rezumat_dogmatica

8/15/2019 REZUMAT_DOGMATICA

http://slidepdf.com/reader/full/rezumatdogmatica 1/38

1

INTRODUCERE - centrul învăţăturii de credinţă în Biserica Ortodoxă

- dogma Sfintei Treimi- dogma hristologică

=> întregul sistem doctrinar are un caracter deopotrivă triadocentric şi hristocentric

- Iisus Hristos este Unul din Sfânta Treime Care se deco peră - ca Fiu al Tatălui ceresc - ca trimiţător al Duhului Sfânt peste cei care cred în El

=> prezenţa întregii Sfinte Treimi în lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos (ca şi în cazulcreaţiei), aceasta fiind opera iubirii personale şi comunitare a întregii Sfinte Treimi - umanitatea (şi întreg cosmosul) poartă pecetea de neşters a lui Dumnezeu, care a fostîntunecată prin păcat şi restaurată prin jertfa, moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu Treimea şi Doimea ne mântuiesc ! - prin lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, devine astfel posibilă trecerea de la chipla asemănare :Dumnezeu S- a făcut om pentru ca omul să se îndumnezeiască (Sfinţii Irineuşi Atanasie cel Mare)

- dimensiunea- antropologică - cosmologică

=> prin căderea omului, se produc urmări atât la nivel antropologic, cât şi la nivel cosmologic(inclusiv pământul este blestemat, cf. Facere 3, 17-19), de aceea mântuirea are o dimensiuneumană şi cosmică deopotrivă - îndepărtarea faţă de Dumnezeu este cauzată de (Nicolae Cabasila, Des pre viaţa în Hristos)

1) firea mărginită 2) păcat – mod de existenţa creat de om prin voinţa sa proprie 3) moartea

=> Mântuitorul Iisus Hristos surmontează toate aceste trei obstacole ( zid despărţitor ) El a luat asupra Lui tot ceea ce forma între noi şi Dumnezeu un zid despărţitor şi n-a lăsatnimic între noi

1) prin întruparea Sa, firea umana fiind unita cu cea dumnezeiasca2) prin r ăstignirea pe Cruce 3) prin învierea din morţi

- “hotărâre de mai înainte” / preştiinţă (Fapte 2, 23; I Petru 1, 20) / “taina cea din veac ascunsăa lui Dumnezeu” (Efeseni 3, 9; Romani 16, 25 -26; Coloseni 1, 26): întruparea Fiului pentrumântuirea oamenilor- hotărârea din veci a lui Dumnezeu de mântuire a neamului omenesc prin întrupareaFiului Său este în relaţie directă cu planul din veci de creare a lumii

1. Motivul întrupării: aşa a a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul Său Fiu l -a dat caoricine crede într- Însul să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16)

Ca şi în parabola fiului risipitor, Dumnezeu răspunde cu dragoste şi iertare omului caremai înainte căzuse în păcat.

2. Scopul întrupării: pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire a) aspect negativ – răscumpărarea din robia păcatului şi a morţii (mijloc pentru restaurare şicomuniune cu Dumnezeu)=> nu s-a făcut o distincţie între lucrarea de răscumpărare şi Persoana lui Iisus Hristos

b) aspect pozitiv – unirea omului cu Dumnezu prin har şi ajungerea la asemănarea cu El



2

3. Pregătirea omului în vederea întrupării a) pe păgâni – revelaţia naturală şi legea morală

Păgânii care nu au lege din fire fac ale legii, aceştia neavând lege îşi sunt loruşi lege (Romani 2, 14)+ reminiscenţe din revelaţia primordială (paradisiacă)

+ relaţii dintre păgânii din spaţiul mediteranean şi iudei (traducerea Vechiului Te stament – Septuaginta, sec III î. d. Hr.)=> Mântuitorul, Logos creator şi proniator care luminează pe tot omul care vine în lume;astfel se poate explica credinţa pe care o descoperă la păgâni, mai puternică decât cea asumatăde poporul lui Israel=> Dumnezeu nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit nici chiar între păgâni (Fapte 14, 17)

b) poporul ales - revelaţia supranaturală dată lui Avraam şi lui Moise - proorocii mesianice

- la venirea Mântuitorului erau foarte mulţi cei ce aşteptau mântuirea lui Israel - Sfântul Ioan Botezătorul Îl descoperă: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică

păcatul lumii (Ioan 1, 29-30)

4. Posibilitatea Întrupării - din partea lui Dumnezeu: potrivit sfatului voii Sale, unind în acest act

- iubirea: în baza libertatii Sale absolute, se poate coborî fără schimbare, la nivel uman - dreptatea: îl mântuieşte pe om din interiorul său, restaurându- l în raţiunea saadevărată, imprimată de la creaţie

- din partea omului: prin cădere, chipul lui Dumnezeu nu a fost şters, ci doar a fost alterat

5. Cauza Întrupării Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut (Luca 19, 10)Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiascălumea prin El (Ioan 3, 17)- invatatura pelagienilor, teologilor scolastici, calvinilor, socinienilor: întruparea a fosthotarata din veci, fara raportare la căderea omului, doar pentru arătarea iubirii lui Dumnezeu - Sfinţii Părinţi – Dumnezeu hotărăşte din veac întruparea, dar are în vedere şi căderea omului(fără de care întruparea nu ar fi avut loc) pe care o prevăzuse, fiind atotştiutor

- Sfântul Irineu- Sfântul Atanasie cel Mare: Vina noastră a fost cauza venirii Lui… căci noi suntemcauza venirii Lui şi pentru mântuirea noastră S -a pogorât El cu înduare- Fericitul Augustin: Dacă omul n-ar fi căzut, Fiul omului n-ar fi venit. N-a fost nici

o altă cauză ca să vină Domnul Hristos, decât numai ca să mântuiască pe cei păcătoşi 6. Întruparea Fiului în raport cu celelalte Persoane treimice a) calitatea de Fiu a Mântuitorului Iisus Hristos- se face Fiul Omului- ne aduce darul înfierii, ne face fii faţă de Dumnezeu-Tatăl

b) prin El toate S-au făcut (Ioan 1, 3), este pantocrator, în El sunt ascune raţiunile lucrurilor şideci tot el trebuia sa le restaureze, întrucât le recapitulează întru Sine (Coloseni 1, 20) c) Dumnezeu Se revelează prin cuvânt, deci era mai potrivit ca Logosul să vorbească despreTatal; omul este chip al Cuvântului, după chipul Tatălui d) Fiul este chipul Tatalui, al lui Dumnezeu cel nevazut

omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu=> este mai potrivit ca prin Fiul sa se restaureze chipul lui Dumnezeu în om



3

Participarea celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi la opera de mântuire - Dumnezeu-Tatal Îl trimite pe Fiul în lume la plinirea vremii, din iubire fata de noi- Dumnezeu-Sfântul Duh se pogoară peste Fecioara Maria, peste Iisus la Botez - Dumnezeu-Fiul

- îndeplineşte voinţa Tatalui şi propovaduieste învatatura Lio

- prin Sfântul Duh Se aduce pe Sine jertfă fără de prihană => Învierea este lucrarea lui Iisus Hristos, a Tatălui şi a Duhului Sfânt => se explică prin perihoreza din cadrul Sfintei Treimi în baza unitatii de fiinta voinţa lucraredesi fiecare persoana participa intr-un mod specific!!! Întruparea nu modifică raporturile intratreimice

7. Timpul Întrupării – plinirea vremii (Galateni 4, 4), omenirea era suficient de pregătită a) înţelege că nu se poate elibera singură de rău

b) atingând cote foarte înalte, răul poate fi smuls din rădăcină c) timpul, locul şi modul venirii lui Hristos trebuiau sa fie cunoscute de cât mai mulţi, pentruca aceasta să fie cât mai eficientă

d) trebuia să fie pregătit un “vas ales” – Sfânta Fecioara Maria, întruparea realizându-se doaratunci când aceasta a acceptat Fie mie după cuvântul Tau (Luca 1, 38)

- acum are loc unirea ipostatică a firii omeneşti în ipostasul divin preexistent al Fiului

II. PERSOANA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS - Iisus Hristos: Dumnezeu adevarat + om adevărat (în afară de păcat)

- în persoana Fiului lui Dumnezeu s-au unit firea dumnezeiască şi firea omenească 1. Profeţiile mesianice a) firea dumnezeiască

Fiul Meu eşti Tu, eu astazi Te-am nascut (Psalmi 2, 7) Din pântece, mai înainte de luceafăr Te-am născut (Psalmi 109, 3) b) firea omenească - samanta femeii (Facere 3, 15)- samanta lui Avraam, a lui Isaac, a lui Iacob- Iată Fecioara va lua în pântece şi va naste Fiu (Isaia 7, 14)- mlădiţa din Iesei (Isaia 11, 1) - Ca un miel nevinovat spre junghiere S-a adus (Isaia 53, 7-10)

2. Mărturii din Noul Testament - Iisus Hristos Însuşi se numeşte pe Sine Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului

- Îşi revelează treptat identitatea, lăsând pe ucenici să se conbingă liberi de aceasta, din

faptele şi momentele decisive din viaţa lui a) Dumnezeu deplin- Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe unicul Sau Fiu l-a dat ca oricine crede într-însul să nu piară ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16)- Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez (Ioan 5, 17)- Eu şi Tatăl Meu una suntem (Ioan 10, 30)

b) om deplin: Matei 8, 20; 11, 19; 18, 11.

3. Mărturii ale Sfinţilor Evanghelişti şi a le Sfinţilor Apostoli - Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16) – Sfântul Petru- Dumnezeu S-a arătat în trup (I Timotei 3, 16) – Sfântul Pavel

- evangheliştii sinoptici: firea umana (genealogiile Matei / Luca) - evanghelistul Ioan: firea divină



5

5. Calităţile speciale ale firii umane a Mântuitorului Iisus Hristos a) naşterea supranaturala

- zamislirea s-a facut prin lucrarea Duhului Sfânt- puterea Duhului Sfânt a adumbrit-o (Luca 1, 34-35)

- fecioria Maicii Domnului a ramas neatinsă (înainte, în timpul şi după naştere)

“taină străină” aparthenia – combatuta de Eunomie şi Apolinarie, ca şi de raţionalisti moderni - Maica Domnului

- aleasă dintre toate neamurile (Facere 16, 11; Isaia 7, 14) - rugul cel nears- scara pe care S-a pogorât Dumnezeu la om şi s-a suit omul la Dumnezeu- Sf Ioan Damaschin: Duhul Sfânt i-a dat puterea de a primi dumnezeireaCuvantului şi de a naşte - Pr Prof Ion Bria: Hristos – al doilea Adam: nascut fara samanta omeneasca; iadin Fecioara Maria umanitatea noastra reala si deplina

b) lipsa de păcat

- pacatul stramosesc nu s-a putut transmite pentru ca nu s-a nascut sub legea firii- Fecioara Maria a fost curatita de pacatul stramosesc cand a fost conceput Mantuitorulde la Duhul Sfant- în Noul Testament

Cine Mă va vădi de păcat (Ioan 8, 46) El S-a aratat ca sa ridice pacatele noastre si pacat intru El nu este (I Ioan 3, 5)

- întrucât subiectul firii umane a Mântuitorului este divin, el nu putea sa pacatuiasca=> iniţiativa Întrupării şi a mântuirii noastre aparţine exclusiv lui Dumnezeu

III. UNIREA IPOSTATICĂ ŞI URMĂRILE SALE - Fiul lui Dumnezeu Se întrupează, asumându-şi firea umană în ipostasul preexistent, făcându-se purtător al acesteia - unire ipostatica (personală): nu este o unire de la fire la fire, ci o unire a Cuvântului divincu firea umana

=> Mântuitorul Iisus Hristos este singurul subiect al celor două firi, prin Care acesteaexprimă voinţele şi lucrările lor specifice

- DOGMA - forumulată: Sinodul III Ecumenic (431) – cele 12 Anatematisme ale Sf Chiril- dezvoltata şi precizata la Sinoadele IV şi VI

1) în Iisus Hristos sunt- 2 firi

- 2 voinţe - 2 lucrariunite într-o singură persoană (ipostas) 2) persoana este Dumnezeu-Cuvantul (Fiul lui Dumnezeu) subiect unic neimpartit al firilor3) modul unirii: fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire

- întrepatrundere / perihoreză: firea umana se lasa patrunsa de fire divină - erezii

- nestorianismul: sustinea autonomia firilor- unirea s-a facut neimpartit si nedespartit- cele doua firi isi au subzistenta in persoana unica a Mântuitorului- dacă Hristos nu suferă cu trupul, atunci mântuirea obiectiva poate parea iluzie

- daca unirea firilor nu ramane in veci, se pierde şi mantuirea subiectiva



6

- monofizitismul: accentua unitatea persoanei (desfiintand firea omeneasca)- unirea s-a facut neamestecat şi neschimbat - Dumnezeu nu devine om şi nici firea omeneasca dumnezeire COMUNICAREA ÎNSUŞIRILOR - firii dumnezeieşti I se atribuie însuşiri omeneşti

- în calitate de om I se a atribuie însuşiri divine

Unirea ipostatică în raport cu Sfânta Treime (consecinţe) 1. chiar dacă firea dumnezeiască este una şi nedespărţită nu s-a întrupat toată Sfânta Treime cinumai Dumnezeu-Fiul, iar celelalte două persoane au participat la unire prin

- înţelegere - bunăvoire

(cf. Sfântul Ioan Damaschin)2. a) prin întrupare nu s-a produs nici o schimbare în Sfanta Treime

- a fost prevăzută în planul din veci al lui Dumnezeu - în Sfânta Treime nu apare alt ipostas

b) firea dumnezeiască nu se schimbă prin unirea cu firea omenească c) firea umană are posibilitatea transfigurării, a îndumnezeirii

- teoria adopţioanistă: firea umană a fost adoptată de Fiul întrupat 3. unirea ipostatică rămâne în veci

- chiar în timpul morţii, când trupul şi sufletul se distanţează spaţial, unirea ipostaticărămâne neştirbită

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreunăcu Tatal ai fost Hristoase Dumnezeule

- chiar după înviere, cele două firi rămân unite (de aceea Mântuitorul mănâncă în faţaucenicilor ; la a doua venire, Mântuitorul Îşi va păstra acelaşi trup )

Importanţa unirii ipostatice – soteriologică, cu implicaţii pentru mântuirea umanitatii 1. Mântuitorul a putut să ne mântuiască în Sine şi să îndumnezeiască firea omenească 2. Dumnezeu a putut sa vina in maxima apropiere fata de noi, realizand maxima unire dintreEl şi om 3. deşi realizată o singură dată în istorie, este modelul unirii harice şi morale cu Dumnezeu

- prin impartasirea de trupul indumnezeit al lui Iisus Hristos cel inviat- prin harul Sfintelor Taine- prin cresterea noastra la starea barbatului desavarsit (Efeseni 4, 13)

4. Iisus Hristos devine prin intrupare centrul intregii umanitati, in care aceasta isi gasesteimplinirea planului lui Dumnezeu de indumnezeire şi de mantuire a lumii

=> de la Înălţare şi Cincizecime până la a doua venire este perioada primirii sau respingeriidarurilor oferite lumii de Iisus Hristos5. chipul dogmatic, bisericesc, mistic al lui Iisus Hristos este cel înviat, cu care putem stabilirelaţia personala prin harul Duhului Sfânt în Biserică; Hristos euharistic; Hristos Ce va venidin nou la sfârşitul lumii

- aşa l-au trait Maica Domnului şi Apostolii - persoana dumnezeiasca a fost inteleasa deplin dupa invierea din morţi si mai alesdupă Cincizecime

=> Iisus Hristos este Cel Care vine mereu la noi, în Biserica Sa, prin Sfintele Taine



7

Consecinţele unirii ipostatice 1. comunicarea însuşirilor – în baza perihorezei intre firea dumnezeiasca si firea omeneascafirii dumnezeiesti I se atribuie insusiri omenesti, iar firii omenesti insusiri dumnezeiesti prinintermediul persoanei care este unică (Fiul lui Dumnezeu întrupat) !!! nu se schimbă o fire în cealaltă

- se evită separarea şi paralelismul lor - în absenţa comunicarii, ipostasul s-ar manifesta cand doar dumnezeieste cand doar omenesteDumnezeu nu S-ar inomeni complet, iar oamenii nu s-ar indumnezei real- are loc o comunicare reala a însuşirilor şi lucrarilor celor doua firiHristos Dumnezeu a castigat Biserica cu propriul Sange (Faptele Apostolilor 20, 28),a patiminit si prin moartea lui ne-a impacat cu Tatal (Romani 5, 10)Iisus Hristos, omul care a venit din cer (Ioan 3, 13); Fiul Omului este Domn şi al Sâmbetei(Matei 12, 18), iartă păcatele, va judeca viii şi morţii (Matei 25, 31)Sfântul Ioan Damaschin: Când este vorba de ipostas, fie că îl numim după cele două firi, fieca il numim dupa una din parti, ii atribuim insusirile celor doua firi; când este numit dupauna din parti, primeste insusirile firii cu care s-a unit

Sfântul Maxim Mărturisitorul: Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activatadespartit de cealalta, prin fiecare facea evidenta pe cealalta, fiind in acelasi timp una si alta !!! Fiul lui Dumnezeu lucrează cele dumnezeieşti şi cele omeneşti potrivit cu firea lor dartotdeauna cu participarea celeilalte firi=> lucrări teandrice (divino -umane) cf. Sf. Ioan Damaschinconcepţia luterană despre omniprezenta trupului lui Iisus Hristos

- suport pentru teoria impanaţiei euharistice - duce la monofizitism (desfiinţarea firii omeneşti şi absorbirea de cea dumnezeiască)şi dochetism (evenimentele nu mai sunt circumscrise in timp şi spatiu, sunt aparente)

2. îndumnezeirea firii omeneşti a Mântuitorului - firea omeneasca este patrunsa de energiile dumnezeiesti, fiind transfigurata (indumnezeita);firea omenească nu îşi pierde caracterul mărginit ci este înălţată pana la limita maxima aîndumnezeirii după har (cf. Sinodul VI Ecumenic)- procesul inceput la Întrupare, se desăvârşeşte prin Învierea şi Înălţarea Mântuitorului A. darurile pe care le primeşte firea umana în Iisus Hristos a) cunoaşterea umana se potenţează la maxim, fiind scutită de erori, fără a se transforma înatotştiinţa divină: Şi Iisus sporea cu înţelepciunea (Luca 2, 52)- o creştere reala a cunoaşterii omanesti in conditiile si pe caile specifice cunoaşterii umane(cugetare şi experienta) - lipsa de eroare e data de faptul ca Mantuitorul nu avea ipostas uman propriu şi deci nici vreoopinie personala omeneasca şovaielnica, astfel ca firea omeneasca era activata si condusa de

ipostasul divin- Fiul lui Dumnezeu nu ştie de ziua şi de ceasul parusiei - Sf Grigorie Teologul / Sf Ioan Damaschin – firea omeneasca marginita- alţi Sfinti Parinti: Mantuitorul nu a avut misiunea de a anunta data celei de -a douaveniri pe pamant

b) voinţa omeneasca naturala, avand ca subiect purtator persoana Logosului inaccesibila- pacatului personal- ispitei=> nu se poate vorbi de un progres moral, caci s-a unit cu vointa firii divine in bazaipostasului comun, Care ca Fiu al lui Dumnezeu, era Binele Suprem



8

B. etapele îndumnezeirii firii omeneşti a) la întrupare- are loc unirea ipostatica (întrepatrunerea firilor) şi comunicarea însuşirilor - firea omeneasca intra intr- un proces de îndumnezeire prin energiile divine care o înalţă

b) după înviere

- biruind pacatul, firea omeneasca se umple de energiile (harul) Duhului Sfant, devenindtransfigurata- trupul lui Hristos depăşeşte barierele spaţiului şi al timpului c) după înălţarea la cer - firea omenească devine cu totul pnevmatizată - firea omenească stă din vecii vecilor pe scaunul slavei în sânul Sfintei Treimi 3. lipsa de păcat - se naşte fără păcatul strămoşesc din Fecioara Maria- nu putea avea păcate personale, întrucât ipostasul firii umane era ipostasul divin; toţiSfinţii Părinţi argumenteaza lipsa de pacate pe unirea ipostatica a voii omenesti cu cea divina - se naşte cu afectele firii omeneşti, care sunt o consecinţă a păcatului

- Sfânta Scriptură Îl numeşte sfânt (Luca 1, 35)=> numai fiind fără de păcat a putut lua asupra Sa păcatele omenirii şi să moară pe Cruce

pentru ele, întărind voinţa şi firea noastra în Sine 4. lui Iisus Hristos I se cuvine o singură închinare - datorita unirii in chip neimpartit si nedespartit a celor doua firi, Mantuitorului I se cuvinedoar o singura inchinare, atat dupa dumnezeire cat si dupa omenitate=> nu este posibil sa separam dumnezeirea de omenire pentru ca primeia sa-I aducem adorareiar celei de-a doua sa-I aducem venerareCa toţi să cintească pe Fiul, precum cinstesc şi pe Tatal (Ioan 5, 23)

Domnul Meu şi Dumnezeul Meu (Ioan 20, 28)Sfântul Atanasie cel Mare: Cine este atat de fara de minte ca sa zica Domnului iesi din trupca sa Te ador ca Dumnezeu Sfântul Ioan Gură de Aur: este minunat ca trupul nostru sta in cer, in sanul Sfintei Treimi şi

primeşte închinare de la îngeri, arhangheli şi serafimi Sfântul Ioan Damaschin: Unul este deci Hristos, Dumnezeu desavarsit şi om desavarsitcaruia impreuna cu Tatal şi cu Duhul ne inchinam printr -o singura inchinaciune cu

preacuratul Lui trup, deoarece nu susţinem ca trupului nu I se cuvine inchinare […] nune închinam trupului Lui ca unui simplu trup, ci ca unuia unit cu Dumnezeirea

- analogie: carbune = lemn + focteologia scolastica: vede separate celor doua firi (filosofia antica substantialista)

- sec XX: separatie intre

- Iisus al istoriei (firea umana)- Hristos al gloriei sau al credintei (firea dumnezeiasca)=> doua hristologii

- ascendenta (ca om) – de la Cruce la Înviere- descendenta (ca Dumnezeu) – coborârea lui Dumnezeu în trup

5. Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) - din Fecioara Maria se naşte Însuşi Dumnezeu-Fiul, care s-a facut ipostas al firii omeneşti - Maica Domnului nu naste firea dumnezeiasca (nascuta din veci de Tatal) ci pe Fiul Luidupă omenitate, pe Dumnezeu-Om (care în momentul naşterii, avea asumata firea umana) - definirea dogmei

- Sinodul III (anatematisma I)

- Sinodul V (anatematismele VI şi VIII) - Sinodul VII (canonul 5)



9

Sfantul Grigorie de Nazianz: cine nu crede ca Fecioara Maria L-a nascut pe Dumnezeu,separa firea dumnezeiasca si firea umanaSfantul Chiril al Alexandriei: Daca Iisus Hristos este Dumnezeu, cum nu este Dumnezeu Cel

pe care L-a nascut Fecioara Maria ?Sfantul Ioan Damaschin: Prin faptul că cel născut din ea este Dumnezeu adevarat, este

adevarata Nascatoare de Dumnezeu. Nu Dumnezeirea Cuvantului a luat inceputul existenteici Insusi Cuvantul lui Dumnezeu, Cel nascut inainte de veci, in afara de timp, din Tatal, Careexista fara de inceput si vesnic cu Tatal si cu Duhul, in zilele cele de pe urma, pentrumantuirea noastra, s-a salasluit in pantecele ei, s-a intrupat din ea fara sa se schimbe ;

Fecioara Maria nu a nascut un simplu Dumnezeu, ci un Dumnezeu înt rupat .

IV. ÎNVĂŢĂTURA ORTODOXĂ DESPRE CHENOZĂ - modul în care Dumnezeu S-a coborât la nivelul umanităţii noastre, fara sa inceteze a fiDumnezeu adevărat - Sfântul Maxim Mărturisitorul ( Epistola a doua către Ioan Cubicularul ): ramanand ceea ceera, a luat ceea ce nu era, s-a facut intreg ca noi, din noi, pentru noi, făcându-se atat de mult

om, încât să pară celor necredincioşi că nu e Dumnezeu, dar totuşi a rămas atat de mult Dumnezeu, cât poate să cugete raţiunea adevarata şi binecredincioasă a celor credincioşi - chenoza = golire a Fiului lui Dumnezeu de slava Sa dumnezeiascaS-a golit pe Sine, chip de rob luând, făcându- se asemenea oamenilor… ascultator facandu-se

pana la moarte şi inca moarte pe cruce (Filipeni 2, 9)aspectele chenozei 1) smerirea şi coborârea inexprimabila a Fiului lui Dumnezeu, pentru noi oamenii şimântuirea noastra2) modul in care Si-a impropriat firea noastra, ipostasul Sau dumnezeiesc devenind subiectul

purtator al firii omenesti Bogat fiind, pentru noi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti (II Corinteni 8, 9)chenoza- smerire, saracire, deşertare, golire de slava dumnezeiasca - dovada puterii şi libertaţii depline de manifestare etapele chenozei 1) înainte de întrupare: accepta sa se faca om pentru mantuirea noastra2) de la intrupare pana la moartea pe cruce: a desfiinţat pacatul (ca unul ce era fara pacat) şi

prin aceasta moartea prin chenoza- isi asuma latura patimitoare a ei (afectele)- da putere trupului Sau sa depaseasca afectele

Sfantul Ioan Gura de Aur: prin chenoza, Mantuitorul Iisus Hristos nu sufera schimbare, ciramane ceea ce era, luand si ceea ce nu eraSfantul Grigorie de Nazianz: ca sa devin eu atat de mult Dumnezeu, pe cât S-a facut acela omîşi însuşeşte chipul strain, purtându-mă în Sine întreg, cu toate al e mele, ca sa mistuie in Sineceea ce e mai rau, asa cum mistuie focul ceara sau soarele umezeala pamantului, iar eu

sa ma impartasesc de ale Lui datorita unirii Sfântul Chiril al Alexandriei: S-a smerit pe Sine ca sa ridice la inaltimea Lui ceea ce e smerit

prin fire, ca sa aduca celui rob prin fire slava dupa asemanarea Lui; primeşte in Sineale noastre ca sa ne dea in schimb cele ale Lui; golindu-se de plinatatea Sa ne-a facut partede ea Sfântul Maxim Marturisitorul: primind in sens propriu caracterul patimitor pe care il avem

prin fire si, prin intrupare, supunandu-se cu adevarat simtirii noastre naturale s-a numit Dumnezeu vazut si Dumnezeu de jos, facand aratata puterea Sa suprainfinita prin fire



11

b. arianismul ş i semiarianianismul (sec. IV)- Alexandria Egiptului- preotul Arie, tributar filosofiei platonice- sustinea ca Mantuitorul Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu decat in sens moral,fiind creat de Dumnezeu-Tatal înainte de timp

- a fost condamnat la Sinodul I Ecumenic (325) – Sfantul Atanasie cel Mare propunetermenul “deofiinta” c. ereziile antitrinitare (patripasiene1)

- de influenţa iudaica - pornesc de la premisa ca Dumnezeu este Unul, în fiinţa şi în ipostas - întrucât revelaţia vorbeşte despre trei persoane, ei afirma ca in plan iconomicDumnezeu se manifestă în trei moduri

- modalişti (persoanele treimice sunt moduri de manifestare)- dinamici (Fiul şi Duhul Sfânt sunt puteri ale lui Dumnezeu-Tatal)

- condamnaţi de Biserică în secolele II şi III - combătuţi de Sfântul Irineu şi Sfântul Vasile cel Mare

2. Erezii cu privire la omenitatea Mântuitorului a. erezii privitoare la trupul Mântuitorului

a1. dochetismul = trup aparenta2. gnosticismul

- opozitie totala intre spirit şi materie (platonism) - materia este rea in sine- ar fi fost nedem pentru Dumnezeu sa se intrupeze- reprezentanti: Simon Magul, Vasilide, Menenandru, Saturnin, Marcian <->Sfântul Ioan Evanghelistul- alţi gnostici recunoşteau un trup spiritual cu care Mantuitorul a venit din cer,trecând prin Fecioara Maria ca printr-un tunel

- combatuti de Sfantul Ignatie Teoforul şi Sfantul Irineu b. erezii privitoare la sufletul Mântuitorului

- Apolinarie şi Lucian de Samosata - susţineau ca Mantuitorul nu a avut suflet raţional ( pnevma) caci locuil acestuia a fostluat de Logosul divin, ci doar suflet animal ( psihi)- pnevma şi psihi sunt folosite cu acelaşi sens, dar cu funcţii diferite - daca Mantuitorul nu ar fi avut suflet raţional, ar fi fost stirbita umanitatea sa - au fost combatuti de Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Grigorie de Nazianz, SfantulGrigorie de Nyssa, Epifanie, Fericitul Augustin

- au fost condamnati la Alexandria, Roma şi Sinodul II Ecumenic (381) c. erezii cu privire la naşterea din Fecioara - susţineau ca Iisus Hristos s-a nascut din Fecioara Maria pe cale naturala- reprezentanţi: Cerint, Ebion, Carpocrat - combatuti de Tertulian, Sfintii Irineu, Ciprian şi Ioan Gura de Aur

3. Erezii cu privire la unirea ipostatică a. nestorianismul

- sec. V- patriarhul Nestorie al Constantinopolului (şcoala antiohiana) - sustinea realitatea autonoma a celor doua firi

1 Dumnezeu fiind Unul, în Iisus Hristos S-a întrupat şi a pătimit Însuşi Tatăl ( Pater passum est)



12

- Logosul divin a coborât asupra omului Hristos la botez unde a stat pana la patimi, parasindu- l şi lasandu-l sa moara pe cruce- dioprosopism < dio + prosopa => Fecioara Maria a nascut o fire şi o persoana umana Nascatoare de Om( Antropotokos)

- combăut de Sfântul Chiril al Alexandriei- condamnat la Sinodul III Ecumenic (431) b. monofizitismul

- sec V- Eutihie din Constantinopol- unirea celor doua firi in Hristos pana la confundare: firea umana a fost absorbita defirea divina- combatuta de papa Leon I- condamnata la Sinodul IV Ecumenic (451): integritatea şi persistenta celor doua firi,unite neamestecat şi neschimbat

c. monotelismul

- sec VII- monofizitism “deghizat” – exista doua firi, dar o singura vointa, divina- reprezentanti: patriarhii Sergiu, Pyrrhus şi Pavel ai Constantinopolului,Cyrus al Alexandriei, papa Honoriu al II- lea- au fost combătuţi de Sfantul Maxim Marturisitorul, Sofronie al Ierusalimului ş i papaMartin I- condamnata la Sinodul VI Ecumenic- persista prin

- monoener gism (2 firi şi 2 vointe, dar o singura lucrare) - iconoclasm (refuza reprezentarea feţei, deci a firii umane în Hristos)

d. adopţianismul - sec VIII- Spania- nestorianism “tarziu” - dupa umanitate, Iisus Hristos nu este Fiu propriu al lui Dumnezeu ci Fiu adoptiv(dupa har)- condamnata de mai multe sinoade din Apus

VI. OPERA DE MÂNTUIRE A LUI IISUS HRISTOS PRIN ÎNTREITA SLUJIRE - mântuire obiectivă = rascumparare, restaurare din robia mortii şi a pacatului savarsita deDomnul Iisus Hristos prin intruparea, hertfa, invierea si inaltarea Sa

=> mantuirea virtuala a umanitatii- mântuire subiectivă = îndreptare, sfinţire, viaţă nouă, viaţă în Hristos, îndumnezeire prin har=> improprierea de catre fiecare om, prin har, credinta si fapte bune a roadelormantuirii obiective

Relaţia dintre persoana şi opera Mântuitorului Iisus Hristos - nu se poate despărţi activitatea sau lucrarea mântuitoare şi Persoana Domnului Iisus Hristos ;se face o distincţie între cele doua – opera de mantuire poate fi privita ca o realitate distinctade persoana Sa, sub diferite aspecte; cu toate acestea ele formeaza un tot indivizibil

=> accentul cade pe Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, Care a realizat în Sineîmpăcarea cu Dumnezeu şi îndumnezeirea firii omeneşti

- nu exista mântuire în afara de Iisus Hristos, ne mântuim subiectiv (personal), împărtăşindu-ne de Hristos în Biserică prin Tainele Sale şi rămânând în permanenţă în relaţie cu El



13

- pr. D. Staniloae: Iisus Hristos ne mantuieşte El însuşi ca Persoana de neînlocuit, î ntrucâtcalitatea Sa de persoana dumnezeiasca deveni ta accesibi l a ca om , este unicul izvor de puterecare ne elibereaza de pacat si de urmarile lui; nu ne putem mantui decat înveşnicind relaţiacu El prin care ne comunica darurile şi puterile vietii adevar ata- vorbind de mantuire, vorbim de Mantuitorul Iisus Hristos şi nu de o opera detasata de El

- vorbind de lucrarea mantuioare, definim pe Iisus Hristos în întreita Sa slujire, ne mantuim prin Persoana lui Iisus Hristos şi nu printr -o lucrare detaşata de El

Întreita slujire a Mântuitorului Iisus Hristos restaurarea omului şi a comuniunii lui Dumnezeu

- luminarea omului prin învăţătura adevărată - refacerea legaturii cu Dumnezeu- susţinerea credinciosului în aceasta relaţie

=> trei slujiri sau demnităţi 1) prooroc sau învaţător: aduce

- revelaţia desavarsita a Preasfintei Treimi

- planul de mântuire al umanitatii2) Arhiereu - reface legatura dintre om şi Dumnezeu, impăcând prin jertfa

pe Dumnezeu cu omul (Evrei 10, 12)3) Împărat - învinge puterile raului şi conduce pe om spre scopul său suprem(Matei 28, 10)

- dacă la oameni aceste trei slujiri se intalnesc separat, in Hristos acestea se implinesc unitarşi desavarsit Vechiul Testament – cele trei slujiri sunt puse in relatie cu persoane diferite

- profet (Isaia 42, 1-4)- preot (Psalmi 109, 4)- împărat (Psalmi 2, 7; Miheia 2, 15; Zaharia 6, 9)

Noul Testament – Sfinţii Evanghelisti descriu lucrarea mantuiroare ca întreita slujire,evidenţiind succesiv cele trei demnitati

- profet: Luca 13, 33; Matei 13, 57- arhiereu: Ioan 17, 19; Evrei 4, 14- împărat: Matei 25, 31-34; Luca 19, 12

=> toate trei împreună I Corinteni 1, 30 => numele de Hristos (“uns”) indică întreita misiune a Domnului

1. Chemarea profetică sau învăţătorească - descoperă oamenilor adevărul absolut

- despre Sine ca Dumnezeu Eu sunt lumina lumii (Ioan 8, 12) Eu sunt calea, adevarul şi viata (Ioan 14, 6)

- despre om şi lume - opere ale lui Dumnezeu destinate îndumnezeirii prin har- Taina Preasfintei Treimi

- taina omului şi a vieţii viitoare - planul de creare şi de mântuire al lumii

- nu prezintă un adevar abstract, detaşat de Sine, ci se prezinta pe Sine Insusi in calitate deCreator, Proniator, Mantuitor, Desavarsitor, Judecator al omului şi al lumii - Iisus Hristos este Invatatorul şi Proorocul prin excelenta

- cuvintele Sale sunt veşnice şi neschimbabile pentru că sunt o iradiere a Persoanei Sale



14

- arata în Persoana Sa- pe Dumnezeu şi pe om

Pr. D. Staniloae: îl arata pe om în sine în starea desăvârşită de dupa înviere,care poate deveni starea reala a tuturor celor care cred în El; el este prinvoinţa Sa ceea ce trebuie sa devina de fapt omenirea intreaga, de aceea

invatatura Lui este şi realista şi profetica - cosmosul transfigurat şi restaurat - Evanghelia Sa, propovaduita de Sine insusi, apoi de Apostoli si urmasii Sai sub lucrareaSfantului Duh, trebuie propovaduita şi trăită în contextul fiecarei generaţii de credincioşi - în Biserica, prin Sfantul Duh, Iisus Hristos da puterea credinciosilor de a trai in Adevar,comunicand cu Sfanta Treime

2. Slujirea arhierească - stă în centrul operei de mântuire - restaureaza chipul lui Dumnezeu in om şi legatura dintre Dumnezeu în om (impacare) - consta in

- chenoza- jertfa de Sine- suferinţele îndurate de la întrupare până la moarte

- în Vechiul Testament- Aceasta a luat asupră- şi durerile noastre şi S -a împovărat. Şi noi îl socoteam chinuit

şi pedepsit de Dumnezeu, dar el fusese patruns pentru pacatele noastre şi zdrobit pentru faradelegile noastre […] Prin ranile Lui noi toţi ne-am vindecat […]Ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas inaintea celor ce-o tund (Isaia 53, 4-8)- preoţia şi jertfele erau o prefigurare a slujirii arhiereşti, dar ele nu reuseau sa stearga

pacatul intregii omeniri- în Noul Testament

- Mântuitorul este unicul şi veşnicul arhiereu pentru ca fiind fara de pacat şi ramanandin veac (Evrei 7, 24-25) poate să mijlocească pentru noi - el nu a adus nici o jertfa exterioara, ci S-a adus pe Sine Însuşi ca o jertfa suprema

pentru pacatele noastre=> nu este doar Arhiereu jertfitor ci jertfa Însăşi

Acesta este trupul Meu Care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Acesta este sangele Meu al Legii celei noi care pentru voi si pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor (Matei 26, 26-28)

- Mântuitorul Iisus Hristos este Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec (Evrei 6, 20), fara

predecesor si succesor, preoţia Lui fiind univer sala- jertfa pe Cruce explicata de Sfintii Parinti prin:- iubire de oameni- dreptate ca jertfa substitutiva pentru stergerea pacatului- ca sa adevereasca misiunea dumnezeiasca şi adevarul invataturii Sale - sa dea pilda de smerenie, rabdare si lepadare de sine- sa sfinteasca prin sangele sau jertfa cea noua- sa inlature parerea falsa despre un Mesia lumesc

- actualizată în Biserică prin puterea Duhului Sfânt - prin preoţia sacramentala - prin Jertfa Euharistică

- prin credincioşi (preoţie universală şi duh de jertfă) => cele două slujiri se împlinesc în stare chenotică !!!



15

3. Demnitatea împărătească - opera mântuitoare se desăvârşeşte prin arătarea slavei divine - Vechiul Testament (Ieremia 23, 5-6)

sta pe scaunul imparatilorCel ce judeca si face dreptate

Cel ce stapaneste pana la marginile pamantului- Noul Testamentimparat veşnic (Luca 1, 33)imparatul iudeilor (Matei 2, 2)la intrarea în Ierusalim este aclamat ca un împărat în faţa lui Pilat recunoaşte că este împărat

Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (I Timotei 6, 15) Mi S-a dat toată puterea în cer şi pe pământ (Matei 28, 18)

- se arata- in viata pamanteasca

- minuni, mai ales asupra morţii

- fiica lui Iair- fiul vaduvei din Nain- Lazar din Betania

- stabilirea principiilor după care se va conduce Biserica - după moartea Sa (desăvârşit)

- coborârea la iad şi învierea, sfărâmând puterea diavolului - înălţare şi şedere de-a dreapta Tatălui - prezenţa Sa continuă în Biserică - la Parusie, prin învierea generala, judecata universala, innoireacerului/pamantului

- prin Hristos în Duhul Sfânt, Împărăţia cerurilor este deja prezentă în Biserică dar nedeplin;avem Împaratia in Biserica in Cuvantul lui Dumnezeu si prin Sfintele Taine dar ca arvuna,motiv pentru care ne rugam Vie Imparatia Ta (Matei 6, 10); aici sunt şi drepţi şi pacatoşi, darîn Împaratia lui Dumnezeu vor intra numai primii dintre aceştia - se comunica şi oamenilor pentru a se conduce ei înşişi cu duh stăpânitor, biruind ispitele şi

pacatul ce vine cu acestea

VII. ASPECTELE RĂSCUMPĂRĂRII (SOTERIOLOGIA) - mântuirea obiectivă prin care se realizează unirea omului cu Dumnezeu nu poate fi explicatădeplin, deşi în acest sens au fost folosite mai multe pilde: dar nici una din aceste pilde sauimagini nu lamureste deplin unirea duhovniceasca a omului cu Dumnezeu, caci toate

dovedesc ca sunt neputincioase in a arata toata adancimea acestei taine (Sf Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos)- trei direcţii ale slujirii arhiereşti a lui Hristos

- spre Dumnezeu-Sfânta Treime (jertfa)- spre propria fire omenească (ontologic) - spre întreaga umanitate (recapitulativ)

1. Aspectul de jertfă al Răscumpărării - jertfa pe Cruce a fost adusa de Iisus Hristos ca om lui Dumnezeu pentru toţi oameniicuprinşi în ipostasul Sau dumnezeiesc- ca om fara de pacat se aduce jertfa fara de prihana biruind neascultarea noastra prin

ascultarea desavarsita fata de Dumnezeu; ca Dumnezeu, ascultarea sa are o valoare infinită,compensând neascultaea şi pacatele tuturor oamenilor



16

- pacatul a fost mandrie, neascultare, nesocotire a bunatatii şi dreptatii lui Dumnezeu - jertfa a fost smerenie, ascultare, luare aminte la bunatatea şi dreptatea lui Dumnezeu - iniţiativa jertfei o are Dumnezeu

- că aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Nascut Fiul Sau L-a dat, ca lumea sa nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16)

- Sângele lui Hristos s-a adus jertfa lui Dumnezeu fara prihana (Evrei 9, 14)- Hristos ne-a rascumparat, facandu-Se pentru noi blestem (Galateni 3, 13)- Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului: a dat tempul Sau spremoarte, ca sa faca pe toţi nevinovaţi şi iertaţi de neascultarea de la început si sa se arate

pe Sine mai înalt decât moartea - Sfântul Maxim Marturisitorul, Răspunsuri către Talasie – firea umana purta in sine moarteaca “blestem pentru pacat”; îmbrăcând de bunăvoie, prin fire, osânda mea, El care nu eraosândit după voia cea liberă din El - moartea pentru pacatul lumii a fost o moarte dreaptă; dar pentru ca nu a avut pacat personala fost o moarte nedreapta- dreptatea personala a facut din inviere ceva firesc, Dreptatea lui Dumnezeu s-a manifestat

plenar, s-a împlinit desavarşit Precizari1. iniţiativa jertfei pe Cruce nu o are numai Tatal ci şi Fiul; tain a mantuirii are temei inPreasfanta Treime, care participa in toate actele Sale2. Iisus Hristos se aduce jertfa întregii Sfinte Treimi, şi nu numai Tatalui, altfel s -ar cadea in- subordinaţionism (nu îşi aduce jertfa ca Dumnezeu şi Sieşi şi Sfântului Du h)- nestorianism (a slujit arhieria doar ca om, deşi lucrarile sale sunt teandrice) Caci Tu eşti Cel ce aduci şi Cel ce Te aduci, Cel ce primeşti şi Cel ce Te împarţi => prin jertfa, Iisus nu ne-a impacat nu numai cu Dumnezeu- Tatal, ci şi cu Sine şi astfe l cuîntreaga Sfântă Treime

2. Aspectul ontologic al Răscumpărării - ascultarea şi moartea lui Iisus Hristos au avut consecinţe asupra firii omeneşti proprii, prinaceasta fiind ridicată la o nouă treaptă de existenţă

- neascultarea fata de Dumnezeu a pr odus in firea omeneasca alterare, stricaciune şimoarte- ascultarea fata de Dumnezeu a produs in firea omeneasca înnoirea, sfinţenia,nestricaciunea şi nemurirea

- restaurarea firii omeneşti = readucerea conform cu raţiunea firii- refacerea chipului- daruirea virtuala a asemanarii prin har

Pentru Ei Ma sfinţesc pe Mine Însumi (Ioan 17, 19) Hristos, desavarşindu-Se, S-a facut tuturor celor ce- L asculta pricina de mantuire veşnică (Evrei 5, 9)- Leonţiu de Bizanţ: natura umana a lui Iisus Hristos a avut în El o devenire, deşi a fost farade pacat de la început, facand din aceasta transfigurare treptata conditia desavarsiriimantuirii noastre

- !!! după prima unire firea umana n-a primit toate bunurile ci din iconomia ulterioara(proces) - prima unire (Întruparea) este baza întregului proces=> în întrupare este data potenţial întreaga dumnezeire a firii umane a Cuvantului

- Iisus Hristos ca om este neschimbabil prin cadere; în relaţie cu el se pot ridica şi alţi oameni

- Iisus Hristos a avut afectele care au patruns în firea noastra dupa caderea in pacat dar nu şi pacatul propriu-zis sau posibilitatea de a pacatui



17

- firea lui Iisus Hristos are- nepatimirea (starea de dinainte de pacat)- afectele şi moartea (starea de dupa pacat) -> nu a activat din aceastea decat durerea nu şi placerea

- rezistenţa lui Iisus Hristos în durerile suportate a întărit în firea umana domnia spiritului,

calitate esenţiala a chipului divin în om - înnoirea firii umane s-a petrecut prin faptul ca aceasta a fost subiectivata de persoanaFiului lui Dumnezeu Care a revarsat în ea harul Sau sau energiile necreateETAPE1) Întrupare – consolidarea firii umane şi inaltarea prin unire ipostatica, comunicare insusirilor(perihoreza), desavarsirea dumnezeiasca ia chipul virtutilor divino umane;2) ascultare, jertfa pe cruce şi Înviere – trupul lui Iisus Hristos devine pnevmatizat;3) Înălţarea la Cer şi şederea de-a dreapta Tatalui – firea umana a lui Iisus Hristos e inaltata lagradul maxim, ajungand in intimitatea Sfintei Treimi.

3. Aspectul recapitulativ al Răscumpărării

- în tot ce a facut, de la întrupare la înălţare, Iisus Hristos cuprinde virtual pe toţi oamenii, pentru a- i face pe toţi părtaşi de roadele Sale mântuitoare

- nu suntem anulaţi ca persoana, fiecare fiind cuprins relaţional prin firea Sa umanacare este şi firea noastra umana - tot ce lucreaza asupra firii Sale omeneşti, lucreaza si asupra firii noastre a tuturor

- Iisus Hristos ne-a cuprins virtual în toate actele sale mântuitoare- am murit şi am înviat împreuna cu Hristos (Galateni 2, 19)- impreuna cu Hristos am murit (Romani 6, 8)- impreuna cu El ne-am ingropat (Romani 6, 4)- am inviat (Efeseni 2, 5)- ne-am urcat cu El la cele cereşti (Efeseni 2, 6)

=> crezând ca am murit impreuna cu El, credem ca vom şi vieţui împreună cu El Ieri m-am îngropat împreună cu Tine Hristoase, astăzi mă ridic impreuna cu Tine, inviind Tu;rastingnitu-m-am ieri impreuna cu Tine, Însuţi ma preamareşte Mântuitorule în Imparatia Ta (Canonul Sfintelor Paşti) => mântuirea subiectivă este o împropriere a ceea ce avem virtual de la început, prefacereaunirii virtuale într-o unire actuală, prin credinţa, actualizând printr -o repetare tainica, fiece act

prin care El a urcat cu noi sau ne-a urcat pe noi virtual pe treptele mântuirii (N icolae Cabasila, Despre viata în Hristos)Sfântul Maxim Mărturisitorul: ne-a fixat în Sine ca într-o pârgă şi ne-a învrednicit să fim una

şi aceeaşi cu Sine dupa omenitatea Lui

recapitulare virtuala = “Adam cel nou” - Iisus Hristos ne cuprinde în Sine pe toţi la fel cum şi Adam ne -a cuprins pe toţi - El este un izvor din care primim viaţa cea nouă, având existenţa tuturor în Sine - din Adam cel vechi primim existenţa noastră prin părinţi - din Adam cel nou primim existenţa fiecare în mod direct - Iisus Hristos este anterior lui Adam, din care el insusi şi-a primit existenţa si singuruldin care şi dupa care se poate reface şi acela dupa cadere (urmaşii lui)

- hristocentricitatea teologiei şi spiritualitatii ortodoxe se bazeaza pe considerarea lui Hristosca Logos Pantocrator al umanitatii şi al Bisericii

=> cele trei aspecte ale rascumpararii sunt interdependente şi constituie o lucare unitara

dupa cum cele trei slujiri ale Mantuitorului sunt unite intre ele; în soteriologia ortodoxa,accentul cade pe persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, Iisus Hristos, Dumnezeu-Om



18

Diferenţe confesionale cu privire la Rascumparare A. Doctrina romano-catolica

- consistenta cu doctrina despre pacatul stramosesc (prin care s-a pierdut gratia divina)- prin rascumparare se recupereaza graţia pierduta şi relaţia de pace cu Dumnezeu - teoria satisfacţiei substitutive (Anselm de Canterbury, +1109)

- modificari aduse de Bonaventura şi Toma d’Aquino - dominantă în Biserica Romano-Catolică până astăzi - prin pacatul stramosesc, omul l-a jignit pe Dumnezeu, ramanandu-i dator(spre a-I acorda satisfacţie); prin opera de mantuire, Iisus Hristos a suportat

pedepsele, satisfacand onoarea jignita a lui Dumnezeu în locul oamenilor - Toma d’Aquino

- satisfacţia supraabundente repara ofensa pacatului- meritul infinit al lui Hristos, castigat prin jertfa Sa redau graţia saudarurile supraadaugate, caci meritele lui Hristos se depun in depozitelede har ale Bisericii

CRITICA

- idei juste (sacrificiu, jertfa substitutiva, preamărirea lui Dumnezeu)- centrate pe un Dumnezeu preocupat de repararea onoarei jignite fie printr-o pedapsa, fie

printr-o satisfacţie echivalenta - idee la Tertulian şi Sfantul Ciprian - raporturile omului cu Dumnezeu sunt privite exclusiv juridic

- lucrarea lui Hristos nu mai are consecinţe ontologice asupra firii omeneşti de restaurare,vindecare şi indumnezeire a firii umane a Mantuitorului pentru ca gratia o merita si o castigaIisus Hristos la sfarsitul operei mantuitoare- priveste doar direcţia spre Dumnezeu, nu şi directia spre firea omeneasca a lui Iisus Hristosşi spre totu oamenii - romano-catolicii accentueaza doar jertfa de pe cruce - G. Thussing: intelegere ontologica a Rascumpararii- Karl Rahner – reformuleaza in termeni noi doctrina satisfacţiei => este esenţial să adopte învatatura energiilor divine necreate pentru intelegereaaspectului ontologic al rascumparariiB. Doctrina protestanta- suportarea din partea lui Iisus Hristos a mâniei şi a pedepsei lui Dumnezeu; prin jertfa, Elimpaca şi imbuneaza pe Dumnezeu, aducand satisfactie in locul nostru dreptatii lui Dumnezeu- Iisus Hristos nu mai are iniţiativa jertfei, prin care sunt biruite puterile nimicitioare ale

pacatului, morţii si Satanei - pozitiv: accentuarea pacatului care atrage asupra Sa mania lui Dumnezeu

- negativ: ideea de satisfactie nu are in vedere directia mantuitoare a operei lui Iisus Hristosindreptata spre firea omeneasca si spre toti oamenii- vechea teologie lutherana: dispare ideea eliberarii in Hristos de puterile raului- teologia protestanta liberala (sec XIX): nu se precizeaza innoirea in Hristos,amintindu-se doar de innoirea morala pe care o simte credinciosul in credinta,schimbare de dispozitie sufleteasca- Paul Althaus – intelege jertfa de pe cruce ca jertfa de ispasire obiectiva pentru noi,dezvoltant insa doar o teologie a crucii - W. Kuneth – teologie a invierii, abia prin inviere crucea devine fapt mantuitor(acuzat de lutherani de triumfalism)

CRITICA

- mantuirea = amnistiere juridica exterioara, fara sa se faca referire la o restaurare ontologica afirii umane in Hristos



19

- nu se are in vedere firea umana a Mantuitorului; se afirma ca Iisus Hristos nu a realizatmantuirea in Sine, pentru a restaura firea umana ci in mod exterior, juridic=> se pierd din vedere aspectele ontologic şi recapitulativ

- Sfantul Irineu, Împotriva ereziilor – în marea Sa iubire de oameni, Hristos S-a facut ceea ce

suntem noi pentru ca noi sa ne facem prin har ceea ce El este prin fire, dumnezei- teologia catolica + protestanta nu accepta mantuirea ca refacere a firii umane- catolicii: firea omeneasca in pacat nu a fost afectata, nu are nevoie de restaurare, cide restituirea darurilor supranaturale- protestanţi: firea umana a fost alterata complet, nu poate fi restaurata ci doarimbracata din exterior cu neprihanire

VIII. DUMNEZEU SFINŢITORUL 1. Relaţia dintre înălţarea lui Hristos ş i coborârea Duhului Sfânt - raportul dintre lucrarea Fiului lui Dumnezeu Întrupat şi lucrarea Duhului Sfant care,

pogorându-Se la Cincizecime, a întemeiat Biserica

- cele 4 acte mantuitoare- intruparea- jertfa- invierea- inaltarea

se inlatura in firea umana a lui Iisus Hristos toate piedicile care stateau in calea unirii noastrecu Dumnezeu, prin acestea realizand virtual, obiectiv în trupul Sau indumnezeit mântuirea,îndumnezeirea noastra după har - împlinite obiectiv şi real în Iisus Hristos, ele se împlinesc actual în noi numai prinsalasluirea sacramentala a lui Iisus Hristos in noi, cu trupul Sau inviat şi inaltat, pe CareIl primim prin Sfintele Taine- Sfântul Apostol Pavel spune ca nu Îl mai cunoaştem pe Iisus Hristos dupa trup, ci dupa duh - pe drumul spre Emaus, doi ucenici Îl recunosc pe Mantuitorul doar la frangerea painii,aceasta fiind prima Liturghie savarsita dupa Inviere, prin care I-a pregatit sa Il primeascadupa duh (euharistic)- Iisus Hristos realizeaza mântuirea obiectivă, castiga harul mantuitor in firea omeneasca(deschisa prin jertfa si inviere) iar inaltandu-Se cu trupul la cer, sa trimita pe Duhul Sfant,care ne impartaseste harul castigat de Iisus Hristos , facandu-L pururea prezent in noi- la Cincizecime, se pune început salasluirii trupului indumnezeit al lui Iisus Hristos intaiin Sfinti Apostoli şi apoi in toti cei care au crezut in El => astfel, se face trecerea de laobiectiv la subiectiv

=> pogorârea Duhului Sfânt este finalizarea lucrării mantuiroare a lui Iisus Hristos, inceputala Întrupare, prin extinderea lui Iisus Hristos în toţi cei ce cred, constituind trupul eclesial,Biserica- Pr. D. Staniloae: Biserica este actul cinci al acestei opere de mântuire - la Pogorârea Duhului Sfant au loc doua evenimente importante

- constituirea Bisericii- începe procesul de mantuire şi îndumnezeire prin salaşluirea lui Iisus Hristos în noi

- relatia dintre lucrarea Fiului Intrupat şi lucrarea Duhului Sfant - reflectare a relatiei perihoretice din interiorul Sfintei Treimi- lucrarea Unuia pregateste venirea şi lucrarea Celuilalt

- VT: Duhul Sfant pregateste prin prooroci venirea Fiului lui Dumnezeu

- NT: Fiul lui Dumnezeu pregateşte pogorârea şi lucrarea Sfantului Duh



20

- în timpul vieţii pământeşti: relatia cu Duhul Sfant se facea prin Iisus Hristos - dupa Cincizecime: relatia cu Iisus Hristos se realizeaza prin Sfantul Duh

- prezentata la Ioan 15-17ca sa ne trimita pe Duhul Sfant (Ioan 16, 2)nu va voi lăsa orfani (Ioan 14, 18-19)

- Iisus Hristos este mai prezent acum decât se afla pe pamant, pentru ca este prezent tainic darreal in inimile celor ce cred in El şi se impartaşesc cu Sfintele Taine- Duhul Sfant este lucrator pentru sfinţirea noastra dar şi pentru a face simtita prezentaMantuitorului in noi; fiind Duhul Fiului, vine la noi prin trupul inviat şi pnevmatizat al Sau,venirea Duhului Sfant echivaland cu venirea Fiului lui Dumnezeu

Sf. Serafim de Sarov: scopul vieţii creştine este dobândirea Duhului Sfânt; cu câtdobândim sau simţim mai mult harul Duhului Sfânt, cu atât mai mult Îl simţim şi-Lavem prezent pe Hristos în inimile noastre

- Iisus Hristos nu îşi pierde centralitatea, El rămâne în continuare viaţa noastra (Coloseni 3, 4)doar ca se face impartasit prin Duhul Sfant care ne curateste de toata intinaciunea,

pregatindu-ne astfel pentru Acesta

- prin Duhul Sfânt suntem în comuniune cu întreaga Sfântă Treime - viaţa creştină este deopotrivă hristocentrică, duhovnicească şi bisericească - nu se confirma teoria potrivit careia dupa Iisus Hristos nu isi mai are centralitatea caci InsusiDuhul Sfant ramane ascuns ca persoana pentru a-L face prezent pe I isus Hristos; lucrarea

Duhului Sfant consta in a ne face tot mai mult dupa chipul Fiului, adica fii adoptivi ai Tatalui (pr. D. Stăniloae)

2. Învăţătura ortodoxă despre harul dumnezeiesc - prin har dobândim mântuirea subiectivă ca însuşire a lucrării obiective a Domnului nostruIisus Hristos, dar şi prin credinţă şi fapte bune

- condiţii obiective: harul – impartasit in Dar de catre Duhul Sfant, ca energie divina prin care Hristos este prezent în noi- condiţii subiective: credinţa şi faptele bune

- harul = energia sau lucrarea necreata dumnezeiasca care izvoraste din fiinta luiDumnezeu, prin care Acesta impartaseste oamenilor viata şi sfinţenia Sa, comunicat deFiul şi Duhul Sfant - lucrarea de sfinţire aparţine – in virtutea apropierii dintre persoanele treimice – Duhului Sfânt- harul mantuitor – iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pierduta prin pacat şi recastigata prinIisus Hristos; izvorul concret al harului este umanitatea indumnezeita a lui Iisus Hristos caredupa Inviere s-a umplut de energiile divine necreate

- distincta dar neseparata de Fiinţa şi Persoanele Treimice nu e detasat de Fiul / Duhul Sfant pe Care îi face prezenţi în viaţa noastră - harul mantuitor se mai numeşte

- harul Domnului nostru Iisus Hristos, fiind castigat de El: harul Domnului nostru I isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatal şi impartasirea Duhului Sfant sa fiecu voi, cu toti (II Corinteni 13, 13)- Duhul Sfant (ca lucrare şi nu ca Persoana) – fiind Insasi prezenta Duhului Sfant

=> nu putem spune ca intai intram in comuniune cu Iisus Hristos şi apoi primim harul divinsau invers; acestea se petresc simultan caci opera lui Iisus Hristos si opra Duhului Sfantsunt inseparabile- Duhul Sfant ne este comunicat prin Fiul şi El ne face cunoscut pe Fiul

- Sfantul Ioan Damaschin: Fiul este chipul Tatalui, iar Duhul este chipul Fiului



22

!!! în concepţie ortodoxa, harul ca energie divina exista vesnic in Dumnezeu la fel cum existaiubirea in noil virtual, fiind actualizata doar atunci cand iubim- graţia necreata = Duhul Sfânt (cauza a graţiei create in sufletul nostru)

- lucrarea rezultata prin conlucrarea sufletului cu aceasta gratie creata nu este teandricaci ramane in sfera creatului

- teoria aristotelica despre substanta si accident- graţia nu este substanta, pentru ca s-a adauga substantei divine / substantei sufletului- graţia este un accident creat lângă suflet, în dependenţa de acesta, aparţinândamândoura (un accident al unei substante si nu e nici din ea, nici din ceea ce o sustinelanga ea)

- dupa Conciliul II Vatican, nu Biserica este depozitara graţiei ci Colegiul Episcopilor,e piscopatul fiind vazut ca un sacrament care joaca rolul de izvor şi depozitar al graţiei => doctrina romano-catolica

- menţine distanţa intre om şi Dumnezeu - nu poate exiplica prezenţa reala a lui Iisus Hristos in Sfanta Euraistie si nici

participarea reala la I isus Hristos prin Duhul Sfant

B. DOCTRINA PROTESTANTĂ - confunda harul cu Duhul Sfant, insasi revarsarea Duhuului Sfant, care deschide inimile,facandu-ne capabili de primirea cuvantului lui Dumnezeu- prin har primim iertarea pentru pedeapsa din partea lui Dumnezeu- vorbesc mai putin de har, mai mult de Duhul Sfant şi cuvantul lui Dumnezeu, Duhul Sfantfiind Cel care face viu Cuvantul in noi- Paul Althaus – prin Duhul Sfant nu vine in noi o putere dumnezeiasca, ci chiar Persoanacare se face stapana peste noi

- se susţine teoria predestinatiei in care Dumnzeu face totul, omul ramanand pasiv - la catolici Dumnezeu este transcendent- la protestanti Dumnezeu este imanent prin har, cuvant de iertare catre noi

- este neputincios sa transforme real pe necredincios, care ramane şi dupa botez simul justus et peccator

=> doctrina protestanta- menţine distanţa intre om şi Dumnezeu

- nu poate fi vorba de sfinţirea naturii umane - prezenţa Duhului Sfant este redusa la sufletul omenesc, desconsiderând tru pul(corupt şi convertit de pacat şi în solidaritate cu acesta materia cosmosului)

- Duhul Sfant, desprins de Iisus Hristos se confunda cu subiectivitatea umana- în prezent, datorita crizei ecologice, se vorbeşte despre prezenţa Duhului Sfântîn creaţie şi posibilitatea transfigurării naturii umane

- Jurgen Moltmann: pnevmatologie apropiata de cea ortodoxaIX. RAPORTUL DINTRE HAR ŞI LIBERTATEA OMULUI 1. Însuşirile harului divin a. harul divin este absolut necesar pentru mântuire

- omul nu poate intra singur în comuniune cu Dumnezeu- odată intrat în comuniune cu Dumnezeu, nu poate ramane singur in aceasta stare,avand nevoie de harul divin pentru a progresa pe calea virtuţii

Fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5)- De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra in Imparaţia Cerurilor (Ioan 3, 5)

- Ramaneti intru Mine şi Eu intru voi; precum mlădiţa nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa si voi, daca nu ramaneti intru Mine (Ioan 15, 4)



23

- Sfantul Macarie cel Mare, Omilia XVII, 10: precum pestele nu poate trai fara apa şiomul nu poate merge fara picioare, fara Domnul Iisus si conlucrarea lui Dumnezeu nu

pot fi intelese tainele cu adevarat- Pelagiu, care afirma ca tainele sunt doar relativ necesare pentru mantuire, ajutand lainfaptuirea mai usoara a binelui, a fost condamnat de Biserica

b. harul divin se da gratuit de la Dumnezeu - harul nu este obţinut de la Dumnezeu pentru anumite fapte ale noastre sunteţi mântuiti prin har, prin credinta şi aceasta nu este de la voi, al lui Dumnezeueste harul, nu din fapte, ca sa nu se laude cineva (Efeseni 2, 8)- opinie semipelagiana: omul incepe lucrarea mantuirii sale personale iar harul vine

pe urma spre inaltarea puterilor sale mentale: între natura si har exista omare prapastie si numai prin puterea dumnezeiasca e posibila trecereadin imparatia naturii in cea a harului (Hristu Andrutsos, Dogmatica)

c. harul divin este universal - Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască si la lumina cunoştinţei

să ajunga (I Timotei 2, 4)

- nu toţi oamenii se mântuiesc, datorită libertăţii omului Iata, Eu stau la uşa şi bat (Apocalipsa 3, 20)- harul nu forţeaza pe nimeni, Dumnezeu i-a randuit din veci pe unii la fericire, iar

pe alţii la osanda vesnica in baza preştiintei Sale - Sfântul Ioan Gură de Aur: Dumnezeu nu constrânge pe nimeni dar dacă Dumnezeuvoieşte şi noi nu voim, mântuirea noastra este cu neputinţa.- Sfântul Macarie cel Mare: Din cauza libertatii cu care este înzestrat omul, Dumnezeunu produce nimic în om, cu toate ca poate - învăţătură calvină: harul nu este universal, ci se da doar celor predestinaţi spre viaţacea veşnica (condamnarea Marturisirii de credinta (calvinizanta) a lui Chiril Lucaris,Sinodul de la Ierusalim, 1647)

2. Învăţătura ortodoxă despre raportul dintre harul divin şi libertatea omului - procesul mântuirii subiective are ca premisa raportul dintre lucrarea harului dumnezeiesc şilibertatea omului=> de acest raport (relaţie) depinde adâncimea transformării duhovniceşti a credinciosuluisau a vieţii în Iisus Hristos - raportul dintre harul divin şi libertatea omului = raportul dintre harul divin şi natura umana(prin libertatea afirmata in mod pozitiv de catre om în unire cu Iisus Hristos, natura umana

poate sa se impartaseasca din energia sau harul divin care imbratiseaza persoana umana inintegralitatea ei) = singergia divino-umana

- omul a fost creat deiform, harul facea parte din natura umana, fara sa fie al omului, a fostcreat ca faptura cereasca care sa revela prin harul de care a fost creat din primul moment, stralucirea slavei şi a imparatiei lui Dumnezeu => dimensiunea chipului divin din om - pierderea harului prin pacat a insemnat o denaturare a omului, o stricare a firii, echivalandcu pierderea libertatii umane, care nu se putea manifesta just decat in contextul relaţiei cuDumnezeu (ca împreuna lucrare = conformitate intre harul divin şi libertatea umana) - revenirea harului în firea umana înseamnă restaurarea naturii omului, a libertăţii prin careomul isi poate relua eforturile in vederea desavarsirii prin unirea tot mai stransa cu Dumnezeuharul restabileşte libertatea în calitatea ei originară, în care cauta sa se implineasca prinlibertatea lui Dumnezeu, transformându-l pe om în faptura teocentrica- harul (lucrare libera a lui Dumnezeu) si lucrarea omului – desfasurata in libertatea –

nu se exclud pentru ca harul nu contrazice şi nu diminueaza libertatea omului, ele fiind douarealitati complementare



24

Sfântul Maxim Marturisitorul: omul are doua aripi – harul şi libertatea Domnul este Duh şi acolo unde este Duhul Domnului acolo este libertatea (II Corinteni 3, 17)- prin Iisus Hristos suntem eliberaţi de sub jugul pacatului şi al morţii, iar prin har,impartasirea de Duhul Sfant, nu mai suntem robi, dobandind libertatea de fii ai lui Dumnezeu- adevarata libertate este libertatea deplina de patimi, numai cel nepatimas este liber,

disponibil pentru Dumnezeu şi aproapele - în starea paradisiacă: raportul dintre har şi libertate se desfăşura normal, potrivit gandirii luiDumnezeu- prin caderea in pacat se strica aceasta conlucrare libera alterând chipul lui Dumnezeu în om- Iisus Hristos restaurează natura umana in autenticitatea ei (chipul lui Dumnezeu) regăsindu-şi permeabilitea fata de har => astfel restaurat, omul credincios porneşte sa lucreze liber cu ajutorul harului in viata nouain Hristos, primind conlucrarea cu harul, darul asemanarii lui Dumnezeu- sinergia divino-umana, restaurata de Mantuitorul Iisus Hristos in persoana Sa prin unireavointei divine cu vointa umana, trebuie sa se extinda prin puterea Duhului Sfant: Fiind dar,impreuna lucratori cu Hristos, va indemna sa nu primiţi in zadar harul lui Dumnezeu

(II Corinteni 6, 1)- analogii la Sfinţii Parinţi

- lumina şi ochiul; ochiul nu poate sa vada atata timp cat lumina nu ajunge la el; harulinvadeaza sufletul, cu conditia ca sufletul omului sa nu se inchida; deschiderea spreharul dumnezeiesc este starea naturala a firii şi a libertatii umane - suflare, aroma, dulceata, mir, flacara, caldura => transformare a firii, printr-un saltontologic calitativ, Duhul Sfânt producând anumite trăsături în inimi - aerul de care organismul are nevoie fara intrerupere desi nu este componenta anaturii noastre fizice; harul, fara sa impiedice natura spirituala de la viata normala, estecea care da putinta acestei vieti

- harul este lucrare a Duhului Sfant; trebuie admisă o dimensiune apofatică care se traieşte prin puterea Duhului Sfânt

3. Deosebiri inter-confesionaleA. DOCTRINA ROMANO-CATOLICĂ - harul este vazut ca graţie creata - libertatea este vazuta ca apartinand unei fiinţe autonome de Creatorul ei INTREBARI1) daca harul determina omul sa adere la el, in ce masura se mai poate vorbi de libertate ?2) daca ne decidem in mod liber sa aderam la har, ce rol ii mai revine acestuia ?soluţii

- exacerbarea rolului harului: predestinaţianism / determinism haric - exacerbarea rolului libertatii (aristotelism): pelagianism / indeterminismul naturii umanea) tomismul (Toma d’Aquino, +1274)

- pune accent pe importanţa harului divin - se inspira din concepţia Fericitului Augustin - Dumnezeu cunoaste toate actele noastre in calitate de

- cauza prima- vointa care le misca

=> Dumnezeu, ca act etern, a decretat toate actele noastre libere; omul participa lamantuirea sa doar in calitatea sa de cauza secundaCe aveţi voi pe care sa nu îl fi primit ?

=> face din oameni instrumente pe care le dirijează Dumnezeu



25

b) molinismul (Miguel de Mollina, +1696)- atribuie un rol mai mare libertăţii personale (reactie la tomism) - libertatea umana isi pastreaza indiferenta fata de gratie- gratia se propune omului- activitatea umana este determinata de libertate, nu de gratie

- duce spre un pelagianism voalat, care minimalizează rolul harului divin c) congruismul (Francisco Suarez, +1617)- solutie de compromis intre tomism si molinism- Dumnezeu ofera celui care prestie ca va colabora, o graţie “congrua” (potrivita),corespunzatoare cu dispozita celui care o primeşte

- nu mişcă voinţa - nu depinde de voinţă să devină eficace => între graţie şi voinţă exista o congruitate, o potrivire perectă

=> toate aceste concepţii înţeleg raportul dintre har şi natura umana ca o relaţie exterioaraintre realitati care nu au nimic comun intre ele

B. DOCTRINA PROTESTANTĂ - separatie radicala intre Dumnezeu şi om - harul ramane exterior naturii umane- prin pacatul stramosesc, chipul lui Dumnezeu a fost disturs in om, acesta comportandu-se

pasiv in procesul indreptarii, Dumnezeu actionand activ- teoria predestinaţiei (fatalismul / determinismul antic păgân) : harul mântuitor este oferitnumai celor predestinaţi, în care el lucreaza irezistibil - faptele bune sunt doar semnele vizibile ca cel ce le savarseste este ales de Dumnezeu,

predestinat spre mântuire; ele nu contribuie cu nimic la îndreptare sau mântuire deoarece:- sunt ulterioare indreptarii, savarsite prin botez- nu pun in lucrare darurile primite prin Sfintele Taine, caci indreptarea esteindependenta de faptele omului

- cei predestinaţi au certitudinea absoluta a mantuirii lor subiective şi nu mai pot cadeadin har - predestinaţia relativa (luterani) – doar a celor buni spre fericire- predestinaţia absolută (reformaţii) – numim predestinaţie acel decret etern a lui Dumnezeu

prin care a hotarat ce trebuie sa faca fiecare om, caci nu spre aceeasi destinaţie au fost creatitoti oamenii, ci numai unora li s-a hotarat viata veşnica, iar altora, osanda vesnica (J. Calvin,

Instituţiile, III)=> cel ce se simte unit cu Iisus Hristos ştie in mod sigur ca este mantuit, iar experientalegaturii cu Acesta este semnul predestinarii sale spre mantuire, care nu poate fi

zadarnicita cu nimic CRITICA- separarea milei şi dreptatii lui Dumnezeu

- milos: cu cei aleşi - drept: cu cei nealeşi

=> în realitate Dumnezeu este şi milos şi drept cu toata lumea - Karl Barth (+1968)

- admite doar o predestinare relativa- separatie totala intre divin şi uman chiar in procesul mantuirii

- Emil Brunner (+1966)- respinge un punct de intalnire intre gratie si libertate ca receptivitate fata de divin

- mantuirea este un act exclusiv al gratiei- în omul cazut a ramas o capacitate de a primi Revelaţia (creatia d ar al lui Dumnezeu)



27

=> exteriorizarea acestei stari: savarsirea faptelor bune, intarirea comuniunii cu Dumnezeu,semenii si intreg cosmosul- ritmul înaintării in viata duhovnicească este diferit

- săvârşind păcate grave, cel îndreptat cade din har şi pierde îndreptarea; nu toate pacatele duc la pierderea indreptarii ci

- cele grele (de moarte)- neridicarea din pacate, prin amanarea pocaintei- exemple: îngerii rai sau Iuda- îndreptarea poate fi redobândită - exemple: David sau Sfantul Petru

=> nimeni nu poate fi sigur de mântuirea lui, daca isi poate pastra sau nu indreptarea pana lasfarsitul vietii3) mărirea <-> starea de slava sau de preamarire = pregustare a s lavei lui Hristos, arvuna afericirii / desavarsirii in viata veşnică - Mântuitorul împărtăşeşte aceasta stare celor care şi-au transformat chipul dumnezeiesc din eiîn asemănare cu Dumnezeu

- are loc odata cu intrarea în fericirea vieţii veşnice, prin statornicirea in bine, fara putintade a mai pacatui - ca arvuna, poate fi simtita din viata aceasta prin Duhul Sfant (de catre sfinţi)

- darul facerii de minuni- darul tamaduirii bolilor- darul invierii mortilor- darul scoaterii duhurilor necurate din om

=> confirmari ale pregustarii acestei stari de marire, de care se vor invrednicii sfintii si dreptiiîn Împărăţia Cerurilor - această stare s-a manifestat pentru prima data în Mântuitorul Iisus Hristos, rasfrângându-seasupra tuturor celor care L-au încorporat în fiinţa lor sacramental şi moral- aceasta stare de înduhovnicire (pnevmatizare) se castiga prin indreptare şi se prelungeştesacramental şi actual din firea omeneasca îndumnezeita a lui Iisus Hristos în noi- este apofatică

- simţirea harului Duhului Sfant (Sfantul Simeon Noul Teolog) - vederea luminii necreate dumnezeieşti (Sfantul Grigorie Palama)

=> participare dupa har cu Dumnezeu- experienţa isihasta a calugarilor care practicau rugaciunea neincetata- inceputul transfigurarii (indumnezeirii omului) are loc in aceasta viata, fiind prefigurata deexperienţa Sfinţilor Apostoli pe Tabor - starea de marire va fi deplina in viata viitoare, aici fiind doar o viata de crestere in sfintenie,

fara a fi niciodata deplină Deosebiri confesionaleA. DOCTRINA ROMANO-CATOLICĂ îndreptarea = justificare (sens juridic), împărtăşirea graţiei justificatoare a lui Iisus Hristoscredincioşilor => Iisus Hristos trece meritul Său infinit pe seama celor care prin credinta adera la El,obţinand justificarea în mod juridic - credincioşii participa la starea de îndreptare prin meritul de congruenta

- cainta pentru pacate- dragoste pentru Dumnezeu

- omului i se comunică graţia ajutătoare si s finţitoare prin Botez, ce il indreapta si sfinţeşte;harul devine personal, manifestandu-se in exterior ca fapte bune = meritul de valoare



28

=> perspectiva filosofico- juridica, neduhovnicească - prisma cauzalitatii

- cauza eficienta: Dumnezeu- cauza meritorie: Iisus Hristos- cauza instrumentala: pocainţa şi Botez

- cauza finala: preamărirea lui Dumnezeu şi dobândirea vieţii veşnice CRITICA ORTODOXA- justificarea: act juridic exterior, simpla atribuire exterioara a dreptatii lui I isus Hristos, incataceasta nu are o urmare ontologia semnificativa, de transformare a omului in faptura nouain Iisus Hristos; omul nu cauta schimbare caci

- prin caderea in pacat nu este afectat- gratia justificatoare nu il poate indumnezei pe om

- credinciosul nu are o relatie personala cu Iisus Hristos ci una impersonala; indreptareaeste redusa la actul prin care Iisus Hristos a satisfacut în trecut pentru noi pe cruce- la mântuirea omului contribuie surplusul de fapte bune pe care l-au realizat sfinţii,“tezaurul meritelor prisositoare”; faptele omului, necesare conlucrarii cu harul din nu

constituie deschideri tot mai ample pentru actualizarea deplina a harului mantuitor in noi

B. DOCTRINA PROTESTANTĂ - aceeaşi concepţie juridica şi exteriorista despre justificare - justificarea este transformarea necredinciosului in credincios, prin aceasta stare omul estetranspus in starea de justificare prin care obţine iertarea pacatelor - îndreptarea consta in proclamarea din partea lui Dumnezeu ca omul e drept şi ca i s -au iertat

pacatele doar prin credinţă ( sola fide), pe temeiul meritelor lui Iisus Hristos; pacatulramane in om, nu este desfiinţat ci doar acoperit şi neluat în seamă (starea de pacat persista,dar nu in toata puterea ei); îndreptarea este obţinuta in mod individ ual de fiecare credincios sinu prin intermediul Bisericii- sfinţirea se manifesta prin fapte bune (fructe ale credinţei) care fiind posterioare indreptariinu contribuie la aceasta=> renaşterea spirituala este o lucrare exclusiva a harului divin, în car e omul ramane pasiv;este acoperit cu o haina prin care este declarat drept pentru merite care nu sunt ale lui;îndreptarea este act juridic fara sa stearga pacatul ş i fara a transforma credinciosul CRITICA ORTODOXA- concepţie pur juridica (legalista) al dreptatii divine (actus forensis), consecinta a moduluiin care este privita rascumpararea sau mantuirea obiectiva şi a concepţiei despre har - omul este un simplu automat, ceea ce nu ar justifica iubirea lui Dumnezeu pentru Sine- în accepţiunea ortodoxa, chiar daca acţiunea divina precede acţiunea umana, omul nu este

pasiv, ci raspunde la chemarea dumnezeiasca şi este in permanenta povatuit şi ajutat - pacatele nu sunt iertate ci doar acoperite, ceea ce este echivalent cu a spune ca Dumnezeunu vrea sau nu poate sa faca acest lucru; o astfel de perspectiva este datorata de faptul ca vadaplecarea spre pacat ca fiinta (si nu drept consecinţă !) a pacatului originar care nu poate fiştearsa in om => omul de dinainte şi de după Botez este la fel de pacatos şi deci nu exista nici o diferenta,iar expresiile “a muri pacatului”/ “izbavire de pacat” / “viata noua” / “naştere din nou” nu aunici o semnificaţie; protestanţii neaga progresul în îndreptare- sfinţirea este momentul (ulterior indreptarii) in care omul se poate dezvolta şi progresa,conlucrand liber cu harul, insa aceasta nu poate fi separata de indreptare=> nu se justifica

- de ce indreptarea se numeste “nastere din nou” / “renastere” caci omul ramane la fel - de ce Dumnezeu ar declara drepţi şi sfinţi pe cei care in realitate sunt plini de pacate



29

XI. CONDIŢIILE SUBIECTIVE ALE ÎNDREPTĂRII.CREDINŢA ŞI FAPTELE BUNE 1. Îndreptarea sau mântuirea subiectiva = salasluirea lui Hristos cel înviat în noi, urmata de creşterea sau progresul in via ta- 3 condiţii

- obiectiv: harul pe care ni- L împărtăşeşte Duhul Sfânt în Biserică prin Sfintele Taine - aparţine lui Dumnezeu şi este împărtăşit în mod gratuit - subiectiv: credinţă şi fapte bune

- acte sinergice (teandrice) = omul le poate manifesta doar in colaborare cuharul divin mântuitor

a. credinţa - prima din cele trei virtuţi teologice - absolut necesară pentru îndreptarea omului: Cel ce va crede şi se va boteza se va mantui,iar cel ce nu va crede se va osandi (Marcu 16, 16)- se naşte prin harul dumnezeiesc şi conlucrarea omului - este primirea adevarului mântuitor revelat de Iisus Hristos şi alipirea cu întreaga fiinta de

Persoana şi opera mântuitoare a lui Iisus Hristos - prin credinţă trecem dintr -o stare de existenta in alta, din cea adamica in cea noua, inIisus Hristos, lumea suprafireasca a bunatatilor şi realitatilor dumnezeieşti - Prin credinta avem incredinţarea celor nadajduite (Evrei 11, 1)- prin credinţă îl acceptăm pe Iisus Hristos Întrupat; credinţa este o atitudine ce implicaalipirea întregii noastre fiinţe sau iubire fata de Iisus Hristos, este raspunsul dat chemarii luiDumnezeu, adresata noua prin Cuvantul Sau, ce se naşte prin ascultarea Lui: credinţa estedin auzire iar auzirea prin cuvântul lui Hristos (Romani 10, 17); ne deschidem continuuchemarii lui Dumnezeu şi harului Sau şi conlucram pentru mantuirea şi desavarsirea noastra - credinţa raţională care nu presupune iubire, fara atasamentul integral al persoanei la adevar,fara dispozitie interna care alipeşte nu mântuieşte, este credinta moarta (Iacob 2, 26) – astfel de credinta are şi diavolul care nu se indoieste de existenta lui Dumnezeu fara a -L iubi- se manifesta prin fapte de iubire (daruire)

- fata de Hristos- fata de semeni

- îndreptarea şi viaţa veşnică sunt – în Sfânta Scriptură – consecinţa - credinţei (I Ioan, 5, 10; Romani 5, 2) - iubirii (I Ioan 3, 14)- pazirii poruncilor divine (I Ioan 3, 23-24)- credinţei şi faptelor (Iacob 2, 24) caci credinţa se arata prin fapte

- Hristu Andrutsos arata ca nu exista contradicţie între Romani 1, 17 şi Iacob 2, 21

- Sfantul Pavel se refera la credinta in sens deplin- Sfantul Iacob se refera la sensul de adeziune teoretica, pur intelectuala=> omul se indrepteaza si se mantuieste prin credinta şi fapte bune - credinţa se înţelege ca

- act – lucrare teandrica de alipire la Persoana, Cuvantul şi opera de mantuirea, de primire şi insuşire a tot ce a revelat El - conţinut – tot ceea ce a descoperit Mantuitorul Iisus Hristos şi a transmis mai apoi

prin Sfinţii Apostoli, definindu-se în Sinoadele Ecumenice prin consens- Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 19: credinţa din auzire vs. credinţa din vedere (mai sigura,cunoaşterea realitaţilor dumnezeieşti prin lucrarea poruncilor şi a virtuţilor)

Cea dintâi am învăţat -o din auz, moştenind -o de la Parintii binecredincioşi şi de la

invatatorii credinţei dreptmaritoare, iar cea de -a doua vine prin aceea cacredem drept şi ne temem de Domnul in Care am crezut



30

b. faptele bunecredinta -> iubire -> fapte bune savarsite cu puterea harului divin salasluit in el de la botezfaptele bune = manifestari (materializari) ale credintei in Iisus Hristos!!! creşterea in viata cea noua in Iisus Hristos de face prin împlinirea tuturor poruncilorşi a virtuţilor

DEFINIŢIE: Faptele bune sunt acele fapte ale omului, izvorate din credinta şi dragosteafata de Dumnezeu şi de semeni, savarsite dupa voia lui Dumnezeu şi în colaborare cuharul dumnezeiesc.- credinţa şi faptele bune nu pot fi separate, altfel isi pierd sensul; doar impreuna sunt marturiiale prezentei dinamice a harului in persoana credinciosului, a angajarii acestuia pe drumulindrumnezeirii

- credinţa fără fapte bune: Nu tot cel ce-mi zice “Doamne, Doamne” va intraîn Împărăţia Ceruril or, ci cel ce face voia Tatalui Meu, care este în cer (Matei 7, 21)- faptele bune care actualizeaza credinţa, consolideaza relatia personala cu Mantuitorulsi comunitara cu aproapele: Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi prea mici ai Mei

Mie Mi-aţ i facut (Matei 25, 40)

- săvârşind faptele bune, punem în lucrare harul primit la Botez, doar asa implinim poruncile pentru care am primit puterea: roadele harului se manifesta in masura in care credinciosul se angajeaza liber în împlinirea poruncilor divine- interdependenţa dintre credinţa şi fapte bune = sinergia dintre harul divin şi voinţa libera Sfântul Chiril al Alexandriei: Evlavia consta din 2 lucruri: din dogme pioase şi fapte bune.

Nici dogmele fara fapte bune, nici faptele implinite fara dogme pioase nu sunt bine primitede DumnezeuSfântul Ioan Gură de Aur: Credinţa dreapta fara fapte este ca un trup frumos si infloritor,care n-are putere, ci este asemenea trupurilor pictate - fapte bune = teandria dintre energiile divine necreate ş i energiile umane- doar astfel se poate manifesta integral şi personal iubirea fata de Dumnezeu si fata de semenidupa modelul pe care l-a descoperit Însuşi Mântuitorul (intrupare, jertfa pe cruce) => mântuirea subiectiva se realizeaza prin- harul divin impartasit de Mantuitorul Iisus Hristos- credinta si fapte bune= deopotriva salasluirea sacramentala si morala a lui Iisus Hristos în noi şi crestere neincetataa noastra in Hristos prin puterea Duhului Sfant

2. Diferenţe confesionale A. DOCTRINA ROMANO-CATOLICA- credinţa

- fides informata = credinţa nedeplina, simpla adeziune la adevarurile revelate - fides formata = credinţa justificatoare strabătută de iubire şi manifestata in fapte bune - fapte bune = concepţie juridica şi exterioristă

- teoria meritelor (prisositoare), indulgenţelor- Conciliul de la Trident (1545-1562) - fapte meritorii = îl obliga pe Dumnezeu sa ofere o recompensa, sa il rasplateasca- teoria meritelor prisositoare ale sfinţilor

- separaţia între poruncile şi sfaturile evanghelice- împlinirea sfaturilor evanghelice aduc credincioşilor un merit prisositor caredepăşeşte trebuinţa lui de fericire (fapte suprameritorii = erga supereregatoria)acestea adunandu-se in “tezaurul meritelor prisositoare” administrat de Biserica

fiind trecute altor credincioşi, asigurându-le mântuirea



31

- la faptele bune personale ale credinciosului se adauga surplusul faptelor bunesavarsite de cei sfinţi

- practica indulgenţelor (favoare pe care o acorda biserica, iertand total sau partial pedeapsa pacatului)

- pacate usoare = pedepse temporale

- pacate grele = pedepse temporale + veşnice => se iarta vina prin Taina Pocaintei- in cazul pedepselor temporale, penitentul trebuie sa dea satisfactie luiDumnezeu, altfel va merge în purgatoriu

- prin anumite fapte- prin cumpararea de indulgenţe

CRITICA ORTODOXĂ “vrednicie” / “nevrednicie” - vrednicia = stare adecvata de curatie a sufletului şi a trupului, cu ceea ce primim de laDumnezeu, harul şi darurile Sale - expresie antinomica

- vrednic: s-a curatit, s-a pregatit, a facut pocainta- nevrednic sa primeasca trupul şi sangele Mantuitorului doarece toate acestea nu sunt

pe masura sfinţeniei a ceea ce primeşte => vrednicia este o dispoziţie, o capacitate, o dechidere a credinciosului spre Dumnezeurealizata prin conlucrarea noastra cu harul pentru a dobândi roadele Duhului Sfânt

- negativ: smerenie, lipsa de patimi- pozitiv: iubire, rodire de virtuţi

- concepţia romano-catolica: creaza raporturi juridice şi exterioriste intre om şi Dumnezeu,raport contractual, tot ceea ce face omul este din dorinta de a obtine rasplata ce ii revineautomat in urma savarsirii faptelor bune pe temeiul dreptatii; meritul anuleaza smerenia- concepţia ortodoxa: se intemeiaza pe iubire, raportul cu Dumnezeu este de naturamoral-spirituala

- smerenia cu care nu pretinzi nimic de la Dumnezeu, considerandu-te tu insuţi celmai nevrednic: deci daca te ostenesti ca un indatorat, ca un datornic pentru toate,bine faci, dar daca socotesti ca-L faci pe Dumnezeu dator pentru bunatatile pe carecrezi ca le savarsesti ai ratacit de pe calea cea dreapta (Sf. Ioan Carpatiul)- Slugi netrebnice suntem, caci am facut ce eram datori sa facem (Luca 17, 19)- Sfantul Maxim Marturisitorul – prin fapte nu vrem decat sa ne deschidem mai multspre Hristos, dobândind prezenţa Sa

- concepţia despre viata viitoare - romano-catolici: omul va primi bunuri supranaturale (create)

- ortodocşi: omul îl va primi pe Dumnezeu însuşi, viata de comuniune cu Dumnezeucare nu poate fi o bţ inut decât prin iubire - teoria meritelor prisositoare

- maximalism antropologic, o uitare a iubirii si a smereniei fata de Dumnezeu,necunoastere a capacitatii infinite a naturii umane de progres duhovnicesc: nu socotesc

sa fi ajuns; cele dinapoi uitandu-le şi spre cele dinainte intinzandu-ma la tinta alerg (Filipeni 3, 13-14)- mântuirea prin har şi asemanarea cu Dumnezeu nu are capat, fiind crestere neincetata

pana la smerenia şi desavarsirea Lui:- nimic nu ne poate satura şi pune capat dorinţelor ci veşnic ramanem insetaţi(Nicolae Cabasila, Despre viata în Hristos);



32

- chiar de ar fi împlinit cineva toata dreptatea, sa nu se bizuie pe aceasta,nici sa se increada, nici sa-si inchipuie ca a facut ceva mare Chiarde s-a facut partas la har sa nu- şi inchipuie ca a ajuns la ceva nici

sa se socoteasca satul ci sa flamanzasca si sa inseteze mai mult sa planga şi sa aiba inima zdrobita cu totul (Simeon Metafrastul)

B. DOCTRINA PROTESTANTA - rolul unic al credinţei în procesul justificarii- faptele bune urmeaza indreptarii prin credinta si de aceea nu detin valoare soteriologica si nucontribuie la mantuire, fiind doar o confirmare a credinţei - argumente pentru concepţia sola fide (mantuirea numai prin credinta)

- omul cazut prin pacat nu mai poate face nimic bun, iar mantuirea o poate obtine doar prin credinta care este daruita de Dumnezeu ca urmare a ascultarii Cuvantului- faptele bune urmeaza indreptarii prin credinta; credinta deschide inima omului pentruconstientizarea pacatului şi primirea harului iertarii de la Dumnezeu

- Luther: raportul dintre credinţă şi iubire – iubirea este insufletita de credinta; Dumnezeu

justifica pe om pentru faptul de a crede, nu pentru ca iubeste; credinta este exclusiv darul luiDumnezeu, care o sadeste in sufletul credinciosului odata cu ascultarea cuvantului Sau,

primind totodata harul iertarii- opunându-se romano-catolicilor, resping în totalitate faptele bune, considerandu-le apanajulLegii Vechi, oportunitate de a încuraja vanitatea- Melanchon: orice faci, chiar daca pacatuieşti pe fata, nu te uita la faptele tale ci la

fagaduinta lui Dumnezeu, caci ai in ceruri nu un Judecator ci un Tata, caruia ii stai la inima;ulterior îşi va nuanţa opinia, considerand ca faptele bune ajuta la intarirea credinţei (înConfesio Augustana)- combatut în Formula de Concordie (1580): credem, învatam si marturisim ca faptele bunetrebuie sa fie cu totul respinse, nu numai cand e vorba de justificarea prin credinta ci si cande vorba de mantuirea noastra vesnica.CRITICA ORTODOXA- Pr. D. Staniloae: nici unul, nici altul nu vede mantuirea adusa de Hristos ca baza a uneirefaceri reale a omului în comuniune cu Dumnezeu numai faptele i zvorate din iu bire al caruiizvor in noi este iubirea lui Hristos au un rost in mantuirea noastra- romano-catolicii

- harul creat separa credinţa de faptele bune; omul e despartit de Iisus Hristos - concepţia rigida despre firea umana care nu se poate schimba face ca faptele bunesa nu aiba nici un sens, in afara asigurarii unui preţ pentru mântuire

- protestantii

- uita ca iubirea trebuie unita cu credinţa - faptele bune nu au valoare soteriologica, ele nu pot modifica firea umana alteratadefinitiv prin pacat

- Ortodoxie:- faptele bune au un sens ontologic, de consolidare a fiinţei umane, de prefacerein asemanarea cu Iisus Hristos; ele schimba firea sunt expresie a unei schimbariexistenţiale (credinţa); credinţa se adanceste in fapte bune, in ambele fiind prezentharul Duhului Sfant care lucreaza asupra firii umane inca de la Botez- natura umana este capabila de o creştere prin eforturi omenesti sustinute de har divin - harul, credinţa, faptele bune sunt atat de unite intre ele in procesul indreptarii, caomul credincios le traieste ca pe un tot unitar, ajutor al lui Dumnezeu in urcarea,

treapta cu treapta, pe scara virtuţilor, unindu-se tot mai adânc cu Iisus Hristos, pentru transfigurarea sa



33

XII. CINSTIREA SFINŢILOR ÎN BISERICA 1. Sfinţenia sau îndumnezeirea, împlinirea persoanei umane şi realizare a asemanarii cuDumnezeu - existenţa Maicii Domnului şi a sfinţilor = cea mai evidentă dovadă a posibilităţii realizariimantuirii subiective de catre credincioşi in Biserica prin Sfintele Taine

DEFINIŢIE: Sfinţii pe care Biserica îi cinsteşte sunt acele persoane umane care prinhar, credinţa si fapte bune au transformat chipul lui Dumnezeu in asemanare cu El,punand inceput procesului de indumnezeire care incepe aici, pe pamant, desavarşindu -se în eternitatea Împărăţiei Preasfintei Treimi - conţinutul îndumnezeirii (asemanarii cu Dumnezeu) – sfinţenia Mântuitorului Iisus Hristosde care se impartasesc cei îndreptati prin harul Duhului Sfant 2

- lui Dumnezeu: atribut natural (fiinţial) - aspect negativ – lipsa oricarei imperfectiuni- aspect pozitiv – puritate sau curatie absoluta

- Mantuitorului I isus Hristos- sfânt

- izvor al s finţeniei ca Dumnezeu desavarsit şi ca Om - pozitie centrala in procesul mantuirii obiective / a mantuirii subiective- prin participare la sfinţenia lui, prin puterea Duhului Sfant, ne putemsfinţi şi noi

- aspect negativ: lipsa de orice pacat, puritate sau curatia absoluta- aspect pozitiv: sfintenia lui Dumnezeu, imbracata in haina omeneasca,impartasita tuturor din iubire- nu este dobândită, îi aparţine ontologic, fiind identic cu sfinţenia însăsi;întruparea Sa urmareşte sfinţirea omului (firea omeneasca s-a indumnezeit,umplandu-se de energiile divine necreate)

=> Binele Absolut întrupat, sfinţenia lui Dumnezeu înomenita, Sfantul care sfinţeşte pe toţi şi pe toate (Evrei 10, 14) - credincioşilor participare la sfinţenia lui Hristos sacramental şi moral în Biserica

- prin Sfintele Taine- prin respectarea poruncilor

=> întruparea sfinţeniei lui Hristos în viaţa noastra - stare existenta in noi de la Botez- un imperativ (porunca, misiune) Fiţi sfinţi voi insisi in toata petrecerea vietii(I Petru 1, 15)

=> ontologic, este împlinirea vocaţiei umane prin care dobandeste desavarsirea prin puterea lui Dumnezeu, izvorul şi modelul suprem al sfinţenie i

CARACTERISTICILE SFINTENIEI1) depasirea starii de creatura- simţirea prezenţei d ivine - depăşirea legilor naturale - schimbarea (metanoia) firii umane

2) nepatimirea3) trairea mistica la o inalta fervoare duhovniceasca4) impodobirea propriului trup cu virtuţile => îşi au începutul în Taina Sfântului Botez prin care ne imbracam in Iisus Hristos (Galateni3, 27 - puritatea, sfinţenia şi dreptatea Lui)

2 Duhul Sfânt este Cel ce ne sfinţeşte împărtăşindu-ne sfinţenia lui Iisus Hristos, concretizatain îndumnezeirea şi transfigurarea Trupului Sau.



34

- în Noul Testament creştinii sunt numiţi sfinţi - sfinţenia ca dar al lui Dumnezeu - îi îndeamna sa fie sfinţi (sfinţenia ca imprativ moral)

- posibilitatea dobandirii s finţeniei de catre om: Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa se indumnezeiasca (Sfantul Irineu, Sfantul Atanasie cel Mare)

=> temeiul indumnezeirii este intruparea Fiului lui Dumnezeu, iar celelalte etape (jertfa,invierea, inaltarea) au desavarsit aceasta lucrare=> acest proces de transfigurare se repeta cu fiecare dintre noi începand cu Sf Botez!!! locul manifestarii harului divin in persoana credinciosului este nous-ul pe care estecentrat chipul lui Dumnezeu în om

- din minte harul divin iradiaza inima, iar cand se revarsa in afara, patrunde din sferaspiritualului in cea a materialului şi atunci trupul participa la prefecerea din muritorin nemuritor

ROADELE SFINŢENIEI - iubirea nemarginita fata de Dumnezeu şi fata de oameni - stare de nepatimire

2. Cinstirea sfinţilor în general şi a Maicii Domnului în special - sfinţii = creştini care au dus o viaţa de excepţie în cadrul Bisericii, evidenţii ndu-se prin faptemorale deosebite, care s-au invrednicit de facerea de minuni in timpul vietii sau dupa trecereala cele veşnice - cinstire

- sfinţi <-> venerare (doulia)- Maicii Domnului <-> supravenerare (hiperdoulia )- Dumnezeu <-> adorare (latreia)

=> cinstirea adusa sfinţilor nu se separa de cinstirea adusa lui Dumnezeu, caci prin eipreamarim pe Acesta care i-a numit prieteni şi casnici ai Lui

Laudati pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalm 150)- Biserica = comuniunea sfinţilor cu cei ce se sfinţesc- sfinţii au întrupat sacramental şi moral sfinţenia lui Iisus Hristos, fiind preamariti deDumnezeu în cer - sens larg: toţi creştinii botezati - sens restrans: doar cei preamariti de Dumnezeu- dogmatizare – Sinodul VII Ecumeniccine nu marturiseşte ca toţi sfinţii cei ce au placut lui Dumnezeu, ataât cei dinainte de Legecat şi cei de sub Lege şi cei de sub Har, sunt vrednici de cinstire dupa trup si dupa suflet, orinu face rugaciune catre sfinti, ca unii ce au voie sa mijloceasca pentru lume, sa fie anatema

TEMEIUL CINSTIRII SFINŢILOR 1) Dumnezeu a stralucit prin ei sau in viata lor2) simţim prezenţa şi lucrarea harului mantuitor in ei (s-au incuninat cu virtuti, facandu-se

pentru noi toti exemple vii)3) pentru dragostea pe care ne-o poarta – mijlocind in permanenta pentru noiFORME ALE CINSTIRII SFINTILOR - venerarea- invocarea in rugaciune- imitarea pildei vietii lorDiferenţe confesionale - romano-catolicism - apariţia statuilor (sec X-XII) => sfintenia a fost inchisa in cadrele

lumii create, devinind o categorie etica- protestantism – neaga posibilitatea sfintirii omului in lumea istorica



36

TEMEIURIVT – un mort peste care s-a aşezat trupul lui Elisei (IV Regi 4, 34-35)

NT- ştergarele Sfantului Apostol Pavel - umbra Sfântului Apostol Petru

Martiriul Sfantului Policarp (+156): am strans osemintele lui ca pe un odor mai scump decataurul şi decat pietre scumpe şi le-am aşezat unde se cuvinte; aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua naşterii lui martirice - primele biserici crestine au fost ridicate pe mormintele martirilor- sfanta masa si sfintele antimise contin particele din sfinte moaste=> dovezi are harului Duhului Sfant in trupurile sfinţilor => dimensiunea eshatologica a credinţei Bisericii ca trupurile inviate vor fi pe deplin

pnevmatizate şi transfigurate b. cinstirea icoanelor – reprezentari duhovniceşti ale Mantuitorului Iisus Hristos,Maicii Domnului şi sfinţilor; în legatura cu cinstirea lui Dumnezeu, a Maicii Domnului şia sfintilor

- sfintele icoane sunt locul unei prezenţe harice - pictarea lor in conformitate cu Canoanele stabilite de Biserica (Sinodul VII)- sfinţirea lor de catre Biserică prin care se intemeiaza legatura dintre ele şi

prototipul lor- prin icoana avem

- chipul evanghelic al lui Iisus Hristos- prezenţa lui harica, prin Duhul Sfant, intre noi

NU SE POATE CONFUNDA CU IDOLATRIA- icoana infaţişeaza o persoana istorica (nu faptura imaginata sau forta a naturii) - dimensiune sacramentala (prin sfinţirea ei cu harul Sfantului Duh) - dimensiune eshatologică (icoana indica Imparatia lui Dumnezeu care va veni,

pnevmatizarea trupurilor inviate)TEMEIURI BIBLICE 1) teofanii / epifanii – Dumnezeu se poate arata prin materie (ca opera a Lui)2) omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu – între el şi modelul Sau ramane permanento relaţie 3) întruparea Fiului lui Dumnezeu – a luat pentru veşnicie firea omeneasca şi fata sauchipul omului, care a devenit un transparent al Dumnezeirii (Pr. D. Staniloae)4) Împărăţia lui Dumnzeu inaugurata la Cincizecime in Biserica; eshatologic, icoanainseamna transcendentul care coboara in imanent, harul divin care incepe in istorie procesulindumnzeirii omului şi al cosmosului, proces care se va sfarsi in eternitatea lui Dumnezeu cu

cei drepţi !!! condamnarea ereziei iconoclaste la Sinodul VII Ecumenic aducand nu adevaratainchinaciune dumnezeiasca care se cuvine numai unicei Fiinte dumnezeiesti, c i cu cinstireacare se dadea cinstitei Cruci; caci cin sti rea care se da ti pul ui trece la prototip si cel carese inchina icoanei , se inchina f ii ntei celei inchipui te de ea

romano-catolicism – nu are doctrina energiilor divine necreate şi accentueaza unilateral doarcaracterul istoric al icoanelor, inchizandu-le in imanent, aratand preferinta pentru statui(materie autonomizata lips ita de dimensiune duhovniceasca si eshatologica)

protestantism – respinge cultul icoanelor, neintlegand posibilitatea penetrarii materiei de catre

Sfantul Duh



37

Ortodoxie – teologia icoanei bazata pe Intrupare şi Inviere 1) realitatea inomenirii Fiului lui Dumnezeu2) pastrarea in veci a firii umane in ipostasul divin3) prezenta harica a Mantuitorului Iisus Hristos prin sfanta Sa icoana in Biserica4) inceputul transfigurarii şi indumnezeirii omului care culmineaza în Imparatia lui Dumnezeu

5) relaţia personala care se stabileste si se permanentizeaza in tre credinciosi, MantuitorulIisus Hristos, Maica Domnului şi sfinţi, prin puterea Duhului Sfant

c. cinstirea Sfintei Cruci - inseparabila de cinstirea sfintelor icoane- sfanta Cruce marturiseste realitatea jertfei unice pe Golgota, care se actualizeaza in fiecareDumnezeiasca Liturghie, in Biserica, prin Taina Sfintei EuharistiiSENSURILE SFINTEI CRUCI 1) sens istoric = altar de jertfa al Mantuitorului Iisus Hristos, pe care şi-a dat viaţa pentrurascumpararea umanitatii2) sens duhovnicesc = suferinta sau patimirea, chenoza extrema in care s-a aratat iubirea Lui

fata de noi3) sens simbolic = semnul prin care credinciosii se inchina, atunci cand se roaga, actualizandşi impropriindu-şi starea de jertfa a lui Iisus Hristos prin care pot duce o viata duho vniceasca

- înainte de creştinism, crucea era instrument de suferinţa si rusine - Sfanta Cruce a fost ridicata de Mantuitorul Iisus Hristos la vrednicia de a revela iubirea luiDumnezeu pentru lume Dumnezeu a ales pe cele nebune ale lumii ca sa rusineze

pe cei intelepti şi-a ales pe cele slabe ale lumii ca sa le ruşineze pe cele tari (I Corinteni 1,27)TEMEIURILE CINSTIRII SFINTEI CRUCI VT – prefigurata ca mijloc de mantuire- lovirea Marii Rosii de catre Moise cu toiagul in chipul crucii- mainile lui Moise intinse in chipul crucii in lupta cu amalecitii- sarpele de arama prin care se vindecau cei muscati de serpii veninosi

NT – crucea a devenit altarul de jertfa pe care Mantuitorul a infaptuit rascumparareaoamenilor, mijlocul prin care s-a inlaturat vrajmasia dintre oameni si s-a facut impacarea lorcu Dumnezeu semnul biruintei lui Hristos asupra mortii, semnul Fiului Omului ce se va aratala ParusieSfanta Traditie- Sfantul Pavel: se lauda in crucea Domnului pe care o considera puterea lui Dumnezeu- Sfantul Policarp al Smirnei: cel care nu marturiseste marturia crucii, este de la diavol - Tertulian (sec III) – aminteşte practica inchinarii credincioşilor

- Sfântul Vasile cel Mare – modul transmiterii practicii inchinarii sau a cinstirii Sfintei Cruci prin tradiţia tainica a Bisericii - Sfantul Maxim Marturisitorul – toate fiinţele, prin finalitatea existentei lor, au o orientarehristocentrica prin cruce!!! Tradiţia Ortodoxa nu a separat crucea de înviere, cum nu a separat nici intrupareade îndumnezeire numai în lumina invierii se vede realitatea tragica a Crucii si pacatului,dar si puterea lui Dumnezeu. Paradoxul credintei crestine consta in aceea ca puterea lui

Dumnezeu se arata in suferinta, in cruce (Pr. Ion Bria)romano-catolicism – Sfanta Cruce trimite doar la momentul istoric al Rastignirii pe Golgota

protestantism - resping Sfanta Cruce, considerand ca prin aceasta Hristos nu e prezent tainic şinici nu are o lucrare a harului asupra celor care vor sa-si improprieze roadele Sfintei Cruci

(luteranii o accepta in Biserica drept semn distinctiv)



Ortodoxie – reprezentata cu raze, semnifica puterea jertfei lui Iisus Hristos şi puterea Invieriidevenind semnul biruinţei si al indumnezeirii, al iubirii si al nemuririi; de aceea e prezentataalaturi de lumina Invierii semnificata de lumanarile aprinse

d. cinstirea Sfinţilor Îngeri

- dogmatizata la Sinodul VII Ecumenic in solidaritate cu cinstirea sfintilor, a sfintei cruci şia sfintelor icoane- sfintii Ingeri s-au impartasit de sfintenia lui Dumnezeu inaintea oamenilor, colaborand cuharul divin; cei ce au cazut din comuniunea cu Dumnezeu s-au fixat in rau- prin unirea cu Hristos, ca Logos al Tatalui prin care au fost adusi la existenta şicu Duhul Sfant sunt hristofori şi pnevmatofori fiind modele şi surse de sfinţenie - participa cu Mantuitorul la Sfanta Liturghie şi la Sfintele Taine ajutand in procesulmantuirii subiective a oamenilor cum au ajutat si la implinirea planului de mantuire a lumii- poarta chipul lui Dumnezeu (in un grad mai inalt) aflandu-se intr-o comuniune desavarsitadupa chipul şi din puterea Sfintei Treimi, participand cu cei credinciosi si cu sfintii, lacomuniunea Bisericii

- cinstirea lor se materializeaza pe cultul pe care Biserica il aduce in anumite zile, rugaciuni,acatiste si alte laude, pirtarea numelui lor, consacrarea unor biserici in cinstea lor- protestantismul respinge pe sfintii ingeri, considerand ca impieteaza rolul de mijlocitoral lui Iisus Hristos, datorita imposibilitatii sfintirii oamenilor şi datorita lipsei de comuniuneintre ingeri şi aceştia => sfinţenia lui Dumnezeu (scopul vieţii creştine) se impartaseste eclezial şi sacramental tuturor credincioşilor in Biserica pr in Sfintele Taine prin harul Sfantului Duh, dovada fiindMaica Domnului si sfintii care s-au unit tainic dar real cu Mantuitorul Iisus Hristos, castigandmantuirea in viata aceasta

rezumat_dogmatica

Documents