anticipaţia

O C I E T A T E A

8 O C I E T A T E A ŞTIINŢA & TEHNICĂ SA

Socie ta te cu capi ta l d e stat, f u n c ţ i o n â n d s u b e g i d a M i n i s t e r u l u i C e r c e t ă r i i ş i T e h n o l o g i e i , î n m a t r i c u l a t ă în R e g i s t r u l C o m e r ţ u l u i cu nr. J40 /6775/1991

Consil iul de administraţ ie IOAN A L B E S C U

PETRESCU CONSTANTIN GABRIELA BULIGA

Director onorific A L E X A N D R U MIRONOV

Redactor l iterar MIHAI DAN PA VELESCU

Tehnoredactor PAVEL D. CONSTANTIN

Coper ta WALTER RIESS

Difuzarea CORNEL DANELIUC GROSU LAURENŢIU

( te lefon: 617 72 44 sau 617 6 0 10, int. 1151)

Adresa: Piaţa Presei L ibere nr. 1 Bucureşt i , cod 79781

Te le fon : 617 72 44 sau 6 1 7 6 0 10. int. 1151

Tiparul Tipograf ia „ I N T E R G R A P H "

Te le fon : 769 35 6 8

Abonamente le se pot face la of ic i i le poşta le (nr. Ca ta log 4004/1993), precum şi direct la redacţie. Cititorii din străinătate se pot abona prin Rodipet S.A., PO BOX 33-57. Fax: 004-1-312 9432 sau 004¬ 1-312 9433. Telex: 11995 Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA

anticipaţia Revistă lunară de i t e ra ţ ia s artă S -

(nr. 509 ; i editată de Societatea „Şt!

£J y J i J J J 3 Nevoia de profeţi Alexandru Mironov -1

Mit şi arhetip în Science Fiction (II) Ursula K. Le Guin - 3

Sacrificiul nunţii la quetzali Mihail Grămescu - 5

Concert de chitară clasică Darius H. Luca - 7

Războaiele genetice PaulJ. McAuley-10

Ochean O vid iu Bufnită -14

Teorii succesive O vid iu Gheorghe Rută - 1 5

Stăpânii tunelului (6) BD de Watter Riess - 1 6

Planck Zero Stephen Baxter -19

Tunelul Timpului Mihaela şi Cristian lonescu - 31

Paginile evidenţiate cu sigla „MTS" sunt realizate cu spriji­nul Ministerului Tineretului şi Sportului, în cadrul programu­lui naţional de stimulare a cre­ativităţii tinerilor.

WEVOIA ©1 IPIROIPl'p Alexandru Mironov

Am discutat una-alta despre guvernul mondial care, clar, se autoorganizează chiar sub ochii noştri - şi fără să ne dăm seama ce lucru minunat se întâmplă Tn societatea noastră (asta nu înseamnă că el va şi funcţiona imediat: ca opti­mist da serviciu ce mă aflu, eu apreciez câ omenirea chiar va lua Tn seamă un asemenea organism, cam tn jurul anilor 2010-2020).

Am încercat, de asemenea, să vă, prezint un posibil minister şi vom continua să organizăm lumea după cum ne tale capul, pe mine şi pe alţi Indivizi asemenea mie, preocupaţi să nu dea pace conservatorismului, tradiţionalului la nesfârşit, vieţii pe o paralelă la abscisă - entropiei Tn general.

Sunt acţiuni pe care le-au stârnit alţii, mult mai mari decât noi, Tnalţi slujitori ai SF-ului si ai lumii de mâine, şi-au bătut capul cu schimbările Piaton, categoric, Arhimede, Thomas Morus, Newton şi Galilei, Bacon, o listă întreagă de revoluţionari francezi, alţii peste un secol şi ceva, când au luat cu asalt Palatul de Iarnă din Petersburg, pe urmă fizicienii începutului de secol XX, apoi geneticienii mijlocului de secol şi, sigur, cei ce scormonesc spaţiul cosmic, de aproape şi de departe, cercetătorii de la NASA şi Baikonur şi, fireşte, astronomii. Unii au mai dat greş, alţii au scuturat Tnsă din temelii atât cunoaşterea, cât şi organi­zarea şi, deci, modul de viaţa a lui Homo sapiens.

Dintre toţi, eu susţin ca nimeni nu a avut mai mare Influenţă asupra semenilor din viitor decât francezul Jules Varne - căci multe din cele ce mişcă, pe şi sub ape, pe pământ şi deasupra lui, au fost "însămânţate" de Jules Verne Tn conştiinţa colectivă a generaţiilor ce i-au urmat

Dar deceniile şi veacurile se dau repede de-a dura, Jules Veme, deşi omniprezent, a intrat deja în istorie, alţi profeţi, alte călăuze îşi fac simţită prezenţa, ameninţând scurgerea lină a zilelor. Câteva cuvinte despre doi neastâmpăraţi pe care noi, SF-iştii (flamura lumii!) trebuie să-i preţuim, cred eu, pentru puterea lor de a genera schim­bare.

Primul este arhicunoscutul Marshall McLuhan, la început un "profet Tn pustiu" - cum spune Peter F. Drucker. McLuhan susţinea la începuturi -nebăgat în seamă de nimeni - că universitatea medievală (şi acum prezentă, tn modul de organi­zare a învăţământului superior din multe ţări!) s-a demodat, odată cu apariţia cărţii tipărite; tiparul a schimbat, de (apt, nu numai metoda de învăţământ şi forma de prezentare, dar şi natura cunoştinţelor ce se predau studenţilor. De aceea, spune McLuhan, evenimentele importante ale istoriei culturii sunt ele însele rezultate ale tehnologiei realizate de Gutenberg! Tiparul, deci, a influenţat şi cursurile predate şi rolul şcolii - şi de aici cunoaşterea, adică averea fundamentală a

societăţii umane. fn primii ani ai tinereţii sale, Marshall McLuhan

nu a convins aproape pe nimeni - deşi teoria lui era deja cristalizată. A trebuit Insă ca societatea să se coacă. Să se accepte, de pildă, ideea -spune Peter F. Drucker - că tehnologia de uzină numită linie de asamblare este, de fapt, un con­cept teoretic şi foarte abstract, privind natura muncii; că implicaţia socială a inginerului tehnolog dar şi a "umanistului" este inevitabilă tn orice problemă de muncă şi viaţă. Să se (re)postuleze că ştiinţele fac parte integrantă din cultură şi că transformările reale ale societăţii sunt produse mai ales de către inventatori, ingineri şi cercetători Tn ştiinţele exacte.

Apoi au apărut exact la momentul potrivit din punct de vedere social, cele două cărţi - Galaxia Gutenberg: Omul şi era tiparului şl înţelegerea

• mijloacelor de comunicare - şi, brusc, McLuhan a devenit o figură mondială. Au sărit repede la ran­gul de axiome concepte ca: mass media calde (Radio-ul) şl reci (Televiziunea), tribalizarea lumii (cu ajutorul electronicii) într-un "sat global", şi -mai ales - mijloacele de comunicare constituie

^xZ/Uicrpafâi

Marshal McLuhan

/

însuşi mesajul(l) ...Şi lumea nu a mai

(est la fel... pentru că (McLuham dixit): "televi­ziunea • şi toate mijloacele de comunicare - au schimbat ceea ce se comunică şi nu doar modul cum se comunică* • ş) astfel se schimbă nu numai percepţia lumii, dar şi modul de a ne privi pe noi înşine. Apoi: televi­ziunea nu a dus la "demontarea" tiparului -căci se tipăresc astăzi mai multe cărţi ca nicio­dată - ci ta democrati­zarea culturii; să nu uităm, spune el, că maşina de copiat TI face pe fiecare propriul său Gutenberal

Adevăruri, vedeţi, unanim acceptate acum, care au avut nevoie de o perioadă relativ mică pen­tru a penetra - şi influenţa - societatea: circa 2-3 ga decenii. • •' ••• '•• '••

Cu al doilea "profet" lucrurile sunt ceva mai complicate. Buckmister'Fuller nu a fost cadru uni­versitar, de fapt nu prea s-a omorât cu mersul la şcoală. Dar s-a amestecat Tn tot ce mişcă sub soare, creându-şi, Tncă din tinereţe, faima unul personaj insolit.

El spunea - dar cine să-l fi luat atunci tn seamă? - că tehnologia constituie armonia cerească, adevărata cale spre perfecţiunea umanăl Venea cu proiectele stranii ale dymaxion-ului şi tensegrităfii şi vorbea despre o geometrie sinergislă, prin anii '40 - '50(

Desigur, refuzul ideilor sale a fost net, chiar violent • aşa cum se întâmplă cu tot ce este (prea) nou. Dar, prin anii '60 tehnologia a început să fie privită, totuşi, ca o activitate umană (spunea Drucker), potrivită căutărilor unei noi înţelegeri spirituale, sociale.

...Ceea ce l-a propulsat, pur şi simplu, pe Bucky Fuller, Tn cele două decenii ce au urmat la, rangul de mit universal.

Puţin cunoscut la noi, Bucky Fuller şi-a câştigat întâi meritul de conceptor de idei aiurite, apoi, repede, pe acela de specialist Tn previziuni şi analist al tehnologiei. După ce, Tn 1929, Ti vânduse lui Donaid Douglas idei - motor, materi­ale, teoria aerodinamică - despre cum trebuie să arate aeronava ce va cuceri cerul viitorului (şi cu ce succes!), după ce a postulat apariţia Tn forţă a industriei electronice şi a impus folosirea dia­gramei ca metodă de sondaj economic şi social, omul şi-a putut vedea Tn linişte de aiurelile lui re­voluţionare.

De pildă, proiectele sale de prognoză a economiei, bazate pe geometrie s-au dovedit extraordinar de exacte, lumea trecând, după al doilea război mondial, printr-o perioadă de dez-

Buckmister Fuller

voltare explozivă, la exact termenii şi parametrii calculaţi de el.

Dymaxion-u\ (un fel de clădire semisferică, construită din tetraedrl de şarpantă, metalică, uşor de montat) a devenit pavilion clasic de expoziţie şi sală de sport Tn multe părţi ale lumii. Harta "Dymaxion* (o secţiune conică cu muchii rotunjite şi puncte triunghiulare, la ambele capete) a fost folosită de astronauţi pentru cartarea mai exactă a globului pământesc (pentru automobilul Dymaxion" nu s-au găsit, ce-i drept, fabricanţi,

dar ideea a fost deja folosită la unele construcţii spaţiale.

Devenit legendar, Buckminsler Fuller a plecat, cu câţiva ani Tn urmă dintre noi, purtând în suflet o uriaşă nedumerire: oare cum pot fi oamenii atât de nepractici, se întreba el, preferând să-şi păstreze tradiţiile şi să nu se lase cuceriţi de nou?

SF-iştii Insă (flamura lumii!) se afla, In zilele noastre, la posturile lor. Cu capetele Tn nori şi picioarele bine înfipte pe pământ, ei veghează. Vânează ideile noi şi le răspândesc ia iuţeală -prin sateliţi - către toate colţurile lumii. Aşteaptă profeţii, chiar Ti caută, Tmpingându-i pe marile scene festive ale civilizaţiei umane. Folosesc întreprinzători financiari - toţi, reprezentanţi ai "generaţiei StarTreck* - pentru a da inginerilor instrumentele şi aparatele cu care se schimbă lumea.

"Sfârşitul copilăriei' - ca să-l citez pe un alt mare vizionar - este la doi paşi de noi, "Fundaţiei" (cunoştinţelor umane - vezi Isaac Asimov) Ti va urma o "A doua Fundaţie" (vezi Editura Nemira).

Mântuirea este aproape. Loc Terrei In marele cerc (efremovian - profeţi, tot pe unde calci...) al civilizaţiilor galactice!

IFomniefi dl® TOdlsms ° Faini©!! dl® wdlsir® ° (Punm©!! dl® wsdtoir® ° Faimei! dl® wsdteir®

Ursula K. Le Guin

SGIEHCE FICTION (II) Scopul artei nu e nici

separarea definitivă de emoţii, simţuri, trup, efc. şi cantonarea tntr-un pustiu de semnificaţii j>ure, nici orbirea minţii şi rătăcirea într-o lipsă de sens iraţională, amorală -ci păstrarea conexiunilor firave, dificile, esenţiale între cele două extreme. Să unească. Să unească idee şi valoare, senzaţie şi intuiţie, cortex şi cerebel.

Mitul autentic constituie o astfel de conexiune.

Aidoma altor artişti, scrii­torul de sf încearcă să creeze si să folosească puntea dintre conştient şi subconştient - astfel încât cititorii să facă la rândul lor această călătorie. Dacă sin­gura unealtă folosită de el e intelectul, va naşte doar copii îmbălsămate sau pa­rodii ale arhetipuri lor ce dăinuie în adâncul minţii sale, în marile opere de artă sau în mitologii. Dacă aban­donează intelectul, e foarte probabil să-şi înece perso­nalitatea şi talentul înfr-o zemuială de submituri nesemnificative, ele însele palide, scrâşnite parodii ale propriilor origini arhetipale. Singura cale spre teritoriul comun, spre imaginea vie şi semnificativă în fiecare din­tre noi, trece prin individual.

Nu prin generalitatea raţiunii pure sau a "maselor"; numai prin indi­vidualul de nesuplinit -şinele. Pentru a ajunge la alţ i i , artistul intră în sine. Folosind raţiunea, el pătrunde deliberat în Iraţional. Cu cât mai mult răzbeşte în sine, cu atât mai mult se apropie de ceilalţi.

Paradoxul e doar aparent - cultura noastră supraevaluează abstracţia şi extraversiunea. Durerea, de

R ildă, acţionează la fel. imic nu e mai personal,

mai intim, decât durerea; cel mai rău lucru legat de suferinţă e singurătatea. Cu toate acestea, cei care nu au suferit, sau nu vor să recunoască suferinţa, sunt cei aflaţi în rece izolare faţă de semenii lor oameni. Durerea, cea mai însingu­rată experienţă, naşte sim­patie, dragoste: puntea din­tre sine şi cei lalţ i , căile comuniunii . La fel şi arta. Artistul care se afundă în sine cel mai adânc - şi e o călătorie dureroasă • ne atinge cel mai puternic, ne vorbeşte cel mai limpede.

Dintre toţi mani psiho­logi, Jung explică cel mai bine acest proces, subliniind existenţa, nu a unui "id" izo­

lat, ci a "subconştientului colectiv". El ne reaminteşte că zona corp/suflet aflată dincolo de domeniul îngust, puternic luminat, al conştiinţei e foarte asemănătoare în noi toţi. Ceea ce nu implică deva­lorizarea conştiinţei sau a raţiunii. Realizarea conştiinţei individuale, numită de Jung "diferenţiere", e pentru el măreaţă, poate cea mai de seamă realizare a civilizaţiei, speranţa viitorului nostru.

Se pare, deci, că mitul autentic apare doar în pro­cesul legăturii conştientului şi subconştientului. Nu există un arhetip viu în agendă sau în televizor. îl aflu doar în mine, în acel miez de individualitate pulsând în inima întunericu­lui comun. Numai el se poate duce la fereastra casei sale, pentru a trage perdelele şi a privi in întuneric.

Pentru a face acest lucru e nevoie uneori de mult curaj. Odată ce ai tras perdelele, nu şti ce poate fi acolo, afară, în noapte. Poate strălucirea stelelor; poate dragoni; poate poliţia secretă. Poate indurarea lui Dumnezeu; poate groaza morţii. Sunt toate acolo. Pentru noi toţi.

* - De observat că tot ceea ce obţinem e doar o manifestare; arhetipul în sine e dincolo de raţiune, artă sau chiar nebunie. Nu e un lucru, un obiect, ci mai de grabă, presupune Jung, o modalitate psihică, o funcţie comparabilă cu o funcţie/limitare - cum ar fi în cazul spectrului optic perceput de ochi, unde restrângerea percepţiei vibraţiilor electro­magnetice la un anume interval ne permite să vedem. Arhetipurile "nu reprezintă în nici un fel lucruri aşa cum sunt prin ele însele, ci mai degrabă forme în care pot fi percepute şi concepute. Ele sunt a priori forme structurale aparţinând materiei brute a conştiinţei." (Jung: Amintiri, nise, reflecţii, pag. 347),

3

Ponirîiett dl® wsdtotr» ° dl® wdl®tr® ° Pwiirasft dl® w®dl®ir® ° Pmett d® vad!®?® Scriitorul inspirat din pro-

priile-i gânduri şi adâncime a fi inţei, nu din operele şj gândurile altora, descoperă inevitabil material comun. Cu cât mai originală Ti e lucrarea, cu atât mai nece­sar recognoscibilă. "Da, desigur!" exclamă cititorul, recunoscându-şi şinele, visurile, coşmarele. Personajele, chipurile, ima­ginile, motivile, trama, subiectul povestirii pot cons­titui paralele evidente sau reproduceri aidoma ale materialului din mituri şi le­gende. Vor apare - făţiş în fantastic, mascat în natura­lism - dragoni, eroi, căutări, obiecte ale puterii, călătorii iniţiatice şi aşa mai departe, în naraţiune, ca şi în pictură, se vor contura anumite trăsături familiare.

Dacă Jung are dreptate şi noi toţi purtăm în suflet acelaşi fel de dragoni, pre­cum avem în trupuri acelaşi fel de inimă şi plămâni, paradoxul e din nou doar aparent, Consecinţa e că nimeni nu poate inventa, gândind, un arhetip, întoc­mai cum nu poate inventa un nou organ în corpul său. însă nu e o pierdere; mai degrabă un câştig, înseamnă că putem comuni­ca, că alienarea nu e finalul condiţiei umane, deoarece exista un spaţiu comun incomensurabil pe care ne putem întâlni, nu doar raţional, ci şi estetic, intuitiv, emoţional.

Un dragon, nu din cei imitaţi şi produşi în serie, ci o creatură a râului târîndu-se ameninţător şi inexplica­bil afară din subconştientul artistului, trăieşte; e cumplit de viu. i i înspăimântă pe copii, pe artist şi pe noi. Ne înspăimântă pentru că e o parte a noastră, pe care artistul ne obligă să o recunoaştem. Aşa cum observase Pogo, am întâlnit inamicul, şi el şi noi.

r

"Ce vrei să spui? Nu există dragoni în sufrageria mea, dragonit sunt dispăruţi, dragon ii nu sunt reali..."

Priveşte afară pe fe­reastră... priveşte în oglindă..."

Artistul care-şi mode­lează şinele va revela ima­gini arhetipale, eliberându-le in conştiinţă. Primul scriitor de sf care a făcut acest pas a fost Mary Sheiley. Ea l-a eliberat pe monstrul lui Frankestein. De atunci încoace, nimeni nu s-a încumetat sâ-l mai închidă. Uite-I colo, în carne şi oase, hălăduind în colţul sufrageriei. Edgar Rice Burroughs a făcut şi el pasul, deşi cu infinit mai puţină putere şi originalitate. Tarzan e o afutentică făptură mitologică, chiar dacă nu pe deplin relevantă în raport cu dilemele etic/emoţional moderne, pe cât e monstrul lui Frankestein. Capek a făcut pasul, în principal numind ceva (un foarte important aspect al arhetiplzării): i-a numit "Roboţi". De-atunci, sunt printre noi. Tolkien a făcut pasul; a descoperit un inel, pe care încercăm mereu să-l rătăcim...

Studenţii se pot delecta, evidenţiind prezenţa unor astfel de făpturi, dezvăluin-du-le Interferenţele cu alte manifestări ale arhetipului numit legendă, dogmă şi artă . Aceste întrepătrunderi sunt extrem de fertile. Monstrul lui Frankestein e înrudit cu Golem, cu Isus, cu Prometeu. Tarzan descinde direct din Copilul-Lup/Nobilul Sălbatic de-o parte, şi din orice fabulaţie copilărească despre Orfanul-din-înalta-Societate, de cealaltă. Robotul poate fi privit drept spaima modernă de propriul corp a eu-lui, mai ales după schilodirea în "minte" şi "trup", "fantomă" şi "maşină , consecvent practicată de

gândirea mecanicistă a post-re naşterii. în Maşina Timpului, apare una din vi­ziunile grandioase ale Sfârşitului, un arhetip esca­tologic comparabil cu indife­rent ce imagine religioasă a Judecăţii de Apoi. în "Căderea nopţii", există opoziţia fundamentală dintre întuneric şi lumină, uzitând de spaima de întuneric împărţită cu verii noştri simieni. De-a lungul operei lui Phlip K. Dick putem urmări explorarea străvechilor teme ale iden­tităţii şi alienării însoţită de sentimentul dislocării eu-lui. în creaţia lui Stanislaw Lem pare a fiinţa o explorare si­milară, complexă şi subtilă, a arhetipalului Celălalt, străinul.

Asemenea mituri, sim­boluri, imagini, nu se destramă scrutate de către intelect, nici nu se clasează, o dată studiate etic, estetic sau chiar religios. Din contră: cu cât le priveşti mai mult, cu atât mai mult ele există. Şi cu cât gândeşti mai mult, cu atât mai mult ele semnifică.

La acest nivel, science fictionui merită denumirea de mitologia modernă.

Majoritatea sf-ului n-o merită şi, din păcate, nici n-o va merita. De artişti am dus întotdeauna lipsă. Fără îndoială, vom continua, în cele mai multe cazuri, să primim resturi reîncălzite din Babilon şi de la Northrop Frye, servite de snobi, pre­cum şi hoarde de Potâmicari musculoşi, sculaţi din lut de scribi. Vor mai f i , însă, şi făurari de mit. Şi - cine ştie? - poate chiar acuma, viitoarea Mary Sheiley zace tăcută în odaia ei din vârful turnului, aşteptând doar o furtună.

Traducere de Cristian Lăzărescu

4

Mihail Grămescu după o idee a lui Mircea Ştefancu

1. Era anotimpul bizonului-fumurlu. Frunzele lirioden-dronilor şi plantanilor însânge­rau cu metal topit coamele văluratilor văioage împădurite ale Altaes Cordillieros. Stâlpul de foc şi fum înălţându-şi piciorul din conul Altan-te-petl călca ,ppa adâncă a lacului Titlanti •

Coadă-de-samur scoase un chiot străbătător prin depărtare, răsucind deasupra capului scalpurile verzi lâna-lacului. Sălbaticul purta pe cap o coroană alcătuită din cinci­zeci şi una de pietre de quetzal.

Coadă-de-samur îşi roti ochii bulbucaţi şi miopi peste valea roşie de toamnă a tribului oamenilor-jaguar. De departe, din zare, de lângă corturile pestriţ colorate de lângă multi­seculara piramidă a soarelui, Floare-de-lună îi răspunse cu glas cristalin. Cu inima îremătând, norocosul vânător îşi luă elan la vale, spre Fiica Soarelui, să-i depună şi de astă dată la picioare, ofranda lui vitează: penele de piatră verde.

Coadă-de-samur nu se temuse nici de Ursul-Negru, nici de Pisica-Jaguar şi, dând dovadă că nu se teme de nimeni şi de nimic, se făcuse demn de Fiica Soarelui. Era vânătorul de quetzali-pâsârile-peşti, oamenii-zeicupenede-solzi verzii?

Ieşi din pădure, şchiopătând de piciorul drept, mai scurt din naştere. I se păru ciudat că iubita nu-i vine în întâmpinare, făcându-i doar semn de departe cu mâinile, dar rămânând ca împietrită la Intrarea cortului acoperită de blănuri. Abia când se apropie, ochii lui, cu vedere scurtă, remarcară străinul.

Străinul avea păr de lumină

şi piept de solzi. Dar solzii Ti erau negri: Ca un cap de que­tzal bătrân pe un trup de que­tzal tânăr. Străinul ţinea Tn mână un toiag lung, lucios şi negru, îndreptat spre Coada-de-samur. Cu cealaltă mână răsucea părul Florii-de-Lună, îngenuncnind-o la picioarele-i. O căutătură rea i se oglindea zeului Tn priviri şi, când, Tn sfârşit, Coada-de-samur scoase strigătul de război, toiagul negru din mâna quetza-lului detună rostogolit; şi sub arsura de neîndurat care-i fripse pieptul, Coadă-de-samur muşca ţărâna dinaintea străinului.

Aşa pieri Coadă-de-samur, vânătorul de quetzati.

2. Don Pedro de Rial făcu Tn derâdere semnul crucii asupra indianului, şi răsucind coama neagră a indience!, o întoarse cu faţa către el, aruncând în iarbă muscheta încă fumegândă.

înaintea femei i-iaguar, tatu­ate şi tuciurii, el desdichado, plecat din Regat să nu moare de foame, se simţi crescând până la cer. Un zeu, Yahl un zeu blond şi bărbos, cu pieptar o mat cu pene negre de quetzal peste perniţa de lână de la sân. II Dios!

— Santa Măria! urlă don Pedro, înfierbântat. Santa Măria grazia plena!

3. Quetzalii se agitau. De ani şi ani, poate de milenii (în Adânc nimeni nu ţine numărătoarea timpului unei vieţi), trupurile rubiconde îşi umflau spasmodic piepturile sub zalele verzi ale solzilor. Urechile bronhiilor palpitau.

Departe, sub apele tulburi, printre algele unduind lent, se zărea Piramida Soarelui.

4. Muntele Atalan se scu­funda din ce Tn ce, cu cât fosa intercontinentală creştea. Piramida Soarelui abia dacă se mai întrezărea între alge, prin apele mâloase ale crevasei: un contur albastru-verzui, îndepărtat.

Oraşul cu acoperişuri de onix, îşi serba, sub falduri de întuneric, mileniile, tn mijlocul vârtejurilor stârnite de cei patru curenţi ai Urbei Abisale (dintre care doi fierbinţi şi doi reci ca gheaţa), templul lui Poseidon îşi flutura pădurile submarine prin care doar sepii gigantice şi caşaloţi bătrâni se mai rătăceau din când în când, tul­burând fauna de forme fos­forescente a peştilor luminoşi, ori stârnind unduirea neîntre­ruptă a uriaşilor viermi-de-nisip ai adâncurilor, ce se ridicau dintre hăţişurile de alge negre de pe fund.

Ca orice animal marin, quetzalii simţeau apropierea mareei. O nelinişte febrilă ie pulsa în vinele albastre, sub blindajele solzoase, de smaragd. La ceasul ce se anunţa, femela era mai fru­moasa ca oricând, ondulân-du-şi rotunjimile şi zbâlindu-şi faldurile de coame în care alge rătăcite stârneau Irizaţii fluores­cente Tn întunericul etern. O chemare multimilenară făcea jocurile formelor pline mai încărcate de semne şi sensuri, stârnind amintiri aproape uitate în însăşi materia din care erau alcătuite trupurile puternice.

Se doreau. Când mareea venea, que­

tzalii ajunşi la maturitate îşi aminteau, şi părăseau lumea scufundată a Atalantei. Se ridi­cau din nesfârşita crevasă în care se înfundaseră pogorând templu cu templu, piramidă dupa piramidă, planând în abis

Orice localizare geografici este superfluă.

cu capitala lor placată Tn onix şi aur pur.

Acum însă aveau să pornească din nou, urmând cele patru curente primordiale, ce împărţeau Tn patru, cu un flux neîntrerupt, imperiile de apă ale lumii.

Cândva quetzalii fuseseră stăpânii unici ai planetei, dar retragerea lor lăsase spa]iui ilber altor speci, eminamente terestre. Din jungla cuater-nară, evoluţia pornise pe alte căi, spre a răzbi într-un târziu Tn neamuri tinere şi aprige de vânători feroce care-şi solici­tau azi supremaţia fără a-şi mai aminti de quetzalii ce părăseau tot mai rar lumea adâncurilor tulburi spre a se avânta Tn Măreţe Exod către Lacul Sacru al împerecherii, unde ape îngheţate, limpezi şi adânci, Ti aşteptau pe înălţimile de dincolo de nori ale Altaes Cordillieros. Abia câteva milioane de trupuri se mai urneau, într-o năpraznică învolburare de-a lungul curenţilor Cernei. Dintre cei plecaţi doar aceia care urmau fluxul cald către sud-vest mai aveau şansa să ajungă la Liman, la ţărmurile genunii, unde numai câteva sute din­tre ei, uneori numai câteva zeci, reuşeau să urce pe vechile căi de apă, de care-şi mai aminteau paramnezic. Restul erau meniţi eşecului, împuţinând tot mai drastic specia care, cândva, când Matca Izvorului se aflase mult mai aproape, stăpânise Sfera. Azi, când distanţa creştea de la an la an, erupţii periodice semnalau

alunecarea tot mai rapidă a plăcilor continentale. Lenta îndepărtare a uriaşelor plat­forme lungea drumul spre Matcă, devenită din ce în ce mai Inaccesibilă. Atalanta se pierdea în hău.

Ultimul quetzal, ajuns acasă din migraţia inversă, unui singur, străbătuse pe jos Cordîllieros-ii, ca să înveţe hoardele de oameni-jaguar tainele unor ştiinţe mirifice, spre a da, astfel, un sens mai bun lumii de deasupra, îndrumând-o pe calea Adevărului şi a Toleranţei. S-a scufundat apoi, pe veci, în apele Oceanului, de unde nu

s-a mai întors niciodată, dezamăgit pesemne de reaua ucenicie a preaproştilor săi învăţăcei; sau poate, singur şi trist, nepereche, lipsit în lumea lui de sensul întoarcerii, de binecuvântarea partenerei, se va fi prăpădit zadarnic, în întunericul umplând cetatea de pe străfunduri.

5. Urcau în sensul râului care părea să izvorască din nori, de dincolo de nori, de-a dreptul din ceruri. Ca pe orice anima! abisal, pe quetzali, aerul înălţimilor Altaes-ilor îi îmbăta, ameţindu-i.

Nu mai erau asemeni celor ce plecaseră în urmă cu jumătate de maree din Atala-ti-Erna. Solzii verzi li se spul­beraseră pe drurp nemairămânâdu-le decât o creastă ciufulită. Resturile platoşelor descompuse marcau calea urmată în sensul fluviu­lui. Curajoşii triburilor întâlnite în drum îi căutaseră şi pândi­seră pas cu pas, să se lupte, neînfricaţi, cu ciudatele fiinţe pe care săgeţile alunecau fără a le pricinui nici un rău; cu quetzalii cei jumătateoameni-jumătatezei, jumătatepeşti-jumătatepăsări, jumătateapă-jumătateeter.

Orice om-jaguar visa un scalp verde, cu care să cucerească inima şi mâna vre­unei prinţese luetice, mioape şi nespus de dulci, din triburile care împânzeau pădurile de la delta fluviului mişunând de piraya feroce şi aligatori leneşi, pâna la platforma alpină de pe care se vedea fumegând, dea­supra lacului de oglindă, vul­canul Atalan-tepetl.

6. Coadă-de-samur ridică tomahawkul spre una dintre cele două fiinţe de solzi, cu zdrenţe de aripi verzi şi cu creste verzi împodobindu-le frunţile înalte. Păreau un grup statuar executând un dans astral: dansul unei necunos­cute şi stranii sărbători.

Cei doi quetzali erau slabi, cu pieile zbârcite şi flasce. Urcaseră fluviul împotrivindu-se curentului, înaintând în interiorul conti­nentului până la Lacul din Inalturi, cel atât de adânc încât se spunea că izvorăşte

chiar din Temeliile Lumii. Se zbăteau Tn balta mocir­

loasă de la mal, sub soarele înălţimilor, rece şi arzător Tn acelaşi timp. Arătau ca două fiinţe îngrozitor de bătrâne. Hlamidele membranoase îşi tâlfâiau resturile de pene verzi.

Undeva, Tn adâncul Oceanului, Ti aştepta o cetate cu ziduri numai şl numai din aur, cu cupole sculptate Tn onix. ii aşteptau templele unei civilizaţii scufundate de mi­lioane de ani. Milenii de milenii se cemuseră peste uneltele şi armele teribile ale Gintei care ar fi putut spulbera istoria încă din zorii ei . Dar aici nu mai erau decât un vânat facil Tn calea armei rudimentare de piatră a unui vânător sălbatic şi crâncen, o Imperfecţiune vânând cu arma lui boantă două imperfecţiuni; un muri­bund al unei lumi muribunde vânând muribunzii unei lumi mai presus de fire ca să poată dăinui.

7. Arma grosolană de piatră izbi femela în cap. Pumnalul de silex se Tnplântă între omoplaţii quetzal ului.

Prăbuşindu-se în nămolul albastru de sângele vărsat, Quatl va stropi cu lapţi icrele depuse de femela sa, fecundând mâlul fertil menit să le perpetueze specia pe Pământul devenit ostil tor.

Cândva, peste o mie de ani, că atât durează gestaţia la quetzali, miliarde de miliarde, ei îşi vor relua Exodul, urmând cursul Izvorului de la Sorginte.

Vor cobori pantele abrupte şi rupte ale Altaes Cordillierositor, în turbioane şi colcăieli de viermi prelungi, târându-şi, scrisă parcă în ei, Istoria unei specii bătrâne de când lumea, spre a popula străzile de aur şi onix ale unui oraş scufundat; Zei muritori, înflorind legendele popoarelor primitive cu o faună de vis.

Oarecând, peste alte mii de ani, poate un nou Quetzal-QuatJ va urca până la Izvoare, să se sacrifice într-o nemaipomenită împerechere, aducând oamenilor necunoscători şi răi, civilizaţia, fericirea şi vina unei crime fără temei.

6

mJKm Darius H. Luca

îşi stăpâni emoţia cu greu. Toate tensi­unile adunate de-a lungul săptămânilor de antrenament răbufneau potenţând fiecare sent iment , ampl i f i când t ră i r i le . T r a c u l . Frica de eşec. Şocul pe care îl simţi con-f runtându- te în sfârş i t , cu s i tuaţ ia din teren.

E într-o sală de concert REALĂ! Putea să mângâie pereţii, să le simtă fermitatea, să-şl murdărească mâinile cu agentul de acoperire ce se desprindea atât de uşor: zugrăveală? Parcă denumirea conta. . . î i venea să strige de bucurie! Să păşeşti în visul cel mai dor i t . O sală de concer te adevărată.

Era puţ ină lume. Devreme . Asta îşi dorise: să vadă scaunele ocupându-se, să studieze f izionomii, să surprindă frânturi de discuţii. Prieteni. Cunoscuţi. Iubiţi

îna inta pe culoarul cent ra l . în ^ stânga doi tineri, poate liceeni. Prea ocupaţ i pentru a-l remarca apar i ţ ia . Mai în fa ţă , câţ iva bărbaţ i Discutau molcom, încercând să-şi alunge plictiseala. Când trecuse pe lângă ei se opriseră din conversa ţ ie . E n o r m a l ? ^ Probabil aşa se obişnuieşte: să-ţi v cunoşti vecinii de scaun. O p r i v i r e \ ar fl ajuns. Dar ei îl cercetau în con­tinuare.

Dintr -odată se s imţea stingher, s t rângeau pantof i i , haina îl incomoda ^ sub braţ. Şi cravata, parcă se încolăcise în jurul gâtului . Costumul : culoarea nu se potriveşte la ocazie. Poate e demodat. Sau are o cusătură greşită. Să fie altceva?

îşi căuta locul. Biletul era inscripţionat ilizibil. Rândul trei sau opt? Ezita între cele două. Se gândi că ar fi mai bine să aştepte. Să vadă care din fotolii se ocupă. Aşa va face. Se sprijini de perete, pentru a-şi odih­ni picioarele.

Alte două perechi de ochi: îl ţintuiau, îl u rmăreau . Să nu f ie permisă această poziţie? Iarăşi e de vină costumul? Simţea că explodează. Porni spre rândul opt. Se

aşeză. Fotoliul scârţâi din toate încheie­turile. Un sunet deznădăjduit , de mobilă dezafectată. Deşi I se păruse că zgomotul fusese amplificat de acustica sălii, nimeni nu sesizase incidentul . Sau nu-i dăduse importanţă.

Această reacţie neprevăzută îi readuse speranţa . încercă să anal izeze si tuaţ ia . Realiză efectele dezastruoase ale tensiunii nervoase. Imaginaţia ampli f icase datele realităţii. De fapt, cine să aibă treabă cu el? Nu era cunoscut. Avea să se nască după jumătate de mileniu, când vor fl murit zeci de generaţ i i descendente din populaţ ia actuală. Probabilitatea de a semăna cu o persoană în viaţă se apropia de zero . Practic, putea fi considerat un străin ca oricare altul.

Locurile se ocupau pe rând. Trecură zeci de persoane pe lângă el fără să

^ reacţioneze în vreun fel. Apoi, tocmai se fe l ic i ta pent ru depăş i rea

nentului critic o pereche ce se ezase la câteva rânduri mai în iţă îl observară. Bărbatul zâmbi cu gura până la urechi şi îl făcu

un semn prietenesc cu mâna. Soţia Iul ceru exp l ica ţ i i .

Urmă un scurt dialog după care ea repetă gestu l binevoitor.

Nu. L-au confundat. Se adresau cuiva din spate. I se

păruse. Chiar aşa? îndoia la , ca un şarpe

viclean, îi sfâşie siguranţa de sine dintr-o muşcătură. Cu fiecare privire ce îl cerceta, cu f iecare şuşoteală ce urma, se nărula speranţa reuşi te i . Nici lumina care se stinse, nici anunţul de începere a concertu­lui nu îl liniştiseră pe deplin. Pentru prima dată simţea că nu are ce căuta în trecut.

Apăruse interpretul. Pletele lungi ce-i cădeau peste umeri se legănau în ritmul paşilor. Se aşeză în scaunul din mijlocul scene i , îş i potr ivi micro fonu l . Scur te aplauze.

Din stânga se ivi un alt bărbat, îmbrăcat

^ ^ ^ ^ ^ ^

7

în frac. îşi drese glasul şi începu să vor­bească rar, cu o dicţie desăvârşită:

— Bună seara , dragi specta toare şi stimaţi spectator i . Ne reîntâlnim după o pauză de o lună, încercând să reînodăm şirul manifestărilor muzicale atât de popu­lare în oraşul nostru. în această seară vă propunem un concert de chitară clasică.

Se opr i pentru moment , mimând o pauză tehnică. Privea cu atenţie în sală Străinul realiză că fusese văzut, identifi-> cat, luat în considerare. Un fior rece i se prelinse de-a lungul şirei spinării.

— Dar, înainte de a începe, j miteţi-mi să vă prezint un oaspc nesperat , o persona l i ta te d seamă care ne onorează prin vizita sa. A venit de departe, cu sacrificii, pentru a fi prezent la concertul din această seară Doamnelor şi domnilor, un savant de talie universală, cunoscutu l z indo log l l iati Marcone . Să-I p r imim cum se cuvine!

Ropotele de aplauze porniră aproape^ istantaneu. Un proiector de pe scenă se aprinse, ţintuindu-l în lumină. împins de la spate, tras de mâini, se ridică anevoie.

Zgomot de paş i , t ropă i tur i , v ibraţ ia podelei asaltată de zeci de oameni. Orbit de reflectoare nu zărea decât oceanul lumi­

le, cu nt l a i

i

nos. Freamătul pantof ilor se înteţ i . După câteva c l ipe s imţ i şocul mul ţ imi i , împingându-l din toate părţile. Orchestra atacă imnul Federaţiei, cu două sute de ani îna in te de compunerea sa . Ch io te de bucurie.

în acel moment se aprinseră luminile săl i i . După o cl ipă de bu imăcea lă , mbrânci tur i le şi mirosul par fumulu i

s c u m p , amestecat cu ce l a l t ranspi ra ţ ie i fură comple ta te d e

pr ive l iş tea a zec i de ch ipur i ^ ^ î n f l ă c ă r a t e de entuz iasm,

v s u t e de degete pipăindu-l, ^ ^ o c h i devorându- l , braţe

su focându- l . O bătrână ^ s c u n d ă , îndesa tă , îş i făcea r loc cu o neobişnuită agil itate prin mulţ ime. Ajunsă lângă e l ,

îndepărtă vecinii cu coatele şi îşi idică privirile. Izbucni într-un gest

î afectivitate: — Au, maică, am crezut că mor şi e-oi vedea. Bătute-ar norocu', vin'

la baba să te pupe! r î l cupr inse cu mâini le după gât şi îl trase spre ea. îl aplică limba şi buzele pe obraz, lăsându-i amintire o dâră de salivă. Apoi îşi oferi ultimele resturi înegrite ale dinţilor într-un zâmbet lăbărţat.

S imţea că se sufocă . Pres iunea mulţimii crescuse, comprimându-i toracele

din toate părţile, nelăsându-i spaţiu pentru respi raţ ie . Sunete le se d i z o l v a u , se amestecau în zgomote, se diluau pentru a forma un murmur. Picioarele dezarmau, refuzând să mai susţină corpul vlăguit. în timp ce câmpul i se îngusta, întunecându-se tot mai mult, înregistra ultima senzaţie, cea a căderii într-un hău fără hotare.

Chiar în acel moment două braţe puter­nice îl susţ inură. Era un bărbat înalt , cu alură a t le t ică , îmbrăca t în t r -o haină de piele.

— A leşinat. Faceţi loc. Agitaţia se mai domoli. — Ajunge. Aţi văzut destul. Am nevoie

de un culoar. La această comandă apăruseră câţiva

t iner i de la marginea mul ţ imi i care , în câteva c l ipe , ac ţ ionând s incroniza t , realizară o breşă. Bărbatul trecu în viteză, susţ inându-l pe străin de la spate. în urma lor mulţ imea f remăta , voc i ­fera.

Iliati îşi reveni pe cor i ­dor. Era ajutat din ambele 1 ' părţi de doi tineri. Aceştia depuseră pe o bancă, într încăpere fără fe res t re , a plecară. După ei intră bărbatul care se a f lase la doi paşi în urmă.

— Domnule Marcone, vă prezintă scuzele mele în legătură cu inciden­tul de adineauri.

Iliati înregistrase vorbele celui i faţa sa , dar cre ieru l refuza să le ana Uzeze. Bu imăcea la era comple tă . îşf amintea că se află la concer t , dar nu înţelegea ce se petrecuse cu el. Şi cum de îl cunoaşte acest d o m n , spunându- i pe nume.

— Să revenim la problema noastră. Vă rog să-mi înapoiaţi cronotronul.

Ştia şi de vizita în trecut. De existenţa dispozitivului. Posibilitate nulă pentru un locuitor al acestei perioade.

— Sunteţi un angajat al Agenţiei? — Vă vom explica totul. Duse mâna la brăţară. Semăna până la

Identitate cu o piesă de argint folosită ca podoabă în acele vremuri. Disimulare per­fectă.

Un clinchet urmat de un bâzâit aproape Imperceptibil. Cronotronul se dezamorsa, des făcându-se în două jumătă ţ i . I l iati cerce tă , apoi pr ivi în jur . O bănuia lă îl asalta îndemnându-l să atingă pereţii pen­tru a se convinge dacă nu sunt decoruri .

Spuse cu o voce tristă: — A fost încă un tes t Neanunţat. N-am

efectuat nici o călătorie temporală. Mâini le î i căzură pe lângă corp . Din

palmă îi alunecă brăţara ce căzu cu zgo­mot metalic pe podea. Bărbatul se aplecă şi culese cele două piese.

— Vă mulţumesc, domnule Marcone. Plecă fără să adauge altceva. Iliati se trezi singur. Paradoxal, tăcerea

îl reconectă la real. O tăcere nefirească. Reveni în sala de concerte. Lumina stri­dentă îi sublinia pustietatea. Nici un zgo­mot. Un decor imens, părăsit de actori şi tehnicieni.

S imţea nevoia de d o v e z i . îş i propt i palma de zid. împinse cu putere. Bătu cu pumnul. Zgomot sec, înfundat. Degetele deveniseră albe din cauza varului.

Refuză descoper i rea . încercă s-o ignore. Ieşi din sală în fugă, cu speranţa

de a găsi imaginea platoului în care se făcuse testarea . In locul efectelor î l

pină soarele, trotuarele murdare, ii tare al serii . Colindă străzi la id, fără o ţintă anume, lovindu-se e ultimii trecători, frecându-se de ziduri. Ajunse într-un gang lumi­

nat di fuz de geamuri le unui local aproape gol. în faţa lui,

doi tineri discutau pe un ton destul de ridicat:

— Am auzit că au iden­t i f icat un nou s t ră in , l-au

uat cronotronul şi l-au lăsat în pace. Tocmai s-a anunţat la radio.

— Să-i ia dracu'l Dacă aş fi în locul vameşi lor , i-aş împuşca pe toţ i . Să vezi cum n-ar mai călca pe la noi.

Cel care vorbise se întoarse în direcţia lui Iliati, scuipă înciudat apoi strivi flegma cu vârful pantofului.

N-avea ce căuta aici. Porni spre ieşire. Se plimbă fără ţintă t imp de câteva ore. Ajuns într-un parc, se întinse pe o bancă, rebegit de frig.

"Trebuie să f ie un test" îşi spuse în gând . "Au constru i t un platou mai mare, l-au dotat cu cl imă artificială,' au folosit materiale de construcţie originale".

Se mişcă, încercând o pozi ţ ie mai comodă.

"Am să dorm puţin. Când mă voi trezi va fi bine. E un test."

îna inte de a înch ide ochi i pr ivi spre răsărit, la or izont, unde un soare cât se poate de veridic se ridica pentru a încălzi încă o dată lumea.

Paul J. McAuley

1. La a n i v e r s a r e a a o p t

a n i , m ă t u ş a lui E v a n i-a făt iut c a d o u u l t i m a n o u ­ta te , b io - t rusa Construiţi singur o semifiinţă. Pe c a p a c u l c u t i e i se v e d e a i m a g i n e a u n e i m a ş i n i ex t ra terest re pu lsând de o v ia ţă s t ran ie , a n t r o p o ­m o r f a , î n t r - u n co l ţ e r a e m b l e m a u n e i s p i r a l e duble înălţându-se dintr-o eprubetă . "Nu c u m v a s-o vadă ta ică - tău" , spusese m a m a lui Evan si băiatul dusese trusa în hambarul ce l vechi , aşezând cutii le Petri şi f lacoanele cu sub­s t a n ţ e c h i m i c e şi re t ro -v i r u ş i pe o m ă s u ţ ă p r ă f u i t ă , î n u m b r a c o m ­binei.

T a t ă l î l g ă s i a c o l o pe E v a n d u p ă d o u ă z i l e . C iuperc i l e j i lave pe c a r e le c r e a s e , u n m i l i o n d e a m o e b e a d u n a t e în juru l unei picături de adenozin m o n o f o s f a t , se t ransfor ­m a s e r ă cu un re t rov i rus şi î n m u g u r e a u n i ş t e p r o e m i n e n ţ e cu b l ă n i ţ ă a lbas t ră . Ta tă l vă rsă f la ­coanele, deşertă cutiile în curte şi-l puse pe Evan să t o a r n e pes te e le u n l i t ru d e d i z o l v a n t i n d u s t r i a l . Băiatul plânse, nu de frică s a u d e m â n i e , c i d i n cauza duhorii înţepătoare.

în vara aceea , compa­nia de închir ier i hotăr îse a s u p r a v i te lor . I n d i v i d u l care controla distr ibuirea

/O

super -vac i lor se dep lasa c u o l i m u z i n ă m a r e , p u r t â n d pe p o r t i e r ă o e m b l e m ă cu e p r u b e t ă şi s p i r a l a d u b l ă . A n u l u r m ă t o r , r e c o l t a d e c e r e a l e a f o s t d i s t r u s ă , a t a c a t ă d e o r u g i n a -g r â u l u i e x t r e m d e v i r u ­lentă . T a t ă l lui E v a n nu ş i -a p u t u t p e r m i t e să c u m p e r e n o u l soi r e z i s ­ten t ş i f e r m a a dat f a l i ­ment.

2. Evan locuia cu mătuşa

lui în c a p i t a l ă . B ă i a t u l a v e a c i n c i s p r e z e c e a n i . Avea o motore tă , u n c a l ­c u l a t o r c u p lun je r şi u n m i c r o z a u r d o m e s t i c : un triceratop cât o pisică, cu b l a n a p u r p u r i e . T e r c i u l spec ia l , s ingurul a l iment pe care- l putea c o n s u m a m i c r o z a u r u l , c o s t a j u m ă t a t e d i n a l o c a ţ i a l u n a r ă a lui E v a n ; d e aceea, îl lăsă pe prietenul lu i c e l m a i b u n să in jecteze an ima lu l cu u n v i r u s d e f a b r i c a ţ i e p r o ­p r ie , p e n t r u a- i î n l ă t u r a d e p e n d e n ţ a a l i m e n t a r ă . Fu un succes doar parţial; tr iceratopsul nu mai avea n e v o i e d e t e r c i , î n s ă c ă p ă t ă e p i l e p s i e d e c l a n ş a t ă de l u m i n a soarelui . Evan trebui să-l ţ i n ă în ş i f o n i e r . C â n d î n c e p u să n ă p â r l e a s c ă p e t e c e m a r i d e b l a n ă , î l abandonă într-un parc din

a p r o p i e r e . O r i c u m , microzaurii nu mai erau la modă. Prin parc puteau fi î n t â l n i ţ i cu z e c i l e , c i u g u l i n d f r u n z e , i a r b ă sau resturi de mâncare. în c u r â n d d i s p ă r u r ă , d i n lipsă de hrană.

3. Cu o zi înainte ca Evan

să a b s o l v e , f i r m a c a r e - l sponsor iza î l anunţă că n - a v e a să se m a i o c u p e d e c e r c e t a r e . P o l i t i c a f i r m e i se m o d i f i c a s e ; secrete le războa ie g e n e ­t i c e d e v e n e a u p u b l i c e . C â n d E v a n î n c e r c ă să p r o t e s t e z e f u î n t r e r u p t brusc: "Ai o poziţie supe­r ioară mul tor angaja ţ i cu v e c h i m e . C u d i p l o m a î n genet ică moleculară poţi ajunge cel puţin sergent".

4. J u n g l a e r a o p ă t u r ă

v e r d e - s t r ă l u c i t o a r e pr in c a r e r â u r i l e a r g i n t i i pă reau n iş te f u l g e r e . Un v â n t c a l d s u f l ă p e s t e E v a n c â n d i e ş i , pe jumătate , prin chepengu l e l i c o p t e r u l u i ; c u r e l e l e î i apăsară putern ic umer i i . A v e a d o u ă z e c i şi t re i d e an i şi e ra t e h n o s e r g e n t . Era al doilea raid al său.

Ochelarii pâlpâiau sim­b o l u r i p e s t e p e i s a j , urmărind ţinta. Două sate aflate la un kilometru unul de celălalt, unite printr-un d r u m d e ţ a r ă , r o ş u ş i

s t r â m b p r e c u m u n v a s c a p i l a r , c a r e se lă rg i brusc ia dimesiuni le unei a r t e r e c â n d e l i c o p t e r u l intră în picaj.

C â t e v a f l ă c ă r i se d e s p r i n s e r ă d e pe s o l ; E v a n s p e r ă că ţ ă r a n i i n - a v e a u d e c â t K a l a ş n i c o a v e . C u o săptămână în u rmă, unul d i n e i d o b o r â s e u n e l i ­c o p t e r c u o s t r ă v e c h e r a c h e t ă so l -aer . A p o i se p r e o c u p ă să pu lver i zeze suspensia-v i rus, cu bază l ip ic ioasă, care î n c e ţ o ş a plantaţiile de porumb.

La în toarcere , p i lo tu l , un v e t e r a n , î i spuse pr in intercom: "Lucruri le sunt tot m a i n a s o a l e . D e - o b i -c e i , n o i l u a m d o a r o frunză, d o n a r e a se-ocupa de restul . Nici măcar nu-i p u t e a i s p u n e h o ţ i e . D a ' c h e s t i i l e a s t e a . . . A m zis mereu că războiul nu-i bun pentru afaceri".

" C o m p a n i a a re c o p y -r i g h t u l p e n t r u g e n o m u l porumbului", spuse Evan. " Ţ ă r a n i i ă ia n-au l icenţă sa-l cultive".

" V o r b e ş t i ca u n a d e v ă r a t o m a l c o m ­panie i" , remarcă admira ­tiv pi lotul". "Fac pariu că

nu ştii nici măcar ce ţară-i asta".

Evan căzu pe gânduri . După a c e e a în t rebă : " D e când sunt aşa importante ţările?"

P lanta ţ i i l e d e o r e z se în t indeau d e s e , f o r m â n d un covor ţesut din petice, în f iecare orezărie, ţăranii e r a u a p l e c a ţ i d e a s u p r a p r o p r i i l o r r e f l e x i i , p lantând răsadur i pentru recolta de iarnă.

î n c e n t r u l d e l e g a ţ i e i U N E S C O , M i n i s t e r u l Agr icu l tur i i s tă tea sub o u m b r e l ă n e a g r ă p u r t a t ă d e u n s e c r e t a r . T o c m a i e x p l i c a f o a m e t e a p r in care trecea ţara lui după o r e c o l t ă d e o r e z c a r e bătuse toate recordurile.

Evan se afla în spatele g r u p u l u i , c u c a p u l d e s c o p e r i t s u b b u r a călduţă. Purta un costum m o d e r n , d in t r -o s i n g u r ă bucată şi ga loş i ga lben i . A v e a d o u ă z e c i şi op t d e a n i , şi p e t r e c u s e u l t im i i d o i an i i n f i l t r â n d u - s e î n UNESCO.

M i n i s t r u l s p u n e a : "Trebuie să achiz i ţ ionăm s e m i n ţ e î m b u n ă t ă ţ i t e

genet ic pentru rezistenţa la pest ic ide, ca să putem r ival iza cu vecin i i noşt r i , da r p o p o r u l m e u n u - ş i poate permite să cumpere o r e z u l a s t f e l o b ţ i n u t . Trebuie exportat în total i ­t a t e , ca să n e p l ă t i m d a t o r i i l e . C o p i i i n o ş t r i f l ă m â n z e s c Tn m i j l o c u l abundenţei ."

E v a n îş i î n ă b u ş i u n c ă s c a t . M a i t â r z i u , la recepţia dintr-o ambasadă d ă r ă p ă n a t ă , i z b u t i să - l a b o r d e z e pe m i n i s t r u . Acesta era ameţit , nefiind o b i ş n u i t cu l i c h i o r u r i l e tari . î i spuse că rămăsese foarte impresionat de cele văzute.

" S ă n e v e z i o r a ş e l e " , b o l b o r o s i m i n i s t r u l . " î n f i e c a r e z i v in c â t e o m i e de refugiaţi d in provinci i . E p l in d e K w a ş i o r k o r , beri-beri . . ."

Evan băgă în g u r ă un s a n d v i ş . E ra u n p r o d u s nou al Companiei , care se zbătu cu o lascivitate deli­cioasă înainte să-l înghită. " P o a t e c ă v - a ş p u t e a a j u t a " , ros t i e l . " C e i p e c a r e - i r e p r e z i n t d e ţ i n o c u l t u r ă n o u ă , c a r e î n d e p l i n e ş t e p e r f e c t c e r i n ţ e l e n u t r i t i v e ş i se

D e s e n d e Walter R iess

poate d e z v o l t a pe m e d i i simple."

" C â t d e s i m p l e ? " Pe m ă s u r ă ce Evan exp l ică , min ist ru l , de loc beat aşa c u m p ă r u s e , î l c o n d u s e pe terasă. Acolo î i spuse: "Ş t i ţ i că a s t a t r e b u i e să rămână strict confidenţial. Legislaţia UNESCO. . . "

" E x i s t ă c ă i d e - a f i ocolită. A v e m concesiuni î n c i n c i ţ ă r i c u . . . d e z e c h i l i b r e c o m e r c i a l e s i m i l a r e . C o n c e s i o n ă m g e n o m u l g r a t u i t p e n t r u s p r i j i n i r e a g u v e r n e l o r c a r e pr ivesc favorab i l şi c e l e l a t e p r o d u s e a le noastre. . ."

6 . Piratul genet ic î i arăta

lu i E v a n e c h i p a m e n t e l e d e l u c r u , c â n d o t r a v a lentă începu să-l afecteze. Erau la bordul unui ant ic s u b m a r i n I C B M , a f l a t u n d e v a î n l a r g u l F i l i p i n e l o r . T u b u r i l e rachetelor fuseseră trans­f o r m a t e î n l inur i d e fe r ­m e n t a r e . P u n t e a e r a t ic ­s i tă d e t e h n o l o g i e d e manipulare; ech ipamente d e r e a l i t a t e v i r t u a l ă ce ofereau purtătorului posi­bil i tatea de-a controla , în mod direct, roboţii tăietori d e m ă r i m e a u n o r m o l e c u l e , m e r g â n d d e - a lungul spiralelor ADN.

"Nu echipamentele mă p u n pe g â n d u r i " , s p u s e piratul, "ci distribuţia".

"Nu-i nici o problemă", răspunse Evan. Sistemele de protecţ ie ale p iratului fuseseră deosebit de uşor d e s t r ă p u n s . î n c e r c a s e să-l infecteze pe Evan cu un virus zombie, însă sis­temul său imunitar, modi ­f i c a t g e n e t i c , r e z o l v a s e p r o b l e m a c u u ş u r i n ţ ă . Ot rava lentă era cu mul t m a i s u b t i l ă ; p â n ă se d e p i s t a e r a p r e a t â r z i u . Evan avea t re izec i ş i d o i de ani. Trecea drept agent

de bursă pe piaţa cenuşie elveţiană.

" A i c i î m i ţ in ches t i i l e vechi" , z ise piratul lovind c u p a l m a u n r e z e r v o r c r i o g e n i e d i n o ţe l inox i ­d a b i l . " C h e s t i i d i n a i n t e de-a da lovitura. De pildă, u n c o m p l e x g e n e t i c l u c i f e r a t l iber . Ma i ţ i i m i n t e c â n d a î n c e p u t să s c l i p e a s c ă t o a t ă j u n g l a b r a z i l i a n ă ? . Eu a m f ă c u t - o " . î ş i ş t e r s e sudoarea de pe f runte şi se î n c r u n t ă s p r e te r -m o s t a t u l c o m p l i c a t a l o d ă i i . E n o r m d e g r a s şi complet spân, purta doar bermude şi şlapi . Fusese luat î n c o l i m a t o r p e n t r u că era gata să rupă piaţa cu o n o u ă c u r ă H IV . C o m p a n i a c â ş t i g a î n c ă binişor de pe urma propri­u lu i e i t r a tament ; se a s i ­g u r a s e r ă că S IDA nu f u ­sese complet eradicată în ţările lumii a treia.

" î m i a m i n t e s c că g u v e r n u l b r a z i l i a n a c ă z u t " , s p u s e E v a n "popula ţ ia a luat-o drept un semn rău prevestitor".

" C e să - ţ i z i c ? E r a m d o a r u n p u ş t i . T r a n s f o r m a r e a gene i era simplă, dificultatea era să g ă s e s c un p u r t ă t o r . Aceleaşi vechi probleme. A s c u l t a - m ă p e m i n e : v i i toarea b o m b ă o să f ie muta ţ ia s o m a t i c ă ! De ce să c r e ş t i v a r i e t ă ţ i n o i c â n d poţ i r e f a c e u n genom, celulă cu celulă?" C i o c ă n i t e r m o s t a t u l . Mâini le î i t remurau . "He i , ce dracu , e cald a ic i , sau ce-i?"

" E p r i m u l s i m p t o m " , r ă s p u n s e E v a n . S e dădu la o par te e x a c t î n c l ipa c â n d p i ra tu l se p r ă b u ş i . "Iar ăsta-i al doilea".

C o m p a n i a a v u s e s e g r i j ă să - l d u m p e r e pe şeful p i ra tu lu i ; Evan avu t imp suficient să aranjeze l i nur i l e d e f e r m e n t a r e .

P â n ă a j u n g e a p e ţ ă r m , a v e a u să f ie scur tc i rcu i ­t a t e . M â n a t d e o i n s p i r a ţ i e , î n c i u d a ord ine lor pr imi te , luă c u e l u n e ş a n t i o n a l t r a t a ­mentului HIV.

7. "Teri tor iul d intre pira­

terie şi legal i tate este un c â m p mina t" , î i s p u s e s e a s a s i n a . " D e a s e m e n e a a c o l o e x i s t ă p r o b a b i l i ­t a t e a cea m a i m a r e d e - a se iv i d e p l a s ă r i d e şabloane, şi a tunci inter­vin eu . Companie i mele îi place stabilitatea. încă un an şi ai fi ieşit pe piaţă, şi probabil că acţiunile te-ar f i f ă c u t m i l i a r d a r . . . u n j u c ă t o r m i n o r , t o t u ş i u n jucător. Tipi i ă ia . . . n imeni nu le m a i a r e . G e n o m u l t rebu ia să f i fost d is t rus prin anii douăzeci . Foarte a b i l : să p ă r ă s e ş t i p i a ţ a cenuşie a medic in i i şi să t r e c i pe p r o d u s e l e d e lux ."Se î n c r u n t ă : "De ce vorbesc atâta?"

" D i n a c e l a ş i m o t i v p e n t r u c a r e n-o să m ă ucizi", răspunse Evan.

" C h i a r c ă p a r e o prostie", încuviinţă asasi­na.

E v a n z â m b i . D e c o d i f i c a s e d e m u l t v i r u s u l d i n d o u ă t r e p t e folosi t d e piratul genet ic asupra lui: prima treaptă -u n c a l t r o i a n c a r e le d ă d e a o c u p a ţ i e l i m -f o c i t e l o r T , î n t i m p c e a d o u a r e s c r i a g e n e l e d e l o i a l i t a t e i m p l a n t a t e d e compani i în angajaţ i i lor. îşi dovedise din nou utili­t a t e a . " A m n e v o i e d e cineva ca t ine", spuse e l . "Şi deoarece ţi-ai petrecut a t â t a t i m p î n c e r c â n d să m ă s e d u c i , p o a t e c -o s ă - m i f a c i o n o a r e a d e a - m i d e v e n i s o ţ i e . A m nevoie de o soţie.

" N u t e d e r a n j e a z ă să te însori c-o ucigaşă?"

" A h ! C â n d v a a m u c i s şi eu . "

8. E v a n văzu a p r o p i i n -

d u - s e p r ă b u ş i r e a p i e ţ i i . R ă z b o a i e l e g e n e t i c e împărţ iseră recoltele fun­damentale în soia, orez şi a l g e ; m o l i m e l e , î n t r - u n a m u t a n t e , r e d u s e s e r ă cerealele şi alte culturi la s e c v e n ţ e n u c l e o t i d i c e , depozi tate în bănci le cal ­c u l a t o a r e l o r . T r e i c o m ­panii biotehnologice mon­d i a l e d e ţ i n e a u p a t e n t e a s u p r a a b s o r ţ i i l o r calorice a nouăzeci şi opt la su tă d in o m e n i r e , da r p i e r d u s e r ă c o n t r o l u l t e h n o l o g i e i . P r e s i u n i l e e c o n o m i e i p e t i m p d e r ă z b o i o s i m p l i f i c a s e r ă în t r -a tâ t încâ t o r ic ine îş i p u t e a m o d i f i c a p r o p r i u l g e n o m , şi a s t f e l f o r m a corpului.

Evan făcuse o avere în industria mode i , vânzând programe şi roboţi micro­s c o p i c i c a r e m a n i p u l a u A D N - u l . B ă n u i a î n s ă c ă , m a i d e v r e m e sau m a i t â r z i u , c i n e v a a v e a să v ină cu un s is tem di rect d e f o t o s i n t e z ă , iar s i s ­t e m e l e lu i e x p e r t e î n operaţ iun i d e bursă e rau p r o g r a m a t e să c o r e l e z e cercetăr i le d in d o m e n i u . V â n d u m a j o r i t a t e a acţiunilor companie i sale c u t r e i lun i î n a i n t e d e apar i ţ ia pr imi lor o a m e n i verzi .

9. " M i - a d u c a m i n t e d e

v r e m u r i l e c â n d ş t i a i ce este o fiinţă umana' ' , rosti E v a n c u t r i s te ţe . " B ă n u ­iesc c ă - s d e m o d a t , d a r asta-i . . ."

D i n c u l c u ş u l e i , î n a p o i a u n e i p â c l e d e s t r o p i f i n i , s o ţ i a lu i răspunse: "De-asta nu te-a i î n v e r z i t n i c i o d a t ă ? C r e z u s e m c ă - i d o a r u n

snobism. . ." " O b i c e i u r i l e v e c h i se

sch imbă greu" . Adevărul era că-i plăcea trupul său a ş a c u m e r a . î n z i u a d e a z i , a t e î n v e r z i i m p l i c a m u t a ţ i i s o m a t i c e c a r e dezvoltau o blană neagră, lungă de-un metru pentru a a b s o r b i s u f i c i e n t ă e n e r g i e l u m i n o a s ă . M a j o r i t a t e a o a m e n i l o r locuiau la tropice, cete de anarhişt i în manti i negre. Munca nu mai reprezenta o neces i ta te , c i un moft . "O să-mi lipseşti", adăugă bărbatul.

"Hai să nu ne minţim", replică femeia "niciodată n -am f o s t î n d r ă g o s t i ţ i unul de celălalt. Totuşi , şi tu o să-mi l ipseşt i" . Cu o lov i tură a c o z i i e i puter ­n ice îş i p r o p u l s a c o r p u l aerodinamic în ocean.

10. P o s t - u m a n i cu mant i i

negre , lunecând lent sub s o a r e , a d u n â n d u - s e şi d e s p ă r ţ i n d u - s e p r e c u m a m o e b e l e . De l f ino iz i , cu tentaculele încolăcite sub aripioare, legănându-se în b a z i n e cu a p ă t u l b u r e . S t e l e d e m a r e p r i b e g e ; tuf işuri rostogol i toare de ţ e p i ; ş e r p i cu u n braţ ş i un p i c i o r ; s t o l u r i de p ă s ă r i m i n u s c u l e , s c â n t e i e t o a r e p r e c u m smaraldele, f iecare stol o singură entitate.

O a m e n i d e z v o l t a ţ i s t r a n i u , p o p u l a ţ i d e m i ­lioane de maşinării micro­scop ice care le re făceau f o r m a t r u p u l u i d u p ă dorinţă.

Evan trăia pe o propri­etate izolată. Era rspectat ca unul din fondator i i re­vo lu ţ ie i p o s t - u m a n e . Un m i c r o z a u r p u r p u r i u î l u r m a p e s t e to t , î n r e -g i s t r â n d u - l , d e o a r e c e hotărâse să moară.

" N u r e g r e t n i m i c " , s p u n e a E v a n " d e c â t ,

poate, că nu mi-am urmat s o ţ i a a t u n c i c â n d s-a transformat. A m intuit, să ş t i ţ i ! T o t u l ! O d a t ă c e tehnologia a devenit sufi­c i e n t d e s i m p l ă şi s u f i ­cient de ieftină, compani ­i le a u p ie rdut c o n t r o l u l . C a î n c a z u l t e l e v i z i u n i i , sau ca lcu la toare lo r d e ş i nu cred că vi le amint i ţ i" . Oftă. Avea senzaţ ia vagă c ă m a i s p u s e s e t o a t e astea. De un secol nu mai a v e a n ic i u n g â n d n o u , doar dorinţa de-a încheia gândirea.

" î n t r - u n a n u m e f e l , p r e s u p u n că e u sunt u n c a l c u l a t o r " , v o r b i m i c r o z a u r u l . " A c u m v e i p r i m i d e l e g a ţ i a d e colonişti?"

" M a i t â r z i u " . E v a n ş c h i o p a t ă p â n ă la o b a n c h e t ă , şi se a ş e z ă încetişor. în ultimele două lun i c ă p ă t a s e o u ş o a r ă ar t r i tă şi pete ca fen i i pe dosu l pa lmelor ; moar tea e x p r i m a t ă d e păr ţ i a l e g e n o m u l u i s ă u ce f u ­s e s e r ă s u p r i m a t e a t â t a v reme. . . Razele calde ale s o a r e l u i t r a v e r s a u f l a ­m u r i l e v e r z i a l e o b i e c t e l o r - c o p a c i ; E v a n m o ţ ă i , a p o i s e t r e z i ş i văzu că era vegheat de un g rup de ste le mar ine . Pe f i e c a r e vâr f a l b r a ţ e l o r m u s c u l o a s e a v e a u c â t e u n o c h i a l b a s t r u , o m e ­nesc.

"Doresc să te onoreze d u c â n d u - ţ i g e n o m u l pe Marte , spuse micu l t r ice-ratops purpuriu.

Evan susp ină . "Vreau d o a r t i h n ă . S ă m ă o d i h ­nesc. Să mor."

" B i n e , E v a n " , rep l i că răbdător micul triceratops "dar cu siguranţă că până şi tu ş t i i că d e m u l t ă v r e m e nimic nu m a i moare".

T raducere de Mihai-Dan Pavelescu

/3

OVIDIU B U F N I L Ă

Asta e, trebuie s-o fac, trebuie să încerc, să aduc un plus de frumuseţe, nu vă fie frică de aces­te cuvinte, de cuvântul-cuvânt, eu, astronautul necunoscut spun acestea, cotrobăiesc printre obiectele lăsate mie de un unchi care a binevoit să moară, ce durere, DURERE, în fine găsesc ocheanul, acest simplu instrument prin care pot zări Grandeville, ehei, şi pe frumoasa de Gilga, şi pe Cupidonski, şi pe Abrazurov, toţi nebunii ăştia de prieteni ai mei care mă admiră pentru că sunt astronaut, care mă urăsc pentru că ei nu sunt, pen­tru că nu au ocazia, atât de râvnită, de a pune mâna pe computerele alea atât de deştepte, pe acele "digitale", ce ştiu ei sărmanii, ce ştiu, cum ne mai perpelim, cum ne mai dorim o groază de lucruri, un foc de tabără, întoarcerea la natură, iau ocheanul cu mine pe navă, zburăm cu milioane de kilometri pe secundă spre Pluria, Pluria, ne pier­dem greutatea, gândurile, citim cărţi proaste, proaste, din care au fugit diverse cuvinte de care ne este dor, atât de dor, se fură la bordul navei noastre, azi un cip, ieri un fotoliu ergonomie, auzi.

ergonomie, şeful expediţiei îşi pierde piciorul de plastic, mi se fură o gheată, dispare satelitul de telecomunicaţii pe care trebuia să-l plantăm pe o orbită circumpluriană, ne dispare cheful, apare, în sfârşit, complexul-SOLARIS, eu te bănui pe tine, tu mă bănui pe mine, dispare un hangar întreg cu combustibil, cineva leşină, a dispărut steaua Grill, apoi dispare şi cometa Bell şi mai dispar şi alte corpuri cereşti, dispare buna dispoziţie, călătoria noastră e din ce în ce mai palpitantă, curată hoţie, dar unde-i hoţul, unde-i cel care crede că-şi poate bate joc de noi, cine-şi bate joc de noi, cine să fie, CE-I DE FĂCUT, ascultăm, pândim, luăm notiţe, calculăm, relevăm, eu mă închid în cabina mea, mă joc cu ocheanul, poate că o să ne folosească la ceva, aud zgomote-n lăuntrul lui, o fi viu, nu râde uni strigă A.E. Poe care are un cap ciufulit şi care tocmai mă priveşte prin lentila ocheanului, ocheanul e fierbinte, lentila e crăpată şi, ce ne­bunie, încet, încet mâna mea intră, intră tot mai adânc, eu, Iona, pescuitorul, astronautul, povesti­torul care...

OVIDIU B U F N I L Ă

,e trezi din somn cu .o idee genială în 'minte. Simplă,

genială şi în întregime origi­nală. Bucuria care-l cuprins­ese la început făcu însă loc, în scurtă vreme ostenelii căci, ideea era doar punctul de pornire al unei teorii care se cerea dezvoltată, deznădejdii care îl încerca atunci când ajungea în câte un impas, dorinţei de renun{are, atunci când i se părea că nu mai există nici o posibilitate de a depăşi câte o piedică mai îndărătnică, şi iarăşi bucuriei, de fiecare dată când reuşea să depăşească unul din aceste obstacole. în cele din urmă, teoria fu finalizată. Se relaxa pentru câteva clipe, lăsând bucuria reuşitei să-l copleşească. Apoi se apucă din nou de treabă. Trebuia să-şi pună în aplicare noua teorie, ceea ce necesită o activitate extrem de labo­rioasă, însă plăcută şi intere­santă. Dar mai întâi trebuia

să hotărască ce va face cu vechea teorie, încă în vigoare până în momentul în care avea să se apuce de lucru. "Am să fac cu ea ceea ce am făcut şi cu cele dinaintea ei. E cel mal bun lucru pe care pot să-l fac. Am s-o dau infe­riorilor. Dar nu dintr-o dată, ci bucăţică cu bucăţică. Da. Şi când am să mai iau câte o pauză pentru a mă reface după oboseala lucrului am să urmăresc modul în care infe­riorii reacţionează la vechea mea teorie şi, hi, hi, hi, am să mă distrez grozav. Mai ales distracţia finală o să fie grozavă, căci am de gând să le dezvălui teoria în întregime abia după ce îmi voi fi termi­nat treaba, şi să vezi atunci ce mutre lungi vor face când îşi vor da seama că o mare parte din geniala lor teorie nu se mai verifică. Hi, hi, hi, grozavă distracţie are să fie."

Se trezi din somn cu o idee genială în minte. Simplă, genială şi în întregime origi­

nală. Fusese o inspiraţie pe care, dacă ar fi crezut în divinitate, ar fi numit-o "divină". Bucuria care-l cuprinsese la început făcu însă loc în scurtă vreme ostenelii, căci ideea era doar punctul de pornire al unei teorii care se cerea dezvoltată, deznădejdii care îl încerca atunci când ajungeam în câte un impas, dorinţei de renunţare, atunci cand i se părea că nu mai există nici o posibilitate de a depăşi câte o piedică mai îndărătnică, şi iarăşi bucuriei, de fiecare dată când reuşea să depăşească unul din aceste obstacole. în cele din urmă, teoria fu finalizată. Se relaxa pentru câteva clipe, lăsând bucuria reuşitei să-l copleşească. Apoi închise dosarul în care îşi adunase toate calculele şi însemnările şi scrise pe coperta lui, cu litere desenate cu migală: "TEORIA RELATIVITAŢii". După care se iscăli: Albert Einstein.

IP®f TA ^I®A©TQIfl BABOI ANGELICA. Există o întreagă

l i teratură care se ocupă de Tr iunghiu l Bermudelor. Dacă vei parcurge (măcar) cărţile apărute în România, vel regăsi într­una şi teoria imaginată de tine.

CARCIUMARU LAUR A-M ARIN A. Premiza şi chiar stilul din "Este greu să ajungi o m " m-au amuzat . Mal aştept şi altceva.

R.IONATAN. Textul nu are nici un fel de calităţi.

RUDNITKI CONSTANTIN. Povestirea este prea "fantastă" pentru spiritul revis­t e i . Poate pe vi i tor încerca ţ i să scr ie ţ i science fiction.

RADU PAVEL GHEO. Textul este foarte bun, dar mizează prea mult pe episodul cu pisica (pe care l-am mal citit noi, numai că era un câine, şi semna Llosa).

Mihai-Dan Pavelescu

MTS r>//i/u</?c///ci /5

B.D.8.F. Anticipaţia

Q-Riu, BOMBARDAŢI iMTKAREA/ i-AM îNGROFW CHiAR ÎAWNTE SÂ MOARA,

UN

STĂPÂNI I T U N E L U L U I 5CEMARIU 6Î D E 5 E N E : - ^ ^ 5 > S s - E P i 5 O 0 U L l i ]

S - A F Ă C U T .

L O R D F A N & S C A

ARUNCAT/ DE SUFLUL EXPLOZ/Ei, VANMEER 3} bfALiNA SE TREZESC ADÂNC A V /MMA PES7EP/V. PAR...

CRED, MALiNA,CÂ E UBlMA NAVA A COLONfâTiLOR, A8iL CAMU FLATA PE ' VEACURi... JAR PENTRU NOi, SCĂPAREA.'

B.D.S.F. Anticipaţia REZUMAT- DISPERAŢI CĂ FOTE/ DEMASCAŢI, SimHii TUNELULUI 7/ URMĂRESC PE P/IOTUL STELAR VANMfS\ Si PE CĂLĂUZA ACESTUIA, MĂLINA. LORDUL FANESCA Si AJUTOARELE SALE W BLOCHEAZĂ IN P&TERA CiTA a-

Cea do-a noua artă, banda desenată, va fi şi ea prezentă la euROcon "94. Un Salon internaţional îi va fi consacrat, cuprinzând mai multe expoziţii, care vor grupa nume prestigioase din ţară şi din străinătate. Cu această ocazie a fost lansat şi un concurs de benzi desenate, al cărui regulament se află mai jos:

1. Pot participa desenatori sau echipe (un desenator şi un scenarist) din toată lumea. Vârsta minimă: 18 ani.

2. Fiecare participant va trimite un curriculum vitae. 3. Se vor prezenta trei planşe A3 (29,7 x 42cm), color, cu subiectul Dracula. 4. Planşele trebuie să constituie o povestire completă. 5. Scenariul trebuie să fie în engleză sau franceză. 6. Un juriu internaţional va analiza atât scenariul, cât şi grafismul. 7. Dreptul de reproducere a planşelor aparţine, în exclusivitate, Comitetului euROcon'94. 8. Planşele vor fi trimise până la 1 mai 1994 (data poştei), pe adresa: ARSFan Str. Paris nr. 1 190Q - Timişoara 9. Lucrările primite nu se înapoiază. 10. Creaţiile selectate vor fi expuse in cadrul Salonului de benzi desenate din cadrul euROcon'94. 11. Premiile vor fi acordate la euROcon'94. 12. Participarea la acest concurs presupune acceptarea prezentului regulament Pentru date suplimentare poate fi contactat Dl. Florin Leodor Dănila, directorul Programului Benzi

Desenate, la telefon: 096/16.66.58. Prezentarea efectivă la euROcon'94 este posibilă numai prin achitarea unei taxe de participare de 8

dolari SUA (până la 15 mai a.c), al căror echivalent în lei, la cursul oficial interbancar al zilei, poate fi expediat în contul Asociaţiei Române de Science Fiction (ARSFan) numărul 45.10.8.119.2., deschis la Banca Comercială Româna din Timişoara.

Participarea la concursul de benzi desenate nu implică plata taxei de participare.

Târgul de carte organizat cu prilejul euROcon-ului, prevede următoarele chirii echivalente:

- pentru editori: 10$/mp pe întreaga perioadă - pentru librari: 2$/mp pe întreaga perioadă Suprafaţa minimă: 2 mp.

Pentru relaţii suplimentare se va lua legătura cu dl. Valentin Nicolau, tel. 665.87.95, fax. 211.65.60

Premiul de popularitate

Conform regulamentului publicat în numărul 485 al Colecţiei de povestiri ştiinţifico-fantastice, rugăm cititorii să-şi exprime opţiunile în ceea ce priveşte cea mai apreciată lucrare SF editată în cursul anului 1993. în urma comunicării opţiunilor dumneavoastră, redacţia revistei "Anticipaţia" va acorda premiul de popularitate "Minai lonescu" - 1993.

Publicăm alăturat lista orientativă întocmită de redacţie, cu specificaţia că pot fi indicate şi lucrări ce nu sunt cuprinse în ea.

Secţia română 1. C. Cubleşan - Galaxia termitelor 2. Gh. Păun - 1994 3. D. Ungureanu - Aşteptând în Ghermania 4. D. Ungureanu - Marilyn Monroe

pe o curbă închisă

Secţia străină I . B. Aldiss - Cryptozoic 2.1. Asimov - Fundaţia 3.1. Asimov - Fundaţia şi Imperiu) 4.1. Asimov - Zeii înşişi 5. J. Blish - Un caz de conştiinţă 6. D. Brin - Poştaşul vine după apocalips 7. M. Clifton & F. Riplay - Maşina eternităţi 8. M. Crichton - Jurassic parc 9. H. Franke - Capcana de sticlă 10. F. Herbert- Experimentul Dosadi I I . F. Herbert - Dune 12. F. Herbert - Mântuitorul Dunei 13. U. K. LeGuin - Lumii îi spuneau Pădure 14. R. Matheson - Undeva, cândva... 15. R. Sheckley - Immortality Inc. 16. N. Şpinrad - Maşinăria rock and roJI 17. A & B. Strugaţki - Picnic la marginea drumului 18. A & B. Strugaţki - Scarabeul în muşuroi 19. XXXXX - Imperiul oglinzilor strâmbe 20. S. Brussolo - Moartea cu melon

Stephen Baxter

De curând, am studiat cu atenţie texte de fizică teoretică. Prietenii mei - cei care mai suportă încă să mă vadă de când m-au reconst ru i t Fantomele - nu pot înţelege acest lucru. Foarte bine, spun ei, aproape c-ai fost omorît de experimentul P lanck-zero ai Fantomelor . A fost groaznic. Dar acum, nu e oare totul termi­nat? De ce te laşi copleşi t de gândur i negre? De ce nu te p l imbi - sau , mai degrabă, să zbori - pe la soare şi să te bucur i de ceea ce ţ i -a mai rămas d in viaţă?

...Dar trebuie să fac asta. Trebuie să af lu răspunsul la o anumi tă în t rebare: există oare vreo cale de ieşire dintr-o gaură neagră?

Când am af lat de exper imentu l Fantomelor, am făcut un scandal mons­t ru. Până la urmă, Ambasadorul lor de Groapă a fost de acord să se întâlnească cu mine, dar Fantomele au insistat ca locul în t reveder i i să f ie neapărat fa ţa luminată a Lunii . Bineînţeles, condiţi i le terestre de mediu nu ar fi reprezentat câtuşi de puţin vreo diferenţă pentru o Fantomă Argint ie; totul făcea parte din nesfârşitul joc diplomatic de-a şoarecele şi p is ica al Fantomelor . Lucrul ăsta îl găseam al naibii de iritant. Dar, ca admin­istrator şef al proiectului de legătură cu Fantomele, exact asta era sarcina mea -să nu găsesc asemenea treburi iritante.

Presupun că vârsta - şi moartea Evei -mă făceau să înghit din ce în ce mai greu meschinăria relaţiilor diplomatice inter-specii.

La dracu'! Am luat Cablul Lunar de la Baza Antarctică. Trebuia să ne întâlnim lângă Domul Copernicus, în afara lui; m-am băgat în cos tum şi am porn i t -o sprinten la drum. Dacă Ambasadorul spera ca cei 65 de ani ai mei mă vor ţine acasă, a trebuit să-şi ia gândul de la aşa ceva.

Ambasadoru l Fantomelor Arg int i i acreditat pentru Groapa de Evacuare a Căldurii, era o sferă argintie de aproape doi metr i . Plutea la un metru deasupra regolitului lunar; Pământul se reflecta în ea ca o semilună deformată, alunecând de-a lungul diafragmei Fantomei.

Ne-am întâlnit fără asistenţi, precum cerusem, şi am discutat pe un canal de frecvenţă protejat.

Am intrat direct în subiect: — Am solicitat întâ ln i rea deoarece

bănuiam că înt repr indeţ i exper imente neautorizate asupra materiei quagmatice.

Pluti în sus şi în jos, ca un balon pen­tru copi i , expediat în mod caraghios pe Luna lipsită de aer.

— Neautorizate? Nu aveţi autoritate asupra activităţilor noastre.

— O, ba da, avem! Prin t ratatu l pe care l-am încheiat avem drept de inspecţie asupra oricărui proiect pe care îl desfăşuraţi în legătură cu quagma. La fel precum şi voi aveţi dreptur i asupra noastră.

Fantoma avu un moment de ezitare. — : Jack, aş vrea să văd dovezi care

să-ţi susţină afirmaţia. Eram pregătit pentru asta: — îţi voi înmâna dosarul. Doar în clipa

în care voi fi încredinţat că eşti la fel de

/9

cinstit şi tu cu mine. Am încercat să desluşesc subt i le le

nuanţări ale cipurilor traducătorului. — Poate că p resupu i . Poate că -

Pauză - încerci marea cu degetul? încerci să scoţi de la mine informaţii preţioase pe baza unor dovezi care nu există.

Am scuturat din cap: — Gândeş te- te mai b ine. Rasele

noast re s tab i lesc con tac te pe mul te nivele, ajungând până la comerţul de la persoană la persoană. Măsurile de secu­r i tate sunt la fel de permeab i le ca şi pielea umană.

O compara ţ ie încân tă toare , cum numai o Fantomă ar mai fi putut face.

— Poate. Plutirea i se t ransformă într-o com­

plexă serie de sclipiri. — Foarte bine. Jack Raoul, am ajuns

să ne cunoaş tem unul pe ce lă la l t , în aceste decenii care au trecut şi îmi dau seama că eşti un om cinstit... chiar dacă nu întotdeauna unul deschis , în c iuda actualei tale poziţ i i de parte vătămată. Deci trebuie să accept faptul că deţii ast­fel de dovezi.

Am simţit cum mă cuprinde un val de satisfacţie.

— Deci conduceţi un proiect ascuns. — Ascuns , poate , dar nu în mod

intenţionat faţă de partenerii noştri umani. — Hai , nu zău. . .? îm i scapă mie .

Atunci faţă de cine? — De Xeeleni. Mi s-a tăiat răsuflarea. Omeni rea , Fantomele Arg in t i i , şi o

mulţime de alte specii ce străbat spaţiul interstelar se obişnuiseră, vrând-nevrând, cu supravegherea rece şi d is tan tă a Xeelenilor şi cu ocazionalele intervenţii devas ta toare în t rebur i le noast re . De exemplu, acum cincizeci de ani Xeelenii au spulberat expediţiile Fantomelor şi pe cele umane care străbăteau universul în căutarea vreunei rămăşi ţe de-a B ing-Bang-ului - vreun fragment de quagmă primordială.

Unii cred că Xeeleni i încearcă să-şi menţină monopolul puterii care se întinde asupra întregului univers observabil. Alţii spun că Există Lucruri Pe Care Noi Nu Trebu ie Să Le Şt im şi că , p recum răzbunător i i ze i ai cop i lă r ie i omu lu i ,

Xeelenii ne apără pe noi de noi înşine. Nu sunt sigur care interpretare mi se

pare mai jignitoare. L-am studiat pe Ambasador cu

ascunsă admiraţie. —Voi fi impresionat dacă veţi reuşi să

ţ ineţ i secre te fa ţă de Xee len i . Cum reuşiţi?

Fantoma începu să se rotească încet în jurul axei sale.

— Toate la timpul lor, d-le Raoul. Nu putem f i încred in ţa ţ i în pr iv in ţa unor comunicaţii sigure, nici măcar aici.

— Atunc i această convorb i re ş i -a atins scopul. Subalternii noştri pot contin­ua în ceea ce priveşte detaliile.

— însă noi nu ne permitem nici un fel de scurgere de informaţi i . Ar f i accep­tabi lă doar o inspecţ ie la cel mai înalt nivel.

— Cel mai înalt nivel? — Poate că te-ar interesa să vizitezi

chiar tu locul experimentului, Jack Raoul. Am râs. — Poate... când o să mă prind care e

chestia. Rotirea se accentua. — Ne cunoaştem prea bine unul pe

celălalt. Jack, va trebui să te reconstruim. Nu era nici un fel de in f lex iune în

vocea arti f icială. Imaginea Pământului unduia de-a lungul pielii Fantomei.

M-a străbătut un fior. — Ambasadoru le , dă-mi măcar un

indiciu. Ştii că sunt un om curios. — Un indiciu? — Ce încercaţi voi să faceţi cu quag­

mă voastră? Rotirea încetă. — Ai auzi t de Pr inc ip iu l

Incertitudinii...? — Bineînţeles. — Noi l-am încălcat.

Ne luasem un apar tament în inima Noului Bronx. Era un loc plăcut, mare şi spaţios, cu pereţi Virtuali puternici.

Rodul a două cariere încununate de succes . Acum era prea mare pent ru mine , dar de la moar tea Evei î l păstrasem neschimbat.

Când m-am întors după întâlnirea cu

20 'anticipa/ia

Ambasadorul mi-am turnat un pahar de malţ, m-am trânti t pe canapeaua mea preferată şi am apelat-o pe Eva.

Un perete d ispăru. Eva stătea pe o canapea la fel ca a mea - sfâşietor de reală, cei puţin atunci când nu se mişca şi când imaginea rămânea stabilă.

Privi repede de jur împrejur, ca şi cum ar fi încercat să-şi dea seama unde se a f lă , apoi mă f ixă cu o pr iv i re lungă, mustrătoare.

— Arăţi bine, i-am spus, ridicându-mi paharul.

Pufni ironic şi îşi t recu o mână prin părul încărunţit.

— Ce vrei, Jack? Ştii că asta îţi face rău.

— Vreau să-mi poves teş t i despre Principiul Incertitudinii.

— De ce? — O să-ţi explic mai târziu. Eva încruntă din sprâncene. — Pereţii au o grămadă de texte de

ştiinţă popularizată. — Ştii că nu pot să înţeleg nimic din

chestiile alea dacă nu mi le explici tu. — Pentru numele lui Dumnezeu ,

Jack, ăsta-i doar un pretext sentimental... — Fă-mi pe plac. E important. Ea oftă şi se trase de o şuviţă răzleaţă

de păr - un gest pe care îl făcea încă de pe vremea când era fată.

— Bine, fir-ar să f ie! Dar o să fiu cât mai concisă; şi când termin, gata!

— S-a făcut. Acum Eva se schimbă, subti l , astfel

încât - fără nici o remodelare evidentă a imaginii - păru mai tânără, aşezată mai comod pe canapea . Am bănui t că peretele accesa o porţiune mai veche din însemnările eî.

— Ca să în ţe leg i Pr inc ip iu l Incertitudinii al lui Heisenberg, începu ea, ai nevoie de stăpânirea mecanicii cuan­tice.

Conform f i losofiei, particule precum electroni i nu există ca puncte care au masă şi energie. în schimb, fiecărui elec­tron îi este asociată o funcţie de undă, care îi descrie poziţia, viteza, şi alte pro­pr ie tă ţ i ; e ca şi cum e lec t ronu l s-ar înt inde în interiorul unui mic volum de spaţiu, delimitat de către funcţia de undă.

— Şi unde in terv ine Pr inc ip iu l

Incertitudinii? Eva îş i răsuci în ju ru l degetu lu i

verigheta dăruită de mine. — Poţi reduce înt inderea volumului

ondulatoriu de poziţie al unui electron... să zicem prin inspectarea lui, fo los ind fo ton i de foar te îna l tă f recven ţă . Dar chestia e că volumul ondulatoriu asociat unei alte variabile - momentul electronului - se măreşte enorm. Şi viceversa.

Astfel că nu poţi niciodată să ştii atât poziţia electronului, cât şi momentul său; niciodată nu poţi să reduci ambele vo­lume ondulatorii la zero.

— în regulă. Care sunt dimensiunile acestor volume?

— Mărimea e dată de constanta lui Planck, care este un număr mic; una din­tre constantele fundamentale ale fizicii. Dar în termeni reali - să presupunem că ai determinat poziţia unui electron cu pre­ciz ia de o mi l iard ime de cen t imet ru . Atunci incertitudinea în ceea ce priveşte momentu l ar fi atât de mare , încât în secunda următoare n-ai fi în stare să spui unde se află blestematul ă la, nici cu o aproximaţie de o sută de kilometri.

Am încuviinţat din cap: — Atunci Principiul descrie o neclari­

tate fundamentală în structura realităţii. Eva flutură din mână cu exasperare. — Nu vorbi ca o bancă ieftină de date,

Jack . Nu-i nimic neclar în ceea ce priveşte realitatea. Funcţiile de undă sunt componente fundamenta le din care e creat universul; ecuaţiile de undă care le guvernează sunt complet deterministe... Dă' nu asta contează acum. în esenţă, Principiul Incertitudinii este o expresie a mărimii acestor funcţii de undă.

— Ce legătură are asta cu munca ta? Ea oftă şi se aşeză la loc pe canapea. — Reprezenta nucleul ei, Jack. Eva îşi petrecuse o mare parte d in

viaţa de cercetător încercând să dezvolte principiile de translatare la distanţă. Raze de teleportare, pentru ăştia ca noi.

— Un d ispozi t iv de te lepor ta re ar putea să func ţ ioneze pr in scanarea poziţiei fiecărei particule dintr-un obiect, zise ea. Informaţia ar putea fi transferată în altă parte, unde s-ar construi o copie după original, exactă până la ultimul elec­tron.

2/

— Dar Pr inc ip iu l Incer t i tud in i i nu spune nimic despre transferul de date exacte referitor la însăşi funcţiile de undă. Asta era calea pe care o abordasem în munca mea. De asemenea, cumva, într-un fel, pe care încă nu-l înţelegem pe de-a întregul, undele cuantice înzestrează spaţiul cu proprietatea de conectivitate. Odată ce două obiecte sunt a lăturate, într-o anumită măsură, se poate spune că sunt legate pentru totdeauna prin pro­pr ietăţ i cuan l i ce . S-ar putea ca fără cop ierea to ta l i tă ţ i i funcţ i i lo r cuant ice translatarea la distanţă să fie imposibilă.

— Fie ca nici un om să nu despartă ceea ce Dumnezeu a alăturat!

Se uită bănuitoare la mine ca şi cum s-ar fi aşteptat să izbucnesc în lacrimi.

— Cam aşa ceva. Jack, s-ar putea, de asemenea , oa şi conşt i in ţa să f ie un fenomen cuantic. Fără funcţiile noastre cuant ice def in i tor i i - fără ancoraju l pe care ni-l dau faţă de realitate, şi pe care îl dau şi celor ce ne înconjoară - nu suntem nimic.

Am lăsat jos paharul, m-am ridicat şi m-am îndreptat către perete. Şovăind, se ridică şi ea şi se apropie dinspre partea ei.

— Şi această descriere a funcţiilor de undă a reprezentat bar iera tehnică pe care nu aţ i reuşit n ic iodată să o străpungeţi.

Eva ridică din umeri. — Poate că e b ine, la urma urmei .

Pentru că dacă ceea ce e memorat în acest perete ar fi o imagine perfectă de-a mea, Jack, n-ai mai ieşi n ic iodată din blestematul ăsta de apartament.

îşi ridică privirea către mine şi mi s-a părut că parcă ochii i s-au mai îmblânzit.

— Nu-i aşa? — Ce s-ar întâmpla dacă s-ar încălca

Principiul Incertitudinii? Imaginea undui uşor; mi-am imaginat

peretele căutând frenetic un răspuns prin băncile sale de date.

— Nu se poa te . Jack , n-ai în ţe les chiar nici o iotă din ceea ce ţi-am spus?

— Să p resupunem, to tuş i , că se poate.

încruntă din sprâncene. — Dacă limita de incert i tudine ar f i

cumva coborîtă, atunci, ar fi posibi lă o mai mare comprimare a înmagazinării de date.

22

— Deci imagini murale de rezoluţie mai mare. Altceva?

— Dispozit ive de calcul mai rapide, mai compacte.

Dintr-o dată, preţ de o clipă, imaginea se destramă într-o furtună ameţitoare de pixeli cubici.

— Jack, am ajuns la capătul a ceea ce am lăsat în însemnările mele.

— Mai suportă-mă, te rog.. . E impor­tant. Cum ai face-o?

îşi frecă rădăcina nasului, ca şi cum ar fi durut-o capul.

— Presupunând că vorbeşt i despre universul în care trăim - deci legile funda­menta le sunt ace leaş i - ar t rebu i să găseşti o cale de reducere a constantei Iui Planck în t r -o anume reg iune a spaţiului. Interfaţa între regiuni Planck -diferenţiate - ar fi destul de interesantă. Dar bineînţeles că e imposibil.

îşi ridică privirea tulburată către mine. — Jack, nu-mi place asta. Mă face să

mă simt ciudat. — lartă-mă. Fără să mă gândesc m-am întins spre

ea prin perete; dar mâna îmi trecu prin braţul ei , acesta opunând doar cu puţin mai multă rezistenţă decât dacă ar fi fost făcut din hârtie veche, fărâmicioasă.

— Jack. Nu. Se dădu înapo i , aco lo unde nu o

puteam ajunge. — Nu-ţ i aduce a l tceva , decât

suferinţă. — Trebuie să plec. — Ce? — Urmează să fac o inspecţie asupra

unui experiment de-al Fantomelor. Ele spun că trebuie să fiu modificat fizic... S-ar putea să nu mă mai întorc.

— Şi ce motiv ai avea să nu te întor­ci? zise ea. lisuse Christoase, Jack, sunt moartă de trei ani de zile! Devii morbid.

Apoi îşi duse amândouă mâini le la cap şi spuse pe un ton nedesluşit:

— Dacă ar f i redusă cons tan ta lui Planck până la limită, până la zero -

— Ce se întâmplă? Spune-mi, Eva! Se uită la mine, printr-o grindină de

pixeli, cu ochii larg deschişi. — Spaţiul s-ar putea nărui -Şi dispăru. Peretele deveni din nou un

perete.

Fantomele apăruseră ca fo rmă inteligentă de viaţă într-o lume ce orbita în jurul unui astru condamnat la moarte. Perechea sa, un pulsar, îl devastase pe parcursu l unui mi l iard de an i , t rans fo rmându- l în t r -o umbră inut i lă . Fantomele ajunseseră să-şi urască per­fidul lor cer pe care l-au denumit Groapa - Groapa de Evacuare a Căldurii.

în cele din urmă, aerul a început să se transforme în fulgi. Fantomele aveau de ales: să piară - sau să se reconstruiască.

S-au reconstruit. Acum - d in mot ive pe care

Ambasadorul de Groapă încă nu vroia să le dezvă lu ie ' - urma să f iu făcut o Fantomă.

Creierul şi coloana vertebrală mi-au fost rulate şi mutate în t r -o cav i ta te toracică golită. Sistemul circulator mi-a fost înfăşurat într-un morman complicat în jurul cutiei craniene. Fantomele mi-au construit un nou sistem metabolic, mult mai eficient decât cel vechi şi în stare să răspundă direct la stimuli radianţi. Ochi noi, capabili să funcţioneze în zone spec­trale depărtate cu mult de domeniul de percepţie uman, mi-au fost înşurubaţi în ţeas tă ; şi mi-au fost daţ i "muşch i " de Fantomă - o mică propu ls ie antigravitaţională şi motoare compacte de direcţionare.

în cele din urmă am fost scufundat în ceva ce aducea a mercur fierbinte.

încă mai arăt a om. Un pic. Precum o statu ie a rg in ta tă . Nu pot să-mi mişc picioarele. Gura, urechile, nasul îmi sunt puse doar de f rumuseţe . Mâin i le şi braţele mi-au devenit extrem de puter­nice ş i , în p lus , dau dovadă de o tulburătoare lipsă de încheieturi, încât îmi pot îndoi complet degete le în ambele sensuri.

Pot să zbor. Pot să zbor prin spaţiu. Pot să mănânc lumină so lară şi să suprav ieţu iesc în vid zi le în t reg i , fără întrerupere, menţinându-mi miezul de om în vârstă-de-şaizeci -ş i -c inc i :de-ani , la căldură şi întuneric. '

Acum nu mai t ră iesc în spate le ochilor. Trăiesc în piept. Ochii îmi sunt ca nişte periscoape, cu mult deasupra "eu"-lui.

\

23

Fantomele nu îi lasă pe oameni să se apropie prea mult de mine. Am un doctor Fantomă; cam la f iecare şase luni mă deschide şi mă curăţă.

Ambasadoru l de Groapă a venit să mă vadă în timp ce eram reclădit. Vocea îi era ca o pasăre planând în ntuneric.

— Cum te simţi? Am râs sau , ce l pu ţ in , am t r imis

respectivele semnale către cipurile tra-ductorului meu.

— Cum crezi că mă simt? — Mi s-a spus că stai bine cu moralul. — Sunteţi pe cale să reduceţi cons­

tanta lui Planck. Nu-i aşa? Dar nu înţeleg ce legătură are quagma cu ea.

Fantoma ezită. Când vocea îi a junse până la mine

avea un timbru mai amplu. — Am trecut pe un canal protejat. în

regulă, Jack. Cunoşti faptul că quagma este starea mater iei care a rezultat în urma Big Bang-u lu i . Mater ia , când e supusă la temperaturi suficient de mari, se topeşte într-o magmă de quarci - o quagma. Iar la ast fe l de tempera tu r i , forţele fundamentale ale fizicii - vorbea de forţele gravitaţională, nucleară tare şi s labă şi de cea e lec t romagnet i că , ce guvernează universul nostru cel de toate zilele - aceste forţe se unesc într-o sin­gură superfaţă. Quagma este ţinută lao­laltă doar de o asemenea super for ţă . Când quagme i i se permi te să se răcească şi să se extindă, superforţă se descompune în cele patru sub-forţe.

— Şi? — Prin contro lu l descompuner i i se

poate determina proporţia dintre aceste forţe.

— Aha. ("Eva, aş vrea să fii aici, lângă mine, să mă ajuţi..."). Şi aceste proporţii guvernează constantele fundamentale -inclusiv constanta lui Planck.

— Corect. Vroiam să îmi frec faţa, dar capul şi

mâinile îmi fuseseră luate. —Deci construiţi un model de univers

în care cons tan ta lui Planck este micşorată. Dumnezeule, Ambasadorule! Sunt surprins că Xeelenii v-au lăsat să ajungeţi până unde aţi ajuns.

— L-am ascuns bine. . . Jack Raoul,

mai eşti încă om? Aş fi dat din umeri. — Nu ştiu. — Vorbeşti de parcă nu ţi-ar păsa. — De ce mi-ar păsa? — Te cunosc de mult t imp, Jack. în

rândul poporului meu găsesc exemple asemănătoare cu durerea pe care o simţi din cauza pierderii soţiei.

— Ambasadorule, crezi că încerc ast­fel cine ştie ce fel de cale complicată de sinucidere? Tu m-ai invitat în blestemata asta de călătorie, adu-ţi aminte.

— Om sau nu, vei avea în continuare prieteni.

— Nici nu-ţi închipui cât de mult mă consolează chestia asta.

în t impul zborului prin hiperspaţiu mi-au decuplat noile simţuri.

— îmi pare rău, spuse Ambasadorul de Groapă. Când o să ajungem la locul experimentului quagmatic vei avea liber­tatea de inspecţie.

— Dar nu aveţi încredere în mine în ceea ce priveşte localizarea.

— Nu am nici eu mână l iberă, prie­tene.

Mi-am petrecut t recerea pr in h iperspaţ iu înt r -o real i tate V i r tua lă , încercând să nu mă gândesc la ceea ce se întinde dincolo de pielea mea.

Am revenit la viaţa adevărată într-un semi-univers.

Mă aflam într-un crucişător intrasis-temic de-al Fantomelor, având o formă aprox imat ivă de ovoid şi constru i t din frânghii argintate. Mănunchiuri de instru­mente se aflau legate de pereţi. în jur de o duzină de Fantome erau agăţate de f rânghie precum boabele ce cresc pe algele marine. Deasupra mea am văzut s te le . Dedesubtu l meu - o podea de pâclă roşiatică, o suprafaţă plană lipsită de trăsături distinctive, întinzându-se la infinit.

O Fantomă se apropie de mine. — Ambasadorule? — Am ajuns, Jack Raoul. — Unde? Am făcut un gest că t re

podeaua sângerie: Ce dracu e asta? Ambasadorul se roti în jurul axei sale

ca şi cum s-ar fi amuzat. — Jack, aceasta este o gigantă roşie.

i ¥

Eşti familiarizat cu astrofizica? Această stea e cam tot atât de mare cât e orbita Pământului. Am ieşit din hiperspaţiu la un milion şi jumătate de kilometri deasupra marginii ei.

Nu sunt copil de ţâţă; am mai călătorit şi înainte în afara Pământului. Dar asta era ceva diferit. Am simţit cum puhava materie umană din interiorul învelişului meu de Fantomă se strânge de frică.

încă nu văzusem nimic. Nava plonja în interiorul stelei. Am scos un ţipăt şi am înfipt mâinile

în f rângh ia a rg in ta tă . Vă lă tuc i incan­descenţi de pâclă ţâşneau în sus, de jur împrejurul nostru. Echipajul de Fantome plutea indiferent, f iecare văzându-şi de treburile ei.

— Doamne Sfinte, Ambasadorule! — N-am putut să te previn. Am ieşit într-un strat clar din interiorul

stelei. Jos, jos de tot, se găsea un ocean dens de foc, a ră tând ca un fantast ic peisaj urban luminat de flăcări de sodiu; dedesubtul lui, ceva mic, fierbinte şi gal­ben s t ră lucea putern ic . Am coborî t străbătând cu o viteză uimitoare norii de foc.

— Probabi l că- ţ i da i seama, spuse Ambasadoru l , că această g igantă e o stea aflată în ultima perioadă a vieţii sale. E formată, în cea mai mare parte, dintr-un gaz a cărui densitate reprezintă doar a mia parte din cea a atmosferei Pământu­lui şi a cărui temperatură este cu mult sub cea a suprafeţei Soarelui. Noua ta piele o poate suporta fără nici un fel de problemă. Deci vezi că nu are de ce să-ţi fie frică.

Acum nava viră la dreapta şi ocoli un imens nor cumulus întunecat.

— Un izvor de convec ţ ie ; p roduse complexe provenind din miezul stelei, îmi explică Fantoma.

— Miez? — Ca o pitică albă, cam de mărimea

şi masa Soare lu i . Acum e în cea mai mare parte compusă din heliu, dar fuzi­unea hidrogenului încă mai cont inuă într-un strat de suprafaţă.

Fantoma se roti satisfăcută. — Jack, vizita ta - acest proiect - sunt

inspirate de mecanica cuantică. înţelegi pr inc ip iu l de exc luz iune al lui Paul i?

Niciodată două obiecte cuantice nu pot să ocupe în acelaşi timp aceaşi stare. Te va distra poate să afli că presiunea de degenerescentă a electronilor - o formă a pr inc ip iu lu i lui Paul i - este cea care împiedică miezul să se prăbuşească în el însuşi.

— V-aţi pregătit să trăiţi înăuntrul unei stele, doar ca să scăpaţi de detectarea de către Xeeleeni?

— Ant ic ipăm fo loase le pe te rmen lung.

In coborîrea noastră am dat într-un alt strat clar. Miezul era cât o minge, cam la fe l de f ierb in te şi de s t ră luc i tor ca şi soarele văzut de pe Pământ; se rotea sub noi. Materia stelară plutea în derivă deasupra noastră de parcă ar f i fost smog.

Fantomele construiseră aici un oraş. Cândva fusese o Lună. Era o minge

de p ia t ră , mare, cu c i rcumfer in ţa de aproape două mii de kilometri, străpunsă peste tot de coridoare şi de cavităţi. Nave ale Fantomelor treceau în viteză pe dea­supra peisajului ciuruit de cratere.

La poli l icăreau două vaste structuri cilindrice. Acestea erau propulsii intra-sis-temice, îmi explică Ambasadorul, aflate acolo pentru a menţine orbita lunii în jurul miezului stelar.

Nava noastră se apropie de suprafaţa lumii-oraş, gravitaţia era neglijabilă, astfel că coborîrea era ca o planare deasupra unui zid vast şi plin de scobituri; în cele din urmă, se strecură într-o deschizătură.

M-am întors către Ambasador. — N-o să pretind că n-aş fi impresio­

nat. — Desigur, după demonstraţie îţi voi

furniza orice fel de date pe care le vei considera necesare pentru raport.

— Demonstraţ ie? Ce fel de demon­straţie?

O urmă de mândrie licări în tonuri le subţiri, asexuate ale cipurilor translatoru­lui.

— Ne-am ales momentul sosirii în aşa fel încât să coincidă cu iniţierea unei noi faze a proiectului nostru.

— Mă simt onorat. Ne-am repezit de-a lungul unor cori­

doare slab luminate. Un alt vehicul, când cobora când se înălţa de jur împrejurul

25

nostru.Blocuri de lumină se prăvăleau din cor idoare le pe care le in te rsec tam, evocându-mi în mod irezistibil pixeli. Mi-am reamintit de ciudatul, ambiguul aver­t isment al Evei şi m-am întrebat poso­morât dacă vroiam oare, cu adevărat, să fiu prezent la începuturile unei "noi faze".

Pe neaşteptate, am ieşit într-o cavi­tate sferică, largă de kilometri. Raze de lumină stelară roşietică îi scăldau pereţii în t r -o s t ră luc i re sânger ie . în in ima camerei, la câţiva kilometri depărtare, se af la o s fe ră , care l icărea aur iu şi era s e m i t r a n s p a -rentă, asemenea unei og l inz i pe jumăta te a rg in ­ta te . Deasupra supra fe ţe i ei pluteau platforme ce sus ţ ineau m u n c i t o r i Fantome.

O maş inăr ie enormă se dep lasa în apropiere.

— D-le Raoul, b ine aţ i venit la experimentul nos­t ru , spuse Ambasadoru l de Groapă.

— Ce e sfera aceea?

— Nu e com­pusă din materie. Ea reprez in tă f ront iera d int re un iversu l nos­t ru . . . şi un alt domeniu, pe care l-am constru i t pe rm i ţând unor mici p icătur i de quagma să se d i la te în condi ţ i i c o n t r o l a t e , înăuntrul acestui d o m e n i u , proporţia pe care o cunoşt i drept cons tanta lui Plank este

redusă la aproximativ 10 la sută din va­loarea existentă în altă parte. Celelalte constante fizice sunt identice.

— De ce apare efectul de semi-argin-tie?

— Energia transportată de un foton este proporţională cu numărul lui Planck. Când un fo ton pă t runde în domen iu l Planck, se reduce energ ia pe care o poate transporta. înţelegi? Din această cauză la f ront ieră emană energ ie sub forma unui al doilea foton, emis înapoi în spaţiul normal.

26

L-am întrebat dacă urma să intrăm în spaţiul Planck.

— Mă tem că nu, spuse Ambasadorul. St ruc tura noast ră fundamenta lă se bazează pe constanta lui Planck: aran­jarea spaţială a electronilor în jurul nucle­ului unui atom, de exemplu. Dacă ar fi să intri în domeniu, ai fi - ajustat. Aparatul de acolo - o minte artificială - a fost construit să reziste la astfel de schimbări Planck. Aparatul controlează refacerea domeniu­lui din quagma; îl folosim, de asemenea, pentru a întreprinde experimente de cal­cul.

Maşinăria din sacul auriu se răsuci, cufundată în gândurile sale, asemenea unui animal enorm.

— Ambasadoru le, care este scopul vostru?

Fantomele aveau două ob iec t i ve . Primul era să folosească acele condiţii de f ront ieră Planck pent ru a const ru i o suprafaţă perfect reflectantă, ţelul de-o veşnicie al Fantomelor strângătoare de energie.

Al doilea obiectiv era mai interesant. — Capacitatea oricărei maşini de cal­

cul este l imi tată de căt re Pr inc ip iu l Incer t i tud in i i , spuse Ambasadoru l . Cercetarea unor, să zicem, numere prime foarte mari a fost întotdeauna îngrădită de faptul că schimburi le energetice din interiorul unui aparat trebuie să rămână

. deasupra nivelului de incertitudine. Odată cu reducerea cons tan te i lui

Planck putem merge mai departe. Mult mai departe. De exemplu, am reuşit deja să găs im un con t raexemp lu la o s t răveche ipoteză umană cunoscu tă drept supoziţia lui Goldbach.

Se pare că Goldbach a emis afirmaţia că orice număr par poate fi exprimat ca suma a două numere prime. Doisprezece este egal cu cinci plus şapte; patruzeci e egal cu şaptesprezece plus douăzeci şi t re i . Seco le de s t rădan i i nici nu au demonstrat, nici nu i-au afirmat ipoteza.

Maşinăria Planck a găsit un contraex­emplu: un număr prin zona lui zece ridi­cat la puterea optzeci.

— Cred că sunt impresionat, am spus eu.

Fantoma se roti uşor. —\ Pr ie tene, p rob leme vech i de-o

veşnicie dispar în faţa dispozitivului nos­tru Planck; deja mai multe probleme de tip NPau fost -

l-am spus Ambasadorului că îl cred şi să lase la o parte amănuntele, pentru mai târziu.

Plat formele şt i inţ i f ice se retrăgeau acum, lăsând sfera auriu-argintie singură, expusă privirilor.

Ambasadorul de Groapă îşi continuă prelegerea.

— Dar noi v rem să mergem şi mai depar te . Pr iv im această tehn ică de ajustare Planck ca pe un mijloc de a testa nu numai domeniul lui "foarte mare", ci şi infinitul. Aparatul nostru va verifica unele dintre cele mai importante teoreme din matemat ica noast ră , şi a voas t ră -ipoteza luj Riemann! teorema lui Fermat! - pur şi simplu printr-o cercetare directă a tuturor cazurilor, mergând până la infinit. M-am uitat perplex la Fantoma care tot plutea încoace şi încolo.

— Stai, că nu mai înţeleg nimic! Un număr infinit de cazur i nu va necesi ta totuşi timp - şi energie - infinite?

— Nu, dacă timpul şi energia sunt alo­cate în cantităţi descrescătoare, astfel încât to ta lu l să t indă spre o va loare infinită. Iar dacă Principiul Incertitudinii este complet înlăturat, nu există limită în ceea ce pr iveşte va loarea min imă a energiei alocate.

— Mda. Deci aveţ i de gând să reduceţi la zero constanta lui Planck.

— Aşa e. Şi, Jack, ipotezele matemat­ice reprezintă doar începutul. Un antrena­ment. Mintea artif icială este euristică -este flexibilă; poate să înveţe. Având la d ispoz i ţ ie capac i ta tea sa inf in i tă, anticipăm zorii unei noi ere de -

în inima sacului Planck argintat se produse o scânteie, o lumină orbitoare. Aparatul inteligent se zvârcoli precum un fetus grotesc.

Mi-am înfipt* degetele într-o bucată de frânghie argintată.

— Ambasadorule, "spaţiul s-ar putea nărui".

— Ce? — Ce-ţi spune asta? — ...Nimic, Jack, te-ai... F lacăra umplu sacu l , îngh i ţ ind

maşinăria. Pentru o clipă străluci mai pu-

27

ternic decât miezul stelei. Apoi sacul deveni argintiu. Arăta pre­

cum o uriaşă Fantomă. Imagini ale plat­formelor ştiinţifice pline cu cercetători, ale pereţilor scobiţi ce înconjurau cavitatea din interiorul lumii - oraş tremurau de-a lungul suprafeţei lui.

— Ambasadorule, ce se întâmplă? — ...Nu-mi dau seama. — Aţi atins nivelul Planck zero? — Da. Dar aparatul ar fi trebuit să ne

semnaleze -Pereţ i i sa ­

cu lu i se c o n ­t rac tară cu câţ iva zeci de m e t r i , tremurând; era ca şi cum ar fi fost o fiinţă vie care respira.

Nava în care mă aflam se îndepăr tă de sac c lă t inându-se şi îndreptându-se către pereţii camere i . Un membru al echipajului se pierdu în urmă ros togo l i ndu -se prin spaţ iu precum o p icătură de mercur în cădere l iberă. Am st râns cu î n v e r ş u n a r e f rângh ia de care mă ţineam.

Pereţii încă se aflau la kilo-m e t r i depărtare.

S u p r a f a ţ a sacu lu i se năpust i spre noi şi ne înghiţi.

Eram com­

plet singur. Singurătate, întuneric beznă. . . .Beznă pentru că aic i în Planck -

zero fotonii nu pot să posede nici un fel de energie; nimic care să-mi excite sen­zorii optici...

Fr ig . Cum se poate oare să-mi f ie f r ig? Mi-am frecat mâin i le una de cealal tă. Simţeam cum degetele mi se fă râmi ţează precum hârt ia veche , sfărâmicioasă.

21

Orbitele electronilor dintr-un atom sunt proporţionale cu numărul lui Planck. La Planck - zero orb i te le t rebu ie să se prăbuşească ...nu? Deci nu mai există procese chimice. Cât timp va trece până când procesul de fărâmiţare îmi va atinge calota craniană?

Oare ce voi simţi? Şi funcţi i le cuantice de undă, ce mă

legau de restul universului ...se alesese praful de ele la Planck-zero.

Simţeam asta. Eram singur în acest spaţiu năruit. -

Ce s-o f i în tâmplat cu nava? S-o f i îndreptând încă spre perete?

...Altceva, aici înăuntru împreună cu mine. Fantomele? Nu, ceva mai mare, mai puternic.

Infinit. Mintea ar t i f ic ia lă nu avea l imi tă.

Eşuase în acest spaţiu discontinuu şi era turbată de furie.

înfuriată din cauza unei dureri pe care o recunoşteam.

Acum îmi dădeam seama şi de prezenţa altor minţi. Fantome. Erau pre­cum nişte s te le m icu ţe , sc l ip ind în întuneric, depărtându-se unele de altele.

Mintea Planck izbucni într-o bruscă revărsare ce înghi ţ i Fantomele ca pe nişte insecte cuprinse de flăcări.

Nava ţâşn i a fară d in sac; funcţ i i le cuantice năvăliră asupra mea (timp de o preţioasă clipă fiind vizibile, precum nişte unde prismatice înfăşurându-se în jurul meu) şi, iată-mă prins din nou în urzeala universului.

Nava se repezi printr-un coridor din interiorul lumii-oraş, târând după ea frag­mente zdrenţuite. Peste tot în jurul meu zăceau Fantome mur ibunde, cu mândrele lor corpuri acum dezumflate.

Am privit în urmă de-a lungul coridoru­lui . O semi-cupolă argint ie se aţ in tea, precum un ochi imens, in spatele nostru.

— ...Ambasadorule de Groapă?

— încă sunt aici, Jack. Am ieşit din lumea-oraş. Paramedici

Fantome p lu teau pe nava noastră şi îngrijeau răniţii.

Lumea-oraş, limpede şi albă, străluci pr in sute de por ta lu r i , i luminând

întunecoasa materie stelară a gigantei. Masivele ansambluri de propulsie de la pol i fuseseră avar ia te ; am văzut cum jucau scânte i pe supra fa ţa ce lu i mai apropiat. O flotilă de nave de linie de-ale Fantomelor se apropie de unităţ i le de propulsie.

— Ambasadorule, ce fac acolo? — Trebuie să ne străduim să reparăm

unităţile de propulsia, altfel luna va cădea în miez...

Jack, creşterea sacului Planck în acea cavitate nu a fost controlată. Ne pare rău.

— Cred şi eu că vă pare rău. — Vom încerca să scoatem luna din

interiorul gigantei. — Şi pe urmă? — Trebu ie să găsim o ca le de

stăpânire a expansiunii sacului . Mi-am aţintit privirea asupra miezului gigantei.

— Ambasadorule, vă va înghiţi. Care sunt limitele creşterii lui?

— Nu există limite. Poate vor interveni Xeeleenii.

— Xeeleen i i nu sunt nici ei ze i . Ascultă-mă cu atenţie. Ai vreo influenţă asupra operaţiunilor de aici?

— De ce? — Pune capăt la repararea propulsi­

ilor. — ...Nu am autoritatea necesară. — Atunci găseşte pe cineva care o

are. Ca ambasador uman, aflat aici în exerciţiul funcţiunii, solicit în mod oficial acest lucru. Ai consemnat cererea mea?

— Da, Jack. De ce vrei asta? — Pentru că şi mie îmi este frică. Dar

cred că există o cale de scăpare. Fantomele au separat uni tăţ i le de

propulsie de lumea-oraş. în mai puţin de o oră, sacul Planck înghi ţ ise luna dis­trusă; acum plutea în strălucirea fierbinte a gigantei, de un argintiu perfect.

Ne-au scos de acolo. Pe suprafaţa sacului se vedeau umbre, imagini reflec­tate ale şirurilor de nave din frânghie ale Fantomelor ce se îndepărtau din calea primejdiei.

l-a t rebui t cam o zi sacu lu i Planck pentru a se c iocni de miezul s te le i . în acel moment avea vreo cincisprezece mii de k i lometr i în d iamet ru , şi încă mai c reş tea . Imense undui r i î i înc re ţeau suprafaţa monstruoasă. Pătrunse încet în

29

miezul s te le i , h id rogenu l In fuz iune acoper ind uşor ovo idu l s t ră luc i tor , în pâlpâit de vacuole.

O oră mai tâ rz iu , miezu l a intrat în implozie.

L ipsi ţ i de t rup, Ambasadoru l de Groapă şi cu mine p lu team deasupra imaginilor Virtuale ale miezului stelar aflat în plin proces de colaps gravitaţional.

— Aş vrea ca Eva să poată vedea asta, am spus eu.

— Da. Bineînţeles de pe acum Fantomele îşi

dăduseră şi ele seama ; dar nu m-am , putut abţine să nu aduc din nou vorba.

— Comentariul tău întâmplător despre presiunea de degenerescentă a electro­ni lor a fost ce l care mi-a ofer i t che ia soluţiei. Să presupunem că Planck ar fi redus la zero în miezul s te le i . Stăr i le cuantice superioare s-ar prăbuşi - valorile de sp in , de exemp lu , ar scădea de la multipli de Planck la zero.

Principiul de excluziune al lui Pauli nu ar mai f i va lab i l , iar p res iunea de degenerescen tă a e lec t ron i lor ar dispărea. Miezul stelei trebuie că se va prăbuşi în el însuşi . . . până la capăt de tot, dincolo de l imita de compactare a stelelor neutronice, pentru a deveni o gaură neagră.

— De fapt, spuse Ambasadorul pe un ton liniştit, sunt aspecte tehnice pe care nu le-ai luat în considerare. De exemplu, nici un electron nu poate avea valoarea de spin zero. La fel, nici un fermion. E de

presupus că fermion i i d in miez se descompun în bozoni, precum fotoni i . . . Trebuie că sunt interesante fenomenele fizice de acolo, dinăuntru.

— Oricum, a mers, nu-i aşa? — Da. Am stăvilit expansiunea sacului

Planck-zero. Indiferent de ceea ce s-ar putea întâmpla, până la sfârşitul timpului.

— Şi am şi închis înăuntru Planck-aparatul vostru inteligent.

Fantoma cântăr i în minte af i rmaţ ia mea.

— E important lucrul ăsta pentru tine? — Ce ai simţit înăuntrul sacului? — Putere infinită... şi furie. — Mai era ceva, Ambasadoru le . în

spaţiul discontinuu, lipsit de ancorajul dat de funcţiile cuantice de undă, era complet s ingur.Şi cuprins de singurătate. Şi era furios. înţelegi?

Singurătate cuantică. Recunoscusem în el un tovarăş de

suferinţă. în singurătatea mea, eu îmi pot face rău doar mei însumi, dar aparatul inteligent avea o capaci tate infinită de distrugere. Totuşi, acum era prins în cap­cană...

Apoi am început să mă întreb, şi de a tunc i nu am mai fost în s tare să mă opresc.

Există oare vreo cale de ieşire dintr-o gaură neagră?

Traducere de Mirel Palada

In c u r â n d , pent ru toţi iubitorii de l i teratură sc ience f ict ion

Almanahul BnttdpBpa 1 9 9 4 în "Colecţia romanelor SF - A n t i c i p a ţ i a " ,

Loterie Solara d e Ph\i\p K. o\ck

A apărut, PSIHOTESTE

! teste ce conţine, sub deviza "Cunoaşte-te pe tine însuţi', peste o sută de tipuri ptere şi autocunoaştere a personalităţii, sub raportul creativităţii, inteligenţei,

echilibrului emoţional etc. Informaţii la tel. 677 72 44 sau 61758 33

30

TCJNELCJL TIMPULUI 1983

Comemorări: «

— moare scriitorul francez Alfred FABRE-LUCE (n. 1899), autorul romanului "HAUTE-COUR". — la 11 mai moare scriitoarea Zenna HENDERSON (n. 1917 în Arizona), celebră pentru seria

de povestiri "PEOPLE" (1952 - 1953), grupată în două culegeri: "PILGRIMAGE: THE BOOK OF THE PEOPLE" (1961) şi T H E PEOPLE: NO DIFERENT FLESH" (1966). Alte scrieri: "HUSH" (1953), THINGS" (1960), "THE ANYTHING BOX" (1965), "HOLDING WONDER" (1971; culegere). A abordat şi genul fantastic cu : "TURN THE PAGE" (1957), "THE BELIEVING CHILD" (1970) etc. Din creaţia sa, în româneşte a fost tradusă numai o singură povestire ("îngeri").

— dispare Mack REYNOLDS (pseudonimul lui McCord REYNOLDS, n. 1918 în California), care a debutat în 1950 cu povestirea "ISOLATIONIST, publicată în revista "FANTASTIC ADVEN-TURES". Alte scrieri: T H E MARTIANS AND THE COYS" (1951); THE-BUSINESS, AS USUAL" (1952; trad. "Ca de obicei, afaceri"); "COMPUNDED INTEREST (1956); T H E EARTH WAR" (1963); "CRIMINAL IN UTOPIA" (1968); TOMORROW MIGHT BE DIFFERENT" (1975) etc. în colaborare cu Frederic BROWN a publicat povestirea "DARK INTERLUDE".

Aparijii editoriale:

— STATELE UNITE: Poul ANDERSON - "ORION SHALL RISE" şi T H E SORROW OF ODIN THE GOTH". Isaac ASIMOV - T H E ROBOTS OF DAWN", "NORBY, THE MIXED-UP ROBOT" (în colaborare cu soţia sa, Janet O. JEPPSON), T H E WINDS OF CHANGE AND OTHER STORIES" (culegere). Greg BEAR - "BLOOD MUSIC" (premiul "Hugo" şi premiul "Nebuia; trad. "Muzica sângelui"). Ray BRADBURY - "DINOSAUR TÂLES" (culegere). David BRIN - "STARTIDE RISING" (premiul "Hugo", premiul "Nebuia" şi premiul "Locus") din ciclul "UPLIFT. Robinson DAVIES -"HIGH SPIRITS" (culegere). Lyon Sprague DE CAMP - T H E UNBEHEADED KIMG" (din ciclul "IRAZ"). Philip Jose FARMER - T H E MONSTER ON HOLD", "GODS AF RIVERWORLD" (din ciclul "RIVERWORLD"). George R.R. MARTIN (n. 1948) - T H E MONKEY TREATMENT" (premiul "Locus"). Robert A. McAWOY - T E A WITH THE BLACK DRAGON" (premiul "Locus"). Tim POW-ERS - T H E ANUBIS GATE". Joana RUSS (n. 1937) - T H E ADVENTURES OF ALYX" (culegere). James TIPTREE-jr. - "BEYOND THE DEAD REEF" (premiul "Locus"). Jack VANCE - "CUGEL SAGA" (ultimul volum al ciclului T H E EYSE OF THE OVERLORD"). John VARLEY - "MILLENI­UM". Gene WOLFE (n. 1931) - T H E CITADEL OF THE AUTARCH" (ultimul volum din ciclul T H E BOOK OF THE NEW SUN"). Jack WILLIAMSON - T H E QUEEN OF THE LEGION" (ultimul volum din ciclul "LEGIONS OF SPACE"). Roger ZELAZNY - "UNICORN VARIATIONS" (premiul "Locus").

— MAREA BRITANIE: Michael BISHOP - "HER HABILINE HUSBAND" (premiul "Locus"). — FRANŢA: Jean-Pierre ANDREVON - "IL FAUDRA BIEN SE RESOUDRE A MOURIR SEUL";

"LE TRAVAIL DU -FURET A L'INTERIEUR DU POULAILLER". Georges J. ARNAUD - "LES BRULEURS DE LA BANQUISE" şi "LE GOUFFRE AUX GAROUS" (din seria "LA CAMPAGNIE DES GLACES", distinsă cu "Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Pierre BOULLE - "LA BALEINE DES MALOUISNES". Serge BRUSSOLO (n. 1951) - "LE SEMEURS D'ABÎMES" (premiul "Apollo"), "PORTRAIT DU DIABLE EN CHAPEAU MELON" (trad. "Moartea cu melon"), "CAR­NAVAL DE FER" (trad. "Carnavalul de fier"), "LE PUZLE DE CHAIR", TERRITOIRE DE FIEVRE" (trad. "Febra"), "LES LUTTEURS IMMOBILES". Lionel EVRARD - "LE CLAVIER INCENDIE" (pre­miul "Rosny-aîne"). Jean-Pierre HUBERT - "LE CHAMP DU REVEUR" (premiul "Rosny-aîne", "Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Pierre PELOT - "SOLEILS HURLANTS" (din ciclul "Les hommes sans futur"), "LE SOMEIL DU CHIEN", "LA FOUDRE AU RALENTI", "LA NUIT SUR TERRE". Therese ROCHE - "LE NAVILUK" ("Grand Prix de la Science Fiction Francaise"). Daniel WALTHER - TMBUSCADE SUR ORNELLA", "APOLLO XXV", "CARBON -14".

— ROMÂNIA: George ANANIA & Romulus BĂRBULESCU - premiera piesei de teatru "Despărţire la marele zbor". Romujus BĂRBULESCU - "Catharsis". Horia ARAMĂ - "Dincolo de par­adis' (culegere). Ovidiu BUFNILĂ - "Fericitul Adam", "Dezertorul", Tatuum", "Sonaria", "Despre subconştient". George CEAUŞU (n. 1954) - "Steaguri sub zid". Vladimir COLIN (n. 1921 - m. 1991) - "Bătrâna", Gestul care..." şi "O perdea de glicine" (povestiri fantastice). Bogdan FICEAC (n. 1958) - debut cu povestirea "Păsările". Titus FILIPAŞ (n. 1944) - "Sufletul pavezei". Ion HOBANA -"Science Fiction: autori, cărţi, idei" (studiu), "Wells şi Einstein" (micro-eseu). Lucian IONICĂ (n.

3/

1952) - "Ziua confuză" (culegere). Alexandru MIRONOV (n. 1942) - "Alfa" (antologie, în colaborare cu Ion llie IOSIF şi Dan Ion VLAD), "Cele mai frumoase povestiri SF româneşti" (antologie, în colab­orare cu Dan MERIŞCA). Mircea OPRITĂ (n. 1943) - "Cina cea mai lungă", "SF aus Rumanien" (antologie, în colaborare cu Herbert W. FRANKE), "H.G. Wells - utopia modernă" (studiu).

— GERMANIA: Herbert W. FRANKE (n. 1927 în Austria) - "ATEM DER SONNE" (premiul "Kurd Lasswitz"). Thomas R.P. MIELKE - "DAS SAKRIVERSUM" (premiul "Kurd Lasswitz").

— RUSIA: Serghei Ivanovici PAVLOV - "MIYAGKIN ZERKAL" (din ciclul "LUNNAYA RADUGA").

Periodice:

— la laşi apare "ARGONAUT", supliment literar SF editat trimestrial de revista "Convorbiri liter­are", în perioada 1983 - 1986 au apărut 12 numere; în octombrie 1987 a apărut cel de-al 13-lea număr, după care şi-a încheiat apariţia definitiv. Redactor-responsabil: Daniel DIMITRIU.

— în SUA apare fanzinul "FANTASY NEWSLETTER" (existenţă efemeră: numai 9 numere).

Fandam:

— cea de-a 41-a ediţie a Convenţiei Mondiale (cunoscută sub abrevierea "CONSTELLATIO") se întruneşte la Baitimore, la aceasta participând un număr record de delegaţi: 6400 (!).

— la Bucureşti are loc cea de-a XIII-a Consfătuire Naţională a Cenaclurilor S P .

Premii:

— "HUGO AWARD": Isaac ASIMOV - "FOUNDATION'S EDGE" (roman); Joanna RUSS -"SOULS" (nuvelă); Connie WILLIS - "FIRE WATCH" (nuveletă); Spider ROBINSON - "MELAN-CHOLY ELEPHANTS" (povestire); James GUNN - "ISAAC ASIMOV: THE FOUNDATIONS OF SCIENCE FICTION" (studiu critic); Edward L. FERMAN - editor profesionist; Michael WHEELAN -grafică; Richard E. GEIS - "Best Fan Writer"; Alexis GILLILAND - grafică amatori; Richard E. GEIS -activităţi în fandom; "LOCUS" - fanzin; "BLADE RUNNER" (regia Ridley Scott) - film.

— "NEBULA AWARD": David BRIN - "STARTIDE RISING" (roman); Greg BEAR - "HARD-FOUGHT" (nuvelă) şi "BLOOD MUSIC" (nuveletă); Gardner DOZOIS - "THE PEACEMAKER" (povestire); Andre NORTON - Premiul special "Grand Maşter of Science Fiction".

— "LOCUS AWARD": Isaac ASIMOV - "FOUNDATION'S EDGE" (roman); Gene WOLFE -"THE SWORD OF LICTOR" (roman fantasy); Donald KINGSBURY - "COURTSHIP RITE" (roman de debut); Joanna RUSS - "SOULS" (nuvelă); Harlan ELLISON - "DJIN, NO CHASER" (nuveletă); Ursula K. LE GUIN - "SUR" (povestire); Terry CARR - "THE BEST SCIENCE FICTION OF THE YEAR - Nr. 11" (antologie); Ursula K. LE GUIN - "THE COMPASS ROSE" (culegere); Barry MALZBERG - "THE ENGINES OF THE NIGHT"; Michael WHEELAN - grafică; "LOCUS" - revistă; "POKET - TIMESCAPE BOOKS" - editură.

— "GRAND PRIX DE LA SCIENCE FICTION FRANCAISE": Pierre BILLON - "L'ENFANT DU 5-EME NORD" (roman); Jacques MONDOLONI - "PAPA l-ER"(proză scurtă); Michel GRIMAUD - "LE TYRAN D'AXYLANE" (roman pentru tineret).

— "PRIX APOLLO": Michel JEURY - "L'ORBE ET LA ROUE". — Premiul "AELITA" (Rusia): Vladislav KRAPIVIN. — "PHILIP K. DICK AWARD": Rudy RUCKER - "SOFTWARE". — "JOHN W. CAMPBELL AWARD": Paul O. WILLIAMS. — Premiul "NOBEL" pentru literatură a fost acordat în 1983 lui William GOLDING (Marea

Britanie; n. 19.09.1911, St. Columbus Minor), în a cărui operă tematicile SF au fost nu o dată abor­date. Pot fi amintite în acest sens câteva titluri de excepţie, cum ar fi: "LORD OF THE FLIES" (1954; trad. "împăratul muştelor"), "THE INHERITORS" (1955) şi "ENVOY EXTRAORDINARY" (1956; dramatizată în 1958 sub titlul T H E BRASS BUTTERFLY").

Aici se termină TUNELUL TIMPULUI", în care aţi pătruns în 1513, o dată cu italianul Anton Francesco Doni, şi care - pe nesimţite - v-a condus până în 1993, la câţiva paşi de pragul noului mileniu.

Noi sperăm că aceşti paşi i-aţi făcut în tovărăşia unei prietene care - suntem siguri - nu v-a dezamăgit şi nu vă va dezamăgi nici în continuare: «ANTICIPAŢIA».

Mihaela şi Cristian IONESCU

32 ^•j/ziticipa/iaj

DACIA 132S UBERTA îmbunătăţeşte gama de fabricaţie DACIA, oferind un confort sporit: are un aspect plăcut, mar­cat de o aleasă supleţe. Solicitat pe pieţe de export, este livrat în acelaşi timp şi pe piaţa românească.

FIŞA TEHNICA Motor: • Cilindree: 1397 cm3 • Raport de compresie: 9:1 • Cutie de viteze: 5 trepte • Puter e: 62 CP • Viteză maximă: 145 km/h • Consum: regim 90 km/h = 6,4 1; regim urban = 9,4 1

RADIO 68,7FM Stereo

Audiaţ i săptămânal, miercur i , ora 19.00 emisiunea "între mileniul 2 şi Dumnezeu" ş i jo i , Ora 23.1 o, emisiunea VOX POP & ROCK" realizată ş i

prezentată de Andrei Partoş.

RADIO MEDIA BUZĂU - 68,7 FM - Un iubitor al SF-ului! Aleea Industriilor nr. 1

Telefon: 097-44.66.05; Fax: 097-44.66.04

•ALEXANDRU MIRONOV •URSULA K. LE GUIN MIELUL GRÂMESCU

•DARIUS H. LUCA •PAUL J . McAULEY •SILVIU GENESCU •STEPHEN BAXTER •OVIDIU BUFNILĂ •OVIDIU RUTĂ •MIHAELA ŞI CRISTIAN IONESCU