referat tema 5
DESCRIPTION
tttTRANSCRIPT
O situaţie de urgenţă reprezintă situaţia, starea de fapt care decurge
din manifestarea unor evenimente periculoase şi care necesită intervenţii
pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor acestora.
Din definiţia de mai sus rezultă unele caracteristici ale situaţiei de urgenţă.
În primul rând, o situaţie de urgenţă este determinată de producerea
bruscă a unuia sau mai multor evenimente periculoase, la un anumit moment şi
într-un anumit spaţiu.
În al doilea rând, evenimentul periculos ameninţă şi afectează negativ
direct sau indirect viaţa şi sănătatea unei persoane, a unui grup de persoane sau
unor colectivităţi în care acestea trăiesc sau bunurile acestora (animale,
construcţii, bunuri mobile, etc.), respectiv, într-un context mai larg, mediul
ambiant.
În al treilea rând, prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor
evenimentelor periculoase necesită un răspuns, o reacţie din partea unor servicii
specializate sau a colectivităţii în ansamblul ei, sub forma unei intervenţii
operative.
În al patrulea rând, o situaţie de urgenţă presupune o declanşare automată,
reflexă a răspunsului, din momentul observării, înştiinţării sau avertizării asupra
evenimentului negativ.
Ca stare de fapt, situaţia de urgenţă începe din momentul producerii
primului eveniment din lanţul de evenimente periculoase şi durează până s-au
înlăturat, în limitele posibilului, consecinţele evenimentelor periculoase şi/sau
evaluat impactul negativ şi pagubele rezultate.
Pentru a face faţă cu succes unei situaţii de urgenţă este necesară existenţa
unor servicii specializate pentru intervenţii în situaţii de urgenţă precum şi a
unui cadru organizatoric care să permită pregătirea, declanşarea, conducerea şi
evaluarea răspunsului la situaţia de urgenţă.
1
Situaţiile de urgenţă se pot clasifica după o serie de criterii, după cum
urmează:
* după natura evenimentului nedorit – se întâlnesc situaţii de urgenţă la :
- incendii;
- accidente;
- explozii;
- avarii;
- fenomene meteorologice periculoase;
- fenomene distructive de natură geologică;
- îmbolnăviri în masă;
- căderi de obiecte cosmice.
* după nivelul de gravitate ale evenimentelor periculoase – situaţiile de
urgenţă pot fi :
- curente;
- majore;
- catastrofale;
- dezastruoase.
* după natura bazei materiale implicate în eveniment – situaţiile de
urgenţă pot fi :
- militare, implicând acţiuni militare;
- civile, neimplicând acţiuni sau agresiuni militare.
* după factorii implicaţi în asigurarea răspunsului - urgenţele pot fi :
- publice, implicând răspuns din partea colectivităţii sau a statului;
- privată, în cazul în care obligaţia de răspuns nu revine colectivităţii
sau statului.
2
Situaţii de urgenţă publică
Prin prisma celor prezentate mai sus o situaţie de urgenţă publică ar
reprezenta o situaţie de urgenţă care decurge din acţiunea unor evenimente
periculoase izolate sau înlănţuite cauzal, afectând un individ sau o colectivitate
şi pentru care răspunsul constituie o obligaţie a colectivităţii sau a statului şi
trebuie să se asigure într-un interval de timp cât mai scurt .
Termenul urgenţă publică, în accepţia noastră, ar trebui să se refere atât la
situaţie ca stare de fapt cât şi ansamblul de măsuri şi consecinţe ale răspunsului
la situaţia de urgenţă.
Principalele implicaţii ale unei urgenţe publice ar fi :
limitarea temporară unor drepturi ale persoanelor fizice şi juridice
(dreptul la liberă circulaţie, de liberă folosire a unor bunuri, de liberă exprimare,
acceptarea rechiziţiilor, acces neîngrădit la unele resurse aflate în posesia lor,
oprirea temporară a activităţilor, etc.);
obligaţii suplimentare ale persoanelor fizice şi juridice (obligaţia de
a anunţa un eveniment periculos sau consecinţe observate ale acestuia, obligaţia
de a acorda ajutor altor persoane aflate în pericol, obligaţia de a interveni cu
mijloacele de care dispun la răspunsul la situaţia de urgenţă, obligaţia de
evacuare a unor spaţii, degajarea unor terenuri, demolarea unor construcţii sau
unor părţi din acestea, obligaţia de a colabora cu factorii care organizează
răspunsul, etc.);
manifestarea unor drepturi suplimentare de poliţie din partea
organelor administraţiei publice a reprezentanţilor acestora sau a unor organisme
constituite şi funcţionând pe durata situaţiei de urgenţă;
exonerarea de unele responsabilităţi civile a personalului participant
la intervenţie (de ex. neimputarea pagubelor inerente intervenţiei);
suportarea anumitor categorii de pagube şi cheltuieli din bugete
publice şi altele.
3
Conceptul de urgenţă publică este relativ recent în legislaţia românească şi
necesită în continuare abordări din unghiuri diferite de vedere – drept
administrativ, drept umanitar, drept poliţienesc, drept civil, etc.
Generalităţi despre seisme
Cutremurele de pământ nu constituie numai subiectul eternelor poveşti
despre dezolare şi distrugere, al senzaţiilor jurnalistice ce exploatează din plin
necazurile oamenilor, ci sunt o parte importantă a mediului înconjurător şi nici
o zonă a globului nu se poate declara imună în faţa lor.
Producerea cutremurelor de pământ, deşi a fost observată de om din cele
mai vechi timpuri, a rămas un fenomen încă insuficient explicat şi imposibil de
prevăzut cu o marjă de eroare acceptabil de mică pentru a putea fi luate măsurile
de salvare necesare. Numărul uriaş de victime al cutremurelor de pământ şi
enormele distrugeri d bunuri culturale şi materiale, plasează acest fenomen
printre cele mai periculoase dezastre naturale.
Seismologia este printre ştiinţele tinere, trecând mai puţin de un secol de
când au fost obţinute primele înregistrări instrumentale satisfăcătoare ale
mişcării solului şi mai puţin timp de la extinderea internaţională a reţelelor
seismice. Dezvoltarea instrumentală a seismologiei a dus atât la extinderea ariei
de observaţie la scara întregii planete, cât şi la extinderea domeniului de
magnitudini până la cutremure slabe, a căror existenţă nu putea fi bănuită înainte
datorită absenţei efectelor macroseismice. Cu toate acestea, chiar şi în prezent
există reţele mai slab acoperite de reţelele existente, studiul celor mai mici
şocuri fiind posibil doar în destul de puţine regiuni din lume.
Din păcate, nu există nici cea mai mică noţiune legată de producerea unui
cutremur despre care să putem spune că este complet cunoscută, în acest fiind
foarte importantă cunoaşterea legilor care guvernează apariţia cutremurelor de
pământ. Astfel, a apărut necesitatea realizării unor modele şi metode indirecte de
4
studiu. Deoarece distrugerile nu sunt provocate de fenomene obişnuite, ci de
cele cu caracter catastrofic, dificultatea prevederii evoluţiilor viitoare este
imensă, deoarece aceste manifestări catastrofice nu ascultă de legităţile
obişnuite care sunt valabile în cazul manifestărilor cvasistaţionare. De aceea se
încearcă estimarea producerii viitoarelor evenimente pe baza cunoaşterii
trecutului folosindu-se metode şi modele cu caracter statistic, abordările strict
deterministe nefiind lăsate de-o parte.
Seismologii sunt preocupaţi, în primul rând, de răspunsurile la întrebările
„de ce”, „unde”, „când” şi „cum” se produc cutremurele, dar studiul acestor
probleme constituie doar o parte a seismologiei. Creşterea exponenţială a
numărului de evenimente catalogate a dus la acumularea unor informaţii legate
de propagarea undelor generatoare de cutremure, ce au permis progresul în
cunoaşterea tehnicii globale şi a structurii interne a globului, inclusiv la
descoperirea zăcămintelor de petrol, şi de diferite minereuri.
Lăsând însă la o parte părţile „bune” legate de producerea şi înregistrarea
acestor fenomene, cutremurele majore rămân unele dintre cele mai grave şi
distructive fenomene ale naturii, fenomene ce prezintă un pericol incontrolabil
asupra vieţii şi proprietăţilor.
Există încercări de predicţie, mai mult sau mai puţin reuşite,dar cel mai
important pas în studiul cutremurelor îl constituie identificarea locurilor de risc
mare şi proiectarea unor structuri rezistente la cutremurele maxime ce se pot
produce în locurile respective. Recentele catastrofe seismice produse in cele mai
avansate ţari ale lumii in domeniul seismologiei şi al ingineriei seismice: SUA,
Japonia şi Rusia au spulberat mitul progresului in predicţia seismica şi au scos in
evidenta carenţe în estimarea hazardului seismic şi în luarea masurilor de
protecţie antiseismică.
Fiecare regiune a globului are o istorie seismică specifică, subdivizata în
trei perioade.
5
Prima – perioada paleoseismică – pentru care înregistrările evenimentelor
seismice majore sunt îngropate alături de faliile Pământului, aşteptând ca
geologii să le determine atât vârsta cât si efectele produse la suprafaţă; este
perioada cea mai lungă, acoperind milioane chiar zeci şi sute de milioane de ani.
Urmează perioada istorică, în care efectele evenimentelor seismice sunt
descrise calitativ de autori de diferite pregătiri „neştiinţifice”; aceste descrieri,
dacă sunt bine interpretate,permit determinarea timpului, locului, una sau mai
multe intensităţi şi, uneori, chiar şi o magnitudine echivalentă intensităţii în
epicentru. Prin natura lor, aceste înregistrări sunt incomplete atât în conţinut cât
şi în număr. Această perioadă a durat mai multe secole.
A treia, şi ultima perioadă, numită şi perioada seismologiei instrumentale,
a început, în majoritatea regiunilor, către sfârşitul secolului 19 cu instalarea
echipamentelor necalibrate, foarte modeste, dar ajungând în mai puţin de 50 de
ani la grade remarcabile de acurateţe şi completitudine. De aceea, banca de date
cuprinzând înregistrări bune şi informaţii cantitative, datează doar de câteva
decenii.
Este fundamentala colectarea tuturor informaţiilor existente pentru
determinarea mişcării maxime a solului in amplasamente foarte populate sau
care urmează a fi populate. De aceea, pentru obţinerea unei imagini complete a
hazardului si riscului seismic în zonele investigate, este necesara combinarea
tuturor informaţiilor deţinute: paleoseismice, istorice şi instrumentale.
Cum se simt cutremurele?
Comportarea seismică a unei clădiri, aşa cum o percepe persoana care se
găseşte în aceasta, este rezultatul impactului mişcării terenului asupra
structurii. Răspunsul structurii diferă de mişcarea terenului, astfel încât
locatarul clădirii va simţi diferit oscilaţiile în funcţie de caracteristicile
dinamice ale tipului de clădire în care se află.
6
Dacă locatarul va cunoaşte mai multe date despre comportarea clădirii la
cutremur el va fi mai puţin şocat iar reacţiile sale se vor putea îndrepta către
autoprotejare.
Omul percepe mişcarea seismică în mod deformat, emoţional, în general
cu o durată mărită de câteva ori. în mod real, pe baza analizei cutremurelor
crustale şi intermediare rezultă următoarele faze ale mişcării seismice:
- Faza iniţială, corespunzătoare undelor longitudinale p, cu acceleraţii de
amplitudine mai mică, de la 0,001 g până la0,2g, unde g este acceleraţia
gravitaţională, şi cu o durată cuprinsă aproximativ între 5 şi 18 secunde,
în funcţie de adâncimea focarului şi de distanţa epicentrală. Această mişcare se
simte mai puternic la început scăzând în intensitate, uneori, pentru cutremure
mici, chiar sub limita de perceptibilitate;
- Faza principală, corespunzătoare undelor transversale s, cu oscilaţii
având amplitudinile cele mai mari (acceleraţii cuprinse între 0,05g şi 1-
1,5g, în funcţie de magnitudinea cutremurului) şi o durată de 10-60 secunde.
Această fază vine, în cazul cutremurelor puternice vrâncene, la 10-21
secunde după ce a avut loc prima mişcare din faza iniţială. Acceleraţia
maximă a mişcării terenului, în cazul cutremurelor din Vrancea, nu poate depăşi
0,6-0,8g.
- Faza finală, de amortizare treptată a oscilaţiilor până sub limita de
percepere, cu o durată variabilă dependentă de magnitudinea cutremurului şi
ajungând până la 15-30 minute.
Oscilaţiile seismice au anumite componente dominante (frecvenţe
dominante) care sunt importante pentru reacţia umană din două puncte de
vedere: al clădirii şi al persoanei. Oscilaţiile a căror frecvenţă dominantă
coincide cu frecvenţa proprie a clădirii conduc la fenomene de rezonanţă, deci
de amplificare de 2-3 ori a amplitudinii undelor. Oscilaţiile clădirii cu frecvenţe
apropiate de frecvenţele proprii caracteristice corpului uman sau a unor organe
umane, vor influenţa organismul pe cale fiziologică sau psihologică.
7
Omul reacţionează la vibraţiile din domeniul de frecvenţe 0,001 – 10
Hz astfel:
- perceperea vibraţiilor: a=0,001-0,01g;
- senzaţie de deranj: a=0,015g - 0,02g;
- limita de tolerare: a=0,1g-0,25g;
- unde: a = acceleraţia mişcării solului.
Primele două niveluri de percepţie sunt caracteristice oscilaţiilor din faza
seismică iniţială, în care omul nu este încă lămurit dacă este o mişcare seismică
sau nu, şi este indecis în privinţa comportării sale.
În faza principală, frecvenţa, amplitudinea şi acceleraţia mişcării îl
determină pe locatar să ia o decizie privind comportamentul legat de o
posibilă salvare din spaţiul de locuit respectiv, de cele mai multe ori prin
evacuare. Această acţiune nu este însă recomandată, din mai multe motive. S-a
constatat că poziţia cea mai instabilă este cea în picioare, mergând. Peste o
acceleraţie de 0,2 g este greu de stat sau mers fără sprijin (ca deplasarea într-un
autobuz în mişcare). Sub efectul oscilaţiilor, viteza de deplasare este mult
redusă, până la 0,5 m/s, iar a copiilor mici sub această valoare, faţă de viteza
normală de deplasare care este de 1,4m/s. Datorită unei multitudini de factori,
un grup în panică nu se va putea evacua şi adăposti în timp util (15 secunde de
la începerea mişcării), faza oscilaţiilor puternice surprinzându-i pe scări, unde
există pericole suplimentare de accidentare.
8
Risc seismic şi tipuri de construcţii
Este bine ştiut că cutremurele constituie cel mai ameninţător
hazard natural, ele apărând fără nici un avertisment, producând,
astfel, mari distrugeri materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
Similar analizei celorlalte tipuri de hazarde naturale, analiza hazardului
seismic cuprinde două părţi: caracterizarea sursei sau surselor hazardului şi
caracterizarea efectelor (mişcările solului) pe care aceste surse le produc
într-un amplasament dat.
În determinarea hazardului seismic sunt necesare cunoştinţe din
diferite domenii, nu numai din seismologie. Geologia şi ingineria geotehnică
sunt necesare pentru definirea faliilor active, a potenţialului surselor seismice
şi a influenţei structurii locale asupra mişcării solului. Geofizica defineşte
sursele seismice. Înregistrările istorice sunt folosite pentru realizarea
catalogului de cutremure din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.
Matematica este folosită în mod special pentru înţelegerea statisticii şi a
probabilităţilor, deoarece hazardul seismic este definit ca fiind o funcţie care
descrie probabilitatea ca într-un loc şi într-un interval de timp date, valoarea
unui parametru cum ar fi intensitatea macroseismică, acceleraţia, viteza sau
deplasarea maximă a particulelor solului să depăşească o valoare
fixată ca efect al producerii unui cutremur. Hazardul seismic este
independent de acţiunea omului, este în afara controlului uman fiind
determinat doar de factorii naturali cum ar fi: magnitudinea, distanţa
epicentrală, adâncimea focarului, direcţia planului de falie în raport cu
punctul în care se calculează hazardul, relaţia dintre lungimea ruperii şi
magnitudine, direcţia de propagare a ruperii în focar, magnitudinea maximă
posibilă în zona sursei, intervalele de timp după care se pot repeta cutremurele
de mărime dată, structura geologică locală în punctul dat. Prin urmare, hazardul
seismic descrie potenţialul de expunere al unei zone la acţiunea fenomenelor
9
naturale periculoase, asociate cutremurelor, cum ar fi mişcările solului, ruperile
pe falii sau lichefierea solului.
Aceste fenomene pot avea consecinţe diverse asupra societăţii, precum
distrugerea clădirilor sau pierderea de vieţi omeneşti.
Riscul seismic arată probabilitatea apariţiei acestor consecinţe.
Rezultatul analizei riscului seismic se exprimă ca probabilitatea de obţinere a
unor pagube date (exprimate în dolari) datorită unui cutremur de o
magnitudine dată produs în zonă. Riscul seismic este o expresie probabilistică a
produsului dintre hazardul seismic şi consecinţele sale. Aceste consecinţe
poartă numele de vulnerabilitate. Riscul este deci o măsură a vulnerabilităţii
asociată unui hazard dat.
Vulnerabilitatea seismică este o măsură a raportului dintre valoarea
pierderilor înregistrate ca urmare a distrugerilor produse de un cutremur şi
valoarea totală (economică şi socială) anterioară producerii distrugerilor, într-
o zonă dată. Aceasta depinde în principal de acţiunea omului, de modul cum au
fost protejate antiseismic obiectivele construite şi de valoarea economică a
acestora.
Riscul seismic, prin intermediul vulnerabilităţii, depinde de gradul de
uzură şi slăbire a rezistenţei clădirilor ca urmare a unor supuneri repetate la
factori ce le pot slăbi (cutremure anterioare, trepidaţii industriale, etc).
Tendinţa generală este ca vulnerabilitatea să crească cu timpul atât din cauza
creşterii valorii obiectivelor ce pot fi distruse cât şi din cauza slăbirii
rezistenţei vechilor instalaţii.
Dacă într-o zonă vulnerabilitatea este zero atunci şi riscul seismic este
zero indiferent de cât de mare este hazardul. Vulnerabilitatea nulă se obţine în
două cazuri: când o zonă este foarte bine protejată antiseismic (caz nereal) sau
când în zonă nu există obiective predispuse la distrugere (zonă nepopulată).
10
TIPURI DE STRUCTURI Şl ELEMENTE STRUCTURALE
FOLOSITE LA CONSTRUCŢIILE DIN JUDEŢUL GORJ -
COMPORTAREA LA CUTREMUTRE
Tipurile de structuri de rezistenţă folosite în construcţii sunt:
1. Structuri de rezistenţă cu pereţi portanţi realizaţi din zidărie, beton
sau beton armat;
2. Sisteme structurale cu schelet, la care pereţii au rol de umplutură,
compartimentare şi izolare;
3. Sisteme structurale mixte şi combinate, alcătuite dintr-un sistem de
cadre asociat cu diafragme care asigură rigiditatea ansamblului pentru
preluarea încărcărilor orizontale (acţiuni seismice, vânt);
4. Structuri din panouri mari prefabricate care alcătuiesc structura de
rezistenţă a clădirii şi care preiau atât încărcările verticale cât şi pe cele
orizontale.
Alte elemente structurale folosite în construcţii sunt planşeele care fac
parte din structură şi asigură stabilitatea şi rezistenţa mecanică a construcţiei.
Tipurile de planşee folosite în construcţii sunt:
1. Planşee cu grinzi din lemn - din ce în ce mai puţin folosite;
2. Planşee cu grinzi metalice, alcătuite din elemente de rezistenţă (grinzi
rezemate direct pe zid) şi elemente de umplutură - nu asigură rezistenţa la
cutremure;
3. Planşee din beton armat care asigură o bună rigiditate spaţială a
structurii fiind cele mai indicate în zonele seismice.
Scările, subansambluri structurale care asigură legătura verticală între
diferitele etaje ale clădirilor, sunt elemente sensibile ce se pot avaria în timpul
unui cutremur. Scările pot fi din beton, din elemente prefabricate, din lemn sau
zidărie.
11
Primul tip de structură este întâlnit la clădirile mici cu pereţi de piatră sau
cărămidă şi tavane de lemn, grinzi de oţel sau beton armat şi nu au mai mult de
două, trei etaje. Acestea fiind destul de vechi, au fost construite fără respectarea
regulilor antiseismice şi cu margini foarte mici pentru comportamentul
inelastic. În timpul cutremurelor majore aceste clădiri pot să cadă în număr
mare. În timpul unui cutremur, pereţii de rezistenţă, fiind foarte grei, nu-şi pot
păstra coerenţa şi se sparg în bucăţi fiind împrăştiaţi pe o rază destul de mare,
micşorând dramatic volumul spaţiilor de supravieţuire.
Următoarele trei tipuri de structuri sunt întâlnite în zonele urbane care s-au
dezvoltat mai puternic în ultimii 40 de ani, fiind specifice clădirilor de 8-10
etaje. Clădirile astfel construite nu ar trebui să cadă de la primele şocuri,
deoarece sunt clădiri relativ noi, proiectate antiseismic şi având margini
suficiente pentru comportări inelastice. Cu toate acestea, un colaps total al
acestui tip de clădiri nu este exclus, fiind datorat combinaţiei dintre următorii
factori:
- subestimarea riscului seismic din zonă;
- amplificări ale acceleraţiei solului datorate condiţiilor locale;
- organizarea greşită a clădirii prin ignorarea criteriilor pentru
obţinerea unui bun răspuns seismic al structurii;
- greşeli de proiectare sau de realizare;
Nerespectarea planurilor arhitecturale în timpul construcţiei,
modificări ulterioare şi intervenţii în structura clădirii fără studierea
consecinţelor în comportarea antiseismică a clădirii.
12
MĂSURI DE SIGURANŢĂ ŞI SALVARE
Experienţa a arătat că efectele cutremurelor de pământ pot fi mult
diminuate dacă populaţia din zonele expuse acestui fenomen natural cunoaşte
şi aplică o serie de măsuri simple de autoprotecţie. Evident, aceste măsuri nu
vor elimina complet efectele devastatoare ale cutremurelor, dar pot reduce
mult numărul victimelor, contribuind astfel la alinarea suferinţelor fizice şi
morale ale supravieţuitorilor. Trebuie să înţelegem că un ajutor foarte
important în caz de cutremur ni-l putem acorda chiar noi, dat fiind că echipele
de salvare pot întârzia chiar mai mult de câteva zile până să ne vină în ajutor.
Mişcarea solului însăşi, provocată de apariţia unui cutremur, este în
relativ puţine cazuri cauza directă a morţii sau rănirii. Cele mai multe
accidente sunt provocate de obiectele în cădere şi de alunecările, prăbuşirile
sau surpările ce pot succede seismul. Cutremurul poate de asemenea să
declanşeze alunecări de teren, ce pot fi cauzatoare de mari pagube. Este de
reţinut că majoritatea pagubelor pe care un cutremur le poate produce sunt
predictibile şi pot fi prevenite.
În continuare prezentăm câteva din recomandările cu privire la
comportarea individuală, înainte, în timpul şi după cutremur. Este important
să reţineţi instrucţiunile date, să le păstraţi la îndemână, şi să exersaţi
periodic măsurile de protecţie ce le puteţi lua în caz de cutremur, împreună
cu copiii dumneavoastră. Nu vă mulţumiţi doar cu citirea acestui
material; încercaţi să vă procuraţi alte materiale de profil, precum cele
publicate de specialiştii MLPAT (Ministerul Lucrărilor Publice şi
Amenajării Teritoriului), cei mai în măsură să vă ofere astfel de informaţii,
precum şi alte informaţii, referitoare la verificarea rezistenţei casei sau
clădirii în care locuiţi în faţă dezastrelor provocate de cutremur. Alături de
instrucţiunile de mai jos, nu uitaţi că unul din cele mai importante lucruri
în caz de cutremur (dar nu numai !!) este solidaritatea umană, aşa cum ea bine
13
s-a manifestat în cazul cutremurului major din 4 Martie 1977. La fel de
important este să înţelegem că pericolele naturale fac parte din viaţa noastră pe
această planetă şi, cu credinţă în Dumnezeu, cu înţelepciune şi mult calm,
trebuie să învăţăm să le facem faţă. Stă în puterea noastră să reducem
distrugerile pe care un cutremur le poate provoca, lacrimile şi suferinţa pe care
le poate aduce ! PUTEM ŞI ESTE DE DATORIA NOASTRĂ !!!
Este important de ştiut, în spiritul celor arătate mai sus, că MLPAT
asigură expertizarea gratuită a locuinţelor, verificarea rezistenţei lor în caz
de cutremur. În funcţie de rezultatul expertizei, MLPAT face posibil
împrumutul cu dobândă mică, 5%, pentru plata consolidării locuinţelor. în
special în cazul celor circa 100 de locuinţe construite înainte de 1940 şi care
prezintă un grad de risc seismic foarte ridicat, este obligatoriu să se ia măsurile
de expertiză şi consolidare.
Înainte de cutremur. Se va avea grijă ca discuţiile purtate cu membrii
familiei sau în cercul prietenilor cu privire la cutremure şi efectele acestora să
fie calme; nu se vor relata întâmplări tragice petrecute în timpul unor cutremure
anterioare.
Este recomandabil a se stabili un loc anume, relativ sigur şi uşor
accesibil, cunoscut de toţi membrii familiei, în care se vor afla : o trusă de prim
ajutor, un aparat de radio cu baterii, o lanternă, o rezervă de mâncare, de
preferinţă conservată sau semipreparată, aflată într-o stare cât mai apropiată de
cea în care poate fi consumată, o rezervă de apă potabilă, o provizie din
medicamentele de care membrii familiei tale pot avea nevoie, lucruri
speciale care sunt necesare copiilor mici, persoanelor în vârstă sau celor cu
handicap din familia ta. Dacă spaţiul permite, pot fi depozitate pături şi
îmbrăcăminte călduroasă. Astfel de provizii sunt necesare nu doar acasă dar şi
la locul de muncă sau în maşină. Este bine ca lucruri esenţiale, precum o
lanternă şi nişte încălţăminte rezistentă, să fie ţinute lângă pat. De asemenea,
14
este bine să avem la dispoziţie un stingător de incendii pe care să ştim să-l
utilizăm la nevoie.
Fiecare membru al familiei trebuie să cunoască tehnica acordării primului
ajutor. Aceasta va face posibilă atât salvarea unor accidentaţi uşor, cât şi
economisirea timpului personalului medical solicitat de cazuri mult mai grave.
Toţi membrii familiei trebuie să cunoască locul şi modul de manevrare a
robinetelor de alimentare cu apă, gaze, precum şi locul tabloului electric, pentru
a putea fi acţionate, respectiv întrerupte la nevoie. Obiectele grele nu vor fi
păstrate pe etajere înalte, iar piesele de mobilier sau alte obiecte masive, care se
pot răsturna în timpul cutremurului, vor fi ancorate. Aveţi grijă ca dulapurile să
aibă încuietori (zăvoare) rezistente. Este bine a se stabili un punct de adunare a
membrilor familiei, pentru a se şti imediat dacă cineva a rămas izolat şl,
eventual, are nevoie de ajutor. Este bine să se identifice un loc relativ sigur în
fiecare cameră, sub o masă sau birou solide sau lângă un perete interior, unde
nu poate cădea nimic pe noi. Este necesar să se consulte o persoană de
specialitate, care să indice căi adiţionale de protejare a locuinţei şi,
bineînţeles, a noastră.
Recomandăm să se stabilească o persoană pentru contactare, în afara
zonei periculoase, în cazul producerii unui cutremur. De asemenea
considerăm că mijloacele de comunicaţie altele decât telefonia obişnuită,
precum telefoanele celulare, pot fi de un real folos pentru stabilirea
comunicării în cazul producerii unui seism şi, eventual, pentru cererea de
ajutor. Este bine ca numerele de telefon care ne pot fi utile (SALVARE,
POMPIERI, etc.) să ne fie la îndemână.
În timpul cutremurului, cel mai important lucru îl reprezintă păstrarea
calmului. Panica vă poate expune unor riscuri atât pe dumneavoastră cât şi
pe cei din jurul dumneavoastră. Încercaţi să liniştiţi pe cei din jur şi gândiţi-
vă tot timpul la consecinţele fiecărei acţiuni pe care o veţi întreprinde.
Acelaşi calm trebuie păstrat de persoanele care ar putea rămâne blocate sub
15
dărâmături. Este recomandabil în astfel de situaţii a se semnala prezenţa prin
lovituri în ţevi sau grinzi, care pot fi auzite la distanţe foarte mari.
Dacă vă aflaţi în interiorul locuinţei, este mai bine să rămâneţi acolo.
Adăpostiţi-vă rapid sub o masă sau birou rezistente, ţineţi-vă cu putere de un
element rezistent (piciorul mesei, de exemplu) şi protejaţi-vă ochii prin
apăsarea feţei de braţ, aşa după cum se observă că face băieţelul din desenul de
mai jos.
Dacă nu aveţi în apropiere o masă sau un birou, aşezaţi-vă pe podea,
lângă un perete interior, la depărtare de ferestre, oglinzi, biblioteci sau mobilier
înalt, care ar putea să cadă pe dumneavoastră, protejându-vă capul şi gâtul cu
braţele. Dacă sunteţi în pat, ţineţi-vă bine şi acoperiţi-vă capul cu perna.
Încurajaţi pe alţii să vă urmeze exemplul. Urmăriţi atent obiectele care ar
putea cădea de pe etajere sau bibliotecă. În interiorul camerelor nu
utilizaţi chibrituri, lumânări sau alte surse de lumină cu flacără deschisă, înainte
de-a vă convinge că nu sunt scurgeri de gaze.
La bucătărie, depărtaţi-vă de aragaz, frigider şi sertarele cu obiecte grele,
părăsind bucătăria dacă este necesar; urmaţi apoi instrucţiunile de adăpostire
date anterior. În cazul clădirilor cu mai multe etaje evitaţi utilizarea lifturilor şi
nu alergaţi pentru a ieşi din clădire, deoarece scările se pot rupe, prăbuşindu-se
cu oameni cu tot. Ieşiţi afară din locuinţă doar după ce mişcările solului au
încetat şi sunteţi sigur că nu este periculos să părăsiţi locuinţa. Dacă aţi rămas
blocat în locuinţă, deschideţi aparatul de radio şi lăsaţi-l să funcţioneze.
Dacă vă aflaţi în afara clădirilor, păstraţi o distanţă rezonabilă până la
stâlpii de susţinere a conductorilor electrici sau de telegraf, copaci, coşuri de
fum, balcoane, cornişe sau alte ornamente exterioare ale clădirilor, care în
timpul cutremurului pot deveni adevărate "proiectile". Nu alergaţi pe străzi.
Dacă este posibil, deplasaţi-vă spre parcuri sau alte terenuri neconstruite. Nu
atingeţi stâlpii sau conductorii electrici căzuţi la pământ.
16
Dacă vă aflaţi la teatru, cinematograf sau magazine mari, la biserică sau
în orice alt loc aglomerat, cu ieşiri limitate, este deosebit de important să vă
păstraţi calmul. Nu vă precipitaţi spre ieşire, deoarece sute de persoane vor
avea aceeaşi intenţie. Dacă trebuie să părăsiţi clădirea alegeţi ieşirea cu cea
mai mare grijă posibilă. Panica în astfel de împrejurări poate provoca mai
multe victime decât şocul seismic însuşi. Pe stadion, la teatru sau la
cinematograf rămâneţi pe locurile dumneavoastră, cu calm, lăsaţi-vă mai jos
de nivelul spetezei scaunului pe care staţi şi acoperiţi-vă capul şi gâtul cu
braţele, în magazin, depărtaţi-vă de rafturi, căutaţi mobilierul solid, rezistent
şi adăpostiţi-vă aşa cum a fost arătat că trebuie făcut în interiorul locuinţei.
Dacă seismul vă surprinde în autoturism, opriţi-vă cât puteţi de repede
într-un loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de
poduri, pasaje, linii electrice aeriene şi staţi înăuntru până când mişcarea
solului încetează. Feriţi-vă de firele de curent electric căzute.
Dacă sunteţi într-un mijloc de transport în comun sau în tren, staţi pe
locul dumneavoastră până se termină mişcarea seismică. Conducătorul trebuie
să oprească şi să deschidă uşile, dar nu este indicat să vă îmbulziţi la coborâre
sau să spargeţi ferestrele. În metrou, păstraţi-vă calmul şi ascultaţi
recomandările personalului trenului, dacă acesta s-a oprit între staţii în tunel,
fără a părăsi vagoanele.
După cutremur, când vibraţiile au încetat, verificaţi dacă sunteţi
accidentaţi şi dacă în apropierea dumneavoastră se află cineva care are nevoie
de ajutor. Protejaţi-vă pe dumneavoastră de pericole ce pot apărea punându-vă
pantaloni lungi, o cămaşă cu mâneci lungi, încălţăminte rezistentă şi mănuşi
de lucru. Acordaţi primul ajutor; persoanele rănite grav vor fi aşezate
confortabil acolo unde se găsesc, până la sosirea echipelor de salvare. Se vor
controla instalaţiile de apă, gaz şi electricitate. Căutaţi şi stingeţi, la nevoie,
micile incendii. Coşurile de fum se vor controla pe întreaga lungime, pentru a
se constata dacă sunt fisurate sau crăpate ; uneori degradări aparent
17
neînsemnate au favorizat declanşarea unor incendii devastatoare. Nu se vor
aprinde chibrituri şi nu vor fi acţionate comutatoarele electrice înainte de a
verifica prezenţa gazelor. Nu se va utiliza toaleta până nu aveţi convingerea că
toate conductele de alimentare cu apă precum şi canalizarea sunt intacte. Se va
utiliza rezerva de apă, cuburi de gheaţă din frigider, conserve, fructe şi
legume. Se va consuma, în primul rând, mâncare proaspătă sau uşor
perisabilă şi apoi conservele. Nu se va găti în spaţii închise decât după
examinarea conductelor de gaz şi a coşurilor de fum. Folosiţi grătare sau faceţi
foc în zone deschise. Nu se va folosi apa din reţeaua de alimentare decât după
ce autorităţile au avizat acest lucru, deoarece, prin spargerea unor conducte, apa
s-ar putea contamina. Nu se va folosi telefonul decât în situaţia în care solicitaţi
ajutor. Este important să ascultaţi la radio eventualele instrucţiuni şi informaţii
legate de cutremur.
Se vor scoate de pe carosabil autoturismele proprii, pentru a uşura accesul
maşinilor de intervenţie ale pompierilor sau altor mijloace de transport,
angajate în îndepărtarea molozului.
Adesea, cutremurele puternice sunt urmate de post-şocuri (replici), ce pot
avea consecinţe severe. Şi în cazul lor, trebuie respectate măsurile de siguranţă
expuse anterior. Post-şocurile pot cauza distrugeri serioase şi pierderi de
vieţi omeneşti atât din pricina tăriei lor cât şi datorită faptului că vin "pe un
teren gata pregătit pentru noi pagube", putând distruge ceea ce cutremurul
principal doar a şubrezit. De aceea, după un cutremur puternic, veţi părăsi cu
calm clădirea, fără a lua lucruri inutile, verificând mai întâi scara şi drumul de
ieşire. Vă veţi deplasa apoi, în ordine, spre zonele deschise (parcuri, grădini,
stadioane) cele mai apropiate.
După cutremur, fiţi receptivi la solicitările de ajutor care pot veni din
partea organelor de ordine, a pompierilor, a membrilor gărzilor de apărare
civilă sau organizaţiilor sanitare, dar nu pătrundeţi în ariile devastate până când
nu vi s-a cerut acest lucru. Nu răspândiţi zvonuri. Acestea au efecte deosebit de
18
grave în situaţiile de dezastru. Analize recente au arătat că cei mai vulnerabili
în caz de cutremur sunt copiii între 4 şi 14 ani, care nu sunt nici suficient de
puternici din punct de vedere fizic şi nici destul de maturi pentru a înţelege
riscurile secundare cum sunt incendiile, exploziile, prăbuşirea unor elemente
ale construcţiilor, la care se pot expune. De asemenea, handicapaţii şi
bătrânii sunt la fel de expuşi. Acestor categorii de persoane li se va acorda o
atenţie deosebită.
Se va inspecta casa (clădirea) pentru a se constata eventualele stricăciuni;
evacuaţi locuinţa dacă consideraţi că este nesigură.
19