04_gratefulness.pdf

RECUNOŞTINŢA

Eu promit să:

• Eu sunt hotărât să le arăt părinţilor şi profesorilor că îi apreciez.

• Eu sunt hotărât să scriu bileţele cu mesajul mulţumesc.

• Eu sunt hotărât să am grijă de lucrurile mele.

• Eu sunt hotărât să fiu mulţumit cu ce am.

• Eu sunt hotărât să ţin cont de beneficii mai degrabă decât de greutăţi.

© Copyright 1997-2004 Character Training Institute, 520 West Main, Oklahoma City, OK 73102. Character First is a Registered Trademark of the Character Training Institute.

Faptul de a fi recunoscător faţă de alţi oameni şi alte împrejurări va schimba perspectiva unei persoane asupra vieţii, zi de zi. Cele 5 “Eu promit să” sunt mijloace de punere în practică a recunoştinţei şi de focalizare a atenţiei asupra celorlalţi, nu asupra noastră. Poveştile, activităţile şi lecţiile de la paginile 8 până la 14 sunt concepute să-i ajute pe copii să-şi arate recunoştinţa faţă de ceilalţi.

Aplicaţie

RecompensareMulţi oameni trec prin viaţă fără a se simţi vreodată apreciaţi sau recunoscuţi. Acest tipar poate fi întrerupt prin lăudarea celorlalţi cu ajutorul recunoştinţei. Fă-le cunoscut celorlalţi cum modul în care au făcut dovada unei anumite trăsături de caracter ţi-a fost de ajutor. Vorbe bune, fapte, cadouri, bileţele sau un simplu „Mulţumesc!”, toate acestea, reprezintă moduri de laudă. Aprecierea arătată celorlalţi inspiră pe aceştia să continue să-şi dezvolte caracterul. Căutaţi la pagina 15 mai multe mijloace de a lăuda un caracter bun.

A le face cunoscut celorlalţi prin vorbele şi faptele mele, modul în care mi-au schimbat viaţa.

Definiţie

ExemplificarePorcul spinos este un animal pasiv care nu le vrea răul celorlalte creaturi din pădure. Cu toate acestea, el are un sistem de apărare eficace, fără de care nu ar supravieţui. Puii de porc, numiţi porcuşori de porc spinos învaţă să-şi folosească cei 33.000 de ghimpi ca nişte ace pentru a se apăra. Porcul spinos are o vedere foarte slabă însă el se mulţumeşte cu capacităţile speciale. Citiţi la pagina 4 cum această creatură mică preţuieşte aceste calităţi remarcabile care sunt esenţiale pentru supravieţuirea sa.

Character First!® Education Series 1, Booklet 4

CE E RECUNOŞTINŢA?

Recunoştinţă (subst.): 1.starea de a fi recunoscător fără ben-eficiile primite. 2.o atitudine sau demonstrare a aprecierii.

Cuvântul recunoştinţă provine din cuvântul latin gratus care înseamnă “liber, pregătit, rapid, dispus, prompt”. Cel care este recunoscător are un simţ natural al îndatorării faţă de cei care i-au îmbunătăţit viaţa. O persoană recunoscătoare este liberă, pregătită, rapidă, dispusă şi promptă să arate deschis acest lucru, celor cărora le este îndatorată.

RECUNOŞTINŢĂ vs. Nerecunoştinţă

© Copyright 1997-2004 Character Training Institute, 520 West Main, Oklahoma City, OK 73102. Character First is a Registered Trademark of the Character Training Institute.2

A câştiga a le face

cunoscut celorlalţi

prin vorbele şi faptele

mele, modul în care mi-au

îmbunătăţit viaţa.

Preţuire, Gratitudine Şi MulţumiriAceste cuvinte sunt folosite deseori unul în locul celuilalt, însă fiecare din ele are semnificaţii foarte exacte care se completează şi se compensează unul pe celălalt.

• Aprecierea reprezintă atribuirea unei valori, unui lucru. Înseamnă stimarea unei persoane, obiect, experienţă sau idee.

• Gratitudinea reprezintă sentimentul pe care îl are cineva după ce a beneficiat de o vorbă bună, de o faptă sau un cadou fru-mos, mai ales când acestea au fost neaşteptate sau nemeritate.

• Mulţumirile reprezintă expresia exterioară făcută de o persoană recunoscătoare faţă de cei care au inspirat gratitudine. Reprezintă recunoaşterea faptului că o favoare a fost primită.

3© Copyright 1997-2004 Character Training Institute, 520 West Main, Oklahoma City, OK 73102. Character First is a Registered Trademark of the Character Training Institute.

Conceptul De RecunoştinţăRecunoştinţa nu depinde de împrejurări. Mai de grabă e o chestiune de alegere. O persoană recunoscătoare priveşte dincolo de condiţia sa prezentă şi se concentrează asupra lecţiilor de valoare care pot fi învăţate în fiecare situaţie.

O parte din recunoştinţă înseamnă a-ţi da seama că tot ceea ce are o persoană se datorează investiţiei altei persoane în viaţă sa. Recunoştinţa caută mijloace de a-i onora pe cei care sunt responsabili de succesul cuiva. Recunoştinţa nu e o încercare de a-i “răsplăti “ pe ceilalţi pentru ce au făcut, ci e o încercare de a demonstra cât de mult este apreciată investiţia lor.

Mulţi oameni se simt recunoscători pentru beneficiile pri-mite, însă niciodată nu îşi arată aprecierea. În opoziţie, o persoană cu adevărat recunoscătoare, recunoaşte investiţia celorlalţi şi depune un efort voit de a-şi arăta aprecierea. A fi recunoscător nu e o stare pasivă de gândire, ci un rol activ de exprimare.

Noi toţi avem calităţi nenumărate de timp, energie şi resurse, investite în noi de ceilalţi. Părinţii, profesorii, pri-etenii, vecinii, comunităţile, bărbaţii şi femeile din serviciul public, şi numeroşi alţii joacă un rol vital în dezvoltarea fiecărui individ. Recunoştinţa înseamnă recunoaşterea aces-tui fapt şi demonstrarea în mod deschis a aprecierii faţă de altă persoană.

Rolul LideruluiOameni învaţă despre caracter cel mai bine din exemplele din viaţa reală. Materialele scrise şi ilustrarea din clasă sunt mijlo-ace eficiente de a comunica anumite trăsături şi de a da idei despre cum să fie puse în aplicare. Cu toate acestea, exemplul unui profesor spune mult mai multe decât doar vorbele.

Dacă un profesor spune clasei că recunoştinţa este importantă, însă acelaşi profesor neglijează să spună “mulţumesc” în faţa performanţei unui copil, acel profesor poate da la o parte orice speranţe legate de o clasă recunoscătoare. Pentru ca copiii să înţeleagă importanţa caracterului, trebuie ca acesta să fie manifestat în vieţile instructorilor lor.

Preţuirea RecunoştinţeiÎn timpul unei perioade critice de război, unul din ofiţerii lui Napoleon l-a dezaprobat pe acesta că alocă timp pentru a ţine o ceremonie de decernare de premii. Medaliile păreau de o valoare infimă faţă de starea de urgenţă, însă Napoleon s-a întors şi l-a dojenit crunt pe ofiţer spunând: “Aceşti oameni îşi dau viaţa pentru aceste medalii”.

Astăzi multe distrageri se iau la întrecere pentru câştigarea atenţiei elevului. Elevii care, în ciuda tuturor opreliştilor, aleg să-şi îndrepte atenţia către educaţie, merită toată încurajarea care poate fi dată. Nu aşteptaţi momente sau împrejurări pentru a arăta recunoştinţă. Când aceasta este exprimată la momente şi în moduri nepotrivite, acel sacrificiu măreşte valoarea apre-cierii noastre.

Recunoştinţa La Locul De Muncă O relaţie bună între angajaţi şi angajatori este vitală pentru succe-sul oricărei organizaţii. Atât angajatul cât şi angajatorul au multe lucruri pentru care trebuie să fie recunoscători. Fără angajaţi, angajatorilor le-ar lipsi ajutorul de a-şi duce la bun sfârşit plan-urile. De asemenea, angajaţii trebuie să fie recunoscători faţă de angajatorii lor pentru mijloacele oferite de a se întreţine şi de a-şi întreţine familia.

De asemenea, angajatorii ar trebui să se străduiască să le facă cunoscută angajaţilor aprecierea ce le-o poartă. Fără implicarea şi efortul tuturor, o organizaţie se va prăbuşi. A arăta recunoştinţă celor cu care, sau pentru care lucrăm, întăreşte legăturile unei acţiuni provizorii reuşite.

PREDAREA RECUNOŞTINŢEI


Într-o dimineaţă aspră de iarnă, un om hoinărea prin pădure. În timp de mergea, cu coada ochiului, a observat

ceva mişcându-se. S-a oprit din drum să vadă ce era. Ceva întunecat şi rotund mergea legănat de la un copac la altul. Deodată, orice ar fi fost, s-a ridicat pe picioarele scurte din spate şi a adulmecat aerul. Apoi şi-a continuat drumul de parcă ar fi urmărit un miros. Spre surprin-derea omului, mica creatură părea că îl urmăreşte pe el. A mers pe urmele lui până ajunse la picioarele lui. Acolo s-a oprit şi a mirosit din nou. Fără avertizare, s-a aple-cat înainte, a muşcat din cizma omului şi şi-a continuat mersul legănat. Muşcătura nu l-a rănit pe om, însă, cu siguranţă a luat o bucată mare din cizma de piele.

Porcii spinoşi nu sunt proşti; pur şi simplu ei nu văd. Un porc spinos este miop. De fapt, el nu vede la mai mult de câţiva metri depărtare. Cu toate acestea, porcul spinos este atât de inteligent încât îşi croieşte drum prin pădure cu simţul mirosului. El lasă dovezi ale trecerii lui oriunde merge şi adulmecă aerul în mod constant pentru a şti unde se află. Din când în când, din curiozitate, el urmăreşte chiar şi mirosul oamenilor când ei se plimbă prin pădure.

Într-o seară de iarnă, un om stătea pe patul lui cald, şi tocmai adormise când, un sunet puternic de ani-mal rozător veni din afara camerei lui. Omul şi-a tras cuvertura peste cap cu speranţa că zgomotul va lua sfârşit. Dimpotrivă, a devenit mai puternic. RAWR! RAWR! RAWR! Iritat şi încă pe jumătate adormit, a aruncat cuvertura şi şi-

dat o lovitură rapidă porcului spinos pe trepte. „YEEOOOOWW!!!” Uitându-se la piciorul lui, omul a văzut ca degetele de la picioare arătau ca nişte porci spinoşi în miniatură. Fiecare deget era acoperit cu ghimpi. Bietul om nu a dormit prea bine restul nopţii.

În pădure, într-o zi, un urs l-a avertizat prin-tr-o mârâială pe un porc spinos, spunându-i ca nu este binevenit. Fără ezitare, porcul spinos a mers legănat până la cel mai apro-

piat copac şi şi-a ascuns capul la baza

trunchi-ului. Era destul de

amuzant să-şi ascundă capul după copac, dar porcii

spinoşi au capuri moi. Chiar cea mai uşoară izbitură în ochi poate să-l

facă inconştient sau să-l ucidă pe un porc spinos. Vedeţi voi, porcilor spinoşi nu le este frică, doar că ei au capuri moi.

Acel urs însă vroia ca porcul spinos să plece de pe teritoriul lui, astfel încât s-a pregătit de atac. Ursul s-a repezit asupra

RECUNOŞTINŢA ÎN NATURĂ

Porcul Spinos a pus o haină. A mers împiedicându-se până la uşă şi s-a uitat pe furiş afară. Acolo, era un porc spinos imens care stătea în picio-are pe trepte: puternicul „RAWR-RAWR-RAWR!” era produs de porcul spinos care rodea treptele de lemn care duceau la uşa din spate. Porcul spinos arăta cam prostuţ rozând treptele şi făcea un zgomot incredi-bil de puternic.

Porcii spinoşi nu sunt nebuni, ei doar râv-nesc după sare şi mănâncă aproape orice ce are sare pe el.

Cizmele de excursie, impreg-nate cu transpiraţie sărată, treptele verandei cu sare pentru a topi zăpada, mâner-ele de topor, lopeţile şi c h i a r ş i

balustradele sunt toate

supuse dorinţelor porcului spinos. Încă pe jumătate adormit, omul, fără să se mai gândească, a ridicat un picior şi i-a


porcului spinos şi l-a muşcat de coadă! Repede, ursul i-a dat drumul, când a desco-perit că gura lui era plină de ghimpi ascuţiţi ca briciul.

Porcii spinoşi nu sunt răutăcioşi. Ei sunt doar extrem de periculoşi! Un porc spinos nu încearcă cu adevărat să rănească pe nimeni, însă aproape toată lumea se teme de “armura” lui periculoasă. Porcul spinos nu îşi aruncă de fapt spinii, însă coada lui foarte rapidă se mişcă atât de repede încât pare că ghimpii zboară prin aer. Vârfurile ca nişte cârlige ale fiecărui ghimpe îi fac şi mai periculoşi. Atunci când un ghimpe intră în carnea unui animal, vârfurile se extind făcând ca ghimpele să fie şi mai greu de scos. Dacă nu este îndepărtat, ghimpele intră şi mai adânc. În unele cazuri, ghimpele intră atât de adânc încât iese pe partea opusă.

Nimeni niciodată nu vrea să îmbrăţişeze sau să mângâie un porc spinos. Nimeni nu speră să strângă la piept un porc spinos şi

nimeni nu visează niciodată să se ghemuiască lângă unul. Acest lucru nu se datorează faptului că porcii spinoşi sunt urâţi. Ei nu sunt urâţi, ei au doar o mulţime de ghimpi. De fapt, fiecare porc spinos are în jur de 33.000 de ghimpi. Celei mai rapide persoane i-au luat 10 ore să numere fiecare ghimpe, fără a mai pune la socoteală că fiecare ghimpe este ascuţit ca un ac.

Puii de porc spinos se numesc porcuşori de porc spinos. Porcuşorii de porc spinos sunt mari, foarte mari. Aproape cât o minge de softball. Această dimensiune nu pare a fi mare, însă ea ar fi de dimensiunea fratelui sau surorii tale mai mici cântărind 40 de kg, la naştere. Îţi imaginezi să porţi un bebeluş atât de mare ? Îţi imaginezi să găseşti haine atât de mari pentru frăţiorul sau surioara ta? Nu că porcii spinoşi sunt mândrii şi fac paradă cu puii lor. Porcii spinoşi nu sunt mândrii, ei doar au puii mari.

Pentru a complica şi mai mult lucrurile, puii de porc spinos au ghimpi la naştere. Aşa e - 33.000 de ghimpi ascuţiţi! Porcuşorul de

porc spinos se naşte într-un sac gros pentru a o proteja pe

mamă. Dacă mama nu roade o gaură prin

învelitoare, porcuşorul spinos nu poate scăpa şi va muri.

Deşi un porc spinos nu vede, tânjeşte după sare şi are un cap moale şi mulţi ghimpi, deşi are puii mari, iar alţii cred că el este răutăcios, mândru, prost, nebun, urât şi îi este frică, deşi un porc spinos poate să meargă doar clătinat prin pădure, miro-sindu-şi drumul de la un loc la altul, un porc spinos cântă din toată inima. Dacă vă plimbaţi prin pădure şi auziţi acest sunet: „YUUUMMM OOOO EEEEE UUUMMMM”, puteţi fi siguri că este vorba de un porc spinos.

Atunci când un porc spinos vrea să cânte, stă pe picioarele din spate şi se leagănă înainte şi înapoi. „YUUUUMMMMM OOOOOOO EEEEE UUUUMMMMM!” Cu toate că el nu ştie să cânte foarte bine, iar viaţa lui nu e nici pe departe interesantă, un porc spinos îşi găseşte întotdeauna timp pentru a fi recunoscător şi cântă din toată inima. Să încercăm asta împreună!

Ca şi porcul spinos, recunoştinţa noastră nu e o chestie de împrejurări ale vieţii, însă mai degrabă, o chestiune de alegere. Atunci când nu sunteţi îmbrăţişaţi sau oamenii vă înţeleg greşit, amintiţi-vă că acelaşi lucru este valabil pentru porcul spinos. Noi trebuie să alegem să fim recunoscători la bine şi la rău. Dacă porcul spinos poate fi recunoscător, şi voi puteţi fi. De ce să nu vă alăturaţi porcului spinos şi să cântaţi din toată inima ? Să încercăm din nou:

„YUUUUUMMMM OOOOO EEEEEE UUUUMMMMMM!”

RECUNOŞTINŢA ÎN NATURĂ

Mother and newborn baby.

Aunci când Abraham Lincoln avea 7 ani, familia lui s-a mutat din Kentucky în Little Pigeon Creek

în sudul Indianei. Tatăl lui Abe a curăţat un teren pentru ca ei să construiască o colibă din buşteni, însă prima lor casă era un adăpost format din trei pereţi. Avea trei pereţi, astfel încât ei să poată întreţine un foc tot timpul pentru a îndepărta urşii şi lupii.

Adăpostul trebuia să fie doar un cămin temporar până tata şi Abe terminau coliba din buşteni. Cu toate acestea, construirea ei a durat mai mult decât ei se aşteptaseră. Căminul lor temporar era un lucru plăcut pe timpul verii şi toamnei, însă la venirea iernii, nici măcar un foc mare nu le putea ţine de cald. Vântul rece a aruncat ploaie şi zăpadă pe păturile lor în timp ce ei dormeau pe pământ.

Sora lui Abe, Sarah, se plângea că Abe şi tata nu munceau destul de repede pentru a termina coliba. Abe i-a reamintit să fie răbdătoare. “Eu şi tata vom termina coliba curând”, obişnuia el să-i spună.

Aţi observat “Eu promit să” ? Deşi locuia în adăpostul format din 3 pereţi, ceea ce era foarte greu, Abe nu s-a plâns ci era mulţumit cu ce avea.

Sarah era sora cea mare şi singura lui Abe. Ei petreceau mult timp jucându-se împreună în pădure şi muncind la mica fermă a familiei. După ce Abe şi tata au terminat de construit coliba, unele din rudele lor au venit să locuiască la ei. O mătuşă, un unchi şi un verişor s-au mutat în micul adăpost format din 3 pereţi, timp în care îşi construiau propria lor colibă aşa cum era cea a familiei Lincoln.

Următoarea vară a fost tragică pentru familia Lincoln. Atât mătuşa cât şi unchiul au murit, aşa că verişorul lor Dennis, a venit să locuiască cu ei. După o lună, mama lui Abe s-a îmbolnăvit. Ea avusese grijă de mătuşa şi unchiul lui cât aceştia au fost bol-navi, iar apoi s-a îmbolnăvit şi ea. În două săptămâni a murit şi ea. Abe avea doar 10 ani. După mai mulţi ani, Abe obişnuia să spună că tot ceea ce era sau spera să fie se datora “îngerului care a fost mama sa”.

Aţi observat “E.u promit să ?” Abe şi-a arătat recunoştinţa şi aprecierea pentru mama lui.

După moartea mamei lui Abe, tatăl lui a călătorit înapoi în Kentucky şi i-a lăsat pe Abe, Sarah şi verişorul Dennis singuri în coliba din buşteni pentru mai mult timp încât, Abe, Dennis şi Sarah au început să se gândească cum au să trăiască dacă el nu se mai întoarce niciodată.

În timp ce tăiau lemne, într-o zi, au auzit sunetul cailor trăgând la căruţă. “Haideţi”, a zbierat Abe în timp ce a lăsat toporul şi a început să fugă. “Să vedem cine vine!”


RECUNOŞTINŢA ÎN ISTORIE

Tata era acasă! Însă el nu s-a întors singur. A adus cu el soţie nouă, două surori noi şi un frate. Abe şi Sarah nu erau siguri dacă le place sau nu acest lucru. Ei o priveau pe noua doamnă Lincoln. Ea avea fuste apretate şi a adus cu ea mobilă bună de care ei nu nu mai văzuseră niciodată. Erau oale pentru gătit şi tigăi, vase şi argintărie şi o grămadă mare de plapume moi şi groase.

La cină ei au mâncat la noua masă. Abe a observat că Sarah arată diferit. Părul îi era pieptănat, avea faţa spălată şi purta o rochie curată.

“Ea mi-a dăruit această rochie”, i-a şoptit lui Abe. Şi am crezut că voi zbiera atunci când acele fete mi-au descâlcit părul.”

Cina avea gust bun. Ei au început să o placă pe această nouă mamă şi modul în care făcea lucrurile. Atunci când locuiseră singuri cu verişorul lor, nu dăduseră prea multă atenţie spălării. Acum nespălatul părea nelalocul lui.

Tata şi Abe au hotărât că va fi o idee bună să cârpească crăpăturile din pereţii colibei prin care sufla vântul şi să construiască o podea de lemn peste cea de pământ. Abe

Abe ajuta la

ridicarea noii

colibe din

buşteni

Coliba De Buşteni

ştia că nu o va uita niciodată pe mama lui adevărată, însă era recunoscător pentru mama cea nouă pe care o adusese tatăl lui.

Aţi recunoscut “Eu promit să” ? Abe a învăţat să aibă grijă de puţinele lucruri pe care le avea el şi familia lui.

Atunci când au locuit în Kentucky, mama lui Abe îl convinsese pe tatăl lor să îi lase să meargă la şcoală. Deşi au putut să meargă doar câteva luni, Abe a învăţat repede să citească, să scrie şi să calculeze.

Totuşi profesorul lor i-a învăţat mult mai multe decât să scrie şi să citească. Ei au fost învăţaţi bunele maniere: cum să se prezinte oamenii aşa cum se cuvine, cum să scrie o scrisoare şi cum să se comporte la întrunirile publice. Datorită caracterului şi talentului său, Abe a fost rugat de noua doamnă Lincoln să-i înveţe băiatul şi fetele lucrurile pe care el le învăţase.

“Elizabeth şi Matilda îndrăgesc învăţatul destul de mult. Însă John e cam încet. Crezi că poţi să-l ajuţi ?” a întrebat ea.

“Cred că pot”, a răspuns Abe. “Şi nu mi-ar strica exerciţiul”.

Cu ajutorul noilor cărţi pe care le adusese noua lui mamă, Abe a început să-i înveţe pe fratele şi surorile lui vitrege ceea ce învăţase el. Ei scriau literele alfabetului pe bucăţi de lemn, folosind cărbune pe post de creioane. Ei pretindeau că prezintă regi şi regine unul celuilalt în timp ce fugeau prin pădure:

“Rege George, permiteţi-mi să vi-l prezint pe extrem de înţeleptul meu frate, John!”

Ei au exersat scrierea de scrisori pe şindrile de lemn. Doamna Lincoln voia ca copiii ei să înveţe cititul, scrisul, calculul şi în special bunele maniere.


Sub îndrumarea lui Abe, fetele îşi scriau una alteia pe bucăţi de surcele.

„Draga mea Matilda, sper că poţi să mă însoţeşti la d-na Calhoun la ceai, marţea viitoare. Sora ta devotată, Elizabeth.”

“Draga mea soră devotată Elizabeth, accept invitaţia la ceai acasă la doamna Calhoun, marţea viitoare. Sora ta dragă, Matilda.”

“Prea mărită şi iubitoare mamă, îţi mulţumim pentru tocana de veveriţă, care ne-a binecuvântat masa în noaptea trecută. Fetele tale binevoitoare şi iubitoare, Elizabeth, Matilda şi Sarah”.

Aţi recunoscut “Eu promit să” ? Mama lui Abe şi-a învăţat familia despre importanţa unui bileţel scris cu “Mulţumesc!”.

După mai mulţi ani, Sarah a anunţat la masa de cină pe Aaron Grigsby, un vecin, care o ceruse de nevastă, iar ea vroia să accepte.

Abe a răspuns: “El va avea parte de o nevastă cumsecade !”

După nuntă, lui Abe îi era dor de sora lui cea mare. Însă ea şi Aaron locuiau doar la

RECUNOŞTINŢA ÎN ISTORIE

câţiva kilometri distanţă. La mai puţin de un an, venise vestea că ei aşteptau primul lor copil.

Însă nu a fost să fie. Atât Sarah cât şi copilul au murit înainte de naştere. Lui Abe nu îi venea să creadă că sora lui cea dragă a murit.

După înmormântare, Aaron a rămas cu Abe câteva zile. “Îţi aminteşti ce a spus predicatorul atunci când eu şi Sarah ne-am căsătorit ? “ l-a întrebat pe Abe. “Fie ca timpul petrecut împreună să fie binecuvân-tat şi vesel.”

“Îmi amintesc, Aaron”, a răspuns Abe.

“Ei bine Abe, chiar a fost. Nu am avut prea mult timp, însă a fost binecuvântat şi vesel.”

Abe era de acord. Deşi îndurerat de moartea surorii sale, el era recunoscător că anii din urmă a lui Sarah pe pământ fuseseră o perioadă “ binecuvântată şi veselă “.

Aţi observat “Eu promit să “ ? Abe a văzut beneficiile vieţii surorii lui Sarah decât durerea pricinuită de moartea sa.

Abe nu avea hârtie

sau creioane. În

locul lor, el folo-

sea o scândură

netedă şi cărbune

pentru a face

calcule în faţa

căminului.


Character Training Never Ends

DORINŢA DE A FI RECUNOSCĂTOR

Eu Sunt Hotărât Să Le Arăt Părinţilor Şi Profesorilor Că Îi Apreciez.Părinţii au un a din cele mai provocatoare responsabilităţi, însă ei au parte deseori de cea mai mică cantitate de gratitudine sau apreciere. De asemenea profesorii trebuie să fie recunoscuţi şi onoraţi pentru slujba lor devotată. Investiţia lor e necalculabilă. Recunoştinţa poate fi exprimată atât prin atitudini cât şi prin fapte. Una din modurile de exprimare ale recunoştinţei faţă de părinţi şi profesori este ascultarea. Copiii ascultători fac cunos-cut faptul că ei apreciază autorităţile lor, deoarece îndeplinirea rugăminţilor şi dorinţelor părinţilor şi profesorilor înseamnă că un copil îi respectă şi îi onorează.

Eu Sunt Hotărât Să Scriu Bileţele Cu Mesajul Mulţumesc.Recunoştinţa e unică prin faptul că implică acţiune. Recunoştinţa e mai mult decât se simţi recunoscător; ea înseamnă “a le arăta celorlalţi cum mi-au îmbunătăţit viaţa”. Un procedeu bun pentru a face acest lucru este scrierea unui bileţel cu mesajul mulţumesc. Pictarea unui tablou sau conceperea unui lucru manual deosebit pentru o persoană reprezintă un alt mod bun pentru exprimarea gratitudinii. E o investiţie suplimentară de timp şi energie care arată un simţ deosebit al aprecierii.

Eu Sunt Hotărât Să Am Grijă De Lucrurile Mele.Pentru a arăta aprecierea faţă de ceea ce a primit, un copil ar trebui să aibă grijă de obiectele posedate. Dacă un profesor îi împrumută unui elev o carte, iar el e neglijent ce ea, profesorul va şti că cartea nu a fost apreciat. Dacă un părinte îi dăruieşte copi-lului un animal, ea ar trebui să-şi arate recunoştinţa având grijă de el. un birou, un dormitor şi toate bunurile personale ar trebui păstrate într-o stare de ordine şi curăţenie. Oamenii au mare grijă de lucrurile care sunt valoroase pentru ei. Formarea caracterului nu se sfârşeşte niciodată.

Eu Sunt Hotărât Să Fiu Mulţumit Cu Ce Am.Copii trebuie să devină conştienţi de faptul că adevărata bucurie şi fericire nu depind de bogăţia sau posesiunile materiale. Concentrarea limitată asupra acestor lucruri îi împiedică pe copii să aprecieze lucrurile importante cum ar fi relaţiile cu familia, prietenii şi vecinii. Dacă copiii nu sunt recunoscători pentru ceea ce au acum, ei nu vor fi niciodată mulţumiţi cu ceea ce ar putea avea în viitor. Mulţumirea nu este însă o scuză pentru automulţumire. Copiii ar trebui să fie mulţumiţi cu ceea ce au, însă nu mulţumiţi de sine faţă de cine sunt sau ceea ce dobândesc. Copii ar trebui întotdeauna să se străduiască să facă tot ce le stă în putinţă în fiecare aspect al vieţii.

Eu Sunt Hotărât Să Ţin Cont De Beneficii Mai Degrabă Decât De Greutăţi.Atitudinile sunt influenţate în mare măsură de perspectivele sau vederile cuiva. Acei copii care caută doar lucrurile negative din viaţă vor deveni descurajaţi şi chiar înverşunaţi. Cu toate acestea, copiii care privesc beneficiile din viaţa lor (cum ar fi mâncare, hainele, familia, prietenii şi o educaţie bună) vor deveni conştienţi de nevoia lor de a fi recunoscători. Deoarece recunoştinţa nu depinde de împrejurările cuiva, copiii ar trebui să aleagă să fie recunoscători şi să vadă dincolo de problemele lor, beneficiile.

Jocul Legat La OchiPregătiţi câteva imagini desenate cu mâna a unei case, maşini, mese, scaun, sau alte feluri de obiecte simple. Faceţi bandaj de legat la ochi din hârtie şi şnur sau folosiţi o batistă de casă. Legaţi-l la ochi pe unul din copii, iar apoi rugaţi-l să deseneze o imagine pe tablă în timp ce i-o descrieţi. Daţi-i instrucţiuni pas cu pas cu privire la ce să deseneze. Exemplu: “trasează o linie orizontală dreaptă. Trasează o altă linie care să urce exact de acolo”, etc.

Atunci când copilul a terminat, scoateţi bandajul şi comparaţi imaginea cu desenul. Cereţi-i copilului să deseneze imaginea din nou, de data aceasta fără bandaj. Comparaţi imaginile. Atrageţi atenţia asupra avantajului vederii. Această activitate poate fi repetată cu copiii dând şi primind instrucţiuni.


ACTIVITĂŢI

(Căutaţi pe melodia cântecului „Dacă vesel se trăieşte”)

Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, bate din palme.Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, bate din palme.Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, bate din palme.Cu siguranţă se va vedea în viaţa ta!Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, bate din palme.

Versuri suplimentare:Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, bate din picioare Dacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, pune mâna pe capDacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, întoarce-teDacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, ridică-te şi veseleşte-teDacă eşti recunoscător şi ştii acest lucru, fă-le pe toate cinci.

Mesaje Ascunse (Proiect)

Există multe moduri de a exprima recunoştinţa faţă de ceilalţi. O vorbă bună, un zâmbet, sau un bilet cu mesajul “mulţumesc “ sunt doar câteva. Încurajaţi-i pe copii să-şi exprime recunoştinţa faţă de cei care i-au ajutat în trecut. Această activitate e foarte distractivă pentru copii. Ei vor scrie un bilet “invizibil” cuva căruia îi sunt recunoscători.

Dacă Eşti Recunoscător

Materiale :• Suc de lămâie - concentrat• Ceşti mici - pentru a ţine sucul de lămâie• Pene albe - de tip peniţă• Hârtie albă - o foaie pentru un copil

Copii vor scrie cu “peniţa”, folosind sucul de lămâie pe post de “cerneală”. Va trebui ca ei să înmoaie “peniţa” frecvent pentru a scrie propriu-zis. Deoarece “cerneala” se usucă, mesajul va dispărea. Ei pot să predea biletul lor cu instrucţiuni de “decorare”.

Instrucţiuni:Reglaţi un fier de călcat la „căldură de aburi”. Cu grijă, călcaţi hârtia până va apărea mesajul. Notă: mesajul trebuie “decorat” între 24-48 de ore, altfel “cerneala” nu va mai fi vizibilă atunci când va fi încălzită. Această activitate e un mod creativ de a-i stimula pe copii să-şi exprime recunoştinţa faţă de cei din jurul lor.

Ochelarii Recunoştinţei(Lucru Manual)

Acest lucru manual este conceput să îi înveţe pe copii că recunoştinţa se concentrează asupra perspectivei noastre legate de viaţă. Înainte ca recunoştinţa să fie exprimată în mod deschis trebuie ca oamenii să recunoască în primul rând beneficiile pe care le primesc ca şi cadouri de la ceilalţi. A vedea lucrurile dintr-un punct de vedere recunoscător necesită eforturi speciale.

Materiale:• Carton• Foarfece• Markere• Celofan irizat• Bandă transparentăBandă transparentă

Tăiaţi o pereche de ochelari din carton. Puneţi-i pe copii să-şi împodobească ochelarii. Tăiaţi cercuri din colant irizat şi legaţi-le cu bandă pe post de “lentile” în interiorul ochelarilor. E posibilă să fie necesară ajustarea ochelarilor în funcţie de diferitele vârste ale copiilor. Vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre importanţa privirii lucrurilor cu ochii recunoscători. Apoi copii pot să folosească ochelarii recunoştinţei în activitatea “Recunoscător în toate situaţiile”.


ACTIVITĂŢI

Atunci când toţi vedem ceea ce ar trebui să vede,,Tot ceea ce ar trebui să vedem e bineleNoi ştim că ceilalţi fac diferite lucruri pentru noiŞi le arătăm toată recunoştinţa noastră.

Tot ceea ce numim al nostru este Doar ceea ce nu s-a datDacă privim viaţa cu egoismPierdem bucuria de a trăi.

(Repetaţi de la început. Cântaţi de fiecare dată mai repede de la un capăt la altul.)

Cântecul Recunoştinţei

Recunoscător În Toate SituaţiileDupă ce copiii şi-au terminat “ochelarii recunoştinţei”, vorbiţi cu ei despre faptul că ochelarii ne ajută să vedem lucrurile dintr-o perspectivă diferită. În funcţie de perspectiva noastră, noi putem alege să fim recunoscători sau indispuşi. A fi recunoscător pentru lucrurile bune din viaţă e ceva natural. A fi recunoscător pentru lucrurile dificile necesită o perspectivă recunoscătoare.

De exemplu:

Deoarece copiii îşi dezvoltă trăsăturile de car-acter a recunoştinţei, ei pot de asemenea să fie recunoscători pentru situaţiile dificile. Există multe lucruri pe care un copil poate să le înveţe din dezamăgiri şi timpuri grele. Vorbiţi despre cum copiii pot fi recunoscători în situaţii dificile şi ce lecţii valoroase pot fi învăţate.

De exemplu:• Pană de cauciuc = repararea maşinii• Haine rupte = cusut şi cârpit• Obiecte furate = iertare• Boală = talente medicale• Mâncare vărsată = curăţarea mizeriei• Accident = vigilenţă şi precauţie• Părinţii spun “nu” = ascultare

Situaţiile dificile ar trebui să devină “săli de clasă” pentru a învăţa lecţii importante în viaţă. Copiii ar trebui să se concentreze asupra prob-lemelor proprii că să-i ajute pe alţii să înveţe despre recunoştinţă în toate situaţiile.

• O bicicletă nouă• Haine frumoase• O excursie specială• Un cadou surpriză

• Educaţie• Sănătate bună • Mâncare• Animale de casă

Povestea Lui Abraham LincolnPentru că Abraham Lincoln a ales să fie recunoscător în loc să fie înverşunat datorită condiţiilor sale, el era dotat să vadă lucrurile pozitive în fiecare situaţie. Lecţiile despre recunoştinţă învăţate în tinereţea lui l-au pregătit să nu îşi piardă speranţa niciodată de-a lungul vieţii lui monumentale. Povestea de la pagina 6, bazată pe o relatare adevărată din copilăria D-lui Lincoln, e o ilustrare izbi-toare a recunoştinţei lui. În timp ce se citeşte povestea, folosiţi întrebările din căsuţe pentru a îndrepta atenţia copiilor asupra modului în care Abraham Lincoln a demonstrat cele 5 “Eu promit să”.

11

ACTIVITĂŢI


Cardurile De CaracterAlegerile potrivite şi faptele nu devin caracter înainte de a deveni o parte din viaţa de zi cu zi. Împărţiţi cardurile cu trăsătura de caracter “Recunoştinţă” elevilor, privindu-l pe fiecare în ochi şi spunând “Aici sunt moduri prin care tu poţi fi recunoscător”. Citiţi “Eu promit să” de pe spatele fiecărui card. Trimiteţi-i la pagina 8 pentru dezvoltarea acestor angajamente. Revedeţi povestea porcu-lui spinos, întrebându-i cum porcul spinos reprezintă recunoştinţa în mediul său.

Variaţii:• Contrastaţi ordinea şi dezordinea folosind cele 5 angaja-

mente ca şi subliniere.

• Împărtăşiţi o ocazie din viaţa dumneavoastră când aţi fost ordonaţi sau dezordonaţi. Accentuaţi faptul că au existat beneficii în a fi organizat şi consecinţe nefaste în a fi dezorganizat.

• Daţi fiecărui copil şansa de a face o promisiune personală. Spuneţi “Vei...?” şi puneţi copiii să răspundă, “Da, voi...” pentru fiecare dintre cele 5 angajamente.

Deşi a trăit în condiţii mizere timp de mulţi ani, Abraham Lincoln a rămas recunoscător pentru benefici-ile de care a avut parte.

Porcupine

1CHARACTER FIRST!GRATEFULNESS

Letting others know by my

words and actions how they

have benefited my life.

I will show my parents and teachers

that I appreciate them

I will write “Thank You” notes.

I will take care of my things.

I will be content with what I have.

I will count my benefits

rather than my burdens.

vs. Unthankfulness

Eu sunt hotărât să arăt apreciereAutorităţilor meleEu sunt hotărât să scriu bilete de recunoştinţăPentru tot ceea ce au făcut pentru mine.

Eu sunt hotărât să fiu mulţumit cu ce amŞi să nu pun mâna sau să oftez după altceva niciodatăEu sunt hotărât să ţin cont de beneficiiŞi să am grijă de ceea ce am.

Angajamentele sunt etape importantePentru a ne feri de dezastreŞi tocmai pentru a arăta că noi le recunoaştem bineHaideţi să le spunem şi mai repede.

Exersarea Memoriei

12

ACTIVITĂŢI


Porcul Spinos Recunoscător(Lucru Manual)Acest lucru manual este conceput să le reamintească copiilor să fie recunoscători în toate împrejurările, ca şi porcul spinos.

Materiale:• Ceşti din plastic (una de copil)• Ochi în formă de minge• Foarfece• Scissors• Lipici

Tăiaţi beţişoare maro în porţiuni de 5 cm (cam 25 de bucăţi de copil). Pune-ţi pe copii să lipească “ghimpii” făcuţi din beţişoare de ceştile din plastic (a se vedea ilustraţia). Lipiţi ochii de spatele ceştii. (E posibil ca copiii să fie nevoiţi să ţină în mână ochii în loc până se usucă lipiciul, astfel încât ochii să nu alunece de pe faţă). Construiţi un nas mic şi rotund dintr-un beţişor şi înfigeţi-l în faţă. La final, înfigeţi picioarele în partea de jos a ceştii.

Revedeţi provocările pe care le înfruntă porcul spinos şi cum reuşeşte însă să arate o atitudine de bună dispoziţie.

Desenaţi Cu “Mâna Greşită”Asemănătoare cu jocul legat la ochi de la pagina 9 această activitate este concepută să-i înveţe pe copii recunoştinţa pentru folosirea mâinilor. Daţi-le copiilor o bucată de hârtie şi un creion. Daţi-le instrucţiuni să copieze p hârtia lor o imagine pe care fie că le-aţi dat-o sau aţi desenat-o pe tablă. Singura precizare este că ei trebuie să deseneze cu mâna opusă. Acest exerciţiu poate fi dificil pentru unii copii, însă îi va determina să fie recunoscători pentru ceea ce sunt în stare să facă.

Maniere Adecvate(Lecţie)Manierele sunt o parte importantă a societăţii. Oamenilor le face plăcere să fie în jurul celor care sunt manieraţi. Manierele adecvate nu sunt la fel de dificile pe cât par şi vor deveni obi-ceiuri când sunt puse în practică. Manierele îi ajută pe oameni să comunice mai bine cu alţii şi să se simtă încrezători într-o varietate de situaţii. Este important să înţelegem “codul bunelor maniere” pentru situaţii diferite, fără a fi „sclifosiţi” sau “rigizi”. Vorbiţi despre diferite maniere ţi despre modul în care să le folosiţi. Provocaţi-i pe copii să pună în practică bunele maniere în timpul şcolii şi acasă.

Exemple:• Spuneţi “Da, domnule; Da doamnă; Nu domnule; Nu

doamnă”

• Folosiţi întotdeauna “vă rog” şi “mulţumesc”

• Ridicaţi-vă când o persoană mai în vârstă intră în încăpere

• Ţineţi uşa deschisă celorlalţi

• Aşezaţi-vă un şerveţel (pe masă) în poală, la masă

• Ţineţi ustensilele cum se cuvine

• Ţineţi departe de masă braţele şi umerii

• Mestecaţi cu gura închisă

• Nu vorbiţi cu gura plină

• Scuzaţi-vă când părăsiţi masa

13

ACTIVITĂŢI


Acrostihul RecunoştinţeiFaceţi un acrostih folosind lucruri pentru care copiii sunt recunoscători. Folosiţi fiecare literă din cuvântul RECUNOŞTINŢĂ ca bază pentru mai multe alte articole.

De exemplu:

R - raţe, ridichi, recreaţie

E - exerciţiu, electricitate, energie, elefanţi

C - capre, citire, cărţi, cântece

U - umbrele, unchi, univers

N - naşi, nori, nume, nuferi

O - ouă, oameni, ochi, oi

Ş - şcoală, şoim, şniţel, ştiinţă

T - trenuri, telefoane, televizor

I - iepure, inimă, inteligenţă

N - navă, număr, noroc, notă

Ţ - ţărani, ţurcă, ţărână

A - animale, autorităţi, alergare

Variaţii:• Faceţi o listă cu lucrurile pentru care sunteţi recunoscători

începând cu litera “A” şi parcurgeţi tot alfabetul.

• Copiii pot să caute diferite cuvinte legate de “recunoştinţă” într-un dicţionar şi să facă o listă cu cuvintele greşite. Faceţi alt acrostih folosind cuvinte extrase doar din dicţionar sau lexicon.

“Cercul De Aplauze”Alegeţi o persoană căreia clasa dumneavoastră îi va scrie un bilet de mulţumire. Ar putea fi cineva care nu prea are parte de “mulţumesc” prea des (custode, consilier, director de şcoală, asistentă, secretară sau alţii).

Materiale:• Diferit culori de hârtie• Stilouri şi creioane• Foarfece• Capsator

Puneţi-i pe copii să-ţi traseze mâinile pe o bucată de hârtie. Trebuie ca, copiii să decupeze mâna şi să scrie un bilet de recunoştinţă pe ea. Fiţi atenţi ca copiii să scrie doar între degetul arătător şi inelar astfel încât să nu fie acoperit atunci când mâinile sunt capsate împreună. Mulţumiţi-i persoanei pentru modurile proprii prin care el sau ea a ajutat clasa.

Adunaţi toate mâinile şi aşezaţi-le într-un cerc. Capsaţi degetul mare al unei mâini de degetul mic al următoarei mâini. Ca şi clasă, prezentaţi “cercul de aplauze” individului faţă de care vreţi să vă exprimaţi aprecierea şi recunoştinţa.


ACTIVITĂŢI

“Copacul Recunoştinţei” (Lucru Manual)Desenaţi un trunchi de copac şi ramuri pe hârtie. Daţi-le voie copiilor să-l coloreze. Înscrieţi copiii să vă ajute să tăiaţi frunze in hârtie verde, maro, galbenă, şi roşie. Aşezaţi frunzele colorate lângă trunchi.

Indicaţi-le copiilor să scrie pe o frunză numele cuiva sau ceva pentru care sunt recunoscători. Cu cât mai multe lucruri găsite de clasă, cu atât mai multe frunze va avea copacul. Ataşaţi frunzele copacului şi citiţi de pe frunză cu voce tare la sfârşitul săptămânii.

Păstraţi acest copac în clasă pentru a le aminti vizual despre nenumăratele lucruri pentru acre fiecare copil este recunoscător.

Materiale:• Hârtie• Stilouri sau creioane• Hârtie colorată • Foarfece• Lipici

Recunoştinţa În Limbi StrăineÎnvăţaţi-i pe copii să fie recunoscători pentru capacitatea de a comunica unul cu celălalt cerându-le să nu vorbească pentru o anumită perioadă de tip (jocul “tăcut”). De asemenea învăţaţi-i cum să spună cuvinte sau expresii în diferite limbi.

Provocaţi-i să-şi aleagă un mod de a spune “mulţumesc” şi indicaţi-le să-şi exprime recunoştinţa în acea limbă pentru restul zilei.

“Mulţumesc!” în:

G R A T EF U L N E S S

books

teachersunshinedad

pets

brother

clothes flowers

sister

food

momsight

friends

TREE

• Limba spaniolă = GRAH-see-as

• Limba franceză = Mare-SEE

• Limba italiană = GRAT-see

• Limba chineză = SHYEH-shyeh

• Limba rusă = Spa-SEE-ba

• Limba germană = DAN-ka

• Limba japoneză = H-ree-GAH-to


LĂUDAREA RECUNOŞTINŢEI

Redirecţionarea LaudeiRecunoştinţa poate fi exprimată de fiecare dată când o persoană este lăudată pentru caracter sau realizări bune. De obicei realizările unei persoane nu sunt doar rezultatul eforturilor persoanei. Deseori, ele se datorează şi ajutorului din partea celorlalţi. O persoană lăudată care nu reuşeşte să recunoască munca celorlalţi transmite falsa idee că el sau ea este responsabil(ă) pentru un succes. Atunci când suntem lăudaţi, un astfel de mesaj laudativ poate fi evitat prin exprimarea recunoştinţei pentru ceilalţi. Faceţi acest lucru prin următoarele:

1.Mulţumiţi-i cui vă laudă Un “mulţumesc” vesel, optimist va fi o recompensă plăcută pentru per-soana care exprimă recunoştinţa.

2.Lăudaţi-l pe cel care vă mulţumeşteCând vi s-a mulţumit, identificaţi o trăsătură de caracter pentru care o puteţi lăuda pe acea persoană pe acea persoană în schimb. Dacă vi se mulţumeşte pentru ajutarea cuiva, puteţi spune “mulţumesc ! Sunteţi tare drăguţi să spuneţi acest lucru.” Dacă vi se fac compliment pentru o anumită realizare, puteţi spune “mulţumesc! Aţi fost un exemplu nemaipomenit pentru mine în acest sens”.

3.Recunoaşte-ţi pe cei care v-au ajutatFiţi pregătit să-i recunoaşteţi imediat pe cei care v-au ajutat să faceţi lucrul pentru care sunteţi lăudat. Iată nişte exemple: “Sunt recunoscător pentru educaţia părinţilor” “Am avut profesori foarte buni” “A fost un efort în echipă, iar eu nu aş fi putut fac acest lucru fără _________ “. Un răspuns adecvat necesită chibzuinţă pentru a fi precis şi potrivit.

4.Faceţi diferenţa dintre laudă şi linguşireLauda înseamnă scoaterea în evidenţă a unei anumite trăsături de caracter la o altă persoană şi mărturisirea modului în care acea trăsătură vă este benefică. Oricum, linguşirea reprezintă un compliment exagerat, de obicei făcut dintr-un motiv ascuns.

Moduri De Laudă

• Faceţi cărţi de recunoştinţă cu imagini, instanta-nee, sau desene cu oameni sau obiecte pentru care sunteţi recunoscători.

• Scrieţi bilete de apreciere elevilor, profesorilor sau părinţilor.

• Lăudaţi-i în mod public pe ceilalţi profesori, cus-tozi, părinţi sau vizitatori.

• Faceţi diferenţa dintre clădirile de şcoală istorice şi sălile de clasă moderne. Ajutaţi-i pe copii să vadă numeroasele beneficii de care ei se bucură în fiecare zi la şcoală. Încurajaţi-i să aibă grijă de resursele puse la dispoziţie.

• Ca şi clasă, “adoptaţi” un funcţionar al oraşului (ofiţer de poliţie, şeful departamentului de pom-pieri, primarul etc.). puneţi-i pe copii să scrie bilete sau să deseneze imagini ca şi cadouri pentru a-şi demonstra aprecierea faţă de munca funcţionarului. Invitaţi-l pe funcţionar să viziteze clasa voastră şi onoraţi-l în numele şcolii.

• Faceţi sau achiziţionaţi un mic cadou de apre-ciere.

• Scrieţi o poezie de omagiere despre cineva. Scoateţi în evidenţă dovada trăsăturilor speciale de caracter acestuia/acesteia.

• Investiţi timp într-un cadou făcut de mână pentru cineva, cum ar fi o sculptură, tablou sau desen.


© Copyright 1997-2004 Character Training Institute May be reproduced for educational use only.

Lăudaţi Copiii• Fii entuziast• Dă mâna• Priveşte-i în ochi• Fii deschis şi prietenos• Spune-le pe nume

Munca Cu Părinţii• Antrenează-i pe copii să-şi aducă aminte şi să aplice

cele învăţate acasă• Întreabă părinţii cu ce poţi să-i ajuţi• Arată-ţi aprecierea prin cuvinte alese şi notificări

Întreabă Bibliotecara• Documentează-te despre conţinut la

bibliotecă• Caută şi alte materiale scrise despre

caracter

RECUNOŞTINŢĂ

A le face cunoscut celorlalţi prin vorbele şi faptele mele, modul în care mi-au schimbat viaţa.

Sfaturi pentru profesori:

Exerciţiu de colorare

Instrucţiuni de xeroxare corectă

Alegeţi „măreşte” - de la 8,5 x 11 până la 11 x 17 (129%) pentru a acoperi o pagină de 8,5 x 11.

Alegeţi ca for-mat de hârtie cea de „8,5 x 11.”

În cazul unora dintre copiatoare este necesară repoziţionarea paginii de copiat în copiator pentru a putea xeroxa doar ceea ce elevii trebuie să coloreze.

04_gratefulness.pdf

Documents