Nr. 031www.incomemagazine.ro

06.12 - 12.12.2012 9 lei

5 948446 400235 13

BRANDURILE COMUNISTE CARE AU CÂȘTIGAT LUPTA CU CAPITALISMUL

VIITORUL SUNĂ RO: SPRE BANCA MONDIALĂ, PRIN HARVARD

VREI SĂ AFLI CE SE POARTĂ ANULACESTA DE CRĂCIUN? - PAG. 54

ASIGURĂRILE DE MALPRAXIS ÎI FAC BINE DOAR PE ASIGURĂTORI

ISSN 2284 – 9009ISSN-L = 2284 – 9009

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1,

sector 1, cod poștal 013682Cititorii ne pot contacta la

telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate

autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

PreședinteCamelia Voiculescu

Publicație editată de

parte a Intact Media Group

VânzĂri:director vânzări

Eliza Leșanu eliza.lesanu@intactpublishing.rosales@ intactpublishing.ro

sales manager - clienți direcțiGenoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro

MArketing:director marketing

Andreea Enebrand managerDan Tudoroiu

diStriBUȚie:responsabil distribuție

Gheorghe Vutinoabonamente

Luxandra PorceanuTel.: 021-208.75.08

HeAd of SALeS & MArketing:Livia Moisii livia.moisii@intactpublishing.ro

redActor șefElena Cristian

redAcŢiA Cristina Dobreanu, Simona Haiduc, Mihaela Ionescu, Daniela Mironov, Mădălina Pană, Ada Ştefan, Andreea

Ştefan, Claudia Popa, Mihaela Manole, Andreea IosefcoordonAtor www.incomemagazine.ro

Răzvan VoiculescuArt directori Adrian Codreanu, Marius Matieş

foto Tudor Vintiloiu, Timi Slicaru

Seniorieditori

Cristian MatacheRobert Comănoiu

editoricoordonAtori

Ana RăduţăRadu BurlacuOleg Cojocaru

ProiecteSPeciALe

Adriana MărgăritValentin Mateescu

66COMENTATOR:cine este Moș Crăciun?

46-49unde trebuie să lucrezi ca să primești o majorare de salariu

18-19investește în Peru. „tigrul” Americii Latine

36-37business on-line vs. business off-line

38-39cele mai bune dobânzi pentru produsele în euro

12EDITORIAL:înfrângere cu repetiție?

4-84,5 miliarde de euro din echipamente eoliene

14-17mișcarea Fair Trade se simte și în România

58-59uite cine te ajută de Crăciun!

60-62vinul potrivit la momentul potrivit

50-52avocat de Oscar

4-5

getthetar

4-5

n 2009, prin Dobrogea se învârteau doar câteva mori de vânt second-hand ce erau aruncate alandala pe câte un deal. Un an

mai târziu, palele s-au înmulțit brusc, iar în 2011 boom-ul eolian a devenit certitudine. Investițiile au atins cote de miliarde de

euro, un fenomen atât de neobișnuit într-o economie cuprinsă de reduceri, restructurări și falimente. Industria regenera-

bilelor a pornit de la zero în urmă cu câțiva ani, a atras nume importante ale energiei europene și autohtone și a adus în țară cei mai grei producători de echipamente din lume. Aceștia din urmă sunt marii câștigători de pe urma investițiilor, pentru că mai mult de jumătate din cheltuielile amplasării unui MW eo-lian îl reprezintă costul efectiv al instalațiilor. Sebastian Ena-che, directorul general Wind Power Energy, citează statisti-cile Asociației Române pentru Energie Eoliană (RWEA), care arată că instalarea unui MW eolian presupune o investiție de 1,8 milioane de euro. Asta înseamnă dezvoltarea, pro-iectarea, avizarea, achiziția și transportul echipamentelor. Costul morilor de vânt se situează undeva între 1-1,1 milioa-ne de euro. Brandurile prezente în România sunt în număr de opt: Vestas din Danemarca, General Electric din SUA, Gamesa din Spania, Siemens, Enercon, Nordex și Fuhrlän-der din Germania și Suzlon din India. Până în prezent, aceste companii au semnat contracte pentru 2.543,5 MW, ceea ce înseamnă că au încasat în total 2,8 miliarde de euro. Ponderea cea mai mare a sumei a revenit la două companii: Vestas și General Electric, furnizorii a 66% din echipamentele existente în România. Danezii au instalat sau vor instala până anul viitor 908 MW, ceea ce în-seamnă un venit în jur de un miliard de euro. America-nii se apropie de cota de 800 MW instalați în țară, adi-că 900 milioane de euro venit. Aceste sume pot crește, pentru că mai sunt proiecte ce totalizează 930 MW și care încă nu și-au stabilit furnizorul. „Vor fi selectați, mai mult ca sigur, tot din companiile existente. Să nu uităm că Vestas este cel mai mare producător de turbine eoliene din lume, iar General Electric nu este departe”, a declarat pentru Income Magazine Ionel David, public affairs manager la RWEA.

Cum se fac jocurileAlegerea unui furnizor nu ține neapărat de

prețul echipamentului, ci, mai degrabă, de servi-ciile prestate: la cât timp este făcută mentenanța, de către cine e făcută etc. În plus, se păstrează și relațiile contractuale existente între firma mamă și producătorul de echipamente. Clienții Vestas sunt portughezii de la EDP, cu parcuri-le din apropiere de reactoarele nucleare de la Cernavodă, italienii de la Enel, autohtonii de la Monsson, companie deținută de familia Muntmark, precum și Petrom. Afinitatea ori-ginii s-a păstrat în cazul Global Wind Power,

Criza economică mondială a tăiat bugete, a dărâmat industrii întregi și a făcut loc recesiunii. Conectată la piețele occidentale, România nu a scăpat prăbușirii generale. Există totuși un sector care a funcționat contrar cursului jocului și care a generat investiții de miliarde de euro în țară. Este vorba despre producția de energie din surse eoliene, un domeniu total necunoscut românilor până acum 4-5 ani. Într-un timp foarte scurt, câmpurile și înălțimile domoale din Dobrogea și Moldova s-au umplut de modernele mori de vânt, iar producția de curent de la aceste ferme a început să muște timid, dar inevitabil, din cotele de piață ale centralelor ce utilizează surse convenționale. Marii câștigători ai boom-ului eolienelor sunt furnzorii de echipamente, opt la număr, din care doi – Vestas și General Electric –, au acaparat 66% din piață.

7,4 miliarde de euro

investițiile străine în România

în perioada 2009-2011

cris

tian

.mat

ache

@in

com

emag

azin

e.ro

bătălia cu morile

de vânt

4,5 m

ilia

rde

de e

uro

din

echi

pam

ente

eo

lien

e

cei 8 care au câștigat

bătălia cu morile

de vânt

firmă cu capital danez, ca și Vestas. Ameri-canii de la General Electric au în portofoliu parcuri ale CEZ (Fântânele-Cogealac, de 600 MW, cea mai mare fermă eoliană din Euro-pa continentală) și Monsson. Gamesa, din Spania, a instalat pentru conaționalii de la Iberdrola parcul de la Mihai Viteazu, dar și pentru italienii de la Enel cea mai mare fer-mă a lor de aici, Sălbatica. Aceștia din urmă sunt singurii operatori de parcuri eoliene care au mizat pe mai mult de doi furnizori, astfel încât, în afara de Vestas și Gamesa au mers și cu Siemens, din Germania. Tot din

Germania vine și Enercon, companie care a montat 200 MW într-un parc construit de firma de stat Verbund din Austria și par-tenerii săi din România, IMA Partners. Un producător mai exotic este Suzlon, din In-dia, însă până în prezent are un sigur client – portughezii de la Martifer, pentru un parc de 42 MW, la Babadag.

Marii dezvoltatoriRomânia a devenit brusc atractivă pen-

tru că are un sistem de bonusuri foarte fa-

vorabil, prin acordarea de certificate verzi, dar și pentru că dispune de o anume flexibi-litate rezonabilă a sistemului de transport și distribuție a energiei. În plus, fapt esențial, se bucură de vânt, mai ales în Dobrogea și Moldova. În Dobrogea, sunt suprafețe plane destul de întinse și foarte puțin locuite, ceea ce a făcut din această regiune ținta princi-pală a investitorilor. Cehii de la CEZ au mi-zat pe o investiție record, de 1,1 miliarde de euro, în parcul de la Fântânele-Cogealac, de 600 MW, finalizat chiar în aceste zile. De la începutul anului, firma operatoare a parcu-

Foto

: Tim

i Sli

caru

SEbaStIan EnachE CEO Wind Power Energy

getthetar

6-7

lui, Tomis Team, apare în topul prin-cipalilor producători de curent din țară, cu o cotă de aproape 2%, peste unele centrale tradiționale, precum Paroșeni, Galați sau Govora. Italienii de la Enel, proprietarii a trei foste fi-liale de distribuție electricitate Elec-trica (Dobrogea, Banat, Muntenia Sud) au investit circa 750 milioane de euro, cea mai mare parte ducân-du-se în Dobrogea (parcurile Sălbati-ca 1, 2, Corugea, Kogălniceanu, Valea Nucarilor). Spre deosebire de alți mari proprietari de ferme, care au insistat pe vântul de la malul mării, italienii au plantat o fermă de 40 MW în vestul țării, în Banat, acolo unde operează rețeaua de distribuție. Por-tughezii sunt alți mari interesați de energia autohtonă și au venit aici cu două companii: Energias de Portu-gal și Martifer. Împreună, au inves-tit în jur de 800 milioane de euro, cea mai mare contribuție având-o EDP. Turbinele lor au răsărit dintr-o dată în spatele reactoarelor nucle-are de la Cernavodă. Pe lista celor mai importanți investitori se află compania Monsson, controlată de familia suedezo-română Muntmark. Emanuel Muntmark, tatăl, și Andrei Muntmark, fiul, sunt primii dezvol-tatori interni de parcuri eoliene și au la activ câteva tranzacții de astfel de proiecte, iar cel mai important îl reprezintă vânzarea proiectului Fân-tânele-Cogealac, de 600 MW, către CEZ. Spre comparație, un reactor nuclear de la Cernavodă are o pu-tere de 700 MW. Totuși, din cauza condițiilor meteo, o fermă eoliană își poate folosi anual în jur de 30% din capacitate.

Per total, investițiile în energia eoliană din 2005-2006, perioadă de când au început primele mișcări în acest domeniu, și până în 2013, s-ar putea situa la 6,2 miliarde de euro, o sumă considerabilă ținând cont de condițiile economice globale. Acest sector a fost principalul motor de susținere a investițiilor străine în ul-timii ani. Spre exemplu, în perioada 2009-2011, România a reușit să atra-gă 7,4 miliarde de euro, în condițiile în care doar în 2008, vârful maxim atins după 1990, investițiile au fost de 9,5 miliarde de euro.

Compania Țara Investiția Parcuri eoliene de origine (mil. euro)* principale*CEZ Rep. Cehă 1,100 Fântânele-Cogealac (600 MW)

Enel Italia 740 Sălbatica (140 MW), Kogălniceanu (120 MW)

EDP Portugalia 650 Cernavodă (138 MW), Peștera (90 MW)

Monsson România 450 Pantelimon (150 MW), Mireasa (60 MW)

Global Wind Power Danemarca 290 Galați și Dobrogea

Prowind Germania 270 Vaslui (150 MW)

Martifer Portugalia 140 Babadag (42 MW), Casimcea (40 MW)

*Investițiile și construcția fermelor sunt pentru intervalul 2009-2013

Sursa: RWEA, estimări Income Magazine

cEI maI marI proprIEtarI DE parcurI EolIEnE DIn românIa

8-9

getthetar

cInE a înfIpt morI DE vânt în românIaCompania Țara de origine Capacitate Suma încasată Principalii clienți instalată (MW)* estimată (milioane euro)

Vestas Danemarca 908 1.000-1.100 Global Wind Power, EDP, Monsson, Enel, PetromGeneral Electric SUA 795 800-900 CEZ, Monsson, ProwindGamesa Spania 274 300 Enel, IberdrolaSiemens Germania 215,5 220-240 Enel, GDF-SuezEnercon Germania 200 200-220 IMA Partners+VerbundNordex Germania 100 100-110 EP Global EnergySuzlon India 42 45 MartiferFuhrländer Germania 9 10 I.C. Bussines*pentru perioada 2009-2013 Sursa: RWEA, estimări Income Magazine

Generoși cu regenerabileleO comunicare venită din partea Comisiei Europene pe tema înfințării unei piețe unice de energie arată faptul că România dispune de cea mai generoasă schemă de sprijin a energiei re-generabile din întreg spațiul comunitar. Fiecare producător care introduce un MWh în sistemul energetic național primește certificate verzi în funcție de sursa utilizată. O fermă eoliană bene-ficiază de două certificate, una fotovoltaică de șase, iar o centrală pe bază de biomasă primește trei certificate. Aceste titluri se pot vinde pe bursa de energie OPCOM și sunt venituri suplimentare pe lângă cele rezultate din urma vânzării electricității. Costul acestor certifica-te este suportat de furnizorii de energie, care plasează sarcina însă în factura consumatorilor. Autoritățile române se gândesc ca în viitorul cel mai apropiat să mai reducă din bonusurile celor care produc energie solară, de la șase la trei.

Surs

a: R

WEA

2009 2010 2011 2012 2013

Capacitatea instalată

14 MW448 MW

519,9 MW

1352 MW

1139,9 MW

CuM s-Au dEzvOltAtAtFERMElE EOliEnE în ROMâniA

Se așteaptă un an recordEstimările RWEA arată că 2013 va fi anul cu cele mai multe capacități eoliene instalate până în prezent, și anume 1.352 MW, față de aproape 1.140 MW în 2012. Cele mai mari ferme noi se așteaptă de la austri-ecii de la verbund, care, împreună cu autohtonii iMA Partners, vor termina parcul de 200 MW de la Casimcea, topolog și dăieni din do-brogea. tot la capitolul finalizări se întrevede parcul de la Kogălniceanu al celor de la Enel (italia), de 120 MW. singurul new-entry consistent din 2013 se anunță a fi dezvoltatorul german Prowind, care va construi în județul vaslui o fermă de 150 MW, ce va fi echipată de General Electric.

Creștere viguroasăla finele anului trecut, România a ocupat locul șapte în uE în topul celor mai rapide creșteri ale capacităților noi instalate în fer-mele eoliene, conform Asociației Europene a industriei Eoliene. la nivelul uE, țara noastră are o pondere de 5% în totalul noilor capacități, devansând Polonia, Portugalia sau Grecia. înaintea noastră s-au clasat Germania, Ma-rea Britanie, spania, italia, Franța și suedia. Potrivit unui studiu al Ernst&Young, România este con-siderată cea mai atractivă țară din regiune pentru investițiile eoliene, fiind urmată de Polonia, Grecia, turcia, ucraina, Bulgaria, ungaria și Cehia.

Anul

Creştere economică, creditare, sunt cu-vinte ce se regăsesc în primele pagini ale publicaţiilor de afaceri de ani de zile. Însă, pe prima pagină a agendei

managementului companiilor se află administrarea portofoliului de produse, producţia, managemen-tul capitalului de lucru sau logistica şi achiziţii.

Discutăm în permanenţă cu managerii com-paniilor din portofoliul de clienţi Bancpost, iar preocupările lor principale sunt identificarea soluţiilor pentru dezvoltarea bazei de clienţi, diversi-ficarea pieţelor de desfacere, optimizarea proceselor de planificare şi control sau gestiunea fluxurilor de numerar. Băncile trebuie să aibă un rol esenţial aici, în zona optimizării fluxurilor de numerar şi în cea de tranzacţionare.

Pentru a-şi atinge obiectivele, o companie are nevoie de o legătură strânsă cu o instituţie bancară care să-i înţeleagă nevoile specifice. De fapt, aceas-ta înseamnă până la urmă competenţa, să înţelegi afacerea clientului. Corporate Transaction Banking înseamnă activitate bancară bazată pe detalii, pe cunoaşterea particularităţilor domeniului de ac-tivitate şi flexibilitate în implementarea soluţiei potrivite.

În activitatea noastră ne-am întâlnit cu multe situaţii în care un client exportator dorea să-şi extindă activitatea prin încheierea unui nou parteneriat şi avea nevoie de fonduri suplimentare. La prima vedere, soluţia ar fi fost accesarea unei linii de credit, însă structura garanţiilor reprezen-ta uneori o problemă – erau insuficiente. Soluţia potrivită, reală, bazată pe atenţie la detaliu şi cunoaşterea în amănunt a afacerii clientului, este, de fapt, factoring de export. Pentru clientul Bancpost, răspunsul primit a însemnat acoperirea necesarului de capital de lucru, fără garanţii suplimentare, doar în baza cesiunii facturilor de export. În plus, clientul a beneficiat, pe lângă finanţare, şi de servicii adiţionale: analiza bonităţii partenerilor externi, colectarea şi administrarea creanţelor provenite din contractele de export şi acoperirea riscului de neplată.

Soluţiile potrivite sunt la îndemână. Însă, în afaceri, una sau mai multe condiţii trebuie îndeplinite. În Corporate Banking şi în zona specifică de Corporate Transaction Banking, există o singură condiţie: competenţa.

Ela Breazu Director Executiv Corporate Transaction Banking, Bancpost

competenţa în

Bancpost Corporate Banking, prin divizia sa de Corporate Transaction Banking, pune la dispoziţia companiilor produse şi servicii de trade finance, factoring, programe de finanţare IFC/BEI/BERD, cash management şi hedging.

Corporate Banking

LiberaLizarea pieţei gazeLor se poate amâna cu încă un an

Procesul de liberalizare a pieţei gazelor ar putea fi amânat cu un an, dacă se va constata că preţul va fi foarte mare şi nu poate fi plătit de către populaţie. Astfel, termenul de finalizare a procesului va fi decalat până în 2019, un an mai târziu decât este prevăzut în acest moment. Această informaţie a fost făcută publică de către Nicolae Havrileţ, preşedintele Autoritaţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Calendarul de liberalizare a preţurilor la gaze şi electricitate a fost convenit de Guvern, împreună cu Fondul Monetar Internaţional. Procesul trebuia încheiat în urmă cu şase ani, însă demararea sa a fost tergiversată din varii motive. „Corupţie e cel mai corect cuvânt. Liberalizarea era prevăzută în capitolul de negociere la Uniunea Europeană, încheiat în 2004. A început în 2002 şi trebuia încheiată în 2007. De atunci nu s-a făcut nimic. Mă şi mir cum de am scăpat fără sancţiuni de la UE”, declară Jean Constantinescu, analist în piaţa de energie.

cristian.matache@incomemagazine.ro

85% DINTRE ROMÂNI NU DEŢIN O ASIGURARE PERSONALĂDoar 15% din populaţia României are o asigurare personală, res-pectiv de viaţă, accident, sănătate sau pensii, în timp ce media la nivelul ţărilor din Europa Centrală şi de Est se situează la 26%. Cu toate acestea, aproape jumătate dintre tinerii români sub 30 de ani deţin o poliţă de asigurare, de orice gen. Din cei cu asigu-rare personală, 12% au o poliţă de viaţă, iar 3% îşi direcţionează o parte din venituri către pensiile private facultative (pilonul III), potrivit unui studiu al companiei de cercetare GfK realizat în 12 ţări din Europa Centrală şi de Est (ECE) pe baza datelor din 2011 privind comportamentul persoanelor de peste 15 ani în domeniul asigurărilor. „Asigurarile generale continuă să aibă un potenţial de creştere ridicat, însă ponderea lor redusă în structura portofo-liilor de asigurări va limita semnificativ nivelul agregat al dimensi-unilor pieţei. Este posibil să consemnăm, de exemplu, creşteri cu procente formate din două cifre pentru subscrierile de asigurări de răspundere civilă generală ori pentru cele de asigurări de să-nătate, însă raportat la dimensiunile pieţei agregate, în valoare absolută, aceste creşteri vor cântări relativ puţin”, a spus Marius Onofrei, directorul de comunicare al Allianz-Ţiriac. (robert.comanoiu@incomemagazine.ro)

NECESAR DE FINANŢARE DE 70 MILIARDE LEI, ÎN 2013Necesarul de finanţare al Ministerului de Finanţe va fi de 70 de miliarde de lei anul următor, nivel similar cu cel de anul acesta, se arată într-o analiză a grupului Erste. Plăţile combinate ale Finan-ţelor şi BNR către FMI vor atinge vârful în următorii doi ani, cu 5,2 miliarde de euro în 2013 şi 5,3 miliarde de euro în 2014. Cu toate acestea, analiştii ING Bank cred că nu sunt motive de îngrijorare, cel puţin în 2013. „Ministerul Finanţelor a crescut fondul de re-zervă în acest an într-un ritm destul de rapid. Emisiunile în valută la valoare netă au depăşit trei miliarde de euro ceea ce înseamnă că buffer-ul a depăşit 5,5 miliarde de euro. Acest rezultat acope-ră aproape necesarul de anul viitor pentru datoriile Finanţelor şi ale BNR, estimat de noi la şapte miliarde de euro, ceea ce oferă un spaţiu echitabil de respiraţie”, explică senior economistul ING Bank, Vlad Muscalu. (ada.stefan@incomemagazine.ro)

CRESC INVESTIŢIILE ÎN ENERGIILE ALTERNATIVEComisia Europeană a decis reluarea plăţilor către România pentru Programul Operaţional Sectorial (POS) de Mediu, blo-cate din luna iulie 2012. Astfel, vor putea fi procesate cererile de rambursare a sumelor cheltuite în cadrul proiectelor asoci-ate Programului Operaţional Sectorial de Mediu. Autorităţile române au acceptat solicitarea Comisiei în vederea aplicării unei corecţii financiare de 10%, propuse în luna august 2012 pentru contractele licitate înainte de octombrie 2011, pentru a acoperi sumele care nu ar fi trebuit să fie rambursate, din ca-uza neregulilor. Aceste sume pot fi utilizate în cadrul aceluiaşi program, dar pentru finanţarea unor proiecte noi. Anamaria Bogdan, manager de comunicare în cadrul Asociaţiei Mai Mult Verde, spune că, prin blocarea plăţilor, atât organizaţiile care accesează fondurile, cât şi cei care gestionează banii „ar tre-bui să-şi fi învăţat lecţia, astfel încât incidentul să nu se mai repete”. Pe de altă parte, reprezentanta Asociaţiei se teme de apariţia unor astfel de blocaje, în condiţiile în care în luna au-gust ONG-ului i-a fost aprobat un proiect care urmează să fie finanţat din fonduri europene. (andreea.stefan@incomemagazine.ro)

Income Magazine te premiază pe Facebook

Cititorii care vor trimite până pe 18 decembrie 2012 pe pagina de Facebook a revistei Income Magazine propuneri cu cea mai importantă măsură pe care noul Guvern va trebui să o implementeze imediat după instalare, pentru a scoate economia României din criză, intră în cursă pentru câştigarea unui iPad3. Cea mai bună propunere va fi premiată, iar jurizarea va aparţine echipei formate din Elena Cristian, redactor şef Income Magazine, Adrian Ursu, director editorial, şi Adrian Măniuţiu, realizatorul emisiunii Income Magazine. Câştigătorul va fi anunţat în emisiunea din 22 decembrie. Până atunci, puteţi afla toate detaliile acestui concurs pe pagina de Facebook a revistei.

10-11

6 - 12 decembrie 2012, nr. 31, anul I

Foto

: Tud

or V

intil

oiu

12-13

uo rmind

înfrângere cu repetiţie?

lena

ri tian

esc

Lumea bancară este în fierbere. Mai ales de când presa a mediatizat ceva ce trebuia să rămână secret - după cum ne-a spus şeful Asociaţiei Române a Băncilor, Radu Gheţea. Anume că

românii cu credite la bănci ar putea scăpa pentru tot-deauna de costurile abuzive percepute de instituţiile bancare. Ba mai mult, ar putea să primească înapoi ceea ce nu trebuia să plătească până acum. Şi nici nu vor mai fi obligaţi să stea prin tribunale, să iniţieze procese colective, să piardă timp şi bani pen-tru ceva ce este al lor. Acest lucru este scris negru pe alb în legea de aplicare a noului Cod de Procedură Civilă, care va intra în vigoare în februarie 2013. Supărarea bancherilor, tradusă în 600 de milioane de euro, sumă pe care se plâng că ar putea-o pierde, este atât de mare, încât au uitat de rivalităţi şi şi-au dat mâna pentru a sensibiliza forul suprem, în cazul lor Banca Naţională a României, să intervină ferm. Mai exact, BNR trebuie să convingă Minis-terul Finanţelor să iniţieze un proiect legislativ prin care aceste preve-deri „abuzive” să fie anulate. Să ne înţelegem foarte clar: băncile admit că au fost situaţii în care au perceput costuri (comisoane, penalităţi, taxe sau dobânzi) abuzive. Altfel nu ar fi apărut acest preju-diciu de 600 de milioane de euro, o sumă foarte mare. Admit că sutele de mii de români (o statistică exactă nu există, dar se vorbeşte de vreo 5 milioane de con-tracte de credit) care s-au împrumutat au fost pe alo-curi jecmăniţi şi că transparenţa nu a fost întotdeauna punctul forte al sistemului bancar. Exerciţiul indirect de sinceritate se opreşte însă aici. Pentru că niciuna dintre cele 41 de bănci prezente pe piaţa românească, cărora li se adaugă instituţiile financiare nebancare, nu vrea în ruptul capului să le facă dreptate adevăraţilor păgubiţi.

După metoda românească binecunoscută - hoţul strigă hoţii, instituţiile de credit spun că ele vor fi păgubitele, pentru că vor pierde cel puţin 600 de milioane de euro, sumă pe care ar trebui să o dea înapoi împrumutaţilor. Un raţionament pe care personal nu-l înţeleg. Dacă i-ai luat cuiva „cu japca” un leu, nu ar trebui să i-l dai înapoi, iar pe viitor să te abţii să-i mai iei şi alţi bani? Aşa cum nu am înţeles nici „urletele de disperare” venite tot dinspre me-diul bancar acum doi ani, în cazul deja celebrei OUG 50.

Lupta pe viaţă şi pe moarte a avut atun-ci un final fericit, bancherii au respirat uşuraţi, OUG 50 a fost sleită de puteri, au rămas doar procesele, din ce în ce mai multe şi cu sentinţe favorabile, în cele mai multe cazuri, împrumutaţilor.

Una peste alta, suntem într-un nou punct important pentru maturizarea pieţei bancare din România. Cei 4 ani de explozie a creditării, urmaţi de alţi 4 ani de îngheţare, cu perspective sum-bre pentru 2013, nu au adus - aşa cum ne-am fi aşteptat - o ordine firească în acest domeniu. Fie că dau împrumuturi cu toate mâinile, fie că nu te poţi lipi de un card de credit, cei care ne-au credi-tat sau se mai gândesc să o facă sunt departe de a fi corecţi cu noi. Despre comisioane „trăsnite” presa a relatat în

repetate rânduri. Despre lipsa de transparenţă, la fel. De-spre costuri apărute peste noapte nici nu mai vorbim. Cu toţii aşteptăm ziua în care regulile să nu se mai schimbe din mers. Acum avem o lege care poate fi începutul aces-tei normalităţi. Aprobată, publicată, în vigoare. De cealaltă parte sunt ei, bancherii, care ne transmit următorul me-saj: decât să murim noi, mai bine să plătiţi voi. Eu cred că de această dată nu vor mai avea câştig de cauză. Şi că li se va face dreptate tuturor celor care au fost nedreptăţiţi cu bună ştiinţă sau din necunoştinţă. Dar lupta este abia la început.

Fair Trade sau comerţ echitabil. Un termen binecunoscut în Vest, dar deocamdată doar o nișă în România. Produsele provenite din acest tip de comerţ se întâlnesc în ţara noastră în special în sectorul cosmetic, în unele magazine specializate, dar și în saloane de întreţinere corporală, iar în ultima vreme încep să fie promovate și de unele reţele de retail.

claudia.popa@incomemagazine.ro

COMERŢUL ECHITABIL

CE

A M

AI

CIn

sTIT

ă M

Od

ă

Fair Trade mișcarea

se simte și

în România

fu

theture

14-15

Tud

or V

inti

loiu

C u o vechime de peste 50 de ani, scopul declarat al apariţiei comerţului echitabil a fost acela de a reduce sărăcia în ţările din Africa, Asia și America Latină prin stabilirea unor relaţii directe și de lungă durată cu producători dezavantajaţi și facilitarea accesului acestora la o piaţă dezvol-tată. Astfel, aceștia primesc pentru materia primă preţuri corecte, în funcţie de cele de pe piaţa mondială.De-a lungul timpului, practicarea unui astfel de comerţ a dus la dezvoltarea unei adevărate industrii în ţările din Vest. De aceea, la ora actuală, un sfert din toate bananele aflate în super-marketurile din Marea Britanie, Germania sau Franţa respectă regimul comerţului echitabil. Prin preţurile negociate, producătorii își acoperă nu numai costurile de producţie, ci obţin și un profit, care le permite un trai decent și o existenţă demnă prin propriile lor puteri. Aceștia furnizează fie materia primă, ca de exemplu cacao, orez, zahăr, condimente, ingrediente pentru cosmetice, dar și vinuri, banane, kiwi, toate bio. Ca să fie Fair Trade, un produs poate să aibă la bază și numai un singur ingredient provenit din comerţul echitabil, însă ceea ce rezultă nu este neapărat sută la sută bio sau organic. Există și produse de artizanat care respectă principiile menţionate, ca de exemplu bijuterii, accesorii, decoraţiuni, o gamă mult mai slab dezvoltată în momentul de faţă în România, spre deosebire de cea din Germania, Olanda sau Anglia, unde Fair Trade este o mișcare puternic mediatizată și cunoscută.

Comerțul Fair Trade la nivel mondial În 2009, între 60%-70% din vânzările mondiale de produse Fair Trade au ajuns în Uniunea Europeană. Parlamentul European menţionează că în 2011, în Europa s-au vândut produse din comerţul responsabil în valoare de peste trei miliarde de euro, pe primul loc fiind banane-le. Marea Britanie, cea mai mare piaţă pentru produse Fair Trade nu u

ita!

Inco

me Mag

azine

, la A

nten

a 3,

sâmbă

tă, de

la or

a 13.0

0,

cu A

drian

Măn

iuțiu

fu

theture

16-17

produsele de larg consum. Logo-ul a fost diferit de la ţară la ţară, însă mai apoi o marcă internaţională uni-că a înlocuit etichetele naţionale de cer-tificare a comerţului echitabil din statele membre. Introducerea mărcii a permis consolidarea încrederii consumatorilor și a notorietăţii produselor provenite din comerţul echitabil. Acţiunea a fost între-prinsă pentru sprijinirea dezvoltării sec-toarelor agricol, rural și comercial, dato-rită cadrelor speciale de asistenţă pentru furnizorii tradiţionali.În România, logo-ul este destul de puţin cunoscut de consumatori, însă există încercări îndrăzneţe din partea unor fir-me de renume de promovare la vânzare a cosmeticelor provenite din comerţul echitabil.

la nivel mondial, a înregistrat o creștere a vânzărilor cu 12% comparativ cu 2010, în timp ce Olanda, cea mai veche piaţă pentru produsele certificate Fair Trade a avut o creștere a vânzărilor cu peste 24%. În Austria, în 2012, bananele au înregistrat vânzări de peste 25 de milioane de euro, în creștere cu 4% faţă de anul trecut. Atât Organizaţia Mondială a Comerţului, cât și politica UE susţin integrarea ţărilor în curs de dezvoltare în cadrul economiei mondiale. Totodată, Uniunea Europeană sprijină organizaţiile neguvernamentale care desfășoară activităţi de comerţ echi-tabil, astfel încât, între 2007 și 2008, a finanţat acţiuni de sensibilizare la comer-ţul echitabil, în valoare totală de 19,466 milioane de euro, potrivit europa.eu. Se spune că mișcarea militează pentru un tratament echitabil destinat agricultori-lor, care, printr-un acord, pot negocia cu cel interesat să cumpere preţul cu care își vând marfa. Sunt eliminaţi totodată și in-termediarii, de la fermieri la procesatori. Robert Skidelsky, de la Project Syndicate, spune că poziția cumpărătorilor, preţurile produselor alimentare au urcat cu 150% începând din 2001, ceea ce a crescut ve-niturile producătorilor agricoli, în ciuda eforturilor de stabilizare a preţului prin intermediul mișcării Fair Trade. Deși iniţiativa este incontestabil lăuda-bilă, numai 1% din preţul pe care consu-matorii îl plătesc pentru un baton de cio-colată produs cu ingrediente Fair Trade ajunge la producătorii de cacao, potrivit portalului Project Syndicate. Mișcarea nu ar trebui deloc desconsiderată, pentru că urmează un scop nobil, acela de a promo-va și un consum responsabil. După gigantul Cadbury, anul trecut și Nestle a lansat batonul Kit Kat sub logo Fair Trade. La fel, Unilever promi-te că toate ingredientele din îngheţata Ben&Jerry’s vor fi certificate Fair Trade, pentru comerţul echitabil, până în 2013, și mai spune că deja investește în certi-ficarea ceaiului Lipton prezent și pe piaţa românească; în acest moment, peste 80% din gama de ceaiuri negre este deja ates-tată Rainforest Alliance.

Prin ce se disting produsele Fair TradeProdusele care provin din comerţul echi-tabil pot fi recunoscute după logo-ul spe-cific. Organizaţia Internaţională pentru Etichetare Fair Tade (FLO) a dezvoltat un sistem de certificare a standardelor de producţie, de comerţ și etichetare pentru

Iniţiativele au fost umbrite de situaţia economică actuală, iar în ultimul timp se aude din ce în ce mai rar de consumatori interesaţi să cumpere produse Fair Trade.

situaţia în România„Dacă nu mai târziu de acum doi ani exis-ta o varietate largă de produse certificate Fair Trade, acum sunt din ce în ce mai rare, chiar și pe rafturile magazinelor cu produse certificate bio. În general, produ-sele de acest fel aveau dublă certificare – atât bio, cât și Fair Trade. Iar în ceea ce privește magazinele, acestea au fost ne-voite să se retragă, din lipsă nu neapărat a interesului, ci mai degrabă din motive pur economice”, explică Anamaria Pop, președintele organizaţiei Pro Fair Trade, acum inactivă, din lipsă de susţinători. Precizează că dezbateri legate de con-cept au avut loc în România în ultimii ani și amintește de organizaţia CRIES din Timișoara, care de-a lungul timpului s-a implicat în promovarea comerţului echi-tabil și a consumului responsabil. „Din păcate însă, la momentul actual, interesul consumatorului pentru produsele Fair Trade este aproape inexistent și acest lu-cru se datorează în mare parte și lipsei de informare”, mai menţionează aceasta. Din experienţă spune că produsele din comerţul echitabil sunt percepute mai degrabă ca obiecte exotice, în special cele de artizanat și cele nealimentare, iar faptul că au o poveste, că respectă prin-cipiile unui sistem comercial just nu in-fluenţează foarte mult decizia de cumpă-rare. „Contează mai mult faptul că sunt realizate din materiale naturale, că sunt lucrate manual sau că sunt pur și simplu estetice”, precizează Anamaria Pop. Consideră că piaţa de consum din România nu este pregătită pentru astfel de produse, atâta timp cât alegerile se fac strict pe con-siderentul preţului. Mai ridică o problemă: lipsa de informare a consumatorului și fap-tul că în ţara noastră consumatorul alege brandurile, în defavoarea unui articol fără etichetă. Totuși, businessul are șanse să se dezvolte, cu atât mai mult cu cât con-sumatorii cer produse naturale sau bio, iar produsele Fair Trade au avantajul de a se înscrie, unele dintre ele, în această cate-gorie. „Community Trade este un trend în lume, iar România face pași mici și timizi în acest sens”, subliniază și Alina Năstase, Marketing & PR manager The Body Shop. Ca parte a politicii internaţionale, și Me-tro România a inclus în sortimentele

ExEMPLE dE COOPERATIVE FAIR TRAdE

KenyaCooperativa KOOFA, aflată la poalele Muntelui Kenya, formată din peste 400 de fermieri, jumătate dintre ei fiind femei.GhanaAsociaţia Tungteiya Women’s Shea Butter, unde sunt angajate 476 de femei, a înfiinţat și un fond pentru a plăti proiecte comuni-tare, printre care 10 grădiniţe și trei centre medicale. Guatemala Fermierii Guastatoya, din regiunea El Progreso, culeg, spală și taie longitudinal manual frunzele de aloe în decursul a 12 ore de la recoltare pentru a le păstra prospeţimea.SamoaWomen in Business Development Inc (WIBDI), unde lucrează 200 de fermieri.NamibiaCooperativa de femei Eudafano, ce ajută 5000 de femei să câștige un venit cinstit, dezvoltâdu-și spiritul antreprenorial.Ecuador Cooperativa CADO din provincia Cotopaxi din Ecuador.IndiaTeddy Exports - a început cu doar 5 angajaţi într-o baracă, iar acum are peste 400. Trustul oferă sisteme de sănătate și proiecte de educaţie lucrătorilor săi și comunităţii.Sursa: The Body Shop

PRiNciPiile comeRţului echitAbil:

îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru oamenii din ţările în curs de dezvoltare;

încurajarea metodelor de cultivare sus-tenabile;

independenţa producătorilor; evitarea încălcării drepturilor copilului; plata unui preţ corect pentru produsele

comercializate; munca desfășurată în condiţii sigure și

decente; încurajarea spiritului antreprenorial; protejarea mediului înconjurător; plata unor asigurări de sănătate.

brandului Rioba, destinat în special ca-nalului HoReCa, o linie de ceaiuri Fair Trade, cu ingrediente certificate în diferi-te procente. Este vorba despre ceaiurile de roiboos, fructe roșii, ceaiul verde sau amestecul englezesc.

dezvoltat timid The Body Shop, L’Occitane, Elemental sau Kamira Beauty, societatea care deţine salonul de modelare corporală Dreamline, unde se folosesc cosmetice profesionale Bernard Cassiere, sunt doar câteva dintre companiile care comercializează produse cu logo-ul Fair Trade. Andreea Radu, proprietara Dreamline Beauty Center, explică motivele pen-tru care a ales să colaboreze cu Bernard Cassière, cosmetice franțuzești prezen-te în aproximativ 40 de ţări din întreaga lume și un brand care a început să folo-sească ingrediente provenite din comerţul echitabil acum doi ani. „Produsele acestei mărci au ingrediente naturale, precum fructe roșii, bambus, mentă, lămâie, mie-re, care reprezentau la vremea respecti-vă o noutate pentru piaţa din România”, spune proprietara Dreamline Beauty Cen-ter. Compania franţuzească a înregistrat anii trecuţi o cifră de afaceri de peste 2 milioane de euro, din care 1,4 milioane de euro la export. Precizează că ingredi-entele active provin din Africa, America de Sud, Asia, și că printre acestea se nu-mără uleiul de argan, recunoscut pentru proprie tăţile de îngrijire și hrănire a pielii, uleiul de Nigella, cu rol de protecţie și re-facere a supleţii pielii, uleiul de Boswellia sau de tămâie, cu rol antiinflamator, uleiul Inca Inchi cu rol de protecţie și hidratare.Deși clienţii spun despre concept că este

ISTorIa FaIr TradE

În anii ’60, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ și Dezvoltare se vorbește despre alternative la corporaţiile transnaţionale, care exclud sau exploatează anumite ţări sau pro-ducători. Tot în cadrul acestei conferinţe este preluat sloganul „Trade not Aid”, folosit de mișcările radicale care sprijineau o nouă formă de comerţ. Iniţial, diverse organizaţii non-profit importau produse artizanale lucrate manual, din ţă-rile defavorizate, îmbunătăţind astfel traiul producătorilor din zonele afectate de sărăcie și având impact asupra consumatorilor din ţările dezvoltate. În scurt timp, aceste orga-nizaţii dezvoltă programe care susţin comerţul echitabil. Începând cu anii ’80, produsele alimentare (cafea, cacao, ceai, orez, vin, fructe) sunt introduse în cadrul reţelei Fair Trade, ca urmare a faptului că majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare sunt ţări agrare. În zilele noastre, producători din peste 65 de ţări produc în regim Fair Trade. Mergând mai în urmă, termenul de „comerţ echitabil” a apărut la Londra în 1881, când s-a considerat necesar ca, prin mecanisme economico-financiare, să fie eliminat sau macăr limitat importul acelor produse care se produc în Marea Britanie și pe care le concurează neloial politica unor comercianţi străini.Ideea s-a extins și în Statele Unite, unde economistul Joseph Stiglitz milita, de asemenea, pentru o politică oficială anti-dumping, prin promovarea de legi restrictive în domeniu. În ultimii ani, autorităţile europene și americane au descoperit că se impun și alte condiţii de comerţ echitabil, mai ales în domeniul alimentar.Abia în 1997 comerţul echitabil a devenit lege în Marea Britanie, pen-tru cafea. Până la sfârșitul anului 2007, peste 600 de producători, re-prezentând 1,4 milioane de fermieri din 58 de ţări, au lansat pe piaţă mii de produse respectând comerţul echitabil. Astăzi, un sfert din toate bananele aflate în supermarketurile din Marea Britanie, Ger-mania, Franţa respectă acest regim.

interesant, dar nu sunt familiarizaţi cu termenul și cu ce presupune, proprieta-ra Dreamline va lansa din această toamnă un nou tratament hidratant cu bambus și Aloe Vera, cu o parte importantă a ingre-dientelor provenind din agricultura orga-nică și prin sistemul menţionat. Cu sediul central în Marea Britanie, ţara cu cei mai mari consumatori de produse certificate Fair Trade, The Body Shop s-a extins și în România, începând din 1999. Totodată, a adus și pe piaţa românească cosmetice și accesorii provenite din co-merţul echitabil. „Am fost pionierii Fair Trade în domeniul frumuseţii. Astăzi, programul aduce reale beneficii pentru peste 300.000 de oameni, fermieri, artizani și comunităţile acesto-ra”, spune Alina Năstase, Marketing & PR manager The Body Shop. Spune că fieca-re produs are la bază câte un ingredient certificat și că nu există nicio diferenţă de preţ între un articol obișnuit și unul pro-venit din comerţul echitabil.Elemental, cu marca sa MAYAM, a adus pentru prima oară în 2007 produse ecolo-gice de curăţenie și igienă ale căror ingre-diente proveneau din comerţul echitabil. „Nu a existat o cerere fermă din partea pieţei – de altfel sensibilă la preţuri - pen-

tru acest gen de produse, iar conceptul era cunoscut mai mult în domeniul agro-alimentar și al produselor de artizanat. Am decis să aducem astfel de produse în principal pentru a face parte din acest lanţ, pentru a contribui la notorietatea conceptului în România și doar la urmă din considerente de câștig material”, ex-plică Alice Gallovics, fondatorul socie-tăţii Elemental din Oradea, furnizor de ingrediente pentru produse cosmetice destinate uzului casnic. Adaugă apoi că extractele vegetale, unturile exotice sau extractele marine se înscriu pe lista pro-duselor în curs de aprovizionare ce pro-vin din comerţul echitabil.

Vrei să afli care sunt magazinele

care vând produse Fair Trade?

scanează codul.

Fii at

ent!

Inco

me

la Eur

opa F

M,

dumini

că la

8.00,

cu Io

rgu Ia

nuși

Așa au procedat, spre exem-plu, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, premierul Marii Britanii, David Came-

ron, sau președintele Chinei, Hu Jintao.

Întâmpinați cu amabilitate pretutindeni

pe unde au poposit în călătoriile lor de

lucru, ei nu s-au întors niciodată acasă

cu mâna goală și au lăsat impresii bune.

Președintele peruan, Ollanta Humala, s-a

deplasat săptămâna trecută la Paris și

Madrid, pentru a deschide investitorilor

europeni porțile țării sale, asigurându-i

de existența „un guvern democratic care

respectă ceea ce semnează”. Enumerând

dintre punctele forte ale țării sale, el a

menționat „o creștere susținută, de 6,8%

în primele opt luni ale acestui an, un ni-

vel de îndatorare sub 20% din PIB, rezer-

ve internaționale echivalente a 30% din

PIB și un cadru macroenonomic solid, cu

o inflație redusă”. Cu o populație de 30 de

milioane de locuitori, Peru este considerat

noul „tigru” al Americii Latine. „Economia

noastră face parte dintre cele mai dinamice

din lume, Produsul nostru Intern Brut s-a

triplat în ultimul deceniu”, a insistat șeful

statului. Peru, a continuat el, „este o poartă

de intrare în America de Sud” și „oferă o

platformă de investiții în domeniul infras-

tructurii, al energiei, turismului și servicii-

lor”.

De ce în Peru?Fiind o țară cunoscută pentru bogățiile

sale subterane, Peru se numără printre cei

mai mari furnizori de minereuri din lume:

� primul producător de argint al lumii;

� locul doi mondial la producția de zinc și

cupru, locul trei la staniu și șase la aur. De mai mulți ani, în Peru au fost adop-

tate numeroase măsuri pentru a atrage in-

vestitori străini (acorduri de liber-schimb,

contracte de stabilitate juridică) și pentru a

le simplifica desfășurarea activităților lor. În

următorii cinci ani, investițiile din sectorul

minier ar trebui să atingă 53 de miliarde de

dolari. O mană esențială pentru economie,

exporturile miniere reprezentând aproape

60% din totalul livrărilor peste hotare. Peru este, de asemenea, un important

furnizor de produse agricole:� primul producător mondial de cafea bio-

logică; � numărul doi global la capitolul cacao bi-

ologică;� domină piețele de sparanghel, anghi-

nare, avocado, mango sau struguri.

Creșterea economică a permis diminua-

rea considerabilă a sărăciei, care a scăzut de la

30,8% în 2010 la 27,8% în 2011. Cu toate acestea,

peste 8 milioane de peruani trăiesc la limita

supraviețuirii, cu doi dolari pe zi. Dar, dacă pro-

iectele de investiții se înmulțesc, numeroși vor fi

cei care vor cere partea lor din tortul bunăstării.

Știe să asigure protecție investițiilor

Catalogată drept a șasea economie a Ameri-

cii Latine, Peru a ocupat anul acesta în raportul

Băncii Mondiale privind facilitatea derulării de

afaceri în cele 185 de state analizate locul 43, în

stagnare față de ediția 2012 a studiului. Ca o do-

vadă a eforturilor depuse de autoritățile de la

Lima în vederea atragerii de investiții străine,

Peru a fost clasată pe treapta cu numărul 13 la

capitolul protecția investițiilor, în urcare patru

18-1918-19

goodcompany

Thi

nkst

ock

Thi

nkst

ock

investește în Peru.

„tigrul”Vremurile sunt de așa natură, încât goana după atragerea de investiții

străine, ca factor de stimulare a economiilor lumii, impune liderilor

diferitelor țări, fie ei premieri sau președinți, să străbată lumea în

lung și în lat, promovând avantajele oferite de statele lor și încercând

să atragă cât mai mulți oameni de afaceri. Pleacă la drum cu programe

concrete și detaliate de lucru, cu oferte atrăgătoare, vorbesc despre

bune și rele, despre avantaje și, de ce nu, dezavantaje.

simona.haiduc@incomemagazine.ro

Americii Latine

poziții față de anul trecut. Ceea ce înseamnă că,

din punct de vedere al transparenței tranzacților

și al indicelui privind responsabilitatea admin-

strativă, Peru se află pe drumul cel bun. Având în

vedere poziționarea în clasamentul Doing Business

(locul 23), obținerea de credite, ca procedură, a

fost considerabil simplificată. Crearea de între-

prinderi se situează pe locul 60, în scădere șapte

poziții față de 2012. Altfel spus, normele au deve-

nit mai rigide pe fondul contextului general, fără

a constitui totuși, o piedică greu de trecut pentru

ducerea la bun sfârșit a proiectelor de investiții.

Pe acest segment sunt prevăzute 5 proceduri ne-

cesare pentru înregistrarea afacerii și care pot

fi îndeplinite de avocați în decurs de 26 de zile, cifră inferioară mediei pe regiunea Ameri-cii Latine și Caraibe, unde acest indice este de 53 de zile.

Scanează codul și vei găsi și alte țări unde merită să investești.

Searc

h!

www.inco

memag

azine

.ro

Thi

nkst

ock

Thi

nkst

ock

Ce trebuie să știe un investitor

Străinii pot investi în toate sectoarele de activitate fără o autorizație prealabilă, cu excepția câtorva domenii, precum mass-media sau deschiderea de afaceri în zonele de frontieră. Pentru a fi recunoscute și pentru a beneficia de dispozițiile legislației în vigoare, investițiile trebuie înre-gistrate la Proinversion, dar această formalitate nu este obligatorie în cazul existenței unui acord de stabilitate juridică. În Peru, săptămâna de lucru durează 48 de ore, vârsta de pensionare fiind de 65 de ani. Contractul de muncă este extrem de suplu, atât din punct de vedere al condițiilor de angajare, cât și al celor de concediere. Salariul minim se ridică la 153 de dolari, cel mediu lunar la 250 de dolari, iar contribuțiile sociale (27%) sunt achitate în totalitate de angajator.

20-21

vetiven

20-21

S U P R A V I E Ţ U I T O R I I

brandurile comuniste

Chiar dacă pentru generaţiile mai tinere pare de necrezut, au existat vremuri în care făceam cumpărături nu la Carrefour, ci la Alimentara, în loc de Zara mergeam la Romarta, nu existau baterii Duracell, ci Elba, sau în loc de Snickers mâncam Ciocolată cu Rom sau Eugenia. Lipsa Internetului era compensată de un diafilm sau diapozitiv, un gadget suprem al anilor ’80 era un mini-radio Ric, iar în loc de magazine gen Bricostore mergeam la Gospodarul. Că mai toate magazinele, indiferent de profil, erau prost aprovizionate, este altă poveste. Rareori puteai cumpăra ce-ţi doreşti, fiind nevoit să cumperi ce găseşti. Existau chiar şi bancuri despre magazine goale: - Nu vă supăraţi, nu aveţi peşte aici?- Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături. Aceasta era, în linii mari, lumea de dinainte de ’89, când sistemul economic comunist a creat unele branduri care încă mai rezistă şi astăzi. Doar ca brand, pentru că produsele care au făcut carieră în perioada comunistă şi încă sunt pe piaţă sunt extrem de puţine. Dar sunt.

andreea.stefan@incomemagazine.roradu.burlacu@incomemagazine.ro

care au câştigat lupta cu capitalismul

Foto

: Tim

i Sli

caru

CU PEGASUL LA EXPORT„Dacă iei premiul întâi, îţi cumpăr bicicle-

tă Pegas”. Aşa suna în perioada comunistă promisiunea făcută copiilor de către cei mai mulţi dintre părinţi. Asta a făcut ca, ani la rând, bicicleta Pegas să fie visul tuturor. Producţia dintre anii 1968 şi 1980, de la Uzina Mecani-că Tohan Zărneşti, a fost suficientă astfel în-cât să-i lege pe adulţii de azi de acest brand. Numai că vechile biciclete ale copilăriei se mai găseau efectiv doar prin garaje sau la târgurile de vechituri. Şi asta pentru că uzina şi-a oprit producţia în anii ’80, după ce pe poarta sa ie-

şiseră 300.000 de bucăţi de bi-ciclete.

30 de ani mai târziu, în 2011, doi tineri pasionaţi de tot ceea ce în-seamnă ciclism au şters praful de pe brand şi au investit în vehiculele pe două roţi care poartă numele de Pegas. După ce a înregistrat brandul la Ofi-ciul Statului pentru Invenţii şi Mărci, Andrei Botescu a înfi-

inţat în 2011 SRL-ul care poartă numele de Ate-lierele Pegas, iar de la 1 iunie 2012, împreună cu Alexandru Manda, vând efectiv biciclete. În tot acest timp, au participat la târgurile de profil din Europa, au căutat şi negociat cu furnizorii şi au asamblat un stoc de 600 de bucăţi. Până la sfârşitul lui septembrie, vânduseră deja 450 de biciclete, cu piese achiziţionate din Taiwan. Acum lucrează la noile modele, pe care le vor lansa anul viitor, după ce au produs două feluri de Pegas, Street 1 şi Street 2, cu una, respectiv cu trei viteze, pentru femei şi pentru bărbaţi. Preţul de vânzare este de 1.000 şi 1.300 de lei. Pentru comparaţie, un Pegas comunist costa 2.100 de lei.

Pegasul de azi este o reinterpretare a vechii biciclete cu şa lungă, pe care am luat-o de unde rămăsese şi am adus-o în zilele noastre. am reuşit să punem o vopsea de calitate, să restilizăm modelele şi sigla şi să folosim tehnologie din zilele noastre. În plus, a primit şi un schimbător de viteze, integrat în butuc.

AlexAndru MAndAdirector de imagine şi vânzari al Atelierelor Pegas

22-23

vetiven

22-23

UN PAS ÎN FAŢĂUn alt brand despre care s-au auzit multe este Clujana. Pantofii

produşi aici concurau cu cei fabricaţi de Guban la Timişoara. Erau la fel de scumpi, dar de calitate şi ţineau mult. În funcţie de model, o pereche de încălţăminte Clujana costa în perioada comunistă până la 450 de lei: 75 de lei sandalele, 300-350 pantofii şi 450 de lei cizmele lungi. Şi asta în timp ce un salariu mediu era de 1.500 de lei. Motivul preţului piperat era acela că cea mai mare parte a producţiei era destinată exportului.

Tot atunci, de la Cluj-Napoca pantofii făceau ocolul Pământului, ajungând în SUA, Rusia, Germania, Franţa, Olanda, Canada, Anglia, Ţă-rile Nordice, Polonia, Antilele Olandeze, Irak sau Iran. Astăzi, pantofii nu mai bat un drum atât de lung. Ieşiţi de pe poarta fabricii, se opresc doar în ţările europene.

Cu un business bazat pe export, cifra de afaceri a companiei creşte de la an la an. Potrivit Cristinei lupu, marketing manager la Clujana, în 2010 aceasta se situa la aproximativ 9,7 milioane de lei, iar anul trecut a crescut la aproape 10,3 milioane de lei.

Pierdută în mulţimea pantofi-lor chinezeşti, încălţămintea de la Cluj-Napoca se găseşte mai rar în România şi doar în câteva magazi-ne proprii, precum cele din oraşul în care se află şi fabrica dar şi în Bucureşti. La poarta companiei, preţurile variază între 47 de lei, cât costă o pereche de încălţăminte din colecţia trecută, şi 200 de lei, preţul unei perechi de cizme.

Doar pasionaţii sunt cei care îşi mai aduc azi aminte de trecutul pantofului de la Cluj-Napoca, fabricat azi sub sloganul „Un pas în faţă”. Cum s-a schimbat el de atunci? „Cred că diferenţa este doar la modele, care se schimbă în dependenţă de tendinţe şi modă, căci specificul de a produce încălţăminte doar din piele naturală şi de calitate s-a păstrat până în ziua de azi”, afirmă Cristina lupu.

O istorie de o sută de aniFabrica Clujana a împlinit în acest an 101 ani de la înfiinţare - în

1911 apărea un business deschis de fraţii Renner, sub numele Fabrica de Piele Fraţii Renner&Co. După Primul Război Mondial a devenit so-cietate pe acţiuni, schimbându-şi denumirea în Dermata şi devenind cea mai mare fabrică de încălţăminte din România. Clujana a rezistat războiului, timpului şi diferitelor regimuri, până când fabrica a fost na-ţionalizată de comunişti, în 1948, şi redenumită Fabrica de încălţăminte Janos Herbak, apoi Fabrica de pielărie şi încălţăminte Cluj, iar în final SC Clujana SA.

Începând cu anii ’90, fabrica a decăzut, ajungând ca după mai multe încercări de privatizare să fie declarată falimentară în 1999 şi închisă. Din anul 2003, noii acţionari hotărăsc reluarea activităţii, acesta fiind şi anul în care Guvernul a decis trecerea pachetului majoritar de acţiuni în proprietatea judeţului Cluj şi administrarea Consiliului Judeţean, care deţine şi astăzi 93,16% din acţiuni. După un an, în 2004, s-a redes-chis o secţie a fabricii, cu doar 35 de angajaţi, secţie care se extinde de-a lungul timpului, ajungând în 2009 la peste 300 de angajaţi.

În 2011, dar şi în prezent, 95% din producţia Clujana se exportă în Olanda, germania, Franţa şi alte ţări din ue, iar începând cu 2012 preconizăm o nouă destinaţie de export, respectiv slovacia.

CristinA luPumarketing manager

Investiţi la Atelierele Pegas?

Exploatând nostalgia şi amintirile din copilărie ale adulţilor de azi, băieţii de la Atelier vând acum biciclete atât în ţară, cât şi peste ho-tare. Au livrat comenzi în Arad, Oradea, Timişoara, Reşița, Constanţa, Braşov, dar şi peste graniţele ţării, în Finlanda, Danemarca, Germania, Franţa sau Po-lonia. „Am prezentat bici-cleta şi catalogul mai mul-tor dealeri din Germania şi au fost plăcut surprinşi. Modelul cu şa lungă nu se mai produce nicăieri, cu excepţia SUA”, mai spune Manda. Iar cumpărătorii sunt de toate felurile, de la manageri de top până la studenţi şi oameni simpli.

Cu sute de biciclete vândute în câteva luni şi cu aproape 50.000 de fani pe Facebook, planurile ti-nerilor anteprenori au luat avânt. În următorii ani vor să pună pe picioare o ade-vărată fabrică, cu piese produse în România. Ca să-şi vadă visul cu ochii, au nevoie de 300.000 de euro, pentru că numai o maşină de spiţat costă 26.000 de euro, motiv pentru care sunt în căutarea unui in-vestitor, astfel că scot la vânzare 30% din companie.

Şi asta în condiţiile în care au la dispoziţie o piaţă în creştere, un brand vechi de zeci de ani, şi o concu-renţa ca şi inexistentă. „Bi-cicletele vândute în super-marketuri nu reprezintă o concurenţă pentru noi, pentru că nu putem com-para calitatea produselor”, consideră Manda.

OCTOGENARAADESGO

Înainte de 1989, adesgO exporta masiv în URSS, Cehia şi Ungaria. Azi, 80% din pro-ducţie merge în SUA, Germa-nia, Marea Britanie şi Olanda. Acolo, brandul îşi pierde urma, pentru că ciorapii şi lenjeria produse în România sunt co-mercializate sub marcă pro-prie de retaileri precum Hema, Tesco sau Falke.

În România, azi numele fa-bricii este mai puternic decât cel al ciorapilor. „Purtaţi cio-rapi Diamond? Nu, numai de la Adesgo”, răspund cele mai multe dintre doamnele fidele brandului, după cum poves-teşte reprezentanta Adesgo, Corina Gaftoi. De fapt, cel mai puternic brand al Adesgo - Di-amond, se confundă chiar cu numele fabricii.

Potrivit lui Gaftoi, de pe poarta fabricii din Bucureşti au ieşit anul trecut peste şase milioane de perechi de dre-suri. Şi asta în condiţiile în care fabrica are o capacitate de producţie lunară de peste 900.000 de perechi de dresuri şi 600.000 de articole de len-jerie.

Adesgo îmbracă femei de 86 de ani, de când a fost înfi-inţată fabrica, care de-a lungul timpului a trecut prin mâna mai multor proprietari, inclu-siv URSS şi statul român. Cum a fost posibil acest lucru? Ru-şii au intrat în posesia afacerii la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945, când le-au fost acordate drepturile asupra bunurilor germane din ţara noastră. Abia peste nouă ani, Adesgo avea să revină în proprietatea statului român. Azi, fabrica este deţinută de LOAR BV, parte a grupului Ar-gaman Industries LTD, care a preluat pachetul majoritar de acţiuni în 2002.

diamond este un brand purtat din mama în fiică. dacă mama mea a purtat ciorapi diamond, apoi mi-a cumpărat şi mie, iar acum îi cumpăr singură

CorinA GAftoireprezentanta Adesgo

Înainte de 1989, pe piaţa autohtonă, ciorapii simpli cu portjartier se vindeau cu 12-16 lei, iar dre-surile cu 36-42 de lei, în timp ce dresurile cu model costau 48-52 de lei. Fără să luăm în calcul valoarea banilor de atunci şi de acum, putem spune că pre-ţurile de azi au rămas asemănătoare, doar că actu-alele cliente au de ales din mai multe sortimente de produse. La Adesgo, numai în materie de dresuri, se fabrică ciorapi de la 10 la 130 deni, cu diferitele culori, nuanţe, modele - unele chiar cu aloe vera, care are rolul de a hidrata pielea.

24-25

vetiven

24-25

EUGENIA MERGEMAI DEPARTE

Nimeni nu ştie exact, dar cei care produc astăzi bis-cuiţii eugenia estimează că de-a lungul timpului, în cei peste 50 de ani, au ieşit pe poarta fabricii de la Con-stanţa peste 3 miliarde de Eugenii. Dacă ar fi puşi cap la cap toţi aceşti biscuiţi s-ar putea face cinci cercuri care să înconjoare Pământul sau ar ajunge până pe Lună şi ar mai şi rămâne de-un desert.

Să fi fost prin ’47-’48 când în cuptoarele fabricii Eu-genia din Constanţa se coceau primii biscuiţi. După ce se răceau, nişte doamne în halate albe îi lipeau cu cre-mă de cacao şi gust de rom, doi câte doi. Ca un fel de sandwich, cuvânt capitalist, intrat în vocabularul româ-nesc mult mai târziu. I s-a spus însă „Eugenia”, după numele fabricii unde era produs. De aici la magazinul de pâine şi apoi în ghiozdane, unde se mai întâmpla ca grăsimea din crema biscuiţilor să iasă prin hârtia cerată şi să murdărească cărţile şi caietele. Azi, biscuiţii nu le mai fac necazuri şcolarilor, pentru că au ambalaje mo-derne, din plastic, iar ghiozdanele nu mai sunt nici ele ce au fost. Întâmplător sau nu, crema nu mai iese din biscuiţi şi pentru că de mai bine de 25 de ani doamna eugenia Chelan supraveghează calitatea producţiei. În timp ce una iese de pe banda rulantă, cealaltă o veghea-ză cu ochiul de director tehnic. Se înţeleg bine cele două Eugenii, iar producţia merge mai departe.

Gamă nouă de produseDe la rumenirea „după ochi”, din 2005, biscuiţii

Eugenia încep să se producă pe o linie tehnologică de ultimă generaţie, dotată cu utilaje computerizate. Ex-tinderea şi retehnologizarea i-au permis Eugeniei să se diversifice. Din 2007 se transformă într-o „familie” prin extinderea gamei şi lansarea de noi sortimente: cu cacao, cu lapte şi vanilie sau cu cremă de lămâie.Tot atunci, brandul con-semna 10 ani de când devenise marcă proprie Dobrogea Grup, prin înre-gistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Peste preţul Eugeniei pare că nu a trecut tim-pul. Chiar dacă nu a fost mereu la fel, atât azi, cât şi în urmă cu 60 de ani, biscuţii de la Dobrogea costă aproximativ aceeaşi sumă: 0,65 de lei. În pre-zent, diferenţa de câţiva bănuţi este dată doar de magazinul de la care îl cumperi şi de producător. Pentru că, deşi Dobrogea Grup este cea care deţine proprietatea asupra brandului, există mulţi alţi fabricanţi care fac biscuiţi identici cu Eugeni-ile, dar sub diferite denumiri. Preţul nu coboară sub 0,4 lei şi nu urcă mai mult de 1,2 lei.

BrAnduri CoMuniste

(care nu mai există)

RadiO RiCFlaRO

alimentaRaROmaRtamateRnadaCiada

gOsPOdaRulmObRa

autO mOtO VelO sPORt

ŢigăRi CaRPaŢi, Cişmigiu

FOndul PlastiC

(care au supravieţuit)

elbataROmdaCia

balanŢa sibiuşamPOn de uRziCă

siROP de VişineeleCtReCORd

PuFaRine

lA televizor

album duminiCal

teleenCiClOPediaReFleCtOR

lumea COPiilORCasCadORii

Râsuluiun zâmbet

Pe 16 mmPistRuiatul

aRabelaPiC şi POC

lOlek şi bOlekmihaela

bălănel şi miaunel

CutezătORiişOimii PatRiei

de atunci şi până astăzi, eugenia şi-a schimbat ambalajul de câteva ori, adaptându-se la noile cerinţe ale pieţei şi ale consumatorilor, dar şi-a păstrat atributele

otiliA stAnCiumarketing&sale director dobrogea Grup

LAPTELE DOINA, ACELAŞI DE JUMĂTATEDE SECOL

Poate cel mai bun exemplu de brand şi produs care rezistă pe piaţă încă din anii ’60 vine de la Cluj. Farmec produce demachiantul laPte dOina de aproape jumătate de secol. După aceeaşi reţetă, cu aceleaşi ingre-diente şi cu un ambalaj puţin schimbat faţă de perioada de dinainte de ’89. Iniţial, brandul şi informaţia de pe recipient erau scrise cu ne-gru, în timp ce în prezent au culoarea mov, iar ambalajul actual are mai puţine striaţii decât cel de la început. Brandului de azi i s-a adăugat şi „denominatorul Clasic”. Mircea turdean, director general Farmec Cluj-Napoca, nu ştie cum mergeau vânzările înainte de 1990, dar se mândreşte cu faptul că azi una din cinci femei cumpără Laptele Doina, iar compania vinde anual peste 1,2 milioane de astfel de produse. Totuşi, având în vedere faptul că nici nu exista în acele vremuri alt demachiant, se poate pre-supune că vânzările mergeau strună.

Se cere doar originalul Interesant este faptul că au fost mai mul-

te tentative de a schimba produsul, însă pia-ţa a cerut întotdeauna revenirea la original. „Atât în 1995, cât şi în anii 2000 s-a încercat modernizarea ambalajului şi a formulei, efec-tul fiind neaşteptat: noua variantă nu a fost bine primită de piaţă şi în toată istoria Far-mec nu s-au primit atât de multe cereri de revenire la formula iniţială. Astfel, s-a menţi-nut prima variantă, cea tradiţională a produ-sului, iar pe lângă aceasta au fost introduse cele două variante noi, Doina Pure&Soft şi Doina Antistres, care s-au menţinut pe piaţă concomitent cu varianta clasică”, povesteşte Mircea turdean.

Reacţia consumatoarelor a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât schimbarea părea să fie necesară, în contextul în care, începând cu anii ’90, pe piaţă intraseră produse ale unor companii gigantice, precum L’Oreal, Avon, Oriflame sau Procter&Gamble.

„Încă de la lansare, Laptele Doina Clasic a fost poziţionat pe segmentul mass-market, la un preţ corect pentru beneficiile din for-mula tradiţională. În prezent, preţul Laptelui Doina, la raft, este de 7,6 lei”, susţine Mircea turdean. Înainte de 1990, acelaşi Lapte Doi-na costa 2,5 lei. Compania clujeană Farmec pare să se fi adaptat bine pieţei capitaliste, din moment ce are vânzări anuale de peste o sută de milioane de lei şi profit de ordinul milioanelor.

SECRETUL CÂŞTIGĂRII LUPTEI

Multe alte branduri încă mai rezistă pe baricadele capitalismu-lui, dar şi mai multe au dispărut. mObRa, ţigările CaRPaŢi şi Cişmigiu sunt câteva exemple de branduri care s-au pierdut. Poate cele mai cunoscute mărci româneşti, daCia şi taROm, supravieţuiesc - Dacia mai bine, Tarom şchioapătă. Producătorul de autoturisme a devenit cel mai mare exportator român, în timp ce la Tarom sunt pierderi mari, compania aeriană fiind propusă spre privatizare. Alte branduri din industria alimentară (COt-naRi, muRFatlaR, buCegi) o duc destul de bine. De exemplu, gRasa de COtnaRi este şi astăzi cel mai vândut vin din România, cu circa un milion de sticle anual. Este vinul rămas neschimbat de zeci de ani - şi poate că tocmai de aceea a rămas unul foarte căutat. La fel ca în cazul Laptelui Doina, consu-matorii vor acel produs cu care s-au obişnuit de-a lungul timpului, chiar dacă vine din perioada comunistă.

CiOCOlata Cu ROm este un alt brand păstrat până în zilele noastre. Cu o reţetă neschimbată de la apariţie, respectiv din 1964, în 2010, ciocolata a trecut printr-o încercare de rebran-ding, înlocuind steagul românesc de pe ambalaj cu cel ameri-can. Totodată, produsului i-a fost adăugat sloganul „The taste of coolness”. „Noul Rom” a fost lansat împreună cu o campanie de comunicare, respectiv două spoturi TV, în care un bărbat prezintă produsul într-o engleză cu accent american. Schimbarea a stârnit un val de dezaprobări, iar con-sumatorii au reacţionat mai ales pe reţelele sociale, unde şi-au manifestat nemulţumirea. În scurt timp, ciocolata a revenit la vechiul ambalaj.

Ştefan liuţe, director de strategie al agenţiei Storience, crede că brandurile comuniste de consum au nevoie de o vizi-une de marketing clară pentru a merge mai departe. „Pe lângă strategii solide de distribuție şi preţ, asta înseamnă poziționări distincte. Astfel de poziţionări de succes îmbină consecvența şi respectul de sine cu un mix atractiv de calitate şi preţ. Iar în spatele lor stă un management bun al întregii afaceri, nu doar al marketingului. Pentru puţinele branduri pre-decembriste care au supravieţuit până astăzi, moş-tenirea de brand este un avantaj, căci consumatorii români se orientează tot mai mult în ultimii ani către brandurile autohto-ne. Nostalgice sau nu, ele beneficiază de un patriotism economic aşezat nu pe propagandă şi cultul personalităţii, ci pe nişte baze raţionale, sănătoase, care ţin de solidaritate şi coeziune socială”, spune Ştefan liuţe.

Un exemplu ar putea fi probabil cel mai cunoscut brand de la noi: autoturismul Dacia. Cu peste un milion de maşini vândute, cu listele de aşteptare de ani pentru a intra în posesia maşinii naţio-nale a românilor dinainte de 1989, Dacia a rămas adânc întipărită în memoria noastră. Astăzi parte a grupului francez Renault, Da-cia vinde în România sute de mii de maşini pe an - şi cu siguranţă că o mare parte din vânzări vine exact din patriotismul economic despre care vorbea specialistul în branding.

Pe lângă strategii solide de distribuție şi preţ, asta înseamnă poziționări distincte. astfel de poziţionări de succes îmbină consecvența şi respectul de sine cu un mix atractiv de calitate şi preţ.

ŞtefAn liuțedirector de strategie al agenției storience

Ai un câștig net de la bun început!

Abonează-te la

şi beneficiezi de o ofertă incredibilă!

125 lei/6 luni (include TVA şi taxele de livrare)

O reducere de

45%

Comenzi la telefon: 021-208.75.08; e-mail: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro

Cum te poți abona:

1. Online  (plata prin card)WWW.INCOMEMAGAZINE.RO/ABONAMENTE

2. Direct (Plata prin bancă - ordin de plată/OP; poştă - mandat poştal) pentru S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L. Cont: RO 48BRDE450SV24562414500 Bancă: BRD-GSG-SMCCCod Fiscal: RO 27201863

În cazul în care efectuați plata prin OP sau MP trebuie să ne comunicați datele unde vreți să vă fie livrat abonamentul, date care nu sunt trecute pe aceste formulare. Vă rugăm să ne trimiteți aceste date împreună cu o copie după dovada plății: F pe email la adresa: luxandra.porceanu@intactpublishing.roF prin poştă/curier pe adresa: Şos. Bucureşti – Ploieşti, Nr. 15, Clădirea Iridex, Et. 4, Cam. 1, Sectorul 1, Bucureşti, Cod: 013682Nu uitați să trimiteți şi datele unde doriți să fie livrată revista!

3. Prin parteneri: Firme de abonamente sau alți parteneri. Livrare:

Revista ajunge la dumneavoastră prin intermediul partenerilor noştri: firmele de abonamente şi Poşta Romană.

26-27

trouble

Asigurarea de răspundere profesională s-a născut din nevoia firească de despăgubire a celor care suferă un prejudiciu cauzat de neglijența unei persoane, în exercitarea unor atribuții specifice. În multe dintre țările cu tradiție în asigurări, acest produs financiar este obligatoriu pentru practicarea anumitor profesii. Însă, așa cum încheierea sa este obligatorie, la fel stau lucrurile și cu plata daunelor. În România se pare că acest drum se oprește undeva la mijloc. În contextul în care vorbim despre o piaţă estimată la 2,8-3 milioane de euro anual, raportat la numărul total de cadre medicale care trebuie să cumpere o astfel de asigurare, cazurile în care asigurătorii au plătit despăgubiri sunt rarisime.

robert.comanoiu@incomemagazine.ro

cui folosesc asigurările de malpraxis?doar asigurătorilor

Th

inks

tock

Rolul asigurătorilor

În Occident, de cele mai multe ori, asigu-rătorii preiau dosarul din simplul motiv că se doreşte o înţelegere amiabilă şi nu un proces lung şi costisitor. Există, aşa-dar, această instituţie a medierii, cu per-sonal specializat, însă aflată în fază incipi-entă în România.Atât avocaţii, cât şi asigurătorii spun că numărul cazurilor de malpraxis în care s-au plătit daune în baza unei asigurări sunt foarte rare, statistica nedepăşind 5 astfel de cazuri.Potrivit unor date făcute publice de că-tre Colegiul Medicilor din România, în intervalul 2006-2011, comisia de discipli-nă din cadrul acestei instituţii a analizat 725 de dosare în care au fost reclamaţi 916 medici, dintre care 198 medici au fost sancţionaţi. Cei mai mulţi dintre aceştia au primit mustrare, 13 au fost amendaţi, 11 au primit interdicţia de a mai profesa, iar într-un singur caz s-a decis retragerea calităţii de membru al Colegiului Medici-lor din România.„Este interesant de văzut în câte cazuri Colegiul Medicilor, entitatea ce poate atesta dacă un medic a greşit sau nu, a venit cu o decizie în acest sens, în cadrul unei sesizări ce vizează o acuzaţie de mal-praxis. Ba mai mult, se ajunge cu cazul respectiv în instanţă şi vin şi vă întreb din nou: ce medic va veni şi va spune ar-gumentat - colegul meu a greşit în acest caz,” spune Gheorghe Grad, directorul general al SRBA - Broker de Asigurare şi Reasigurare.Acesta consideră că principala condiţie pentru ca un sistem de asigurări de răs-pundere profesională să funcţioneze este ca asiguratul să conştientizeze că poate greşi.„Astfel de situaţii nu sunt dese, pentru că mai toate cazurile de malpraxis sunt în cercetare la Comisia de Monitorizare a Cazurilor de Malpraxis. Acest tip de co-misii trebuie să pronunţe culpa medicală. Or, acest lucru nu se întâmplă, în contex-tul în care vorbim despre un fel de castă. În momentul în care avem un verdict clar, vedem dacă acea culpă era sau nu acope-rită de asigurare şi procesul decurge na-tural”, explică reprezentantul unei com-panii de asigurări.Acesta admite că situația de acest gen îi avantajează pe asigurători, însă atrage

Sume minime aSiGurate

Asistenţi medicali din unităţi sanitare cu paturi: limita minimă – 5.000 euro/prima anuală: 5 euro

Farmaciști: limita minimă – 5.000 euro/prima anuală: 5 euro

Medic specialist: limita minimă – 37.000 euro/prima anuală: 23 euro

Dentiști: limita minimă – 37.000 euro/prima anuală: 23 euro

Medic chirurg: limita minimă – 62.000 euro/prima anuală: 37 euroSursa: companii de asigurare

in 2006 şi până anul trecut, la Colegiul Medi-cilor au fost re-clamaţi peste 900 de medici. Deşi unii au

fost sancţionaţi, nu a fost luată

nicio decizie care să ateste un caz de malpra-

xis. Avocaţii spun că până acum ar exista cinci astfel de decizii, o cifră infimă com-parativ cu sutele de cazuri în care anual sunt implicaţi medici. Mergând, însă, pe firul acestei poveşti, descoperim o rea-litate mult mai complexă, care ne arată de ce în România, la ora actuală, cazurile în care este efectuată plata despăgubiri-lor de către un asigurător pentru o astfel de culpă sunt rarisime. Vorbim despre o piaţă a asigurărilor de malpraxis de cir-ca 3 milioane de euro anual, la care nu-mărul garantat al clienţilor este de circa 200.000, o treime medici, două treimi personal sanitar.

Iţele unui sistem întortocheatPuţinii avocaţi specializaţi în cazuri de malpraxis spun că sistemul ce trebuie parcurs pentru a demonstra culpa me-dicală este alcătuit în aşa fel încât pare aproape imposibil să ajungi la o decizie favorabilă. „Pacientul se confruntă cu o serie de probleme foarte serioase din punct de vedere probator. În primul rând, avocatul care instrumentează cazul are nevoie de dosarul pacientului. Doctorii sau unităţile medicale, şi sunt unele recu-noscute pentru reticenţa de care dau do-vadă, nu oferă decât un rezumat al proce-durilor medicale. Or, acest document este foarte diferit comparativ cu dosarul paci-entului respectiv, care este mult mai amă-nunţit. Ba mai mult, legea spune că datele medicale sunt confidenţiale şi după dece-sul pacientului. După cum lesne se poate observa, până în acest moment, nu poţi instrumenta un caz de malpraxis dacă nu ai dosarul detaliat al pacientului”, explică avocatul mihai Costache, specializat în

cazuri de malpraxis.Acesta spune că legea oferă pacientului dreptul la datele sale medicale, însă repre-zentanţii instituţiilor implicate în acest proces interpretează cum doresc acest lucru. „Dacă vrei să obţii dosarul complet trebuie să faci o cerere către spital, care însă va refuza acest demers, moment în care te vezi nevoit să alegi calea instan-ţei”, subliniază Costache. În cazul fericit în care pacientul are dosarul complet şi expertul angajat de avocat confirmă că este clar vorba de malpraxis, clientul are de ales: fie face reclamaţie la Colegiul Me-dicilor, fie la Comisia de Malpraxis din ca-drul direcţiei de sănătate publică.„Dacă primeşte un răspuns pozitiv, ceea ce se întâmplă foarte rar, persoana res-pectivă are şanse considerabil mai mari în instanţă. Dacă răspunsul e negativ, se poate merge în instanţă, însă şansele de izbândă scad”, atrage atenţia avocatul.Acesta îi sfătuieşte pe cei care au reuşit să dovedească în instanţă culpa medicală săvorbească deschis cu reprezentanţii clini-cii respective.„Nu poţi cere despăgubiri uriaşe, pen-tru că interesul tău nu este să falimen-tezi clinica respectivă. În mod normal, se oferă contravaloarea operaţiei greşite şi, eventual, se acoperă costul aceleiaşi operaţii, în cadrul altei clinici”, mai spune Costache.

28-29

trouble

atenţia asupra altor aspecte, care vin să completeze acest tablou.„Diversitatea în piaţa asigurărilor de malpraxis are multe aspecte, la bază stând faptul că legea poate fi interpretată în mai multe feluri. O diferenţă esenţială, identificabilă în cadrul asigurărilor vândute, este aco-perirea în timp. Toate poliţele ieftine oferă acoperire doar pe durata de valabilitate a contractului respectiv. Or, din acest punct de vedere, trebuie să răspundem la următoarea întrebare: care sunt şansele ca astăzi să merg la medic, mâine să îmi dau seama că e vorba despre o eroare medicală şi poimâine să am şi o de-cizie în acest sens? Din acest punct de vedere, foarte puţini asigurători locali s-au aliniat prevederilor euro-pene şi pentru actul medical îndeplinit astăzi se oferă acoperire trei ani din momentul în care poliţa a expirat”, explică asigurătorul.Acesta atrage atenţia că astfel de poliţe sunt însă mai scumpe, pentru că asigu-rătorii trebuie să îşi facă rezerve pentru acea perioadă de trei ani.În România, sumele asigurate sunt impuse de CNAS, iar acestea merg de la 5.000 de euro, în cazul asistenţilor, la 67.000 de euro, pentru chirurgi. De asemenea, preţul primelor este foarte mic, de câteva zeci de lei.„Ministerul Sănătăţii ar trebui să pună la punct, împreună cu asigu-rătorii, un cadru legal care să ia în calcul o serie de elemente foarte bine cunoscute de companiile de asigurare. Nu în ultimul rând, un chirurg cu 10-12 ani de experienţă, spre exemplu, ar trebui să aibă o acoperire de minim 500.000 de euro, ceea ce înseamnă o primă de 5.000 de euro”, arată asigurătorul.

Cum Se proCedează în alte State:

� Italia s-a confruntat cu un val uri-aș de procese intentate medicilor,așa că niciun asigurător local nu mai oferă astfel de produse; � În Franţa, medicii au creat aso-ciaţii mutuale, deoarece primele plătite erau foarte mari;� În SUA, s-a ajuns la situaţia în care s-au introdus daune puni-tive, al căror rol este de a atrage atenţia asupra acelei fapte și asu-pra medicului respectiv, în scopul evitării pe viitor a unor astfel de situaţii.

CONCLUZIILE„Când vorbim despre asigurările de malpraxis, tre-buie înainte de toate să ne aducem aminte că ne aflăm în România. Tot ce am învăţat în ultimii 22 de ani e că avem o multitudine de drepturi, dar nu şi obligaţii. Regula se aplică şi asigurărilor de malpra-xis. Fără o decizie care să ateste vina unui medic nu se pot plăti despăgubiri, iar această asigurare rămâne un act juridic neînsoţit de vreo obligaţie ulterioară”, mai spune Gheorghe Grad.De aceeaşi părere este şi un avocat care a instrumen-tat astfel de cazuri, dar care a dorit să îşi păstreze ano-nimatul.„Am întâlnit cazuri în care numele doctorului care a greşit este atât de cunoscut în sistemul medical încât nu găseşti un alt medic care să fie expert-parte. Aşa că poţi ajunge în situaţia în care trebuie să cauţi un alt medic, adversar al celui despre care e vorba şi care va depune mărturie”, explică avocatul.Plecând de la această realitate, orice alte explicaţii par inutile. Rămâne, în schimb, suferinţa celor care au avut neşansa să se afle la capătul ascuţit la bisturi-ului, şi pentru care sistemul medical, asigurătorii sau justiţia reprezintă încă o operaţie nereuşită.

riSCurile de bază aCoperite

Dacă închei această asigurare, următoarele riscuri vor fi preluate de asigurător: • prejudicii produse prin săvârșirea unor acte de neglijență ce au ca rezultat vătămări corporale, îmbolnă-viri sau decesul pacienților;• cheltuielile de judecată aferente procesului civil

riSCuri Suplimentare Ce pot Fi SoliCitate

• Clauza „Daune morale” - acoperă daunele morale pro-duse pacienților ca urmare a actelor de malpraxis• Clauza „Răspundere pentru subalterni” - valabilă doar pentru cadrele medicale care au personal în subordine. • Clauza „Primul ajutor” - valabilă doar pentru cadre me-dicale din alte unități decât cele din secțiile de primire urgențe. • Clauza „Daune estetice” se adresează doar medicilor chirurgi esteticieni/plasticieni. Acoperă daunele mate-riale apărute ca urmare a unei vătămari corporale, dar

nu acoperă neobținerea rezultatului estetic scontat de pacient.• Clauza „Ameliorare estetică” - valabilă doar pentru medicii chirurgi. Acoperă cos-turile operațiilor plastice de ameliorare a aspectului intervențiilor chirurgicale.• Clauza „Boli profesionale” - se acordă pentru boli profesionale contractate în timpul desfășurării profesiei.Sursa: ottobroker.ro

Scanează codul şi vei afla care sunt propunerile

legislative pentru despăgubirile în caz de

malpraxis.

Th

inks

tock

CAMPANIE

Licenţiat al Stanford University, în Politici Comparate. Master la Harvard Business School, în Administrarea Afacerilor și la Harvard Kennedy School, în Politici Publice. Sebastian Burduja are 27 de ani. Ambiţiile lui transcend reușitele academice pe care și le-a trecut deja în CV, la o vârstă la care alţii încă își mai caută drumul. În America, Sebastian a deprins o dorinţă imensă de a schimba lumea și de a face ceva concret pentru propria lui ţară, chiar și de la mii de kilometri distanţă. Ca președinte și cofondator al Ligii Studenţilor Români din Străinătate, a sprijinit, alături de colegii lui, mii de tineri români, care au ajuns să studieze în școlile de valoare ale lumii. Pe câţiva i-a redirecţionat înapoi acasă. Acolo unde el însuși promite să revină într-o zi.

adriana.margarit@incomemagazine.ro

elite fără frontiere

30-31

drumul spre Banca Mondială trece pe la Stanford

și Harvard

CAMPANIE

C elui care i s-a dat mult, i se va cere mult. Este crezul lui Sebastian Burduja. Un tânăr-exemplu nu doar prin reușitele academice, dar și printr-o seninăta-tea atât de străină multora dintre noi. La fel, prin naturaleţea discursului și printr-un optimism pe care și l-a cul-tivat în toţi anii frumoși petrecuţi în mediul academic de elită al Americii.

Sebastian este un tânăr de 27 de ani care spune că a primit de la viaţă câteva șanse unice, atunci când îi reamintesc cât de departe a ajuns. „Șanse care vin cu răspunderea de a-mi pune experienţa, cunoștinţele și abilităţile mele în slujba celor care ar putea beneficia de pe urma sprijinului pe care îl pot oferi, după puterile mele.” Astăzi, tânărul din România este con-sultant în dezvoltare economică și poli-tici publice la Banca Mondială, cu sediul la Washington DC. În urmă cu niciun an, atras fiind de domeniul dezvoltării internaţio-nale, intra în legătură cu Divizia de Dezvol-tare Socială a Băncii Mondiale, „printr-o fericită coincidenţă”. Marcel Ionescu-Hero-iu, „unul dintre cei mai buni experţi români în domeniul dezvol-tării urbane”, după cum aflăm de la Sebastian, a revăzut câteva analize făcute de tânărul nostru, la Universitate și i-a acordat încrederea și șansa de a lucra împreună la câteva proiecte de impact în regiunea Europa și Asia Centrală. „Voi fi recunoscător pentru această oportunitate unică și sper, la rândul meu, să am cândva șansa de a promova tineri români în poziţii de respon-sabilitate, la acest nivel”, spune actualul angajat al Băncii Mon-diale. Și iată cum Sebastian mai spulberă un mit, cel al relaţiilor reci dintre românii de peste graniţe. „Cred că generaţia tânără poa-te sparge acest mit al românilor care nu se sprijină reciproc. În fapt”, mai aflăm de la Sebastian, „comunitatea românească din Washington DC, inclusiv de la Banca Mondială, formează un grup unit și reunește oameni competenţi, muncitori, ambiţioși, deschiși spre noi perspective, într-o lume globală, mereu dor-nici de a genera un impact pozitiv. Sunt convins că astfel de ro-mâni, și mulţi alţii ca ei, pot, într-adevăr, muta munţii din loc.”

De la Stanford, la Harvard A absolvit cu titlul de „Phi Beta Kappa” Universitatea Stanford (locul 2 în topul celor mai bune universităţii de pe Glob), with honors and with distinction, specializarea Politică Comparată și subspecializări în Economie și Sociologie. Până anul trecut, și-a continuat studiile la Harvard (prima poziţie în topul celor mai

bune universităţii de pe Glob), unde a urmat un program de dublu masterat – MBA, la Harvard Business School și MPP, la Harvard Kennedy School of Government. Tânărul român s-a distins, doi ani la rând, prin rezultate academice remarcabile: First Year Honors și Second Year Honors. Ambele sunt acorda-te celor mai buni studenţi de la Harvard Business School. Se-bastian și-a continuat drumul pe căi tot atât de îndrăzneţe, cu stagii de practică în cadrul ONU, la Comisia Economică pentru Europa, (Geneva, în 2009), la McKinsey & Co. (București, 2010), dar și la Ministerul Afacerilor Externe, Divizia NATO (2005), la National Endowment for Democracy (Washington DC, 2007) și la Freeman Spogli Institute for International Studies (Stanford CA, 2008). Aici, românul a colaborat cu reputatul analist politic, Prof. Dr. Larry Diamond.

A publicat articole în jurnale de specialitate din Statele Unite, ale-gându-și ca temă Demo-craţia din România și necesitatea consolidării ei. În 2008, Sebastian Burduja a publicat teza de onoare Între speranţă și deziluzie: Corupţia în România postcomunistă, 1990-2008. O lucrare ce avea să fie notată cu un calificativ maxim de că-

tre profesorii săi de la Stanford. În 2011, și-a continuat lucrarea la Harvard, completând-o cu partea a doua, ce vizează comba-terea corupţiei prin intervenţii ale mediului privat, într-o cola-borare cu Banca Mondială.

Despre sistemul bancar, cu un angajat al Băncii MondialeCe crede un angajat al Băncii Mondiale despre greutăţile econo-mice prin care trece lumea de astăzi? Că sistemul bancar este absolut vital într-o economie sănătoasă. Că nimeni nu poate nega excesele capitalismului scăpat de sub controlul unor legi echilibrate menite să gestioneze atent funcţionarea liberă a pieţelor. Și că, da, efectele acelor excese dinainte de 2008 le resimţim și astăzi, „încă în așteptarea unor semnale solide că recesiunea economică globală se apropie de final”. Din acest punct de vedere, consideră Sebastain, „este firească diminua-rea capitalului de încredere al băncilor, fenomen pe care îl pu-tem remarca aproape în întreaga lume. Însă ar fi o gravă eroare să credem că am putea reporni economia fără un aport consis-tent din partea sistemului bancar, cu importanta sa capacitate de finanţare și cu expertiza sa unică în susţinerea și direcţiona-rea investiţiilor către proiecte viabile, strategice, sustenabile. Mai mult, ar fi benefică extinderea sistemul bancar pentru a acoperi toate nevoile din piaţă. În România sunt încă nenumă-rate exemple de fermieri, mici întreprinzători, tineri antrepre-nori ș.a. care ar putea beneficia de finanţări pentru a genera,

Sebastian Ioan BurdujaVârsta: 27 aniProfesia: EconomistDomiciliul actual:Washington, DCOcupaţia actuală:Consultant Banca Mondială

32-33

CHESTIONARUL INCOME

la rândul lor, locuri de muncă și bunăstare. Pe când un model funcţional de tipul Grameen Bank, câștigătoare a premiului Nobel în 2006, cu scheme de micro-finantare la nivelul comu-nităţilor din România?”, se întreabă retoric economistul român școlit la Stanford și Harvard, care admite că „trăim vremuri in-teresante, iar viitorul rămâne greu de prevăzut. Dar sunt multe variabile în joc, nu numai de ordin economic, dar și politic și geostrategic. La nivel global, un risc major îl reprezintă acele tendinţe de izolare și de restrângere a comerţului liber dintre state, precum și implicarea excesivă a statului în economie.

„Economia planificată centralizată nu a fost niciodată și nu este nici astăzi o soluţie optimă. Mecanismele pieţelor libere funcţionează, mai ales într-o economie deschisă și competi-tivă; o demonstrează statistica milioanelor de oameni care au reușit să «scape» de sărăcie în ultimele decenii. În plan politic, sunt voci din ce în ce mai prezente care încurajează tendinţele anti-democratice, un fenomen deloc surprinzător în contextul dificultăţilor economice actuale. Într-adevăr, orice deviere de la normele democratice și de la statul de drept ar fi catastro-fală. Fără a avea pretenţia de a promova soluţii miraculoase la problemele economice și politice ale prezentului, cred că tre-buie în primul rând să știm cum să navigăm cu prudenţă în aceste ape tulburi și să ne opunem celor care, din exces de zel, incompetenţă sau rea voinţă, ar dori întoarcerea spre izolaţio-nism, protecţionism, totalitarism și alte «isme» de acest gen, pe care istoria le-a așezat deja într-o listă neagră aparte.”

Home, sweet homeAu trecut mai bine de 8 ani de când Sebastian a părăsit România, dar spune că nu s-a gândit o clipă că plecarea aceasta ar fi definitivă. Se simte, fără îndoială, foarte atașat de anumite valori ale societăţii americane, una despre care spune că l-a primit de la început cu braţele deschise și i-a oferit „împliniri deosebite pe plan personal, academic și profesional”, dar și cel mai de preţ dar „soţia mea, my better half, Holly”. America a însemnat șapte ani de studiu, patru de licenţă și trei ani pentru un dublu masterat, cu o bună parte din cheltuieli acoperite de sponsorii americani pe care Sebastian și i-a gă-sit (precum David Rubenstein, nominalizează recunoscător). Chiar și așa, acest tânăr special a rămas hotărât să revină aca-să, într-o bună zi. „Nu sunt singurul care o spune: România este o ţară minunată, cu oameni cu un potenţial enorm. Avem încă multe de făcut pentru a ajunge la nivelul de dezvoltare pe care ni-l dorim cu toţii. Idealism? Probabil, însă puţine lucruri cu adevărat mari s-au realizat în istoria omenirii fără o doză de idealism, de optimism și de speranţă.”

CAMPANIE

1. Plecarea din România...Am avut șansa să fiu admis pentru licenţă, la Stanford University, în 2004, apoi am urmat masteratul la Harvard. Nu a fost o decizie ușoară, așa cum simt, probabil, și alţi tineri români care pleacă departe de casă: pe de o parte, avantajele studiului la un nivel competitiv pe plan global, cu oportunităţile aferente, sunt de netăgăduit. Pe de altă parte, niciodată nu este simplu să fii departe de familie, de prieteni, de comunitatea în care te-ai născut și care te-a format.

2. Activitatea ta la Banca Mondială...Pe scurt, obiectivul proiectelor noastre este de cele mai multe ori crearea condiţiilor economi-ce, sociale și administrative pentru a asigura o creștere economică sustenabilă. Acordăm o atenţie deosebită comunităţilor marginalizate sau defavorizate. Asta nu mai înseamnă soluţii top-down, impuse de experţi în lipsa unor date adecvate contextului specific fiecărei ţări, ci analize bine fundamentate și pe deplin agreate cu factorii de decizie. Satisfacţia cea mai mare este că zi de zi, și nu de puţine ori noapte de noapte, avem oportunitatea de a munci în sprijinul celor mulţi care merită un trai decent și șanse egale de a-și împlini visele.

3. Liga Studenţilor Români din Străinătate...Sunt co-fondator și președinte al acesteia, din 2009. LSRS oferă studenţilor și absolvenţilor ro-mâni de peste hotare un cadru deschis de dialog și acţiune. Obiectivul nostru este să promovăm iniţiativa, profesionalismul și solidaritatea mem-brilor ei, ca reprezentanţi de valoare ai Români-ei, și o atitudine pozitivă faţă de perspectivele reorientării lor spre ţară. LSRS este o organizaţie neguvernamentală, apolitică și echidistantă.

4. Realizările voastre cele mai importante...Nu ne plac cuvintele mari, însă avem, după patru ani, mulţumirea că am sprijinit mii de tineri români să studieze în străinătate și, pe unii dintre ei care și-au dorit acest lucru, i-am ajutat inclusiv să revină acasă și să înceapă cariere de succes în România. Avem și bucuria de a fi organizat Forumul România Jună, în 2011, cu sprijinul Băncii Naţionale a României, un demers de anvergură care a generat prima strategie a tinerilor pen-tru dezvoltarea României, în orizontul de timp 2030, și a lansat un mesaj simplu, însă extrem de percutant: responsabilitatea viitorului nostru colectiv ne aparţine. În 2030, puterea de decizie va aparţine, inevitabil, generaţiei tinere de astăzi. Urmând sfatul pe care ni l-a dat la România Jună Scanează codul și vei găsi poveștile

celor pentru care Viitorul sună RO.

domnul Guvernator BNR, Mugur Isărescu, sunt hotărât să nu lăsăm aceste aspiraţii doar pe hârtie, ci să ducem la bun sfârșit viziunea pe care ne-am asumat-o.

5. Ce crezi că ai face tu, astăzi, în Romania?Dacă aș reveni în ţară, m-aș concentra în totalitate pe munca mea din cadrul Ligii. În calitate de fondator și președinte, am avut șansa de a construi o echipă de peste 200 de voluntari extraordinari, oameni care au transformat un simplu vis într-o organizaţie neguvernamentală viabilă, sustenabilă, independentă și echidistantă.

6. Ce urgenţe crezi că avem, ca ţară, pentru a ne schim-ba direcţia ce pare mereu greșită?Prioritatea principală trebuie să rămână creșterea economică și asigurarea unui trai decent pentru toţi românii, ceea ce presupune o economie funcţională, predictibilă și compe-titivă. Sunt un susţinător fervent al luptei pentru comba-terea corupţiei generalizate, un fenomen care afectează toate domeniile necesare pentru dezvoltarea României, fără excepţie: de la mediul de afaceri la infrastructură, adminis-traţie publică, educaţie, sănătate, justiţie etc. În același timp, am fi orbi și surzi dacă am afirma că nu cunoaștem aceste probleme. De multe ori, cunoaștem și soluţii foarte bune la aceste probleme, avem nenumărate strategii și continuăm să le acumulăm aproape cu fiecare schimbare politică.

7. Cum îţi vezi ţara, de la distanţă? Devin din ce în ce mai convins că o problemă majoră a societă-ţii românești la nivelul mentalului colectiv o reprezintă scepti-cismul cronic. Dezbinarea. Îndârjirea nejustificată, dar perma-nentă, împotriva altora, individualismul excesiv și judecăţile categorice, însă pe deplin artificiale, care distrug înainte să construiască. Sentinţele fără drept de apel și în necunoștinţă de cauză. Lipsa încrederii în noi înșine și, mai ales, în alţii. Prea multe iniţiative bune se lovesc în România de un baraj de cinism proptit bine în câteva stereotipuri – politizare, corup-ţie, nepotism… Sentimentele de deznădejde, blazare și neîn-credere sunt, de altfel, efectele așteptate ale nesfârșitelor dez-iluzii ale tinerei democraţii românești, mai ales în comparaţie cu înaltele așteptări de mai bine pe care le-am avut cu toţii după Revoluţia din 1989. 8. Remedii concrete?Tratarea acestui scepticism cronic este posibilă și necesară, însă presupune un efort conștient. Mai întâi, ar trebui să ac-ceptăm că în România există iniţiative lăudabile care au în spate intenţii corecte și decente, există oameni care vor să facă bine altora fără a urmări un interes propriu imediat, exis-tă funcţionari publici competenţi și integri. Apoi, ar trebui să ne asumăm pe deplin răspunderea de a ne informa în mod adecvat înainte de a emite păreri și înainte de a accepta pă-rerile emise de alţii. Mai presus de orice, ar fi necesar să fim dispuși să interacţionăm cu onestitate și deschidere. Să ne unim forţele în proiecte comune, fără patimă și fără politizare.

Să concepem și să implementăm împreună o viziune comună și, cu timpul, să ne apropiem unii de alţii și să conștientizăm că ce ne unește este mai presus decât ceea ce ne separă. În plus, lumea se schimbă rapid, iar România riscă să rămâ-nă pe loc. Nu mai avem timp nici de ezitări, nici de eșecuri. Trebuie să înţelegem dinamica fenomenelor globale – de la schimbări climatice la securitate cibernetică și noile tehnolo-gii militare – și să ne conectăm rapid la ultimele evoluţii. Mai mult, trebuie să începem să ne aducem propria contribuţie, ca ţară, și să ne facem auzită vocea în acele forumuri globale care contează cu adevărat.

9. Naţionalitatea a fost vreun moment un obstacol, într-o ţară precum America?Niciodată. Am fost mereu primit cu deschidere și curiozitate. Cred că a venit momentul să combatem aceste stereotipuri și să renunţăm noi înșine la ele. Nu de puţine ori, tendinţele de superioritate ale altora se pliază perfect pe un complex de inferioritate pe care poate încă îl mai avem, ca români, în Occident, dar și acasă. Recent, îmi povesteau doi amici despre vizita unui turist suedez în România – un episod sugestiv. Prietenii mei l-au așteptat la aeroport, l-au primit în casa lor, l-au dus în vizită la diverse locuri turistice din București și din ţară. L-au în-tâmpinat însă de la bun început și cu scuze, scuze care nu se mai terminau: de la starea drumurilor până la vremea potriv-nică, cerșetori și siguranţa publică la orele târzii. S-au scuzat de toate și de tot până când, într-un final, suedezul le-a spus, exasperat: Aveţi o ţară minunată, ce tot vă cereţi scuze? Fiţi mândri de România, căci dacă voi nu sunteţi, cine va fi?! Poate nu suntem mereu la fel de eficienţi în ceea ce facem, sau poate nu avem încă experienţa democratică a statelor dezvoltate. Poate ne lipsesc uneori liderii adevăraţi sau am rămas ancoraţi în așteptarea soluţiilor salvatoare de la oameni providenţiali. Însă trebuie să înţelegem că nu suntem cu nimic mai prejos decât celelalte popoare ale lumii, chiar dacă nu am atins încă nivelul lor de prosperitate.

10. Ţara preferată?România și atât. Mi-e imposibil să aleg un singur loc preferat. Sunt bucureștean din 1997, iar Capitala, alături de alte orașe mari ale României, mă farmecă mereu prin dinamismul aparte. Totodată, am copilărit la Piatra Neamț, oraș de care rămân foarte legat sufletește. Bunicii mei încă locuiesc acolo. Bunicul este preot la Biserica Sf. Ioan, cu o experiență duhovnicească de peste 65 de ani, iar ambele bunici au activat în învățământ, fiind vestite pentru pasiunea lor pentru educație. De asemenea, sunt legat de Măgirești (în Bacău) și Dochia (în Neamț), mi-nunate sate românești care mi-au luminat copilăria și pe care încă le revăd, măcar o dată în an, pentru a fi împreună cu rudele noastre de Paște și Cră-ciun, sau doar pentru a mă reculege. Acolo retrăiesc mereu sentimentul apartenenței la istoria familiei și a țării mele.

Mee

ting!

Evenim

entel

e Inc

ome:

inteli

genț

ă, co

mpeten

ță,

mediat

izare

34-35

eyesuryo

Parlamentarii din mandatul 2008 - 2012 și-au făcut bagajele. Unii vor reveni și în noul mandat, alţii își vor aminti cu nostalgie de anii petrecuţi în cea mai impunătoare clădire din Europa. În așteptarea „bobocilor”, la Parlament se face curăţenie generală.

CURĂŢENIE GENERALĂ ÎN PALATUL PARLAMENTULUI

Parlamentarii din mandatul 2008 - 2012 și-au făcut bagajele. Unii vor reveni și în noul mandat, alţii își vor aminti cu nostalgie de anii petrecuţi în cea mai impunătoare clădire din Europa. În așteptarea „bobocilor”, la Parlament se face curăţenie generală.

CURĂŢENIE GENERALĂ ÎN PALATUL PARLAMENTULUI

36-37

advan ge

urtayo

AVANTAJEÎn primul rând, o afacere on-line costă mai puţin decât una off-line. Cu un computer personal sau un laptop şi o conexiune la Internet, afacerea este ca şi pornită. În ceea ce priveşte costurile, acestea se reduc la aproximativ o sută de euro pentru cumpărarea unui domeniu şi hosting-ul pe un an, la care s-ar mai adăuga şi crearea site-ului, care porneşte de la aproximativ 500 de euro, dar variază de la proiect la proiect, în funcţie de cerinţele şi nevoile clientului.

De asemenea, într-un astfel de business se poate lucra de oriunde, fie de acasă, fie dintr-o clădire de birouri.

Un business on-line este disponibil 24 de ore din 24. Clienţii se pot uita pe produse sau pot citi informaţii despre afacere, pot plasa comenzi la orice oră din zi şi din noapte, în zilele săptămânii sau de Sărbători.

Având ca platformă de dezvoltare exclusiv mediul on-line, multe companii pot intra cu uşurinţă şi pe pieţele străine, nefiind limitate de frontierele geografice. Iar piaţa se extinde tocmai pentru că şi clienţii cer mai multe servicii on-line.

Managerul sau proprietarul poate stabili tarife în diferite monede, nu numai cea naţională.

Un business on-line poate însemna şi un serviciu clienţi mai bun, pentru că este simplu de creat o pagină cu FAQ sau un scurt material video în care să fie date câteva explicaţii. Clienţii vor fi mulţumiţi de un serviciu care le răspunde la nelămuriri, iar angajaţii companiei pot economisi timp fără a mai explica fiecărui client în parte aceleaşi lucruri.

DEZAVANTAJEPentru proprietarul unui business on-line este mai dificil să creeze şi să menţină loialitatea clienţilor, având în vedere că nu există o interacţiune faţă în faţă cu aceştia, ci contactul este limitat numai la telefon, e-mail sau forumuri.

Proprietarul unui business on-line nu trebuie să ştie cinci limbaje diferite de programare, însă trebuie să fie familiarizat cu HTML şi cu tehnicile de promovare specifice mediului on-line şi cu tehnicile SEO.

Fiind un business on-line, contactul cu clientul trebuie să fie menţinut în permanenţă. Un business de acest tip nu se poate limita doar la uploadarea profilului de Facebook sau la câteva postări, ci trebuie să răspundă în permanenţă comentariilor şi să ofere asistenţă, atunci când este cazul.

De asemenea, conţinutul site-ului trebuie să fie actualizat şi încărcat în permanenţă, pentru a arăta că există activitate în cadrul firmei respective; în caz contrar, clienţii îşi pot imagina că este o afacere mai puţin serioasă şi atunci ar putea să evite site-ul.

Pe măsură ce tehnologia avansează, unii antreprenori aleg să îşi dezvolte o afacere exclusiv on-line. Aceste businessuri devin din ce în ce mai populare, grație costurilor reduse şi numeroaselor oportunităţi de promovare. Cu toate acestea, mulţi clienţi preferă un magazin „din mortar şi cărămidă”, care le oferă siguranţă şi încredere, pentru că pot vedea şi atinge produsele pe care şi le doresc.

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

BUSINESS ON-LINEUn business se poate dezvolta atât on-line cât

şi off-line, însă, în cele mai multe cazuri, la în-ceput este luată în calcul numai o singură op-ţiune. În funcţie de domeniul de activitate al firmei, se poate trece de la on-line la off-line sau invers, ori se pot menţine ambele varian-te; cu toate acestea rămâne mereu întrebarea: cum este mai bine – on-line sau off-line?

Th

inks

tock

AVANTAJEAfacerea off-line aduce un plus de siguranţă în ochii cumpărătorilor sau al potenţialilor clienţi, întrucât indică faptul că proprietarul businessului este suficient de stabil din punct de vedere financiar pentru a avea un magazin sau un butic.

Clienţilor le place să simtă, să vadă şi să atingă produsele înainte de a da banii pe ele, mai ales atunci când este vorba despre bijuterii, electrocasnice sau haine.

În businessul off-line se pot stabili conexiuni personale cu clienţii, ceea ce poate pune bazele unei relaţii bazate pe loialitate.

Pentru unele businessuri, afacerea off-line este singura opţiune. De pildă, oricât de mult s-ar promova restaurantele on-line, nu vor reuşi niciodată să îi servească pe clienţi doar în mediul virtual.

DEZAVANTAJEPentru o afacere „din mortar şi cărămizi” este nevoie de supraveghere continuă – atât a personalului, cât şi a mărfii. Şi, mai ales, a „falşilor clienţi”, care au ca singur scop sustragerea de bunuri din magazin.

Costul punerii pe picioare şi al întreţinerii unei afaceri off-line este mai ridicat, din cauza resursei umane şi a cheltuielilor cu infrastructura. Cu toate că variază de la oraş la oraş şi de la zonă la zonă, dacă vorbim numai de Bucureşti, doar chiria pentru o astfel de afacere ar putea porni de la puţin peste 300 de euro fără TVA pentru zona Unirii sau de la aproximativ 500 de euro fără TVA pentru zona Băneasa.

Piaţa pentru un business off-line este, în general, limitată geografic, iar clienţii pe care îi atrage vin mai greu din afara zonei de proximitate.

BUSINESS OFF-LINE

pocketuryo

38-39

t o p cele mai bune dobânzi pentru

economiile în euroT

hin

ksto

ck

Aproape fiecare dintre cei care dispun de sume de bani suplimentare încearcă să le investească cât mai profitabil. Pentru românii care aleg economisirea bancară, depozitele cu o maturitate de 3 luni, constituite la ghișeul unităților bancare, pot fi o soluție rezonabilă, atât ca nivel al dobânzii, cât și ca frecvență a încasării acesteia pentru traversarea acestei perioade dificile. Iată, în continuare, topul celor mai ridicate dobânzi la economisirea în euro.

ada.stefan@incomemagazine.ro

4,5% reprezintă cea mai mare rată de dobândă (pe an) ce se poate obține la depozitele în euro constituite pe termen de 3 luni și este acordată de ATE Bank România pentru Depozitul la Termen. Suma minimă este de 100 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 2 lei).

4% reprezintă rata de dobândă acordată de trei bănci: Banca Românească pentru Depozitul la termen cu dobândă fixă, Volksbank pentru Depozit Sigur și Bank of Cyprus pentru Depozitul cu plata dobânzii la maturitate. La Banca Românească, suma minimă este de 150 euro, comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 2 euro). Volksbank solicită o sumă minimă de 10 euro și percepe un comision de eliberare numerar înainte/după scadență de 0,4% (minim 2 euro) pentru sume mai mici de 3.000 euro sau pentru retrageri de sume mai mari, anunțate cu minim 2 zile în prealabil. Comisionul crește însă la 1% pentru sumele mai mari de 3.000 euro pentru care retragerea nu a fost anunțată cu minim 2 zile înainte. La Bank of Cyprus, suma minimă este de 250 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 6 lei). Comisionul urcă la 1% pentru retrageri neprogramate mai mari de 15.000 lei (echivalent).

3,97% pe „podium” urcă din nou Bank of Cyprus, de data aceasta cu Depozitul Tot Înainte. Suma minimă este de 500 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,50% (minim 6 lei). Pentru retragerile neprogramate, mai mari de 15.000 de euro, comisionul devine 1%.

3,75% este rata afișată de Alpha Bank pentru Depozitul la termen. Suma minimă este de numai 15 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 1 euro). În ziua scadenței și în următoarele 3 zile lucrătoare, banca nu percepe niciun fel de taxă.

3,5% pentru această dobândă concurează două bănci: Banca Feroviară, cu Depozitul Intercity și Banca Comerciala Carpatica cu Depozitul la termen cu plata dobânzii la scadență. La Banca Feroviară, suma minimă este de 25 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,4% (minim 1 euro). Banca Comercială Carpatica solicită o sumă minimă de 100 euro și percepe un comision de eliberare numerar înainte/după scadență de 0,40% (minim 2 euro).

3,45% este rata afișată de Garanti Bank pentru Depozitul la termen. Suma minimă este de 200 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 2 euro).

3,35% Piraeus Bank acordă această dobândă la Depozitul Star. Suma minimă este de 100 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,6% (minim 2 euro).

3,30% reprezintă dobânda oferită de ProCredit Bank pentru Depozitul Clasic. Suma minimă este de 100 euro. Retragerea de numerar este gratuită pentru sume retrase în termen de 5 zile lucrătoare de la scadență (până la echivalentul a 10.000 euro/depozit). Comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,55% (minim 1 euro). Banca percepe un comision suplimentar de 0,25% pentru retragerile de numerar de peste 5.000 euro fără înștiințarea prea-labilă de 2 zile. Şi Bancpost acordă această dobândă pentru Depozit Prim, pentru sume cuprinse între 1.000 și 5.000 euro. În cazul desființării depozitului înainte de scadență, banca aplică o penalizare egală cu dobânda calculată până la momentul lichidării. Suma maximă este de 5.000 euro, iar cea minimă de 1000 euro. Comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,4% (minim 2 euro).

3,25% dobânda este acordată de Banca Transilvania la Depozitul Clasic. Instituția solicită o sumă minimă de 250 euro și percepe un comision de eliberare numerar înainte/după scadență de 0,50% (minim 1 euro). Retragerea în ziua scadenței nu este gratuită, fiind comisonată cu 0,5%. La rândul său, Credit Europe Bank oferă această rată de dobândă pentru Depozitul la termen. Suma minimă este de 100 euro, iar comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență este de 0,5% (minim 2 euro).

3,20% reprezintă rata de dobândă acordată de Credit Agricole pentru Depozitul la termen. Banca solicită o sumă maximă de 10.000 euro și una minimă de 500 euro. Comisionul de eliberare numerar înainte/după scadență de 0,65% (minim 3 euro).

pockettheir

40-41

ăncile fac din nou presiuni asupra conducerii BNR pentru modifi-carea legilor privind protecţia consumatorilor, invocând pierderi în valoare de cel puţin 600 de milioane de euro prin neîncasarea unor dobânzi majorate sau a unor comisioane percepute pe ne-drept și care ar putea fi declarate de instanţele de judecată drept clauze abuzive în contractele de credit. Într-o scrisoare adresată autorităţii monetare, bancherii reuniţi în Asociaţia Română a Băn-cilor (ARB) au cerut sprijin pentru eliminarea unor articole din noul Cod de Procedură Civilă care vor permite judecătorilor să ordone eliminarea clauzelor abuzive din toate contractele, inclu-siv din cele aflate în derulare, odată ce acestea sunt descoperite. Altfel spus, orice român cu credit la bancă care se simte nedrep-tăţit și poate demonstra acest lucru are posibilitatea de a scăpa de povara unor costuri importante.

Practic, ARB solicită Băncii Naționale identificarea unor solu-

ţii pentru evitarea unui impact major asupra sistemului bancar pe care l-ar putea avea intrarea în vigoare, la 1 februarie 2013, a noilor prevederi ale Legii 76/2012 de punere în aplicare a Codului de Procedură Civilă. Acestea modifică articolele 12 și 13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între

BĂNCILE, ÎNGENUNCHIATE?

Băncile percep românilor în mod necuvenit cel puţin 600 de milioane de euro, prin impunerea în contractele de credit a unor clauze abuzive, traduse prin dobânzi majorate unilateral, comisioane suplimentare şi penalităţi foarte scumpe. Practic, avalanşa unor decizii judecătoreşti definitive, care deja au obligat instituţiile bancare să elimine aceste clauze abuzive, i-a speriat într-atât pe bancheri încât au cerut sprijinul BNR şi al Ministerului Justiţiei pentru modificarea noului Cod de Procedură Civilă. Această manieră a băncilor de a elimina inconvenientul din legislaţie în loc de a se conforma reglementărilor nu este nouă. La finele lui 2010, legea de aprobare a OUG 50 a fost amputată exact după acelaşi tipar.

redactie@incomemagazine.ro

românii cu credite scapă de comisioanele abuzive

comercianţi și consumatori. Băncile procedează în același mod ca și în cazul OUG 50/2010, când au impresionat prin invocarea unor pierderi de peste 590 de milioane de euro, deși reglemen-tarile erau în concordanţă cu dispoziţiile europene. Lupta este strânsă: 43 de bănci pe de o parte și românii care au împrumu-tat circa 24 de miliarde de euro - cât este soldul creditelor per-soanelor fizice la acest moment -, de cealaltă parte. Deși o sta-tistică oficială nu există, datele vehiculate arată că în România există circa 5 milioane de credite, numărul împrumutaţilor fiind mult mai mic, deoarece 500.000 de români au câte 3 credite.

Un demers iniţiat cu întârziere„Modificarea articolelor 12 și 13 din Legea 193/2000 privind

clauzele abuzive din  contractele încheiate între comercianţi și consumatori, prin articolul 38 din  Legea 76/2012 de punere în aplicare a Codului de Pro-cedură Civilă obligă  Autoritatea Naţională a Protecţiei Consumatorului ca, în cazul în care constată utilizarea unor contracte de adeziu-ne care conţin clauze abuzive, să sesizeze tri-bunalul, solicitând obligarea  profesionistului (a băncii, în cazul nostru, n. red.) să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eli-minarea clauzelor abuzive. Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor îl pot și ele chema în judecată pe profesionistul care utilizează con-tracte de  adeziune ce conţin clauze abuzive, pentru ca instanţa să dispună încetarea folosi-rii lor și modificarea celor în derulare”, explică avocata Ioana Sorescu, Asociat în cadrul Casei de Avocatură Piperea și Asociaţii.

Potrivit acesteia, demersul ARB este iniţiat cu întârziere, iar abordarea este greșită, pentru

că se referă la o viitoare intrare în vigoare a unor dispoziţii lega-le valabile deja de luni de zile.

„Modificarea articolelor 12 și 13 din Legea 193/2000 a intrat în vigoare în 3 zile de la publicarea legii de aplicare a Codului de Procedură Civilă, potrivit art. 80 și art. 82 din Legea 76/2012. Cu

Cum a făCut ordIne ouG 50 în lISta de ComISIoane Ordonanţa de Urgenţă 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori a fost primul act normativ care a făcut curăţenie în lista de comisioane percepute de bănci. Instituţiile de credit au fost obligate ca, începând cu data de 21 iunie 2010, să se limiteze la şase comisioane care pot fi stabilite în noile contracte ce urmează a fi încheiate. Acestea se referă la: � comisionul pentru analiza dosarului, perceput numai dacă împru-mutul se aprobă; � comisionul de administrare a creditului; � comisionul de rambursare anticipată de maximum 1% numai pen-tru împrumuturile cu dobândă fixă; � comisionul de penalizare pentru întârzierea la plată;� comisionul unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor;� comisionul ce prevede costuri pentru anumite situaţii.

BANK

Th

inks

tock

pockettheir

42-43

toate acestea, abia acum a fost observată de către bănci, care, prin Asociaţia Româ-nă a Băncilor, au trimis scrisori către Mi-nisterul Justiţiei și BNR. Chiar dacă Co-dul de Procedură Civilă va intra în vigoare la 1 februarie 2013, împreună  cu textele din legea de aplicare referitoare la aces-ta, res tul prevederilor din Legea 76/2012, care modifica alte acte normative, au in-trat în vigoare  în 3 zile de la publicare”, punctează avocata Ioana Sorescu.

De altfel, aceasta mai arată că, deși scrisorile ARB vorbesc despre punerea în dificultate a industriei bancare româ-nești, „constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale se întâmplă și în prezent, însă numai cu titlu particular, pentru fiecare contract în parte, la sesiza-rea consumatorului, adresată fie instanţei de judecată, fie ANPC”.

„Deciziile aveau aplicabilitate doar în cazul contractului la care s-a referit plân-gerea sau cererea de chemare în judecată, deși contractele erau  standard. Răspun-derea băncilor era astfel limitată doar la cazurile în care  consumatorii erau sufi-cient de informaţi pentru a cunoaște drep-tul ce le-a fost încălcat și aveau mijloacele și timpul pentru a acţiona. ANPC putea verifica și anterior, din oficiu, respectarea drepturilor  consumatorilor, însă nu era obligat să ia o măsură atât de drastică, în cazul în care identifica o clauză abuzivă într-un contract preformulat, respectiv să ceară instanţei obligarea profesionistului la modificarea tuturor contractelor în de-rulare prin eliminarea clauzei respective”, mai explică Ioana Sorescu.

Cu alte cuvinte, și până acum se fă-cea dreptate consumatorilor, însă numai acelora care aveau timpul, banii și nervii suficienţi de tari pentru a se adresa ANPC sau instanţei, dar și răbdarea de a aștepta ani de zile rezultatul demersului lor.

Ce urmează?Reprezentanţii Asociaţiei Române a

Băncilor nu au dorit să facă alte precizări, recunoscând însă că punctul de vedere formulat în scrisoarea transmisă BNR le aparţine în totalitate. Într-o intervenţie televizată, președintele ARB, radu Ghe-ţea, s-a arătat deranjat de faptul că toate aceste lucruri au ajuns în presă, lăsând impresia că totul se putea rezolva cu uși-le închise. Ce va decide Banca Naţională în continuare este încă prematur de an-ticipat. Dar, conform consilierului guver-natorului, adrian Vasilescu, documentul

ProCeSe la nIVel terItorIalConstanţa. Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Con-stanţa a înregistrat 32 de procese cu băncile având ca suport Legea 193/2000. Reclamaţiile clienţilor au vizat următoa-rele bănci: Alpha Bank, BCR, ATE Bank, OTP Bank, Piraeus Bank România, Banc-post, Volksbank. Patru procese au fost deja câştigate, iar băncile sunt obligate să modifice toate contractele de acelaşi tip.

Argeş. Din numărul de 119 procese intentate pentru clauze abuzive, 80 au fost câştigate de Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, 28 au fost pierdute şi 17 se află încă pe rolul instanţelor.

Cluj. Comisariatul Județean pentru Protecţia Consumatorilor Cluj a câştigat definitiv şi irevocabil procesele cu bănci-le Volksbank şi Alpha Bank, amendate în noiembrie 2010 cu 100.000, respectiv cu 40.000 de lei. Volksbank a fost amendată pentru că nu a respectat prevederile OUG 50 din 2010 privind contractele de credite pentru consumatori. Banca a perceput în continuare, după intrarea în vigoare a actului normativ, comisionul de risc pe care legea îl eliminase. Pe de altă parte, Alpha Bank a fost amendată după ce co-misarii de la Protecţia Consumatorilor au constat că instituţia bancară a majorat unilateral comisionele existente în con-tractele iniţiale de credit.

Satu Mare. Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor a câş-tigat în instanţă irevocabil 19 procese cu băncile, iar alte 50 sunt încă pe rol. Tot-odată, ca urmare a reclamaţiilor primite din partea sătmărenilor, Comisariatul a aplicat amenzi în valoare de 400.000 de lei pentru că băncile le-au impus clienţi-lor clauze abuzive. Principalele probleme reclamate de consumatori vizează comi-sionul de risc, transformarea comisionu-lui de risc în comision de administrare, transformarea dobânzii fixe în variabilă şi invers sau modificarea dobânzii.

Bihor. Judecătoria Oradea a declarat abuzive clauzele din contractele de credit ale Volksbank România prin care banca putea majora unilateral dobânzile, dar şi cele referitoare la aplicarea comisionului de risc. Decizia, dată în patru procese pe care banca le are cu Comisariatul Jude-ţean pentru Protecţia Consumatorilor, în urma unor sesizări făcute de clienţii nemulţumiţi, nu este singulară. În total, 19 procese deschise în diverse zone ale ţării împotriva aceleiaşi bănci au fost deja câştigate, iar alte sute sunt pe rol.

2 mIlIarde de euro, reStanţele românIlor maI marI de 30 de zIleAproape 730.000 de români se aflau la finalul trimestrului III în evidenţele Biroului de Credit, ceea ce înseamnă că întârzierile la plata împrumuturilor accesate depăşeau deja 30 de zile. De partea cealaltă a baricadei, 36 de bănci şi 20 de IFN-uri demara-seră - într-un fel sau altul - procedurile de recuperare a creditelor restante, în valoare totală de 8,96 miliarde de lei (aproximativ 2 miliarde de euro).În ultimele 12 luni, în evidenţele Biroului de Credit, instituţiile bancare şi nebancare au adăugat 13.300 de restanţieri, valoarea întârzierilor de plată urcând cu 1,8 miliarde de lei comparativ cu sfârşitul lunii septembrie 2011.

de la ARB „se înregistrează la conducerea executivă, conducerea executivă dă o rezoluţie către Direcţia noastră de reglementare. Aici lucrurile vor fi întoarse pe o parte și pe alta și se va înainta un raport la conducerea execu-tivă. De acolo va ajunge în Consiliul de Administraţie. Şi abia apoi vom avea o rezoluţie. Până atunci, eu nu pot să anticipez, pentru că nu știu nici ce va scrie Direcţia de reglementare, nici ce va decide Consiliul de Administraţie după ce va veni hârtia de la Direcţia de reglementare”.

adrian Vasilescu a mai precizat că Banca Naţională nu are conferită prin lege iniţiativa legislativă, însă, dacă se va constata că ARB are dreptate, va putea solicita Ministerului de Finanţe să modifice legea. „Este o ches-tiune de iniţiativă legislativă. BNR se poate implica în condiţiile în care va constata că ARB are dreptate, o eventuală rezoluţie a BNR ar fi o scrisoare adresată Ministerului de Finanţe pentru o iniţiativă legislativă, dar nu știu care va fi decizia și cum se va hotărî în final”, a conchis consilierul guver-natorului BNR.

Clientul plăteştePe de altă parte, analiștii spun că este

foarte posibil ca pierderile băncilor să fie însă mult mai mari.

Mai mult, analistul consideră că pre-vederile din noul Cod de Procedură Civilă, care va intra în vigoare la 1 februarie 2013, se cumulează cu o serie de alte noi regle-mentări care vor face viaţa băncilor mult mai dificilă și mai costisitoare. „Viabilita-tea băncilor poate fi afectată”, punctează aurelian dochia.

De altfel, aceasta avertizează că „nu există o soluţie miraculoasă” și este po-sibil ca băncile să-și recupereze ulterior pierderile prin scumpirea altor produse și servicii financiare.

„Dacă până la urmă băncile vor supor-ta pierderi ca urmare a eliminării unor cla-uze considerate de instanţele de judecată drept abuzive, costurile se vor reflecta în preţul altor produse și servicii bancare, și, ca atare, vor cădea tot în sarcina clienţilor”, precizează managing partner-ul companiei de consultanţă Concept.

Şi ANPC trebuie întărită cu profesionişti Avocata Ioana Sorescu consideră că impactul noului Cod de Procedură

Civilă nu este în mod obligatoriu defavorabil băncilor. „Acestea s-au plâns în ultimii ani că sunt greșit înţelese, că nu există specialiști în cadrul ANPC care să aprecieze cum trebuie clauzele contractuale și chiar că nu există judecători care să înţeleagă sistemul bancar, iar sancţiunile primite și elimi-

Băncile sunt prudente şi au intenţionat să preîntâmpine o aplicare retroactivă a deciziilor instanţelor. De altfel, şi cele 600 de milioane de euro care se constituie drept argument al implicaţiilor financiare asupra sistemului bancar reprezintă doar o sumă aproximativă, calculată la prima mână. Odată deschisă această «poartă» a proceselor, pierderile pot fi şi mai mari.

aurelIan doChIamanaging partner al companiei de consultanţă Concept

Th

inks

tock

Vrei să afli care sunt cele 19 clauze abuzive din contractele bancare?

Scanează codul.

pockettheir

44-45

%

%

% %

%

€

€$

$

narea clauzelor din contrac-tele  utilizate s-au datorat tocmai acestei necunoaș-teri a modului de funcţio-nare  a industriei ban-care. Dacă până acum se dădea cu ușurinţă o amendă unei  bănci, sau cel puțin așa părea în vi-ziunea băncilor, de acum ANPC va  trebui să aibă o echipă de specialiști care să analizeze foarte temeinic ori-ce plângere a unui consumator cu privire la o clauză cuprinsă într-un  contract de adeziune. Şi asta pentru că în situaţia în care o va constata abuzivă,  va trebui să meargă în faţa tribunalului și să susţină corectarea tuturor  con-tractelor de tipul respectiv pe care banca le are în derulare”, explică Ioana Sorescu.

OUG 50 - prima victorie?

Ignorată, neînţeleasă sau pur și sim-plu considerată fără importanţă, protecţia consumatorului român de servicii și produse ban-care a fost tratată ani de zile doar ca o sintagmă cu valoare pur lingvistică. Neîntărită de sprijinul concret al statului, dar lezată de imensul dezechilibru al raportului de forţe impli-cate, iniţiativa unui client de a denunţa în justiţie clauzele abuzive din contractele încheiate cu instituţiile bancare pă-rea un act de curaj extrem, ce alimenta știrile-bombă de pe manșeta ziarelor.

În 2010, OUG 50 a marcat prima încercare de a reechilbra raportul de forţe. Amenzile date de ANPC și procesele inten-tate imediat de asociaţiile clienţilor, nemulţumiţi de comi-sioanele ascunse, de modificările unilaterale ale dobânzilor sau de introducerea unor penalităţi mai mari decât cele de pe piaţă, au devenit în scurt timp o problemă pentru bănci. Iar presiunile acestora au fost imense, dat fiind faptul că

ProfIturIle în SIStemul banCar, tot maI „SubţIrI”Până în acest moment, BNR nu a dat publicităţii datele privind profitul sistemului bancar la jumătatea acestui an. Cele mai recente informaţii arată că băncile, la nivel agregat, au reuşit să încheie primul trimestru pe profit, afişând un rezultat net de 165 milioane de lei, adică de 31 milioane de euro. În ultimii patru ani, însă, combinaţia aproape letală dintre creditele neperformante, lipsa lichidităţilor, schimbările nefavorabile ale ratelor dobânzilor, costul de capital şi creşterea economică negativă a deteriorat semnificativ performanţele sistemului bancar. A încheiat pe pierdere ultimii doi ani, iar analiştii nu par prea optimişti nici pentru 2012. „Profitabilitatea băncilor este un subiect delicat în acestă perioadă, mai ales în contextul în care piaţa românească este dominată de bănci cu capital străin, în special grecesc. Dacă în perioada de avânt aceste bănci cu capital străin primeau în mod constant infuzii de capital de la băncile-ma-mă, fără a întâmpina astfel dificultăţi în a-şi asigura atât finanţarea, cât şi adecvarea capitalurilor, asemenea infuzii de capital sunt acum mult mai greu de obţinut. Prin urmare, este important ca banca să fie profitabilă şi să se poată susţine din activitatea desfăşurată pe plan local”, comentează Cristina Cerbu, manager în cadrul departamentului de Asistenţă în tranzacţii al Ernst&Young.

Directiva creditelor de consum transpusă de OUG 50 urma să fie aplicată unui ca-

dru extins, ce cuprindea atât împrumu-turile ipotecare, cât și contractele afla-te în derulare. La acea vreme, băncile vorbeau de viitoare pierderi de 596 de milioane de euro. Nu știm exact cât s-a și materializat, dar o serie de bănci – BCR, Raiffeisen sau Volksbank - și-au motivat ulterior o parte din

pierderi tocmai pe baza consecinţelor Ordonanţei.

Oricum, OUG 50 nu s-a aplicat decât câteva luni celor care aveau credite în de-

rulare, fiind ulterior modificată în Parlament, la cererea Băncii Naţionale și a Fondului

Monetar Internaţional, deputaţii hotărând ca prevederile sale să se aplice doar cre-ditelor noi.

Însă una dintre legile mai vechi, 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi și consumatori, a permis românilor să re-

clame neregulile costisitoare din contrac-tele de credit. Pe această lege s-au bazat

aproape toate procesele intentate băncilor până în prezent, precum și cele mai multe din-

tre reclamaţiile înaintate de către clienţi Autori-tăţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.

664 de procese în ultimii doi aniDin 2010 și până în prezent, Legea 193 a permis declanșarea

de către ANPC a unui număr de 664 de procese. Alături de clienţi, Protecţia Consumatorilor a câștigat 280 de procese, în timp ce 70 de procese au fost pierdute.

Astfel, au fost constatate abuzive și declarate nule clauze care permiteau băncilor să ajusteze dobânda în funcţie de propria po-litică de creditare și, în special, cele legate de comisionul de risc. De asemenea, instituţiile de credit au fost obligate să restituie cli-enţilor sumele care au fost încasate în baza clauzelor considerate abuzive.

Alte 314 dosare se află încă pe rolul instanţelor, dar rezolvarea lor ar putea fi mult ușurată dacă statul, prin ANPC, va câștiga din

Th

inks

tock

nou în faţa Volksbank la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). În acest proces, suspendat momentan, Volksbank contestă transpune-rea Directivei Europene 13/1993 în legea 193/2000 privind clauzele abuzi-ve din contractele cu profesioniștii.

De altfel, în luna iulie 2012, CJUE a dat câștig de cauză ANPC într-un proces în care Volksbank punea în discuţie legalitatea OUG 50, în sensul că aceasta ar fi încălcat dreptul european. Instanţa de la Luxemburg, în pofida a ceea ce au susţinut bancherii, BNR, FMI sau chiar Guver-nul Boc, au decis că legea românească respectă legislaţia europeană, precizând chiar că „un stat membru UE poate limita comisioanele ban-care percepute de creditor”. În speţă, una dintre condiţiile generale ale contractelor de credit încheiate între Volksbank România și clienţii săi, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei, prevedea că, pentru punerea la dispoziţie a creditului, împrumutatul poate datora băncii un „comision de risc” egal cu 0,2% din soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada împrumutului.

ANPC, prin Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Călărași, a apreciat că perceperea acestui comision nu era prevăzută de OUG 50 și a aplicat Volksbank atât o amendă, cât și sancţiuni comple-mentare. În faţa Judecătoriei Călărași, Volksbank a arătat că anumite dispoziţii ale ordonanţei erau contrare Directivei creditului de consum. Prin urmare, instanţa a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să precizeze domeniul de aplicare al acestei directive. Iar CJUE a decis: legislaţia europeană nu a fost încălcată de ANPC.

O nouă gură de oxigen în august 2012Apărarea consumatorilor de servicii și produse financiare faţă de

tratamentului nedrept al băncilor a primit o nouă gură de oxigen în luna august 2012, când Legea 193/2000 a fost republicată cu câteva adăugiri.

Cea mai importată modificare este aceea care prevede că, în cazul în care se constată utilizarea unor contracte de adeziune care conţin clau-ze abuzive, organele de control vor sesiza tribunalul solicitând obligarea profesionistului (băncile, în cazul nostru) să modifice contractele aflate în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive.

După cum se observă, noutatea constă în faptul că aceste preve-deri se vor aplica și contractelor în curs de executare, nu numai celor viitoare. Din punct de vedere juridic este o inovaţie, întrucât principiul potrivit căruia legea civilă nu retroactivează este încălcat, în scopul pro-tejării consumatorilor.

O altă modificare adusă Legii 193/2000 este cea care prevede că Tribunalul este instanţa competentă să judece atunci când este sesi-zat de ANPC sau de alte asociaţii pentru protecţia consumatorilor, iar hotărârea dată se aplică tuturor contractelor de același tip încheiate de respectiva instituţie de credit. În cazul în care consumatorul introduce acţiunea, competenţa este cea de drept comun și anume judecătorie sau tribunal, în funcţie de valoarea obiectului acţiunii.

În loc de concluzieÎn ultimii trei ani, consumatorii români de servicii și produse

bancare au obţinut un set semnificativ de competenţe juridice pen-tru a putea aborda băncile cu mai mult curaj în cazul în care consi-deră că sunt nedreptăţiţi. În plus, și instanţele de judecată par să-i trateze pe clienţii nemuţumiţi cu mai multă simpatie, în special în cazurile în care activităţile băncii sfidează orice simţ rezonabil de echitate.

Cu toate acestea, nimănui nu-i convine un proces în instanţă. Indiferent cu câtă celeritate s-ar judeca anumite cauze, timp, nervi și bani tot se consumă. Din păcate, se pare că litigiile sunt încă singura modalitate prin care se poate obţine atenţia băncilor și prin care drepturile consumatorilor pot fi respectate.

leGISlaţIe Pentru ProCeSe ColeCtIVe, hG 795/2011

Încă din 2004, România a adoptat o Hotărâre de Guvern – nr. 1553 – prin intermediul căreia au fost transpuse în legislaţia naţională prevederile Direc-tivei nr. 98/27/CE destinată creşterii gradului de protecţie a intereselor colec-tive ale consumatorilor şi îmbunătăţirii raporturilor juridice dintre consumatori şi agenţii economici. Dar cum Directiva a fost înlocuită în aprilie 2009, trans-punerea ei s-a realizat prin intermediul HG nr. 795/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 573/11 august 2011. În paran-teză fiind spus, preluarea în legislaţia românească a avut loc după ce, în 2010, România a fost atenţionată de Bruxelles adoptarea noilor dispoziţii europene privind încetarea practicilor ilicite în domeniul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor.Prin HG 795/2011, termenul pentru dispunerea măsurilor de încetare a practicii ilicite care afectează interesele colective ale consumatorilor a fost redus de la 30 de zile la 20 de zile calendaris-tice. Astfel, autoritatea administrativă poate dispune măsurile şi/sau sancţi-unile contravenţionale prevăzute de reglementările legale, în termen de maxim 20 de zile de la data primirii sesi-zării din partea organismelor abilitate. Deci, în 20 de zile agentul economic este obligat să elimine practica comercială reclamată.De asemenea, actul normativ preve-de posibilitatea consumatorului de a efectua sesizări şi către organizaţiile abilitate şi cuprinse în lista întocmită de Comisia Europeană. La nivelul României este desemnată, ca organizaţie abilita-tă, ANPC. Astfel, un consumator care consideră că există o faptă ilicită şi pe care o reclamă, o face în primul rând la nivelul asociaţiei respective. Aceasta, pe cale amiabilă, încearcă să rezolve situa-ţia, după care - dacă nu se rezolvă - se adresează Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Pe de altă parte, consumatorul se poate adresa şi direct ANPC.Potrivit celui mai recent raport al Comisiei Europene, la nivelul state-lor membre au fost raportate 5.632 de acţiuni în încetare. Cel mai mare număr a fost înregistrat în Germania, unde doar şapte entităţi calificate au introdus peste 3.000 de acţiuni. Un număr sem-nificativ a mai fost identificat în Letonia - 956 de cazuri, Marea Britanie - 938 de acţiuni, Austria - peste 500 şi Malta - 267 de cazuri.

46-47

pocketuryo

Câteva zeci sau, în cele mai bune cazuri, câteva sute de lei primite în fiecare an în plus la salariu sunt suficiente pentru a creşte nivelul de încredere al angajaţilor în compania pentru care lucrează şi de a-i face mai implicaţi. Relaţia, deşi ideală, nu îşi mai găseşte aplicabilitate decât într-un număr restrâns de domenii de activitate. Cine sunt, deci, angajaţii care anul acesta au câştigat mai mult decât anul trecut? Şi ce urmează...

ana.raduta@incomemagazine.ro

Pentru cei care au uitat în ultimii patru ani ce în-seamnă noţiunea de „creştere salarială”, datele care urmează ar putea crea un oarecare sentiment de frustrare. Sau, pentru cei obişnuiţi să vadă par-tea plină a paharului, ar putea fi exact acea rază de speranţă pe care o aşteptau, o încurajare şi un semnal că, totuşi, lucrurile nu stau chiar atât de rău. Cel puţin aşa arată, oficial, datele celor mai re-cente studii privind piaţa muncii – Paywell 2012 şi Saratoga 2012, ambele realizate de PwC România.

undetrebuiesălucrezi

casăprimeștiomajorare

desalariu

Th

inks

tock

48-49

pocketuryo

Cât înseamnă mult?

Astfel, la nivelul întregii pieţe, salariile au crescut anul acesta cu 5,1% faţă de 2011, cele mai mari diferenţe în plus faţă de anul precedent fiind notate, surprinzător, în industria producţiei auto. Surpriza vine de pe urma faptului că vorbim despre un sector care nu a fost nici pe departe imun la criză, primul val fiind depăşit chiar cu dificultate de cei care produc automobile sau com-ponente auto. Salariile lor au crescut faţă de anul trecut cu 8%, ceea ce a adus venitul mediu din industria auto la un nivel de 3.132 de lei. La o diferenţă de aproape două puncte procentuale s-au aflat angajaţii din IT, cei

care, raportat la mai multe dimensiuni, precum stabilitatea domeniului, valoarea absolută a salariului net sau oportunităţile de avansare în carie-ră, sunt cu siguranţă câştigători şi în acest an. Astfel, chiar dacă, oficial, creşterea sa-larială de la nivelul industriei a fost de

5,1%, salariile celor care lucrează în IT au fost cele mai mari din economie, depăşind băncile sau industria far-maceutică. Venitul mediu al unui angajat din domeniu a fost anul acesta de 7.206 lei. Comparativ, valoarea medie a salariului din zona de producţie auto a fost de peste două ori mai mică, respectiv 3.132 de lei.

Topul norocoșilorÎn topul domeniilor care au înregistrat în 2012 creşteri salariale mai apar şi băncile, cu o majorare de 3,2%, bunurile de larg consum (4,8%), industria farmaceu-tică (6%), retailul, cu o creştere de 3,1% sau industria

(4,7%). Interesant este însă faptul că acestor domenii li se alătură altele, mai puţin predispuse, cel puţin aparent, la creşteri salariale. Este vorba, de pildă, despre industria hotelieră, unde, potrivit datelor PwC, salariile au crescut în 2012 cu 4,3%, sau despre leasing, un sector care a raportat majorări de 4,8%.

Yin și YangConsultanţii PwC atrag însă atenţia asupra unui aspect foarte important, care pune într-o altă lumină această evoluţie a salariilor, pentru că valoarea faptică a fost influenţată de factori externi, precum inflaţia, care a făcut ca, în realitate, creşterile salariale să fie infime, aproape insesizabile, în cele mai multe cazuri. Şi Daniela Necefor, managing director al firmei de con-sultanţă în resurse umane Total Business Solutions susţine aceeaşi teorie. „Companiile, în cea mai mare parte a lor, nu au avut cum să dea salarii mai mari. Au fost în continuare multe restructurări şi, la nivel general, salariile oferite pentru oamenii nou intraţi în companie au fost mai mici decât în anii trecuţi. Cazurile cu majorări reale sunt destul de puţine şi fac parte în special din zona tehnologică de activitate”, precizează Necefor.Că nu a fost uşor pentru companii să susţină creşteri salariale mai este con-firmat şi de faptul că, deşi anul trecut bugetaseră salarii cu 6,8% mai mari pentru 2012, până la urmă nu au putut depăşi pragul de 5,1%. Cu toate aces-tea, angajatorii continuă să fie încrezători în viitor, de vreme ce 41% dintre participanţii la studiul PayWell România 2012 au bugetat pentru anul 2013

Cele mai mari salariiÎn 2012, domeniile cu cele mai mari salarii nu au fost neapărat aceleași în care s-au acordat și cele mai mari creșteri salariale.

Domeniul Salariul mediu (lei)

Agrochimie 1.521

Retail 1.713

FMCG & Distribuţie 2.417

Industrie 2.570

Producţie auto 3.132

Telecomunicaţii 4.056

BPO&SSC 4.285

Bănci 4.614

Farmaceutice 5.513

Leasing 6.161

IT 7.206

SURSA: Studiul salarial şi de beneficii PayWell România 2012

De la 7 la 5

În ultimii patru ani, companiile din România au acordat creșteri salariale curpinse între 7,2% și 5,1%

SURSA: Studiul salarial şi de beneficii PayWell România 2012

2009 2010 2011 2012

7,2 4,3 5,1 5,1Creșterea (%)

Anul

41%dintre participanţii PayWell România 2012 au bugetat pen-tru anul 2013 o creștere salari-ală medie de 6,1%

o creştere salarială medie de 6,1%. „Este încă incert ce se va întâmpla la anul, iar lucrurile se vor lămuri chiar şi pentru companii după alegeri. În orice caz, sunt extrem de atente la costuri, fie că este vorba despre portar sau di-rectorul general al companiei”, adaugă Daniela Necefor.

Salarii majorate. Dar rentabilitatea?Cu siguranţă, angajatorii vor lua în calcul şi faptul că românii s-au dovedit a fi, cel puţin anul trecut, angajaţii care au adus cea mai mică rată de profit companiilor din Europa Centrală şi de Est. Asta se traduce printr-o rentabilita-te a capitalului uman cu 9% mai mică decât în 2010, potrivit studiului PwC Saratoga 2012. Practic, acest indicator exprimă venitul brut generat de fiecare angajat pentru fiecare uni-tate monetară plătită de angajator sub formă de remunerare. La fel de influenţaţi ar putea fi angajatorii şi de faptul că au crescut costurile cu forţa de muncă, raportate la costurile totale ale companiilor. „Dacă per total indicatorii de rentabilitate a muncii s-au deteriorat, au existat şi sectoare în care am văzut o îmbunătăţire a indicatorilor financiari şi de rentabilitate a capitalului uman în 2011. Astfel, câştiguri de productivitate au fost înregistrate în domeniul tehnologiei in-formaţiei şi în industria telecomunicaţiilor. În schimb, rentabilitatea capitalului uman s-a de-teriorat mult în sectorul bancar, în domeniul bunurilor de larg consum şi în industrie”, a adăugat Horaţiu Cocheci, senior manager, li-derul echipei de consultanţă în resurse umane, PwC România. Paradoxal ultimele trei enume-rate de Cocheci se află atât în topul celor mai mari creşteri salariale, cât şi în topul domenii-lor în care angajaţii câştigă cel mai bine.Este însă o dinamică naturală a pieţei, pe care o regăsim şi în politicile de salarizare ale anga-jatorilor vecini. Spre exemplu, sârbii au acor-dat anul acesta majorări salariale de 5,2%, în scădere faţă de ponderea de 6%, de anul tre-cut; iar slovacii şi cehii au bifat şi ei la acest capitol, chiar dacă în procente mai modeste, de 3,8%, respectiv 2,8%. Probabil că şi cifrele anului viitor vor rămâne în aceeaşi linie. În ce măsură aceste creşteri se vor resimţi în mod concret şi în buzunarul beneficiarului e deja o altă problemă, pe care numai contextul macro-economic o poate rezolva.

SURSA: Studiul salarial şi de beneficii PayWell România 2012

Producţie auto

Bănci Bunuri de larg consum şi distribuţie

Hoteluri

leasing retailindustria farmaceutică

industrie iT

8%3,2% 4,8%

4,3%

4,8%6%

3,1%

4,7% 6,1%

Cele mai mari CreşTeri

În 2012, salariile au crescut, la nivelul întregii pieţe, cu o medie de 5,1%, la fel ca și anul trecut.

Total piaţă 5,1%

50-51

fost o atmosferă ca de Oscar. Toţi aveau ţinută black tie”, povesteşte Florentin Ţuca despre seara decernării premiilor The Lawyer. „A

fost organizat un cocktail de start, după care o cină fastuoasă, iar la 10 seara s-au anunţat premiile, printre care şi cel acordat mie. Am concurat cu managing part-ners din Franţa, Germania, Ucraina, Italia şi Finlanda”, mai spune avocatul român.

O competiţie pe care o caracterizează printr-un termen specific sportului său preferat, tenisul: fair play. „Nu avem nimic de împărţit. Anul trecut, la Berlin, am stat la masă cu câştigătorul titlului de atunci, pe care l-am felicitat după festivita-te”, îşi aminteşte fondatorul Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii. Momentul cel mai impor-tant, dar şi cel mai dificil al carierei sale, a fost chiar înfiinţarea propriei case de avocatură, în urmă cu şapte ani.

Semper fidelis

Eforturile sale au dat roade în doar câţiva ani de la lansarea pe cont pro-priu, astfel că Florentin Ţuca a ajuns să-şi depăşească mentorul, pe Gheorghe Muşat, la a cărui casă de avocatură lucrase până în 2005. Dificultatea momen-tului de cotitură, precum şi faptul că a dus propria casă de avocatură pe primul

Pe Florentin Țuca, avocat de succes în țară,

procesele internaţionale pe care le-a câştigat, cu

mize de sute de milioane de dolari, l-au propulsat

şi în lumina reflectoarelor de pe scena europeană.

După aproape 20 de ani de carieră, meritele i-au

fost recunoscute prin acordarea „Oscar-ului”

pentru avocaţi. În premieră pentru România, el a

câştigat distincţia de „Managing Partner al Anului

din Europa”, oferită de revista britanică

The Lawyer. Cum arată viaţa din spatele unei

scene atât de pline de glorie?

madalina.pana@incomemagazine.ro

rfip

elo

loc în piaţă, l-au făcut să aprecieze foarte mult valoarea acelei perioade. Iar conştientizarea fap-tului că a reuşit a fost confirmată nu numai de rezultatele concrete, măsurate la finalul fiecărui an fiscal, ci şi de greutatea portofoliului de clienţi sau de postura de activ urmărit de investitori. Pentru că, nu o dată, Ţuca a primit oferte de a-şi vinde afacerea. De două ori, case de avocatură internaţionale i-au bătut la uşă şi l-au invitat la negocieri şi tot de două ori avocatul a refuzat, invocând atitudinea „prea conquistadorică” a po-tenţialilor cumpărători.

El simţea că, prin realizarea unei astfel de tran-zacţii, ar fi urmat să îşi piardă identitatea. „Dar cel mai mult ne-a îngrijorat nu pierderea blazonului, ci perspectiva ca jurământul de vasalitate pe care l-am fi depus să ştirbească din puterea noastră de decizie şi din spiritul de parteneriat veritabil, de ca-

avocat de Oscar

maraderie şi democraţie ce ne-a unit, pe mine şi ceilalţi parteneri ai mei, la momen-tul fondării acestei firme. A fost, dacă vreţi, o decizie luată ca urmare a răspunsurilor pe care ni le-am dat la întrebări pre-cum – Cine suntem? Unde vrem să ajungem? Cu ce echipă?”, mărturiseşte Ţuca. În urma acestor experienţe, opţiunile sale de exit se reduc la o singură variantă posibilă: cedarea deţinerii către asociaţi. „Nu ţine de mine sau de Zbârcea. Suntem mai mulţi parteneri fondatori şi asociaţi în această întreprindere, cu deţineri în anumite cote. În orice situaţie, dacă, în funcţie de anumite considerente, ar fi să renunţ la cota mea la un moment dat, cel mai probabil aceasta va fi cedată, cesionată celorlalţi asociaţi”, adaugă Ţuca.

Cu un glas ferm, avocatul român spune că va refuza, de asemenea, şi potenţiale oferte de a lucra pentru o casă in-ternaţională de avocatură. „Nu voi lucra la nicio altă firmă de avocatură decât Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii. Dar asta nu înseamnă că nu mă las recrutat de FC Barcelona. Aş merge la FC Barcelona lângă Iniesta, dar nu la o altă firmă de avo-

catură”, glumeşte Ţuca. Pe lângă faptul că nu vinde şi

nu se lasă recrutat de o altă firmă din străinătate, avocatul român mai spune că nici nu intenţionează să cumpere deocamdată o altă casă de avocatură. „Am purtat asemenea discuţii în urmă cu mai mulţi ani. Era vorba despre o firmă de avocatură cu 6-10 avocaţi, dar criza ne-a schimbat oarecum priorităţile şi negocierile au fost abandonate”, mai povesteşte avocatul.

Profesorul riguros

Probabil că businessul său nu ar fi ajuns pe primul loc dacă el nu ar fi fost atât de riguros. Devotamentul pentru propria firmă şi dorinţa ca imaginea acesteia să fie impecabilă îl fac să-şi dedice o bună parte din timpul de la bi-rou verificării minuţioase a fiecărui document care iese din firmă. Obsesia ca totul să fie scris corect îl urmăreşte încă din facultate. Îşi aminteşte şi acum clipele de coşmar şi emoţiile prin care a trecut când a trebuit să predea prima lucrare celui care avea să-i fie şi angajator mai târziu, Gheorghe Muşat. „Con-ţinutul era bun, dar nu îmi plăcea cum scrisesem textul”, povesteşte Ţuca, precizând că la acea vreme lucrările se scriau de mână, şi nu la calculator.

Florentin ŢucaFondatorul celei mai mari case de avocatură din România, Florentin Ţuca este şi unul dintre cel mai bine plătiţi avocaţi din România.Vârsta: 43 de aniVenit anual: peste 3 milioane de euro1993 – anul absolvirii Facultăţii de Drept 1993-2005 lucrează în cadrul casei de avocatură Muşat şi Asociaţii2005 – anul înfiinţării Ţuca, Zbârcea & Asociaţii, casa de avocatură care domină astăzi topul de profil, cu o cifră de afaceri de peste 20 de milioane de euro

rfip

elo

52-53

Câţiva ani mai târziu, avea să-şi exerseze veleităţile didactice, începând să predea la Facultatea de Drept. Pentru el, domeniul ju-ridic a fost calea de mijloc între două pasiuni diferite. În şcoală, i-au plăcut ştiinţele exacte, dar nu suficient de mult încât să ajungă arhi-tect, matematician sau inginer. Şi i-au plăcut şi ştiinţele umaniste, dar nu într-atât încât să devină scriitor sau critic de film. „Am ales să fac Dreptul pentru că este, de fapt, matema-tica ştiinţelor sociale şi o combinaţie foarte potrivită pentru mine între rigoarea pe care ţi-o impun ştiinţele exacte şi libertatea de expresie a ştiinţelor umaniste”, explică Ţuca. El regretă însă că în profesia pe care şi-a ales- o nu a mai continuat activitatea pedago-gică. „Dacă e să visez la ceva, e ca într-o zi să mă mut la catedră”, adaugă avocatul.

Meditaţii pro bono

Regretul că nu mai predă nu rezultă din pierderea accesului direct la pepiniera de avocaţi cu potenţial, ci pur şi simplu din fap-tul că era pasionat de ce făcea. Se „consolea-ză” însă cu activitatea didactică pe care o des-făşoară în cadrul firmei, dar şi acasă. Fiica sa cea mică beneficiază de asistenţa unui „pro-fesor de lux”, care câştigă peste 1.000 de euro pe oră. Acesta obişnuieşte să se rupă pentru câteva momente de la activitatea de birou pentru a-i corecta temele. „Chiar astăzi mi-a trimis o temă pe mail”, precizează Florentin Ţuca, mândru că fiica sa scrie din ce în ce mai bine, corecturile sale constând acum doar în câteva virgule, „pe ici, pe colo”.

Pasiunea, mai presus de bani

În timp ce fiica cea mică beneficiază de meditaţii, cea mare este încurajată să-şi ur-meze pasiunea şi să studieze cinematografia. Chiar dacă aceasta vrea să-i calce pe urme şi să se înscrie la Facultatea de Drept, Florentin Ţuca vrea să o „deturneze” către o carieră în domeniul cinematografiei, în ciuda faptului că nu este la fel de bănoasă precum cea de avocat. „Sper să am posibilitatea să o susţin financiar ca ea să poate face ceea ce îi place”, spune Ţuca. Pe lângă pasiunea pentru avoca-tură, fiica cea mare a moştenit de la tatăl său şi „microbul” tenisului. Fan Roger Federer, aceasta urma să călătorească alături de tatăl său la Londra, la un turneu de tenis. Floren-tin Ţuca nu este doar spectactor al sportu-lui alb, ci şi un practicant înfocat. Bucuria de a juca tenis este cu atât mai mare cu cât şi câştigă în faţa adversarilor. „Astăzi am jucat tenis cu Dudoiu (partenerul Mihai Dudoiu de la firma de avocatură - n.r.). L-am învins cu un scor de 6-1 şi 6-2”, spune Ţuca.

Scriitorul pescar

Pe lângă tenis, un alt sport preferat de Florentin Ţuca este pescuitul „Într-unul din weekend-urile trecute am fost la pescuit în Deltă. Colegii au încercat să-mi uzurpe titlurile câştigate în anii anteriori, de «cea mai mare ştiucă«, «cele mai multe ştiuci», dar nu au re-uşit”, povesteşte pescarul. În ceea ce priveşte fotbalul, sport apreciat de majoritatea bărbaţi-lor, Ţuca mărturiseşte că era un fan împătimit al echipei Steaua Bucureşti, în anii de glorie ai acesteia. Restul timpului liber îl dedică înotu-lui, scrisului şi lecturii. „Citesc şi ficţiune, dar în ultima vreme am citit mai mult analiză is-torică şi politică. Ultima carte pe care am ci-tit-o este Binevoitoarele, de Jonathan Littel, cu mărturii ale unui ofiţer nazist despre Al Doilea Război Mondial”, precizează Ţuca.

Aşii din mânecă

Deşi premiul acordat de revista britanică The Lawyer îi este adresat nominal, Ţuca apre-ciază că acesta este meritul unei întregi echipe. Şi, în ciuda turbulenţelor prin care trece inevi-tabil şi piaţa de avocatură, el spune că va păs-tra echipa intactă. „Nu concediem. Nu aducem oameni noi. Încercăm să promovăm oameni din interior”, explică Ţuca strategia actuală de resurse umane a firmei. El are toate motivele să păstreze şi să promoveze avocaţii din actua-la echipă, având în vedere că în 2010 i-au adus un profit record de peste 16 milioane de euro, la o cifră de afaceri de 22 de milioane de euro.

Manager fără banderolă de căpitan

Chiar dacă momentan a îngheţat recrutări-le, Florentin Ţuca aşteaptă de la viitorii anga-jaţi să aibă putere de muncă, să pună pasiune, să fie autodidacţi şi, mai ales, loiali. „Nu în ul-timul rând, să probeze că, într-o bună zi, vor putea prelua cârma şi să fie inovatori”, adaugă fondatorul Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii. Pentru a fi la conducerea unei astfel de companii, Ţuca spune că managerul trebuie să ştie să fie un bun gospodar, chiar dacă acest statut nu vine la pachet cu cel de lider. „Un bun manager nu va fi neapărat şi un bun lider. Ca manager, am adoptat un stil bazat pe autoritate prietenoasă şi pe prietenie dominatoare, fără a-mi atribui banderola de căpitan”, adaugă câştigătorul premiului european de Managing Partner al anului.

Palmares internaţional

La consolidarea statutului de manager a contribuit şi grija acordată imaginii profesio-nale proprii. „Reputaţia se construieşte greu şi în timp. Şi la fel de greu se menţine”, menţio-

nează avocatul. Cum a ajuns să-şi creeze această imagine şi implicit să aducă pe primul loc Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii? Pro-cesele internaţionale pe care le-a câştigat de-a lungul carieriei sale au jucat rolul principal. Depăşind barierele tribunalelor româneşti, el a pledat în instanţele inter-naţionale pentru clienţi autohtoni, prin-tre care chiar statul român. Pentru acest client a câştigat în toamna lui 2005 un proces împotriva investitorului american Noble Ventures, care cerea daune de 450 de milioane de dolari. Americanii argu-mentau că statul român nu şi-a respectat obligaţia contractuală de reeşalonare a datoriilor combinatului siderurgic Reşita, pe care îl cumpăraseră în 2001. În replică, statul român pretindea că americanii au încălcat contractul de privatizare, pentru că nu au achitat ratele aferente acţiunilor cumpărate şi nu au efectuat investiţiile asumate, în valoare de 100 de milioane de dolari. Singura sumă pe care statul ar fi primit-o este cea de 500.000 de dolari, ga-ranţia obligatorie pentru preluarea com-binatului. Curtea de Arbitraj Internaţional de la Washington a respins în totalitate pretenţiile americanilor.

Patru ani mai târziu, Florentin Ţuca obţinea încă o decizie favorabilă statului român, în procesul care i-a fost intentat de compania britanică Eastern Duty Free (EDF), care cerea daune în valoare de 110 milioane de dolari pentru o pretinsă ex-propriere a firmei de pe Aeroportul Oto-peni. Reprezentanţii EDF susţineau că le-ar fi fost solicitată mită pentru a con-tinua să opereze activităţi de duty-free în incinta Aeroportului Otopeni. Instanţa de la Washington a respins şi pretenţiile acestei companii. Cariera sa este legată şi de importante procese de privatizare care au avut loc în România, precum Ban-ca Agricolă, Societatea Naţională a Tutu-nului Românesc şi combinatul siderurgic de la Galaţi, Sidex. În ultimul caz, a fost de partea cumpărătorilor, indienii de la Mittal.

Chiar dacă până acum a pledat în pro-cese pe bază de onorariu, Ţuca nu exclu-de posibilitatea de a pleda pro bono. „De exemplu, aş pleda pro bono într-o acţiune colectivă pe teme de protecţia consuma-torului”, spune fondatorul Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii. Până atunci însă, avocatul anului în Europa continuă proiectul înce-put în urmă cu şapte ani, casa de avocatu-ră care l-a transformat nu doar într-unul dintre cei mai cunoscuţi profesionişti din ţară în domeniul dreptului, ci şi într-unul dintre cei mai bine plătiţi români. Iar an-vergura şi recunoaşterea internaţionale sunt următorul pas firesc pe acest drum.

fii

ÎN TENDINȚE

54 de Sărbători!

uite cine te ajută de

CRĂCIUN !

58

vacanță CU povEșTI

64și turtă dulce

vinul

poTRIvIT

60 la momentul potrivit

business

54-55

ghtsi

Deși Crăciunul este o sărbătoare a tradiţiilor, plecăm în fiecare an la „vânătoare” de decoraţiuni noi, care să reflecte ultima modă, în materie de stil, culori și materiale. Și, cu toate că suntem în plină criză, toţi designerii sunt de acord asupra unui singur lucru: anul acesta se poartă luxul.

daniela.mironov@incomemagazine.ro

FII

ÎN

TE

ND

INŢ

E

DE

SĂ

RBĂ

TO

RI!

ce se poartă

anul acesta

ur, argint, platină, diamante, vintage, alb, eco – iată cu-vintele cheie ale Sărbători-

lor din acest an. Cele mai preţioase metale și obiecte-cult venite din trecut sunt reinterpretate, iar decoraţiunile exclusiviste sunt pictate cu vopseluri ecologice în nuanţe aurii, argintii și platină, ori placate în carate reale, lu-crate manual. „În acest an, bradul trebuie să arate ca o bijuterie, un obiect preţios, realizat din materiale fine și elegante. Decorul casei și al pomului de Crăciun sunt apropiate de creaţiile marilor case de modă, culorile propuse de acestea fi-ind, de altfel, principala sursă inspiraţională”, explică Oana Hajos, designer independent.

Culori vii sau tonuri neutre?Care sunt, așadar, culorile acestui Crăciun? „Pentru decorarea bradului din acest an, cromatica este aceeași ca și pe podiumurile de modă: nuanţe de pietre preţioase, de la rubin, opal, turcoaz, până la culori mai neobișnuite, cum ar fi albastru aqua sau orange pumpkin (dovleac)”, declară Hajos. La Christmasworld, târgul internaţional de decoraţiuni de Crăciun care se ţine în fiecare an, în noiembrie, la Frankfurt - Germania, au ieșit la iveală două palete cromatice care cresc în popularitate, deși se găsesc la poluri opuse: culorile dulci, inspirate de bomboane și acadele, și culorile neutre. Amintind de copilărie, decoraţiunile în tonuri vii, precum zmeuriu, turcoaz, fistic, mov strugure, adaugă o notă festivă fiecărei zi premergătoare Crăciu-nului. Dacă preferi nuanţele neutre, calmante, atunci bejurile fine, tonurile de alb și bleu îţi vor evoca, la adăpostul căldurii din cămin, chiciura, zăpada spulberată și gheaţa de afară. Un alt trend important: Crăciunul alb. De la culoarea bradului artificial la cea a decoraţiunilor și instalaţiei de iluminat, totul trebuie să fie alb sau transparent, pudrat cu zăpadă artificială.Cu alte cuvinte, se poartă aproape toate culorile (mai puţin combinaţia cla-sică roșu-verde). Totul este să alegi o temă pentru decorarea casei și să rămâi la ea, fie că e vorba de brad, de ghirlande, de masa festivă sau chiar de ţinuta ta.

Natural sau artificial?„Personal, aș opta pentru un brad natural, indiferent dacă este sau nu în ghiveci, dar dacă doriţi unul artificial vă sfătuiesc să motivaţi acest lucru prin alegerea unui brad alb sau chiar negru, pentru un plus de glam”, con-sideră Oana Hajos. Pentru că trendul general se îndreaptă către eco-living, ar fi bine să iei în considerare varianta pomului de Crăciun care nu aduce prejudicii pla-netei. Brazi ecologici și nonconformiști au putut fi găsiţi și anul acesta la Festivalul Brazilor de Crăciun de la Hotel Radisson Blu, București. Pen-tru a douăsprezecea oară consecutiv, designeri și artiști celebri, precum Wilhelmina Arz, Lena Criveanu, Venera Arapu, Stephan Pelger, Alexandru & Mihnea Ghilduș, Ana Wagner, Cristian Samfira, Mihaela Glăvan, Carmen Ormenișan, Kristina Dragomir, Rita Mureșan, Ioan Nemţoi, Agnes Toma, Doina Levintza s-au implicat în campania pentru strângerea fondurilor pen-tru copiii dezavantajaţi. Fiecare dintre ei a creat un simbol dedicat acestei ocazii, care a fost vândut la licitaţie în 6 decembrie, urmând ca fondurile T

hin

ksto

ck

56-57

adunate în urma licitaţiei să fie folosite pentru proiectele derulate de organizaţia Salvaţi Copiii-România.Pentru brazi naturali, formula ideală rămâne cea a pomilor plantaţi în ghivece mari, care pot fi transplantaţi în grădină după ce trec Sărbători-le. „Un brad mai micuţ va fi întotdeauna mai cochet și mai apreciat. Nu trebuie să ajungă până în plafon. Orice ansamblu decorativ are nevoie de spaţiu în jurul său, să «respire» și să fie pus în valoare”, completea-ză designerul Oana Hajos. În cazul în care îţi dorești un pom de Crăciun personalizat de un desig-ner, preţul minim pornește de la 500 de lei, „pentru un brad cu adevărat de poveste”.

Vintage, cu păsări și lumini colorate„Stilul vintage rămâne în continuare în mare vogă, bradul fiind o piesă de po-veste în casele nostre. Tema decorului în acest an sunt păsările, cuiburi și pene - dar să ţinem cont de un anumit stil, nu să adunăm toate păsările posibile pe ra-murile bradului”, spune Oana Hajos. La Târgul de Crăciun de la Frankfurt, Christmasworld, companiile speciali-zate au mai oferit iubitorilor de vintage ghirlande supradimensionate de becu-leţe colorate (aproximativ 60-100 lei), care revin în modă. Creează un decor cât mai simplu, în care lumina să joace rolul principal (întinde ghirlandele pe contururile interioare sau exterioare ale casei), adăugând ici și colo obiecte vechi, cum ar fi jucării din lemn (un trenuleţ, de pildă), casete muzicale sau îngerași sepia din hârtie. Sau amestecă becurile mari și colorate cu ledurile albe, pentru un cocktail rafinat de nou și vechi.

Minimalism și sticlăDacă ești printre cei care preferă un de-cor natural, epurat de zorzoane și detalii, atunci explozia de culoare din vitrinele și casele amenajate pentru Sărbători poate fi întrucâtva obositoare. Alege câteva obiecte decorate simplu, din ma-teriale naturale – hârtie, lemn sau piatră. „O coroniţă de Crăciun din brad natural deasupra căminului sau pe peretele sufrageriei va sugera atmosfera de sărbătoare fără să încarce vizual. Ici, colo, plasate stra-tegic, câteva cutii de cadou elegante, legate cu o panglică de o textură bogată, vor exprima starea pozitivă de așteptare, proprie Crăciunului”, propun stiliștii de la Rona, compania canadiană care se ocupă de deco-raţiuni pentru casă de 50 de ani. „Sau, mai simplu, așează într-un bol mare de sticlă sau într-un coș împletit rămurele de brad, conuri, mere roșii și verzi, o tușă elegantă care va arăta bine în orice birou sau su-fragerie minimalistă și va înmiresma aerul. Aceste abordări stil new-age

MulT NOROc ÎN ANul ȘARpEluI DE ApĂ

Tot mai mulţi consumatori preferă să facă alegeri în funcţie de filo-sofia Feng Shui sau de zodiacul chinezesc. 2013 va fi anul Șarpelui de Apă, un an despre care astro-logii spun că aduce schimbarea, dinamismul, dar și instabilitatea. În zodiacul chinezesc, Șarpele reprezintă misterul, frumuseţea, sacrul și înţelepciunea.Elementul cosmic al anului chinez 2013, care începe în 10 februarie, este Apa Neagră. Culorile domi-nante în Anul Șarpelui sunt negru, albastru și verde. Aceste culori sunt considerate aducătoare de noroc, astfel că mulţi producători s-au adaptat deja cerinţei. „Anul acesta au succes instalaţiile de luminiţe de culoare albastră și verde. Și anul trecut s-au vândut bine, dar tot cele multicolore au fost în prefe-rinţele cumpărătorilor”, a declarat reprezentantul Sarra Blu. Combinaţiile propuse de designerii specializaţi în aranjamente Feng Shui sunt în tonuri de albastru, de la bleu pal la turcoaz, la albastru marin și albastru regal închis.

sunt la îndemâna oricui și vor arăta bine garantat.”Stiliștii mai spun că sursele de iluminat în acest caz tre-buie să fie tot naturale: lumânări cilindrice mari, albe, așezate în vase de sticlă. „Accesoriile din sticlă sunt un must have anul acesta”,

completează Oana Hajos, designer grafic. Atât decoraţiunile pentru brad, cât și cele pentru casă declină acest trend în funcţie de preferin-ţele celor două categorii de clienţi: iubitorii de opulenţă, pentru care există obiectele ornate cu cristale Swarovski, sau amatorii de simplitate, care au la dispoziţie în acest sezon vase, globuri și figurine-simbol lucrate din sticlă clară, trans-parentă, cu fulgi albi sau pene de păun incluse, figurine în formă de cerbi, decoraţiuni din hârtie albă lăcuită, lumânări cu aromă de vanilie, mere și chiar cu aromă de prăjituri de casă.Paradoxal, sticla costă mai mult: un glob Feng Shui cu Swarovski, placat cu argint 925, costă 28,99 lei la FengShui Market, iar unul placat cu aur de 24 de carate este 68,99 lei. O figurină de sticlă lucrată și ornată manual de la Krebs Glas Lauscha ajunge la 150-200 lei.

Masa festivăCreatorii Rosenthal, maeștri ai porţelanului cu o istorie de peste 125 de ani, își imaginează masa de Sărbători atât în stil foarte clasic, cu servicii de masă lucrate manual ce amintesc de palatele regilor Europei de la 1700, cât și în stil minimalist, cu seturi ce poartă semnătura unor designeri celebri, precum Walter Gropius, Patri-cia Urquiola sau Jasper Morrison. „Este, practic, Crăciun în stil design contemporan versus Cră-ciun tradiţional. Ambele variante au propriul lor farmec, privitorul decide”, spune Ioana Turca-nu, Marketing&PR Executive la My House.Pentru mesele festive de Crăciun și Revelion,

casa germană propune servicii de masă elegante pe nuan-ţe de auriu sau argintiu, accesorizate cu pahare din cristal suflate și șlefuite manual. Hermès, pe de altă parte, lansează în acest an un nou serviciu din porţelan de Limoges, în culorile clasice de Crăciun, alb și roșu, numit „Balcon du Guadalquivir”. Colecţia se declină și în variantele cromatice de negru, platină și auriu.

ghtsi

Scanează codul şi vei vedea cum ar trebui

să arate bradul tău de Crăciun.

mihaela.ionescu@incomemagazine.romadalina.pana@incomemagazine.ro

Apropierea Crăciunului ne face pe toţi să ne gân-dim şi la cadouri pentru persoanele dragi. Cei aflaţi în pană de inspiraţie au la dispoziţie mai multe târguri în al doilea weekend al lunii decem-brie, pentru a-l întâmpina pregătiţi pe Moş Cră-ciun.Concert Bonnie TylerCei care vor să facă un cadou în avans, pot cumpăra bilete pentru cei dragi la concertul celebrei cântăre-ţe Bonnie Tyler, de pe 8 decembrie. Românii pot as-culta această voce de aur a anilor ’70-’80 sâmbătă la Sala Palatului din București. Născută pe 8 iunie 1951, Bonnie Tyler este o cântăreaţă britanică de origine ga-leză, cunoscută pe plan mondial datorită hiturilor sale din anii ’70 și ’80: It’s a Heartache, Holding Out for a Hero și Total Eclipse of the Heart.

Târgul Cadourilor de IarnăTimp de 12 zile, în perioada 5-16 decembrie 2012, tineri și vârstnici, copii și adolescenţi sunt așteptaţi în fieca-re zi între orele 12.00-20.00 la cel mai mare târg dedi-cat sărbătorilor de iarnă din Transilvania, organizat la Cluj-Napoca. La târg sunt expuse produse alimentare (prăjituri, ciocolată, bomboane), îmbrăcăminte, încăl-ţăminte, marochinărie, confecţii, lenjerie, perne decor, articole și echipamente sportive, produse cosmetice, bijuterii, ceasuri, jucării, cadouri pentru copii, suve-niruri.

Festivalul Internaţional de LiteraturăÎn perioada 5-8 decembrie 2012, va avea loc cea de-a V-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la București (FILB), un eveniment care aduce în Ro-mânia 10 nume importante ale literaturii universale de astăzi: 5 scriitori britanici – Jonathan Coe, Will Self, Andrew Cowan, George Szirtes (scriitor britanic de origine maghiară), Kei Miller (scriitor britanic de ori-gine jamaicană), un scriitor rus (Gherman Sadulaev), un reprezentant important al scenei literare macedo-nene (Goce Smilevski), scriitorul suedez de origine siriană Daniel Boyacioglu și doi scriitori din Ungaria – Papp Sandor Zsigmond și Matyas Dunajcsik.

Festivalul ProvinoLa centrul expoziţional Providenta din Iași va avea loc un festival de vin și gastronomie, între 6 și 9 decem-brie. Vor fi prezente nume mari din industria roma-nească a vinului, de la producători la specialiști oeno-logi și somelieri, împreună cu maeștri culinari, mari producători din industria alimentară (brânzeturi, panificaţie) și, nu în ultimul rând, artiști prezen-tând opere de artă în diverse forme.

MiniLibriTârgul de carte pentru copii, MiniLibri, se va des-fășura între 7 și 9 decembrie la Plaza Mall. Intra-rea este liberă, iar iubitorii de lectură vor avea ce să aleagă: cărţi pentru copii, softuri educaţionale și e-readere. Pe lângă faptul că cei prezenţi la MiniLibri vor putea participa la jocuri, concursuri amuzante și tombole cu premii, copiii vor putea veni cu cărţi de acasă și vor fi încurajaţi să le schimbe între ei sau să le doneze pentru biblioteci rurale.

# de văzut #

Scanează codul şi vei afla tot ce se întâmplă în acest weekend.

dovedesc a fi lecții neînvățate, chiar dacă în alte forme, de multe ori mai periculoase, întocmai ca viruşii care se transformă şi se adaptează, dar continuă să paraziteze organisme aparent sănătoase. Sclavagismul, canibalis-mul nu sunt doar apanajul unor vremuri apuse şi pe care societatea viitorului le proclamă drept plăgi era-dicate. Dimpotrivă, pot erupe cu mai multă forță, sub masca normalității chiar. Interesant este că omenirea se întoarce ciclic de acolo de unde pleacă. Punând față în față secolul XIX din film cu epoca cea mai îndepărtată din viitor, similitudinile sunt evidente.

Speranța vine din asumerea propriului destin, din forța dragostei care dărâmă orice bariere, din a face pace cu tine însuți şi din înțelegerea şi acceptarea faptului că, unici fiind, suntem totuşi parte dintr-un uriaş mecanism, la mersul căruia contribuim cu fiecare gând al nostru.

dincolo de noriDacă sunteți pregătiți pentru un maraton cinematografic, Atlasul norilor

este o opțiune de luat în seamă. De obicei, filmelor lungi li se reproşează tocmai faptul că de la un punct încolo devin plictisitoare, dar nu este cazul producției fraților Wachowski, impresionantă, de altfel, şi prin cele 176 de minute, cât durează povestea. Sau, mai bine spus, poveştile, pentru că fil-mul ne poartă înainte şi înapoi prin trecut şi viitor, invitându-ne să descope-rim istoriile împleti-te ale unui întreg set de personaje. Ei bine, dacă firul roşu nu este întotdeauna evident şi legătura poate părea chiar mai subtilă decât au vrut creatorii să o păstreze, un plus al filmului este tre-cerea foarte reuşită de la un cadru la altul, autorii conju-gând într-un mod foarte fericit timpul acțiunii şi trans-punându-ne firesc dintr-un tablou în altul, chiar dacă fie-care are tuşele sale foarte personale. Mai mult, faptul că distribuția conține un număr limitat de actori, care îm-bracă la propriu piei diferite pentru un număr aparent infinit de persona-je, reuşeşte pe de o parte să rimeze feri-cit cu una dintre te-mele poveştii, cea a migrației sufletelor şi a reîncarnării, iar pe de altă parte ține privitorul în priză, atent la a descoperi cine se ascunde după masca mai mult sau mai puțin reuşită. Pentru că la partea de efecte speciale şi machiaj, filmul va face sigur istorie.

6 tablouri diferite, din secolul al XIX-lea şi până într-o îndepărtată eră post-apocaliptică, dezvăluie o idee comună: viețile noastre nu ne aparțin, suntem vizibil sau invizibil interconectați atât unii la ceilalți, în acelaşi plan temporal, dar şi la scara mult mai amplă a istoriei, faptele şi acțiunile noas-tre, deciziile, alegerile pe care le facem ori evenimentele pe care le ignorăm având consecințe nu doar imediate şi personale, ci şi dincolo de existența noastră, la un nivel pe care, de multe ori, nici măcar nu-l percepem.

Istoria ne condamnă să repetăm la infinit greşelile care se

# ce facem în weekend #

AltAsul norilor, 2012Regia: Tom Tykwer, Andy Wachowski, Lana Wachowski

Cu: Tom Hanks, Halle Berry, Hugo Weaving, Jim Sturgess

58-59

Pregătirile pentru Crăciun nu mai sunt de ceva vreme apanajul exclusiv al doamnelor, aces-tea preferând să petreacă mai mult timp cu familia decât să stea în bucătărie. Toate au însă un preţ, iar bugetul pentru o petrecere de Crăciun care să includă decorarea casei, livrarea şi împodobirea bradului, preparatele pentru masa tradiţională şi chiar pe Moş Crăciun ar trebui să pornească de la aproape o mie de euro. Firmele, la rândul lor, nu au întârziat să îşi creeze servicii specializate pentru această perioadă a anului, care să satisfacă chiar şi poftele celor mai pretenţioşi clienţi. Iar aceştia au şi început să se înghesuie pe listele de aşteptare chiar de la jumătatea lunii noiembrie, în unele cazuri.

Caltaboş şi tobă, de la cateringPentru cei care nu au timp să gătească, firmele de catering sunt pregătite să aducă mâncarea caldă, proaspăt gătită, direct pe masă. Anca Mitu, general manager al firmei Privileg Catering, furnizor oficial al Casei Regale a României, a explicat că, „având în vedere că tradiţiile noas-tre sunt foarte bine înrădăcinate, cele mai multe solicitări vin pentru produsele româneşti specifice Crăciunului: sarmale, friptură de porc, tobă, lebăr, caltaboş, cârnaţi, piftie, salată de boeuf, dar şi clasicul cozonac, făcut ca la mama acasă”. Totuşi, românii au început să coman-de şi alte specialităţi, spune Anca Mitu, cum ar fi „curcani umpluţi, turtă dulce şi prăjituri. De regulă, masa de Crăciun este foarte bogată şi, din lipsă de timp, o parte dintre cei res-ponsabili de pregătirea mesei preferă să comande produsele”. Solicitările vin, de obicei, cu două-trei săptămâni înainte de Crăciun, însă o parte dintre cei care au mai apelat şi în urmă cu un an la serviciile firmei de catering şi-au anunţat deja, încă din luna noiembrie, intenţia şi pentru acest an. „În fiecare an, de Crăciun, produsele noastre sunt pe mesele a cel puţin o sută de clienţi (familii). Pen-tru noi înseamnă foarte mult această încredere pe care ne-o arată cei ce comandă, lăsând pe mâna noastră ceva atât de personal cum este mâncarea”, mai spune general managerul Privileg Catering. Preţurile meniurilor încep de la 15 euro de persoană pentru produsele standard şi cresc proporţional cu complexitatea şi varietatea preparatelor. Cu toate că mare parte dintre clienţi aleg să îşi aranjeze singuri masa de Crăciun, există şi posibilitatea ca firma de catering să se ocupe de acest lucru, iar, în opinia celor de la Privileg, masa trebuie să arate cât mai simplu şi elegant, în combinaţii de

BRADUL NATURAL (2 m, calitate B) – 299,7 leiBRADUL ARTIFICIAL (2,1 m, calitate superioară A) – 325 leiBRADUL ÎN GHIVECI – de la 210 leiSursa: BrazideCraciun.ro

Cine nu îşi doreşte o masă bogată de Sărbători, un brad gata împodobit, o casă decorată de sezon şi toate acestea fără prea multă bătaie de cap? Şi, cum de Crăciun toate visele trebuie împlinite, fie că sunt ale celor mari, dar mai ales dacă sunt ale celor mici, de lângă pomul de iarnă nu poate lipsi tocmai Moş Crăciun încărcat cu daruri. Efectul ar fi însă şi mai spectaculos dacă afară, în curte sau în grădină, pe Moş l-ar aştepta un ren adevărat. Toate acestea pot deveni realitate; tot ceea ce trebuie să aveţi la îndemână este un telefon şi un card.

uite cine te ajută

de Crăciun!cr

isti

na.d

obre

anu@

inco

mem

agaz

ine.

ro

usge

nio

Th

inks

tock

verde, roşu şi alb, cu un mic aranjament făcut din crenguţe de brad pus în mijlocul mesei, cu lumânări şi şervete din fibre na-turale (bumbac sau in).

Brad împodobit şi casa decorată, la comandăDacă ideea de a avea case decorate ca în filmele americane părea, în urmă cu câţi-va ani, doar o iluzie, acum şi cartierele autohtone se pot întrece la acest capi-tol, întocmai ca în ţările unde acest lucru este o tradiţie care durează de ani de zile. Vilele, în special, reprezintă baza ideală pentru decoratori. Irina Roşu, supervi-zor operaţiuni al grupului FlorideLux.ro, din care face parte şi magazinul on-line BrazideCraciun.ro, spune că elemente-le care creează o atmosferă deosebită la exteriorul unei case sunt „ghirlanda na-turală îmbogăţită cu ilex, conuri şi funde deosebite. În cazul în care dispunem de un buget mai mare, ghirlanda se îmbo-găţeste cu instalaţii de lumină caldă sau rece, pentru o atmosferă de Crăciun de invidiat”. Acelaşi tip de obiecte poate fi folosit şi la ferestre, dar cele pentru curte încep prin simpla decorare a pomilor cu instalaţii de Crăciun pentru exterior, pe când cele mai complexe includ decoruri speciale din figurine de mari dimensiuni sau montarea unui furtun luminos pentru alei. Şi dacă pe dinafară casa arată impecabil,

din interior nu poate lipsi bradul împo-dobit. Potrivit BrazideCrăciun.ro, costul unui brad varia, la sfârşitul lunii noiem-brie, de la aproape 300 de lei, cel natu-ral până la 325, cel artificial. Irina Roşu a explicat că „în general, sunt câteva deco-ruri standardizate: tradiţional, modern, avangardist şi cele care urmează tendin-ţele internaţionale care includ trenduri cromatice, material, decoruri adoptate, în general, de familiile tinere, moderne şi cu venituri medii şi mari. Aceste decoruri includ şi un cost suplimentar pentru con-cept”. În funcţie de preferinţele proprietarilor, costul pentru decorarea casei şi împodo-birea bradului poate varia, însă un pachet standard porneşte de la aproximativ 3.000

de lei, iar pentru decorări mai complexe este vorba de aproximativ 10.000 de lei, la care firma oferă un discount de 7% pentru plata în avans, potrivit BrazideCrăciun.ro. Cu toate acestea, reprezentanţii magazi-nului on-line susţin că „în general, clienţii care gândesc pe termen lung investesc în jur de 5.000 de euro pentru următorii 3-4 ani, iar în anii următori plătesc doar ser-viciile de decorare şi montare”.

Pentru că nu există Crăciun fără brad îm-podobit, dar nici fără un Moş în carne şi oase, care să le aducă celor mici cadourile, şi aici a fost loc de inovaţie. Moş Crăciun poate veni singur sau însoţit de spiriduşi sau poate chiar intra pe fereastră, uitând de clasica uşă. Indiferent de etajul la care stă clientul, Moşul poate apărea direct în camera unde se află bradul, pentru că multe firme de alpinism utilitar se repro-filează în perioada Sărbătorilor, iar anga-jaţii se transformă în Moş Crăciun. Cele mai multe comenzi vin în Ajun şi în ziua Crăciunului, prin urmare şi preţul este mai piperat în aceste două zile şi poate

ajunge până la 100 de euro.Un decor cu adevărat feeric poate fi cre-at însă dacă în curtea casei ar fi prezent şi un ren adevărat. Cu toate că pare ex-centric, copiii sunt primii care îi aprecia-ză, mai ales că efortul financiar este unul considerabil: poate porni de la 300 de euro şi poate ajunge chiar şi până la 1.500 de euro pe oră, în funcţie de eveniment, locul unde are loc acesta şi de durată.

MOŞ CRĂCIUN – de la 200 de lei până la aproximativ 100 de euro/familie, în zilele de 24 şi 25 decembrieMOŞ CRĂCIUN ALPINIST – aproximativ 100 de euroSPIRIDUŞUL LUI MOŞ CRĂCIUN – de la aproximativ 50 de euro

Th

inks

tock

Moş Crăciun vine şi pefereastră

Th

inks

tock

60-61

rimele lucruri de care trebuie ţinut cont sunt intensitatea, buchetul sau aroma

şi densitatea, indiferent dacă vorbim despre vinuri proaspete, tinere, ori maturate - complexe, albe, rozé sau roşii. Este cel mai important sfat dat de specialişti pentru alegerea vinului

pentru masa de Sărbători, despre care cei mai mulţi cred că trebuie să fie una tradiţională.Pe lângă acestea, „un vin de vinotecă îşi poate găsi şi el uşor locul pe masa de Crăciun”, este de părere Daniel Negrescu, brand manager Murfatlar România. Chiar dacă decizia este una grea, pentru o masă festivă trebuie să ne rezumăm la patru vinuri, după cum recomandă Cristian Preotu, director asociat Le Manoir. Şi Adrian Păduraru, ambasador Cultura Vinului, are un sfat pentru cei care vor să petreacă în stil clasic: recomandă vinurile româneşti, fiind vorba despre o sărbătoare tradiţională.

Să fie roșu, alb sau rozé? Dulce sau sec? Românesc sau de import? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun cei aflaţi în căutarea celui mai bun vin pentru masa de Crăciun. Alegerea nu este tocmai un lucru uşor. Pe lângă faptul că pe piaţă sunt disponibile sute de sortimente, provenind de la diferiţi producători, podgorii sau vinoteci, vinul trebuie cumpărat şi în funcţie de meniul servit, starea de spirit şi tipul invitaţilor, precum şi de stilul în care vreţi să petreceţi.

vinul potrivit

la momentul potrivit

andreea.stefan@incomemagazine.ro

theweekendtion

irasp

60-61

Specialistul crede că şam-pania este foarte potrivi-tă pentru acest moment, chiar şi produsele româ-neşti, precum cele de la Rhein sau Jidvei. De ase-menea, pentru că la masa tradiţională de Crăciun sunt servite mâncăruri grele, Adrian Păduraru mai recomandă şi servi-rea vinului roşu, dar tot din producţie autohtonă. Atât Dan Balaban, propri-etarul Davino, cât şi so-melierul Sergiu Nedelea spun că recomandările trebuie făcute în funcţie de meniu, nu toţi româ-nii optând pentru o masă tradiţională. De exemplu, carnea de ton la grătar sau peşte cu sos alb merg şi cu un vin roşu uşor, sec, tânăr. Un Pinot Noir, de pildă. Carnea de pasăre se poa-te mânca alături de un vin roşu subţire, nu foarte corpolent, nu foarte extractiv. Carnea de porc foarte grasă, se poate con-suma cu un vin alb foarte sec, nearomat, cum ar fi un Riesling.

Să începem cu aperitivulLa masa de Crăciun, unde participanţii se cunosc, iar atmosfera este mai relaxa-tă, primirea se face cu un spumant brut sau extrabrut, în niciun caz demisec, apoi continuăm cu un vin alb. „Urmează cel roşu, iar în final poate fi servit şi un cog-nac.” Este recomandarea făcută de some-lierul Sergiu Nedelea. Acesta mai spune că pentru evenimentele în familie se pot alege vinuri din gama Caloian, din cra-mele Oprişor, Castel Huniade, Recaş sau gama Făurar a casei Davino.Pe rând, lucrurile stau astfel: pentru micile gustări, cel mai potrivit sorti-ment este şampania. O sugestie în acest sens este Champagne Canard Duchene Reser ve Brut, care se comercializează pe piaţa românească cu aproximativ 150 de lei sticla. Atenţie însă la temperatura la care este servită băutura, în acest caz fiind recomandat ca în momentul consu-mului aceasta să fie ok între 7 şi 12 grade Celsius. Există şi vinuri special concepute pentru aperitiv, ca prim fel de mâncare. Chiar dacă sunt încadrate la categoria vinuri, în

realitate ele sunt pro-duse pe bază de vin. Din această categorie face parte Aperitivul Mamaia, cu o vechi-me de aproape zece ani, pentru care tre-buie să scoateţi din buzunar aproximativ 30 de lei. Mamaia este o băutură reali-zată pe bază de vin, respectiv Pinot Noir, must, extract de ci-reşe amare şi plante aromatice. Se serveş-te bine răcit, cu o fe-lie de lămâie. Dacă la masa de Cră-ciun optaţi pentru un aperitiv pe bază de foie gras, un vin reco-mandat este şi Am-

prenta Muscat Ottonel de la M1 Crama Atelier. Preţul acestuia variază în funcţie de vechime. Un alt vin cu multe recomandări este cel franţuzesc: Pouilly Fumé Domaines Jean Redde, pe care Le Manoir îl comerciali-zează cu un preţ de 75 de lei. Acesta este un vin alb, sec, care se asociază foarte bine cu brânzeturi fine, carne albă şi ri-sotto cu fructe de mare. În general, vinurile recomandate pen-tru acest prim fel de mâncare sunt cele albe, seci. Din categoria vinurilor de im-port, se poate opta pentru feluri precum Puilly Fumé, Sancerre, Chablis sau un Sauvignon blanc de Dealu Mare.

Artileria greaPentru friptura de porc, felul de mâncare ce nu prea lipseşte de la masa tradiţională de Crăciun, specialiştii au aceeaşi reco-mandare: vinul roşu, fie că este vorba de unul românesc sau de import. Cele mai căutate sunt vinurile româneşti precum Sable Noble, cupaj roşu de Cabernet Sau-vignon, Merlot şi Fetească Neagră. „O recomandare, poate un pic neaştep-tată, pentru friptura de porc este cupa-jul Fetească Regală şi Fetească Albă din Colecţia Arezan. Ambele vinuri sunt din Colecţiile M1 Crama Atelier”, după cum spune Daniel Negrescu. Dacă sunteţi în căutarea unui vin de im-port, cele din Argentina, Africa de Sud sau Franţa, precum sortimentul Châteauneuf du Pape, pot fi cât se poate de potrivite.

SFATURILE SPECIALIŞTILOR:

„În materie de vin, nu există niş-te reguli generale de consum şi nici nu e bine să fie încurajate nişte şabloane. Vinul e prea dar-nic ca să fie încorsetat în şabloa-ne. Aşa cum ţinutele vestimen-tare se aleg în funcţie de stil, ocazie, vreme, stare de spirit, la fel se pune problema şi în cazul vinului.” Daniel Negrescu

„Lista noastră de vinuri cuprin-de peste 1.500 de referinţe, care toate pot fi adaptate mesei de Crăciun, în funcție de gusturi, buget sau preparate specifice. Somelierii pot face însă reco-mandările necesare.” Cristian Preotu

62-63

Vrei să afli care sunt paharele potrivite pentru vin?

Scanează codul.

theweekend

Un alt vin recomandat a se consuma îm-preună cu felurile pe bază de carne este şi Clos de los Siete Mendoza - Argentina, considerat de către revista Decanter, cel mai bun vin din America de Sud. La noi, acest vin este vândut cu 98 de lei/sticlă.

Roșu sau albUn alt fel de mâncare cu care sunt asoci-ate mesele de sărbătoare sunt tradiţiona-lele sarmale. Pentru acestea, specialiştii recomandă fie un vin alb, din categoria Riesling, fie unul roşu, precum Pinot Noir. În ambele cazuri, atât oferta de vinuri au-tohtone, cât şi cea de import, este una generoasă. Cu alte cuvinte, consumatorul are de unde alege. Ajunşi la desert, va trebui să deschideţi o altă sticlă de vin. Fie că este autohton sau din afară, în această etapă se recomandă servirea unui vin alb, dulce, sau a unei şampanii. Pe de altă parte, dacă servirea aperitivu-lui a început cu foie gras, moment în care aţi deschis o sticlă precum Sauternes - Château Lafon, acelaşi vin poate fi servit

şi la desert. Altfel spus, vom putea începe şi termina masa cu acelaşi vin. Proprietarul Davino ar încheia mai de-grabă masa cu un tip de vin fortifiat, cum ar fi cel de Porto. În opinia sa, ca să nu faci greşeli, când nu eşti sigur, mergi pe tipare. „La carne albă, bem vinuri albe. La brânzeturi merge un vin alb, foarte vechi, sec sau demidulce, iar la o friptură de vită merge un vin roşu.”

Pentru el și pentru eaDacă ar fi să ne luăm după credinţele îm-pământenite de-a lungul timpului, atunci am spune că vinurile dulci sunt preferatele doamnelor, iar cele seci, ale domnilor. Ten-dinţele actuale vin să contrazică acest ste-reotip, astfel că, potrivit lui Cristian Preotu, doamnele optează din ce în ce mai mult pen-tru aceleaşi variante ca şi domnii, adică pre-feră în tot mai multe cazuri vinul sec.„Pentru doamne propunem un vin roşu sec, dar foarte fin. Este vorba de un vin din satul Margaux, regiunea Bordeaux, Franţa. Aces-tea sunt reputate a fi cele mai feminine vi-nuri din lume. Iar dacă ne gândim şi la un vin dulce, una dintre cele mai apreciate variante este vinul de Sauternes”, recomandă Preotu. În ceea ce-i priveşte pe domni, pentru vinu-rile albe, seci, soiurile clasice sunt Sauvignon blanc şi Chardonnay, ele fiind produse peste tot în lume, fiecare regiune impregnându-şi stilul. Cele mai cunoscute în acest sens sunt vinurile franţuzeşti, precum La Croix de Carbonnieux, Pessac Leognan, Bordeaux. Pentru vinurile roşii, soiurile clasice, cele mai căutate sunt Cabernet Sauvignon şi Merlot, Bordeaux fiind regiunea cea mai cunoscută pentru acest sortiment.

PANDORA transformă acest Crăciunîntr-o sărbătoare de neuitat!

Descoperă bijuteriiile lucrate manual care simbolizează tema Crăciunului , dar și cele mai noi talismane din argint, din colecția de talismane Pave. Cu ocazia Crăciunului, PANDORA îți vine în ajutor cu nenumărate seturi de bijuterii, care se pot transforma într-o clipă în cadoul perfect pentru i u b i t ă , mamă, soră, cea mai bună

prietenă sau chiar pen-tru tine. Alege bijuteriile

PANDORA și spune-ne astfel povestea ta.

Alege din colecția de talismane de Crăciun bijuteria în formă de Gingerbread, care readuce în prezent mirosul turtei dulci

și păstrează amintirile de aur ale copilăriei. Descoperă poves-tea PANDORA de Crăciun și vizitează-ne pewww.pandora.net!

PANDORA transformă acest Crăciun

PANDORA concepe, produce şi comercializează bijuterii moder ne fi nisate manual, din materiale originale, la preţuri accesibile. Bijuteriile PANDORA se vând în peste 65 de ţări de pe şase continente prin cele 10.000 de puncte de vânzare, in-cluzând în jur de 700 de concept stores. Fondată în 1982 şi având sediul în Copenhaga, Danemar-ca, PANDORA are peste 5.300 de angajaţi în întreaga lume, dintre care 3.600 în Gemopo-lis, Thailanda, unde sunt fabri-cate bijuteriile. PANDORA este listată pe bursa NASDAQ OMX Copenhaga. În 2011, veniturile totale ale PANDORA s-au ridi-cat la 6,7 miliarde DKK (aproximativ 893 milioane euro).

Despre PANDORA

Universul de Crăciun PANDORA este plin cu bijuterii tematice, ideale pentru a oferi un cadou din sufl et. Femeile din întreaga lume își găsesc inspirația cu ajutorul bijuteriilor PANDORA, care le permit să își exprime personalitatea.

tea PANDORA de Crăciun

Pentru informaţii suplimentare, vizitaţi www.pandora.net

Fă din acest Crăciun o sărbătoare de neuitat!

Talismane din argintîncepând cu 99 RON

Pentru prietenul meu cel mai bun

Cadoul perfect

Primul Crăciun împreună

DESCOPERĂ SETURILE DE CADOU PENTRU CRĂCIUN!Crăciunul se apropie. Cu această ocazie specială, PANDORA* a pregătit seturi de bijuterii unice, care te vor ajuta să alegi cadouri personalizate pentru persoanele dragi ție. Descoperă noile talismane care simbolizează cele mai importante momente din viața ta și spune-ți povestea cu PANDORA!

Găsește-ți inspirația pe www.pandora.net.

BUCUREŞTI: Afi Cotroceni, Băneasa Shopping City (Insulă) • CONSTANŢA: City Park Mall

* Pro

moț

ia e

ste

vala

bilă

în p

erio

ada

12.1

1.20

12 -

24.1

2.20

12 În

lim

ita s

tocu

lui d

ispo

nibi

l.. O

fert

a es

te v

alab

ilă în

mag

azin

ele

PAN

DO

RA

și l

a pa

rten

erii

auto

rizaț

i par

ticip

anți

la p

rom

oție

. O

fert

a nu

poa

te fi

cum

ulat

ă cu

alte

pro

moț

ii sa

u di

scou

nt-u

ri. P

entr

u m

ai m

ulte

info

rmaț

ii, in

traț

i pe

site

-ul n

ostr

u, w

ww

.pan

dora

.net

.

64-6564-65

STRASBOURG Începând cu anul 1570, Piaţa de Crăciun din capitala Alsa-ciei este organizată în jurul Catedralei care domină centrul orașului. Timp de aproape o lună, faţa urbei se schimbă, iar casele din centru, cu arhitectura specifică zonei alsaciene, au la ferestre oameni de turtă dulce, ursuleţi sau vrăjitoare, brazi de Crăciun, fundiţe, toate înconjurate de beculeţe colorate, astfel încât la fiecare pas turistul are impresia că a călcat pe un tărâm de poveste. De aceea, probabil, Strasbourg este un oraș cunoscut drept capitala Crăciunului și este vizitat în fiecare an, numai în această perioadă, de 1,5-2 milioane de turiști. În acest an, ţara invitată pentru Piaţa de Crăciun este Georgia, ceea ce le va permite vizitatorilor și locuitorilor orașului Strasbourg să descopere tradiţiile culturale și artizanale ale acestei ţări din sudul Caucazului, dar și deliciile gastronomice din această zonă.

DURATA: 24 noiembrie-31 decembrie 2012

BRUXELLESCunoscută mai degrabă ca fiind Capitala UE, sediu al instituţiilor europene, Bruxelles-ul își dezvăluie o altă faţă odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă. În fiecare an, centrul orașului, aflat în zona Grand Place și Place Sainte-Catherine, se transformă în ceea ce belgienii numesc Plaisirs d’hiver (Plăcerile iernii). Cu această oca-zie, peste 240 de căsuţe de lemn sunt aduse și montate cu grijă

în cele două pieţe, astfel încât, la data începerii evenimentului, toată lumea să se poată bucura de obiecte tradiţio nale pentru pomul de Crăciun, vestimentaţie specifică iernii, vin fiert sau mâncăruri adec-vate momentului. Nici bradul împodobit sau ieslea tradiţională, unde sunt aduse chiar și animale adevărate, dacă vremea permite acest lucru, nu lipsesc din Grand Place, fiind acompaniate de un spectacol impresionant de sunet și lumini, în fiecare an diferit, atrăgându-i și uimindu-i, deopotrivă, pe localnici și pe turiști. Nu degeaba tour-ope-ratorii englezi au ales piaţa de Crăciun din Bruxelles ca fiind cea mai originală din întreaga Europă.

DURATA: 23 noiembrie 2012-1 ianuarie 2013

VIENACapitala muzicii și a rafinamentului, Viena nu are o singură piaţă de Crăciun, ci o multitudine. Acestea sunt localizate în zonele pie-tonale, în general, dar cea mai cunoscută este cea care se află între Rathaus (primărie) și Burgtheater. Ceremonia care marchează star-tul evenimentului are ca punct de plecare aprinderea bradului, iar pentru prima dată în acest an, sub tradiţionalul pom de Crăciun, va fi amplasat un decor reprezentând o scenă care imită cerul și un scaun „al Îngerului”. Copiii vor putea să stea pe „norișorii” plasaţi pe scenă, iar diverse personalități se vor așeza pe scaunul „Îngeru-lui” și vor citi poveștile care i-au fascinat în copilările. Alte pieţe de Crăciun mai cunoscute sunt și în faţa Palatului Schönbrunn, în faţa Karlskirche și cea de la Spittelberg.

Iarna nu s-a instalat încă „oficial”, cu zăpadă și viscol, însă mulţi se gândesc deja la Sărbători. Câteva mari orașe europene se pregătesc să le întâmpine așa cum se cuvine. O tradiţie care datează, în multe locuri, încă din Evul Mediu – cea a pieţelor de Crăciun, cu târgurile aferente, cu turtă dulce și vin fiert, cadouri unicat și o atmosferă de poveste. Dar, mai ales, cu milioane de turiști care vin special pentru acest eveniment. O tradiţie care începe, timid, să prindă contur și pe meleagurile autohtone.

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

vacanţă cu povești și turtă dulce

clusive

Ceea ce este specific pieţelor de Crăciun din Viena este că fie-care are propriul său tip de cană ce poate fi achiziţionată, astfel încât, dacă vizitaţi pieţele special amenajate, vă puteţi întoarce acasă cu cel puţin zece căni diferite. Și dacă ajungeţi la Viena în această perioadă, nu trebuie să rataţi Glühwein, o băutură specială, asemănătoare cu vinul fiert, care este foarte populară în ţările unde se vorbește germană și olandeză, precum și în regiunea Alsaciei.

DURATA: 17 noiembrie-24 decembrie 2012

PRAGAÎn centrul vechi al orașului de pe malurile Vltavei, dar și în Piaţa Wenceslas (aflate la cinci minute distanţă), spiritul Crăciunului și „magia” sărbătorilor se fac simţite în fiecare an, când vizitatorii sunt prinși de atmosfera festivă și fascinaţi de produsele specifice puse pe tarabe de comecianţi. De la produ-se handmade și pahare din cristale de Bohemia, până la modul în care este produsă mâncarea tradiţională în Cehia (porumbul, delicioșii cârnaţi la grătar sau prăjituri, cum ar fi Trdelník, cu degustări incluse) și băuturile speciale, toate pot fi găsite la piaţa de Crăciun din Praga. În centrul vechi al orașului, se află bradul, adus din munţii Krkonoše. Acesta este aprins în fiecare seară pentru a pune și mai mult în evidenţă arhitectura gotică a locului. Și, pentru a simţi și mai bine spiritul sărbătorilor de iarnă, coruri locale și grupuri de dansatori vin în fiecare seară

pe scena din jurul pomului de Crăciun pentru a da un aer special evenimentului.

DURATA: 1 decembrie 2012-6 ianuarie 2013

NÜRENBERGCu toate că piaţa de Crăciun de la Nürenberg nu este nici cea mai veche, nici cea mai mare din Germania, este cea mai cunoscută, mai ales datorită decorului de poveste în care este organizată în fiecare an. Cunoscută și sub numele de Christkindlesmarkt, piaţa de la Nürenberg are drept decor un castel medieval, astfel încât mai mult de două milioane de turiști vin anual să se bucure de șarmul altor vremuri și de aroma de turtă dulce, atât de iubită de locuitorii Germaniei și nu numai, care plutește în aer încă de la sfârșitul lunii noiembrie. Anual, piaţa este deschisă de Înge-rul de Crăciun al Nürenbergului, care rostește un discurs din Catedrala Frauenkirche. Pentru acest eveniment sunt monta-te aproximativ 180 de căsuţe din lemn, unde se vând numai produse specifice Crăciunului: diverse feluri de turtă dulce, Zwetschgenmännle (mici figurine făcute din prune), Bratwurst (un tip specific de cârnați prăjiţi), Glühwein, sau decoraţii unicat pentru acestă ocazie. Pentru a păstra autenticitatea sărbătorii, Consiliul pentru Piaţa de Crăciun supraveghează cu atenţie pro-dusele comercializate aici, având grijă ca niciun obiect modern, din plastic, sau jucării în serie să nu poată fi vândute.

Durata: 30 noiembrie-24 decembrie 2012

vacanţă cu povești și turtă dulce

Vrei să afli unde sunt pieţe

de Crăciun în România?

Scanează codul.

Când vorbim despre Moş Crăciun, ne raportăm la ceea ce se numeşte în spiritualitatea românească „geneza mitului”. Din această perspectivă, mitul nu se raportează la realitate decât ca metaforă literară, ca subli­mare spirituală a unor credinţe şi convingeri arhaice despre universul

de prezenţe invizibile care ne înconjoară şi care, conform gândirii magice, sunt capabile să  ne influenţeze existenţa, în bine sau în rău. Pentru a  capacita  pozi­tiv aceste forţe, comunităţile umane din perioadele de început ale civilizaţiilor, au creat ritualuri diverse dedicate unor asemenea spirite care patronează  feno­menele naturale, formele de relief, astrele, dar şi bunul mers al vieţii pe pământ.  În tradiţia populară, Moş Crăciun este un asemenea „patron” al solstiţiului de iarnă. De fapt, „mitul lui Moş Crăciun” su­prapune un cult mult mai vechi, dedi­cat Soarelui care, în această perioadă, se află într­o criză cosmică; lumina sa este tot mai palidă, iar căldura aproape că a dispărut. Pentru a­l ajuta să depăşească acest moment, oame­nii au creat ritualurile de adorare a Soarelui, celebrate în lumea orientală şi transferate apoi în Europa, prin in­termediul legiunile romane. Ajunse şi în spaţiul românesc, aceste ritu­aluri sunt practicate în preajma datei de 25 decembrie şi sunt cunoscute în istorie sub numele de „Dies Na­talis Solis Invicti” („Zilele Soarelui veşnic învingător”). Suprapusă peste aceste străvechi ritualuri precreştine, sărbătoarea   Crăciunului preia mitul luminii, al Soarelui, continuându­l prin adorarea luminii, înţeleasă însă ca iluminare spirituală a fiinţei. La apariţia lui Iisus în lume, pe cer răsare o stea foarte luminoasă, neobişnuită, care­i va conduce pe magi, iar ies­lea unde se naşte pruncul sfânt este invadată de o  lumină necreată.

În tradiţia populară  românească, Moş Crăciun este o figură legendară, cu aureolă mitică pentru faptele sale. Altfel spus, el este, asemenea altor săteni, un gospodar de vază, un om cu multă autoritate, care nu îngăduie nimănui, nici chiar soţiei sale, Crăciunoaia, să îi nesocotească deciziile. Aşadar, când Fecioara Maria

cine este

Moş Crăciun?

îi cere găzduire – după cum se povesteşte în multe legende populare, expresii fol­clorice ale mitologiei româneşti – el îi răspunde că nu are unde să o primească. Înduplecată  totuşi de rugăminţile Fecioarei, care trebuia să­l nască pe Iisus, Crăciunoaia o adăposteşte în grajdul vitelor şi o ajută să­l nască pe fiul sfânt. Supărat pe soţia sa pen­tru aceste fapte, Moş Crăciun o pedepseşte, tăindu­i mâinile. Crăciunoaia aleargă la Fe­cioara Maria, îi povesteşte cele întâmplate, iar aceasta o linişteşte şi îi pune mâinile la loc, făcându­i­le din aur. Din nou femeia merge la soţul ei, îi arată ce s­a întâmplat, iar Moş Crăciun, mut de uimire, îşi dă seama că a greşit şi se converteşte la creştinism, povestind tuturor miracolul petrecut în gospodăria sa. El duce pruncului Iisus mere în dar.

Evident că astăzi, din mitul lui Moş Crăciun, aşa cum s­a impus el prin pres­tigiul adevăratei tradiţii, s­a conservat foarte puţin. Agresivitatea mediatică a unor şabloane publicitare despre   Moş Crăciun, a determinat, pe de o parte, „globalizarea” imaginii sale ­ pe toate meridianele este reprezentat doar în varianta americană ­ pântecos, îmbrăcat cu haine roşii şi cu cizme în picioare ­,  iar, pe de altă parte, simbolis­mul figurii sale este tot mai atenuat. Foarte puţini oameni mai ştiu că Moş Crăciun nu este doar un simplu „distribuitor de ca­douri” care aleargă necontenit de la o casă la alta, ci expresia bătrânului înţelept, cu multă experienţă de viaţă, capabil să analizeze cu mult discernământ realitatea şi chiar pro­

priile sale fapte, pentru a emite cea mai bună judecată. El ştie să cumpănească lucrurile, să fie blând, încrezător în binele ce sălăşluieşte în fiecare om – asemenea lui Iisus – şi să ofere mai mult decât merităm. Este un gest de încredere şi, prin filozofia darului, un „cec în alb”, pentru a te schimba, pentru a­ţi redefini comporta­mentul şi gândirea. Darul lui Moş Crăciun este simbolul binelui şi şansa iluminării proprii. Adesea, poate, ne gândim că nu merităm precât am fost dăruiţi.

Dr. Doina IşfănoniEste cercetător etnolog la Muzeul Satului, profesor universitar, cercetător științific I şi membră a Comisiei Naţionale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial. De asemenea, este autoare a numeroase studii şi cărţi de specialitate.

66-67

opinionmy