LUCRU INDIVIDUAL LA ISTORIA CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI. MESOPOTAMIA ŞI EGIPTUL

ANTIC

Vasile Visoţchi

EconomiaMesopotamiaPământul, era considerat în întregime proprietatea statului şi era lucrat de ţăranii liberi – care îl puteau avea în posesiune. Regele – marele proprietar funciar – îşi valorifica produsele prin toate mijloacele, inclusiv prin cele proprii tipului de activitate bancară. Activitatea Palatului juca un rol primordial în activitatea economică a ţării. Mai bogat însă decât Palatul regal era Marele Templu, care era totodată şi principala forţă economică.Între cerealele cultivate primul loc îl ocupa orzul; apoi susanul.Meşteşugul olarului era cel mai apreciat.Negustorii ambulanţi îşi desfăceau mărfurile atât în interiorul ţării cât şi în afara ei, plecând în călătorii mari (până la valea Indusului era aproape 2000 Km.) fiind organizaţi în caravane.

Egiptul anticTot pământul Egiptului aparţinea faraonului. Acesta dăruia suprafeţe mari templelor, membrilor familiei sale etc. Aceste pământuri erau prelucrate fie de sclavi, fie – mai cu seamă – de ţărani liberi. Ei puteau deţine suprafeţe de pământ propriu. Statul, pe lângă domeniile pe care le deţinea direct (cele ale Palatului) sau indirect (cele ale templelor), era cel care administra, controla şi repartiza atât mijloacele de producţie, cât şi bunurile de consum. Economia Egiptului era o economie pur statală.Principalele cereale cultivate erau orzul (în mai multe varietăţi) şi două varietăţi de grâu.Egiptenii erau renumiţi în lumea antică pentru ţesăturile lor de in, iar meşteşugarii aveau o poziţie socială foarte joasă.Comerţul era aproape în întregime unul de stat. Palatul organiza adevărate expediţii comerciale.

Viaţa cotidianăMesopotamia Bărbaţii purtau în jurul coapselor o fustă scurtă, în rest umblau cu bustul gol. Femeile purtau rochii lungi până la glezneBaza alimentaţiei o constituia mămăliga sau pâinea, peştele, ouăle, legumele şi fructele. Lăcustele erau considerate comestibile.Poziţia femeii era de un nivel relativ bun în comparaţie cu Orientul Antic. Societatea asiriană era însă o excepţie, unde situaţia femeii era incomparabil mai ingrată.

Egiptul anticBărbaţii umblau cu bustul gol, iar în jurul coapselor purtau o perizoma, un fel de fustă scurtă. Femeile purtau cămăşi lungi de in, aderente pe corp.Alimentul principal era pâinea şi peştele (chiar dacă preoţii îl considerau impur). Egiptenii consumau diferite feluri de carne: hiene îngrăşate, carne de crocodil etc.În societatea egipteană femeia deţinea o poziţie de o demnitate puţin obişnuită în lumea antică. Unele femei au îndeplinit nu numai funcţii de preotese, ci şi înalte funcţii politice.

ArhitecturaMesopotamia Arhitectura era dominată de ideea religioasăCasele erau construite din cărămidă uscată la soare, de aceea erau foarte perisabile. Chiar şi palatele regale erau construite din acest material fragil.Forma principală a monumentelor arhitecturale şi a marelor temple, era ziguratul. Aceasta era o construcţie din prisme suprapuse (şapte la număr) care se micşorau spre vârf. Unul dintre cele mai populare zigurate era dedicat zeului Bel, care în Vechiul Testament a trecut drept turnul Babel.Marele palat al lui Nabukadnezar era cu adevărat imens, în apropiera căruia erau construite faimoasele „grădini suspendate”.

Egiptul anticBogăţia Egiptului în mineree de piatră, îi permiteau construcţia unor monumente arhitecturale colosale şi durbile.Locuinţele oamenilor simple erau construite din cărămidă arsă sau uscată la soare, sau alteori erau simple colibe.Aici erau prezente şi templele cu coloane imense.Primele monumente funerare erau mastabele. Treptat însă, egiptenii au construit piramide, monumente somptuoase dedicate faraonilor pentru viaţa lor postumă.Cele mai importante monumente arhitecturale sunt piramidele din Giza, Marele Sfinx de le Giza, etc.

ReligiaMesopotamiaÎn religia mesopotamiană nu găsim urme de totemism, animism sau fetişism şi nici cea a de zoolatrie.Panteonul Mesopotamiei însumează numai zei antropomorfi. Sub acest aspect religia mesopotamiană era incontestabil mai evoluată decât cea egipteană.Pentru mesopotamienei, „viaţa de dincolo” era teribil de dezolantă.Alături de defunct, erau îngropate obiecte personale, practică asemănătoare cu cea egipteană.Religia sumerienilor era în primul rând naturistă.

Egiptul anticFormele de religiozitate primitivă prezente în religia egipteană: animism, totemism,fetişism, tabuism, etc.Caracteristică încă din timpuri imemoriale era zoolatria, unde antropomorfismul n-a reuşit să se impună niciodată pe deplin.Divinitatea cea mai importantă (egiptenii antici fiind politeişti) era zeul soare, Amon Ra.Cultul divin se desfăşura zilnic după un ritual bine stabilit.Cultul morţilor, aspectul cel mai original al religiei egiptene, era legat de natura omului şi nemurirea sufletului. Este întâlnită practica de mumificare (chiar şi a anumitor specii de animale).

LiteraturaMesopotamia Majoritatea textelor au un caracter juridic, administrativ, politic, religios, etc.Apare „literatura de specialitate”, unde sunt prezentate sfaturile unui plugar cptre fiul său.Apare primul dicţionar bilingv.Este scris pentru prima dată un epos al omenirii – Epopeea lui Ghilgameş – genul epopeii nefiind practicat încă de nici un alt popor.Codul lui Hammurabi – primul cod de legi.

Egiptul anticCele mai vechi texte sunt inscripţiile funerare gravate pe pereţii priamidelor.O operă literar-sapienţială, de conduită morală – caracteristică Regatului Vechi – Învăţăturile lui Ptah-hotep.Pentru prima dată apare o artă a versificaţiei, cu jocuri de cuvinte, repetiţii, etc.O capodoperă lirică a epocii e Cântecul harpistului, unde apar motivele carpe diem şi vanitas vanitatum.Poezia magico-religioasă a Regatului Nou continuă prin Cartea morţilor.

BibliografieOvidiu Drimba-Istoria Culturii Şi Civilizaţiei vol. 1, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985

LUCRU INDIVIDUAL LA ISTORIA CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI.

ROMA ŞI GRECIA ANTICĂ

Vasile Visoţchi

PeriodizareaRoma anticăPerioada monarhiei. Regatul Roman (753 î.Hr. – 510 î.Hr.)Perioada Republicii. Republica Romană(510 î.Hr. – 27 î.Hr.)Perioada imperiului. Imperiul Roman (27 î.Hr. – 476/1453 d.Hr.)

Grecia antică„Epoca obscură” (1175 î. Hr. – 750 î.Hr.)Epoca arhaică (750 î.Hr. – 490 î.Hr.)Epoca clasică (490 î.Hr. – 396 î.Hr.)Epoca elenistică (336 î.Hr. – 136 î. Hr.)

ReligiaRoma anticăPanteonul roman: Venus, Apollo, Marte, Diana, Minerva, Ceres, Juno, Vulcan, Mercur, Vesta, Pluto, Neptun, Jupiter (zeul suprem) – preluarea panteonului de la greci e evidentă.Religia romană împărtăşeşte interesul pentru evenimentul concret, istoric, şi respectul religios pentru tradiţie şi pentru datoria socială exprimată prin conceptul de pietas.Cultul domestic, care avea în centru căminul, consta în sacrificii de animale şi în ofrande alimentare şi florale menite strămoşilor şi geniului protector al locului.

Grecia anticăPanteonul grecesc (cei doisprezece zei din Olimp): Afrodita, Apollo, Ares, Artemis, Atena, Demetra, Hera, Hephaistos, Hermes, Hestia, Hades, Poseidon, Zeus (zeul suprem).Omul caută să obţină protecţia zeilor în timpul vieţii, mai mult decât după moarte.Pe lângă religia oficială a polis-ului, mai exista o religie populară, constituită din credinţe vechi, cu ceremonii şi ritualuri secrete, numite misterii.Specificul religiei greceşti: cultul lui Dionysos, imnurile orfice, credinţa în oracole (popular era oracolul din Delfi), etc.

ArtaRoma anticăPortretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice şi morale ale personajului reprezentat.Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf şi alte construcţii.Constituie atât un mijloc de propagandă, dar şi un veritabil document istoric şi aceasta datorită bogăţiei detaliilor.Astfel de ornamente cu relief istorc întâlnim pe Columna lui Traian, pe Arcul de Triumf al lui Titus, pe Columna lui Aurelian etc.Tehnicile folosit sunt cele tradiţionale: fresca, în care culoarea aplicată pe tencuiala proaspătă se întăreşte ca piatra, prin uscare; pictura grecească realizată pe mai multe straturi de tencuială uscată, dar care se umezeşte în timpul aplicării.

Grecia anticăCorpul omului şi omul, în general, au stat în centrul atenţiei artiştilor. Clasicismul a propulsat o artă oficială, triumfală, generos subvenţionată de stat. Pictura, sculptura şi arhitectura şi-au unit eforturile pentru edificarea de mari complexe de cult ale cetăţii, elemente de etalare a puterii, prestigiului şi solidităţii acesteia. În secolele elenismului, însă, creatorii au dat frâu liber exprimării sentimentelor omeneşti şi surprinderii trupului uman în cele mai diferite ipostaze. A fost o reacţie la clasicismul artei oficiale; în aceeaşi epocă, au apărut şi mari protectori particulari ai artelor, în concurenţa cu statul.

ArhitecturaRoma anticăRomanii au iniţiat utilizarea amestecului de beton în construcţii, fabricat din var, moloz, apă şi cenuşă vulcanică, acoperind suprafeţe mari. Acesta a permis dezvoltarea construcţiilor la o scară nemaiîntâlnită până atunci realizându-se clădiri monumentale ca: Panteonul, Colosseumul.Cele mai importante monumente arhitecturale: Columna lui Traian, Colosseumul, templul lui Jupiter, etc.

Grecia anticăStilurile arhitecturale: Doric (elaborat în perioada arhaică, se caracterizează prin robusteţe, forme puternice şi decoraţii sobre), Ionic (elaborat în aceeaşi perioadă, este mai bogat decorat şi are proporţii mai zvelte şi elegante), Corintic (apărut mai târziu, la sfârşitul perioadei clasice, este asemănător cu ionicul, dar are capitelul mai bogat decorat).Edificiile construite de greci au constituit adevărate modele pentru arhitectura romanăPrintre construcţiile monumentale ale Greciei antice menţionăm: Farul din Alexandria, Acropola din Atena, Partenonul, Templul Atenei Nike, Erechteionul.

Literatura

Roma antică Literatura latină cultă apare în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., după modelele greceşti, şi este ilustrată de Livius Andronicus, Titus Maccius Plautus şi Quintus Ennius. Deşi încă se mai resimte influenţa literaturii greci, romanii realizează o literatură originală.Quintus Horatius Flaccus (65 - 8 î.Hr.), unul dintre cei mai importanţi poeţi romani a scris epode, satire, ode şi epistole. Printre acestea din urmă, cea mai renumită esteEpistula ad Pisones, cunoscută ulterior sub numele de „Ars poetica" şi în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice.În proză se remarcă Cicero (106-43 î.Hr.), care prin operele sale, printre care Catilinarele şi Filipicele, poate fi considerat cel mai mare orator roman.

Grecia anticăÎn perioada secolelor XII - VIII î.Hr. cunoaşte o mare dezvoltare genul epic, prin ciclurile de epopei din care s-au păstrat operele lui Homer, Iliada şi Odiseea, şi poemele lui Hesiod,Teogonia şi Munci şi ZileÎn secolele VII - VI î.Hr. se afirmă genuri şi specii noi: poezia lirică (Alceu, Safo, Anacreon, Pindar) şi fabula (Esop).În secolele V - IV î.Hr. apar tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide, odele lui Pindar, comediile lui Aristofan, precum şi operele marilor filozofi Platon şi Aristotel.În perioada marcată de personalitatea lui Alexandru Macedon, literatura nu mai cunoaşte strălucirea din perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor.

BibliografieOvidiu Drimba – Istoria Culturii Şi Civilizaţiei vol. 1, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – Dicţionar Al Religiilor, Editura Humanitas, Bucureşti 1993Informaţii culese de pe wikipedia.org