Seminar DUE 9

Exemplu de taxă vamală interzisă de art. 30 TFUE: Speţa Dubois C.16/94. 2 societăţi olandeze cu obiect: transport de mărfuri. În Franţa, autorităţile au însărcinat o firmă privată să se ocupe de formalităţile vamale, să elibereze documentele. Firma privată percepe o taxă. Societăţile olandeze sunt nemulţumite şi are loc un litigiu. Taxa poate fi considerată o taxă vamală şi statul răspunde pentru acea taxă? Curtea a spus că este o taxă vamală pentru că se percepe când marfa trece frontiera. Nu are importanţă că punctul vamal este în interiorul statului. Statul răspunde pentru taxă pentru că interdicţia din tratat este una absolută. Nu ai voie să percepi taxe vamale, nici direct, nici indirect prin faptul că laşi o societate privată să perceapă acea taxă.

Pot ca stat să fac controale la vamă, dar suport cheltuielile.

Noţiunea de stat este una autonomă definită de CJ. În speţele 266, 267/1987 CJUE a subliniat că prin noţiunea de stat înţelegem şi organizaţiile profesionale independente, atunci când calitatea de membru este obligatorie pentru desfăşurarea de activităţi comerciale. Statul membru este răspunzător şi pentru acţiunile entităţilor private dacă nu a adoptat măsurile necesare pentru a le controla precum şi dacă exercită o influenţă considerabilă asupra lor fără însă a avea obligaţia de a le controla în mod formal (c.265/1995).

Nu are importanţă cuantumul, denumirea, scopul taxei. Important este efectul pe care îl are respectiva taxă şi anume acela de a influenţa comerţul intracomunitar, care trebuie să fie liber.

Taxele cu efect echivalent taxelor vamale24/1968 Comisia contra Italiei :S-a instituit o taxă asupra mărfurilor exportate, denumită taxă statistică. Fondurile erau destinate elaborării unei baze de date. Constituia o taxă cu efect echivalent. Curtea a spus că oricât de mic ar fi cuantumul şi denumirea, taxa este una cu efect echivalent. Definiţia din această speţă: taxă cu efect echivalent taxelor vamale = orice taxă pecuniară, indiferent cât este de redusă, indiferent de care este destinaţia sumelor şi modul de aplicare, impusă unilateral asupra bunurilor indigene sau străine, pentru trecerea unei frontiere, care nu este taxă vamală stricto sensu, constituie taxă cu efect echivalent taxelor vamale în sensul dreptului UE chiar dacă nu este impusă în profitul statului, nu este discriminatorie sau protecţionistă şi chiar dacă produsul taxat nu este în competiţie cu un produs naţional.

Subiect examen: caracteristicile taxelor cu efect echivalent. Trebuie să spunem definiţia de mai sus.

Exemple taxe cu efect echivalent: se fac controale de calitate şi se percepe taxă, pretextul controalelor sanitare, verificarea compoziţiei chimice a produselor şi instituirea unei taxe pentru asta.

Taxe permise – taxe care nu sunt vamale:1. Taxele interne/ impozitele interne – dacă nu sunt discriminatorii sau protecţioniste.2. Taxele care reprezintă costurile unui serviciu prestat – trebuie îndeplinite 3 condiţii – comisia c

Germania 18/1987:a) Serviciul să fie cerut de agentul economic; agentul să aibă un drept de opţiune. b) Taxa trebuie să fie proporţională cu costul real al serviciului prestat. c) Să se urmărească un interes recunoscut la nivelul UE ca fiind legitim – art 36 TFUE.

3. Taxele impuse prin dreptul UE.

Dacă plătesc o taxă vamală/taxă cu efect echivalent cer restituirea acelei taxe.

Interzicerea impozitelor indirecte – art 110 TFUE

Primul alineat interzice impozitele discriminatorii sau protectioniste pentru produsele similiare

Alineatul 2 e interzis regimul de protectie in cazul produselor concurente.

Discriminare – poate să fie directă sau indirectă. Discriminare directă = o diferenţă de tratament între elementele comparate, între produsele similare pe criteriul provenienţei. Discriminare indirectă = diferenţă de tratament între produsele similare întemeiată pe alte criterii decât provenienţa, însă în concret, rezultatul este acelaşi şi anume un dezavantaj pe temeiul naţionalităţii. Şi dacă nu este discriminatorie şi nici în mod vădit protecţionistă o taxă va fi interzisă atunci când veniturile obţinute din aplicarea ei sunt utilizate în beneficiul exclusiv al producţiei interne.

Trebuie comparate produse similare, cu consecinţa practică: dacă produsele nu sunt similare, pot să le taxez diferit. Ce face ca două produse să fie similare?Curtea a spus în speţa 243/1984: comparaţia se întemeiază pe două tipuri de criterii: obiective (legate de compoziţia chimică a produsului, concentraţia de alcool etc.) şi subiective (preferinţele consumatorilor). Atunci când a definit produsele similare Curtea a spus aşa: produse cu caracteristici similare care îndeplinesc aceleaşi nevoi ale consumatorului. Whisky versus vin – tehnici diferite, materia prima diferită, concentraţie diferită, preferinţele consumatorului nu.

Altă speţă: vin din struguri şi vin din alt fruct – proces de fabricaţie acelaşi, materia primă –fructe, conţinutul de alcool –similar.

Se va ţine seama dacă măsura luată de stat are sau nu efect efect protecţionist - speţa170/1978. S-au comparat vinul şi berea. Curtea a spus că măsura are un caracter protecţionist. M Britanie producea f mari cantităţi de bere, f puţin vin.

Si o taxă care este indirect discriminatorie poate fi permisă dacă sunt întrunite 3 condiţii:1. Taxa nu are legătura cu originea produsului2. Urmăreşte un obiectiv recunoscut de Uniunea Europeană ca fiind legitim3. Mijloacele folosite pentru protecţia acestui interes sunt proporţionale.