Baroane, de Tudor Arghezi

Ce seme erai odinioar, dragul meu, de n-ai mai fi fost. i ce mojic! ce mitocan! Ce bdran! Nu te mai recunosc. Parc n hainele tale a intrat alt om i parc cellalt a plecat n pielea goal, pe undeva, prin ceruri ori iad.

Botul nu-i mai e aa gros, flcile i-s mai puin dolofane i ai nceput, Doamne!, s i surzi cu buzele alea groase, terse de unsoare. Ceafa i s-a mai tras, gua s-a mai moderat, burta caut un relief mai aproape de spinare. Nici prile de dindrt nu mai sunt att de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.

Cred c nu mai iei dimineaa patru cafele cu lapte, o halc de unc i opt prjituri, cu care i-ai pus din nou n funciune intestinul gros, anemiat de rbdri prjite. Te umplusei bine, pn la rgial. i-aduci aminte ce sfrijit erai pe cnd erai srac i cum ne plmuia cuttura ta aat dup ce te-ai procopsit. ndopat cu bunurile mele, nu-i mai dam de nas i i s-a prut c eram pus pe lume ca s slujesc mdularele tale, burii, guii, sacului i dsagilor ti: sta era rostul meu, a trebuit s-l aflu de la tine, flmndule, rocovanule, boboatule, umflatule.

Mi-ai mpuit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdrit apa din care ai but i cu care te-ai splat. Picioarele tale se scldau n Olt, i mirosea pn la Calafat, nobil spurcciune!

I-auzi! Vrea s-mi fie stpn i s slugresc la maele lui, eu care nu m-am bgat rnda nici la boierul meu. Vrea trei pri i din vzduhul meu, ca s rsufle n rcoarea mea numai el. Las-m s-mi aleg stpnul care-l vreau eu, dac trebuie s m robesc, nu s m ia la jug i bici, nfcat de ceaf, cine poftete.

Uit-te, m, la mine! Baroane! S ne desfacem hrtiile amndoi, eu zapisul i hrisoavele mele, scrise pe cojoc, i tu zdrenele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie tefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Pi ce scrie pe crpele tale? Degete sterse de snge?

Mi-a ieit o floare-n grdin, ca o pasre roie rotat, cu miezul de aur. Ai prihnit-o. i-ai pus labele pe ea i s-a uscat. Mi-a dat spicul n arin ct hulubul i mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livad cu carul i te-ai dus cu el. i-ai pus pliscul cu zece mii de nri pe stnca izvoarelor mele, i le-ai sorbit din adnc i le-ai secat. Mocirl i bale rmn dup tine n muni i secet galben pustie n es. i din toate psrile cu graiuri cnttoare, mi lai crdurile de ciori.

ncepi s tremuri acum, cztur. Aa s-a ntmplat cu toi ci au umblat s-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subiat i nvineit. Obrazul i-a intrat n gur, gulerul i-a czut pe gt ca un cerc de putin uscat. Dac te mai usuci niel, o s-i adune doagele de pe jos. Ce floac plouat-n capul tu! Ce musta pleotit! Ce ochi flecii! Parc eti un oarece, scos din ap, fiart, de coad, Baroane...

Publicat n Informaia zilei, 30 septembrie 1943,

face parte din volumul Pamflete, Editura Minerva, 1979.

Mircea Cartarescu

26 Nov. 2004

BAROANE!

Tot cu bunicuta de mana, Baroane?

Tot cu fratiorul mai mare, scolit la Moscova, intri in ring?

Inca nu esti in stare sa-ti sufli nasul de unul singur?

Cand ai sa fii presedinte, tot tunsul din Piata Unirii o sa-ti sopteasca la ureche ce-ai de facut?

Baroane, baron rosu de Colentina! Umbla vorba ca nu esti barbat, chiar daca ai mii si mii de oua. Acum se vede ca e asa: nu esti barbat, Baroane! Esti iepurasul care striga cel mai tare "Prindeti iepurasul!", ti-e frica pana si de umbra ta.

Se zice ca esti social-democrat, Baroane. Si ca toti din jurul tau sunt social-democrati. Ca vreti dreptate pentru toti si protectie sociala. Cum dreptate, cand sunteti putred de bogati? Si cand toti ceilalti sunt putred de saraci? Asta-i dreptate, Baroane? Ce social-democrat sta calare pe saci de bani? Ce social-democrat are fabrici si ferme si conturi in banci elvetiene? Ce social-democrati mai impart o tara-n felii ca pe-un tort si cumpara deodata jumatate din Delta Dunarii? Prietenii tai din Internationala socialista? Socialismul cu caviar si Veuve Cliquot? Barbusse, care scria despre bietii muncitori din vila lui de pe Coasta de Azur? Gorki, care scria despre bietii muncitori pe ruble de aur? Din astia-mi sunteti, Baroane? Toti invartitii acestei tari, toata pegra fostilor activisti, toti mafiotii pe fata ai industriilor si-ai terenurilor si-ai televiziunilor, si-ai ziarelor, si-ai fotbalului, si-ai sindicatelor s-au trezit peste noapte social-democrati, oameni de stanga multimiliardari? Pai il pretuiesc mai mult pe ciobanul analfabet care-arunca bani in multime. El macar e de la mama lui. Doar cu protectia sociala recunosc ca aveti dreptate: trebuie sa ne protejeze cineva de voi pana nu ne sugruma caracatita voastra de tot, Baroane.

Nu ti se pare-o rusine sa traiesti in palate si sa te voteze pensionarii? Caci sunt singurii care te voteaza, si nu pe tine, pe bunicuta! Ai pus-o pe afis ca ei sa saliveze ca buldogul lui Pavlov. Taranii cei mai saraci si pensionarii cei mai saraci va voteaza pe voi, ghiftuitii. Am vazut ca mergi prin sate si dai mana cu truditorii. Ca-i alini cu vocea ta de tarcovnic. Ca le asculti plangerile. Ce scarba trebuie sa-ti fie de ei cu adevarat, de cei ce nu miros a Paco Rabanne... Caci mai sunt si din astia, Baroane. Ei il voteaza pe cel proaspat tuns si el te voteaza pe tine. El, conu Zaharia si coana Joitica. Partidul, care va sa zica...

Aud ca ne-ai condus spre Europa, Baroane. Ca o sa ne punem si noi steluta in cercul de pe steagul albastru datorita intelepciunii si marinimiei tale. Dar parca acum cativa ani nu erai chiar asa de european. Parca-ti dadeai si tu binecuvantarea barjelor de petrol ce mergeau catre fratii nostri sarbi. Parca-ti putea si tie Occidentul. Cand te-ai facut atat de european? Nu cumva dupa ce Milica, asa cum a fost el, a-nceput totul? Nu cumva atunci, pana-ati luat iar puterea, s-a lucrat cel mai mult pentru NATO si Europa? Nu cumva scuturati acum pomii saditi de altii si-asteptati merele de aur sa va curga in buzunar? De-asta asteptati integrarea, Baroane: ca miliardele de euroi sa va curga in buzunare! Baron rosu de Colentina, o vorba-nteleapta zice asa: poti prosti pe toata lumea un timp si pe cativa tot timpul. Dar nu poti prosti pe toata lumea tot timpul. Nici macar tu nu poti, nici macar cu nasul tau sters si acum, cand esti baiat mare, de aceeasi bunicuta care te-a crescut, Baroane.

Zburam deunazi peste Romania, vedeam printre nori pamantul ei pestrit si binecuvantat. M-am uitat dupa tine si nu te-am vazut, Baroane. Ma asteptam sa spargi norii cu fruntea ta de titan al gandirii. Asteptam sa zaresc de departe, incalecand Carpatii, scaldandu-si talpile-n Olt si in Crisuri, faptura ta de Gulliver inconjurat de pitici. Te-nchipuiam, falos in vestele tale de lucru, luminand norodul adunat ca furnicile sa ceara lapte si corn de la tine. Dar uriasa statuie de clisa si vis nu se zarea nicaieri. Si nimeni, pe unde-am calatorit, nu auzise de tine. Nici de jumatea ta de Delta. Nici de jumatea ta de pinacoteca. Nici de sfertul tau de cultura. Oricat de mare te crezi, sistemul solar te ignora, Baroane.