre orbita planetei Marte ;;i orbita planetei lupiter se rotesc Înjurul Soarelui o mare cantitate de mici planete: csrero.zii. Cel maimare, Ceres, are diametrul de 770 krn, De la acesta se găsesc În joso scară Întreagă de mărimi, mergînd, desigur pînă la dimensiunea fi-relor de praf. Cu cit sînt mai mici, cu atît sînt mai multi. Numărulcelor cu diametre de peste 150 km se apropie de 50000-100000, iarmasa Inrreqului roi este evaluată la 1/1 000 din a Pămîntului.

Astăzi se crede că asteroizii reprezintă resturile unele. sau alemai multor planete fragmentate prin ciocniri. succesive. Pare maiprobabil că o fost o singură planetă, dar rămîne Încă neexplicatăcauza din care s-a rupt În primele două părti (după cum, odinioară,era dificil să se tnţeleoqă cum s-a desprins de Pămînt Luna dacăea nu putea fi mai aproape de 2,5 raze terestre.)

Planeta iniţială sau cele cîteva gravitau pe orbire destul de În-depărtate ale corpurilor vecine. Iată disrontele pînă la Soare alegrupului de planete care ne interesează (În lJnităti astronomice);

Terra 1Marte 1,52Asteroizii.. 2,7lupiter, 5,2

În copilăria sistemului planetar se vor fi produs multe ciocniri,dar pînă la urmă au rezultat nişte căi care să asigure planetelor deazi' "securitatea circulatiei". De alunci au trecut vreo 5 miliarde deani, şi aceste căi s-au curăţot şi s-au stabilizat. Asteroizii sînt Însă

30

mult mai tineri (vom vedea mai deparie de ce). Ciocnindu-se Întreei, au fost proiecta ti În toate directiile. A trecut un timp prea scurtpentru Înlăturarea celor care constituiau un "pericol de accidente".be aceea, cei mai mulţi se rotesc pe raze cuprinse Îr.lre 2,3 şi 3,2unităti astronomice. Unii Însă, urmînd orbi te foarte excentrice, seÎndepărtează mult de zona obişnuită. In cantitate din ce În ce maimică pot trece in interiorul orbitei terestre, ajungind pine la cea aplanetei Mercur, iar spre exterior pînă la Saturn sau chiarmai departe.

Se bănuieşte că cea mai mare parte din meteoritii care cad pePămînt, pe Lună şi pe Marte provin din grupul asteroizilor. Abundentacralerelor de pe Marte confirmă această ipoteză, Se presupune căşi cometele fac parte din acelaşi grup.

Cantitatea de rneteori]i căzută pe Terra este greu de apreciatdin cauza celor minusculi, mergînd pînă la particule de praf inse-sizabile. Odată cu perfecţionarea metodelor de cercetare, evclucreccantităţii a crescut de la 5 tone pe zi (pe Întregul Pămint) pînă la10 000-15 000 de tone sau chiar 100000 de tone (I.M. Zabelin,Geografia pe alte planete). Inclin să cred că evaluările mai marisînt mai aproape de adevăr. Compoziţia meleoriţilcr reprezintă rociasemănătoare celor terestre şi provenite, desigur, din corpuri maimari. Densitatea medie a meteoriţilor este in jur de 3,7. Analizaradioaclivă a demonstrat că ei poartă un "act de noş+ere", atestîndde la formarea rocii de bază În adîncul planetei-mamă 4 miliardede ani, şi un "carnet de zbor", arătind (prin cantitatea de heliudatorat razelor cosmice) un periplu cosmic de 300 milioane de ani.Aşadar planeta iniţială are aceeaşi vechime (sau aproape) ca şicelelalte, dar fragmentarea ei a avut loc mult mai tîrziu. Maiimportant decît cifrele (care mai pot suferi corecţii) este faptul că,În marea lor majoritate, rneteoritii 'au toţi aceeaşi' vîrstă şi aceeaşidurată de zbor cosmic. Diametrul planetei initiale era de cel putin40 la sută din cel al Lunii.

Pe Pămînt, considerînd un debit de 30000 de tone pe zi, În cele300 milioane de ani, ploaia aceasta ar fi acoperit scoarta terestrăcu un depozit Înalt de 1,7 m. Pe Pamînt, acest depozit este imposibilde regăsit datorită eroziunii. Pe Lună, sondele .Apollo" au găsitdepuneri mult mai reduse; 2 la 30 de centimetri. Luna Însă, fiind lip-sită de atmosferă şi ovind o forţă mai mică de gravitaţie, expulzeazămult rnotericl. Praful fin se aşază, meteoriţii mari produc exploziicare dislocă mase uriaşe şi le aruncă În parte Înapoi În Cosmos,Dr. Dean R. Chapman (de la NASA) evaluează la 10000 000-100000000 de tone cantitatea de tectite lunare căzută pe Pămînt(aceste tecrite reprezinta numai un sort din furnitura selenară, ia~Pămîntul un mic punct În spaţiu).

Pe Marte, cantitatea de "meteoriti ar trebui să fie mult maimare, planeta roşie fiind din plin În zona asteroizilor.

O serie de incidente survenite la majoritatea sonde lor spoţiolein imediala vecinătate a planetei Marte par să confirme acest fapt:

31

- "Mars" -1 (U.R.S.S.) - anul 1963 - pierde emisia radio.- "Zond"-2 (U.R.S.S.) - anul 1965 - incident necunoscut.- "Mariner" -4 (S.U.A.) - anul 1965 - bombardat inlens de

particule cosmice.- "Mariner" -7 (S.U.A.) - anul 1969 - Îşi Întrerupe emisia radio.- "Mariner" -9 (S.U.A.) - noiembrie 1971 - este rotit occi-

dental, fie datorită unei izbituri meteoritice, fie la trecerea prinapropierea unui roi de particule strălucitoare.

Mentionez că toate oceste sonde nu depăşiseră orbita planeteiMarte. Dintre sondele trimise spre Marte lipseşte din listă numai"Mariner" -6, core a călătorit Împreună cu "Mariner" -7. Înseamnă căasteroizii ar putea provoca accidente nu numai în regiunea orbiteilor, ci chiar pînă la Marie. Apreciez că debitul meteoritic care cadepe Marie este de minimum zece ari mai mare decit cantitateacăzută pe Terra. Rezultă o depunere (in răstimpul celor 300 milioanede ani) de 20 de metri. Aceasta ar putea explica marile zone depustiu nisipos de pe Marte, norii de praf purtati de vînt, eircurilevechi care par Înfundate. Cred că, dacă Marte ore o vegetatie,aceasta nu luptă numai cu frigul şi cu lipsa de umiditate, ci şi cucantităţile mari de praf pe care vîntul le poartă de colo-colo.

Dacă Marte a fost cindva locuit, cauza care a dus la disparitiasau, poate, la plecarea locuitorilor săi este posibil să nu fie o se-cătvire sau o secetă progresivă a planetei. Acestea sînt fenomenelente, la care o inteligenţă se poate adapta. O catastrofă necştep-tată şi bruscă este mai probabilă decît lipsa de apă. (Astăzi, cindne pregătim să facem staţii în Cosmos, ne gîndim la folosirea apeiÎn circuit Închis, aidoma circulatiei ei În natură. Găsim Încă neren-tabilă fobricarea apei din compuşi chimiei solizi, din cauză că o avemla 'indernlnă În stare lichidă. Sînt sigur că, la nevoie, s-ar puteadezvolta o industrie a apei la fel de more ca aceea o energieielectrice.)

Şi apoi acei ipotetici locuitori s-ar fi putut mute pe Pămînt, cereavea conditii mai bune.

O altă' cauză care ar fi putut duce la părăsirea lui Marteputea fi cat-astrofa cosmică din care s-eu născut asteroizii. Pe planetapînă atunci liniştită ou Început să cadă meteoriţi de toate mărimile.la Început, ploaia meteoritică o fost mult mai intensă, nu din cauzanumărului lor mai mare, ci din aceea că orbitele dezordonate eroucu mult mai multe. Probabil că şi Pămîntul suferea un bombarda-ment puternic În acea perioadă. Nu putea nici el oferi un adăpostsigur. Pe Marte vegetaţia, cîtă nu era distrusă de exploziile mefeo-riţilor mari, lupta din greu cu o atmosferă ce se rarefia proiectatăÎn Cosmos de marile explozii, cu o invazie de praf care cuprindeadin ce În ce mai mult zonele joase, cu o uscăciune dotorilă umezeliiobsorbife de acest praf.

(CONTINUAREA TN NUMĂRUL VIITOR)

.-! Tiparul executat la Combinatul poligrafic "Casa Scînteii"~ Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti - Republtca Socialistă România