t*etf{e&ce(&x - libris.ro
TRANSCRIPT
T*ETF{E&ce(&X
MATTHEW JOBIN
reJF,f'kKSf
Prolog
Cel mai grozav cal pe care l-am intAlnit in viala mea a fostun armisar rogcat cu o stea albi in frunte. il chema Ienupir -un nume ciudat pentru un cal de lupt6, dar acesta fusese
numele pe care il primise la naEtere, iar st5.pinul nu i-l maischimbase niciodat6. Cit despre stlpAn, era cel de-al patruleafiu al lorduiui unui mic finut indepdrtat din miazdzi. B[iatulascultase toate istorisirile care se spuneau despre toli mariieroi din vechime, iar cAnd poveEtile se terminau, voia si lemai audl o dati, mult dup[ ce ceilalli blieli incepuseri slle dispreluiasci. Cdnd implini gaisprezece ani, tatll siui-l dirui pe Ienuplr pentru ci nu mai avea ce pimdnt si-ilase mogtenire, aga ci biiatul - Tristan, pe numele siu - iimullumi pentru cal, pentru armura qi sabia primite qi plecide-acasi cilare. Avea prea mul1i frafi ca s6-i simti cineva
lipsa cu adevirat. Tristan gi lenup[r biturl drumurile luniintregi, in ciutare de fapte bune qi, dupl o vreme, chiar lesS.vArgiri - fapte neinsemnate, discrete, in mici citune gi pe
moEii de la capltul pimintului. Tristan avea adesea scutulzgdrtat gi trebuia si gi-l repare. Sabia ii era zim\atb., dar oasculea cu grijl. Ienupir devenise un cal neinfricat, iar la
Neiertdtorul
vestea apropierii lor, creaturile intunericului se ascundeau inviglunile 1or.
Dar lumea nu e ca in povegti sau, dac[ e, atunci este o poveste
cu o intrigi foarte ciudati. Oamenii pe care Tristan ii ajuta erau
foarte siraci gi, degi erau recunoscitori cdnd omora un quiggan
sau cind prindea un riufbcitor, ii era greu si triiasci din ce
primea in schimb. Tristan gi Ienup5.r se fhcuserl duri qi silba-tici, dar in locurile pagnice, firl probleme, oamenii nu prea
aveau nevoie de prezenla lor. Dup[ o vreme, incepu si viseze la
o altfel de viaf6, o via!6 in care s[ se bucure de cildura focului,
de o mAncare bun5" gi de voio;ia prietenilor.
intr-o buni zi, in timp ce cilitorea printr-un linut dinmiazdzi, pe lAngi curbura munfilor, Tristan se intilni cu un
lord gi cu cavalerii s[i, birbali bine hrinifi, cu zale poleite gi
cilare pe nigte cai de luptl impresionanfi. ii porunciri si se
opreasc[, cici auziserl povegti despre acest tinlr care bdtea
hotarele qi fXcea acte de vitejie pentru cei sirmani.Lordul 11 inviti pe Tristan la curtea sa, unde acesta lqi
povesti aventurile cu harul pe care il au numai cei ce spun
adevdrul-adevlrat. Curtenii stiturd s[-1 asculte toati noaptea,
iar cind Tristan termini cu povegtile, lordul ridic[ pocalul gi
li propuse s[ devin[ cavaler la curtea sa. Tristan fu coplegit
de bucurie gi jur[ cu sfinfenie s[-Ei serveasci stlpinul pinl lasfhrgitul vielii.
in fine,lucruriie pireau s[ intre pe un flgaq mai bun. Tristan
era un tAnir cavaler galant in slujba unui stipAn puternic,
cilare in fruntea avangardei, imbricat cu o armurd striluci-toare. Dar, cu scurgerea lunilor, Tristan incepu si descopere
lucruri ingrijorltoare. Auzi ci dincolo de hotare, ca gi inainte,
erau probleme: boggani in iazurile morilor, ho{i gi asasini la
1A MATTHEWJOBIN
drumul mare, genul de lucruri pe care inainte, cind era pe cont
propriu, se ducea gi le rezolva. Dar acum era un cavaler legat
prin jurimint gi st[p6nul slu nu-i permitea si mai ajute pe
nimeni. StipAnul lui Tristan igi dorea cu ardoare si delind citmai mult pimint, degi avea deja atdt de mult incit nu puteai
s6-l stribali intr-o siptlmAnl. Uneltise luni intregi, fbcAndu-gi
planuri in secret qi cumplrAndu-gi alialii cu cufere de aur. Allilorzi veniser[ gi plecaserl de la curte, unii inspiimintali, alliifuriogi, iar alpi cu rAnjete teribile gi nesdlioase.
in scurt timp, se porni un rizboi, a clrui singurl cauzil era
faptul c[ lordul lui Tristan iEi dorise si domneascl peste incigi mai multe pimtnturi. Tristan fhcuse un jurlmint qi asta
insemna ci nu avea de gAnd si-gi pirS,seasci stipAnul, indi-ferent de cit de nefericit devenise, cici fusese crescut si-girespecte cuv6ntul dat, mai ales cind cuvintele erau jur[mintesacre. Stipinul s[u ataci o moEie din apropiere,lupt6.nd pAnila capit. Tristan se gisi dintr-odat5, nu printre monstri, ci inmijlocul unei lupte impotriva altor oameni cu care nu avea
nimic de impirlit. incerc[, de fiecare dat[ cAnd av:u ocazia,
si dea dovadi de mil[, dar oamenii tot mureau din cauza
sabiei lui, oameni cumsecade, care nu-si meritau soarta.
Uneori nu putea si doarm[ noaptea, gi o voce firavi dinlun-trul siu se intreba dacl nu cumva ar fi fost mai bine si moariel insugi.
in cele din urm[, asediari unul dintre falnicele castele
dugmane. Stipinul lui Tristan credea ci va ciEtiga atacAnd
fulgeritor qi cu forli, aga c6, lntr-o noapte c[lduroasd de vari,le ordonl soldalilor si arunce sciri peste zidwi gi si incerce
s[ ia castelul cu asalt. Escaladarl postul de pazd de la poartigi cobor6ri podul basculant sub o ploaie de sigeli. Crezdnd
Neiertdtorul
c[ victoria era aproape, stdpAnul 1ui Tristan nivili lniun-tru, conducindu-i pe cavaleri departe de infanterie. O mare
greEeali, c[ci dugmanul din interior era mult mai puternic
decit previzuse eI. Din turnuri liqni un puhoi de soldafi, prin-
zindu-i pe cavaleri in curtea de dedesubt. Tristan incerci s[-Ei
apere stipinul aruncindu-se in fala fiecbrui inamic care se
apropia, dar asta nu folosi la nimic. O s5geati il lovi pe lord
in git, iar acesta clzu mort de pe cal. Atacul fusese un e;ec.
Curtea era plini de morli gi de muribunzi. Tristan cobori sabia
gi se uiti in jurul siu ca prin vis, noroc cu Ienuplr care-gi croi
drum printre luptltori, salvindu-se pe sine gi pe stlpAnul
siu. iEi aruncd sabia gi aceasta zdrlngini pe pietre; igi arunc[
gi scutul. inhnp hamurile qi fugi cllare prin ploaia de sige]i,
lisindu-Ei propria armati in spate gi pierzAndu-se in noapte.
Nimeni nu-l mai v[zu vreodatl in acel linut.Caruselul anotimpurilor continu[ si se invirt[. Tristan gi
Ienuplr redeveniri niqte fiin(e singuratice qi riticitoare, dar,
de data asta, lui Tristan ii era fric[ gi rugine gi nu mai incerca
si fac[ pe eroul. $aua lui Ienupir fu vAnduti pentru mAncare,
ia fel gi inelul lui Tristan, d[ruit de mama lui, gi cu toate astea
abia aveau din ce si supravie{uiasci. Hoiniririluni intregi, un
tinerel zdrenluit gi mirloaga lui, pAn[ cAnd ajunseri in miaz[-
noapte, in mijlocul unei ierni ca asta de acum.
in acea iarni, intr-un loc nu departe de aici, era o miclagezare nip6dit[ de necazuri. Situcul era la marginea regatu-
lui, izolat gi aflat pe un drum atAt de strivechi, incAt nimeni nu
Etia cine-l construise. Tristan intrl cilare in sat la l[sarea serii.
Se furiqi pe lAngd fiecare casi gi, negisind pe nimeni, ajunse
la o rdscruce unde era un mic han. Nu se atzea niciun sunet
diniuntru, dar zdri prin ferestre o lumin[ care pilpiia. Tristan
12 MATTHEW JOBIN
arunce o plturi peste Ienuplr, 11 conduse in grajdul gol dinspate qi apoi deschise u$a hanului.
- E curent, se auzi o voce.
Cel care vorbise era singur in[untru. Stitea cu picioarele
lAngi foc gi cu gluga mantiei sale negre gi elegante pe cap.
Pirea - surprinzltor pentru o astfel de noapte - ci citegte ceva.
* De ce nu egti la conac, cu ceilalli? intrebi silueta, ftri sise intoarci.
Tristan intri inluntru gi inchise u,sa.
- V[ rog! Sunt un cil[tor amirAt. Nu qtiu unde ar trebui sim[ aflu. Afari e foarte frig.
Celilalt se intoarse spre el Ei il privi.* Tir, prietene, cred c6 egti cel mai ghinionist cilitor din
Iume.
Tristan se apropie de lumina gi cildura focului. igi diduseama c[ birbatul il credea a fi un cergetor sau un sclav fugar.
Cu siguranfl, aqa gi arlta. Tirnica lui zdrenluroasl era fhcutlpentru cineva mult mai scund ca el. Papucii gi-i vinduse cu
luni in urmi, iar picioarele le avea invelite in cirpe. in timpultristei lui cllltorii, barba ii crescuse incilciti, iar ochii i se
afundaseri ln orbite.
Birbatul se aplec[ si arunce un bugtean in foc.
- Proprietarul hanului este la conac, cu ceilalf. Acolo ar
trebui sIfii gi tu, dacd vrei s[ supraviefuiegti.
Tristan iqi inciizi miinile la foc.
- Ce se intimpl[ aici?
Birbatul se uitl Ia el cu o privire plinl de curiozitate gi uqor
amuzatl.
- Cllltorule, spune-mi, incotro te indrepli?
- Nu gtiu. Urmam gi eu drumul.
Neiertdtarul 13
- Ei bine, pdnl aici fi-a fost. Odati, dincolo de acest loc, erau
cAteva gospodirii; acum n-a mai rlmas decAt cenuga din ele.
Drumul urci la munte, dar n-o si ajungi acolo. Neiertitorul
e aici. I-a glsit pe oamenii lqtia care locuiesc in coasta lui si
acum e furios.
- Neiert[torul?
Tristan se aEezl lAngi el gi se incilzi la foc.
- Credeam ci e doar o legendi.
- Ce bine ar fi fost si fie doar o legendl!
Birbatul didu paginile pini la sfArqitul clrfii Ei apoi o
inchise cu un oftat.
- Nimic. Nimic care si ne fie de ajutor.
- Ce citeqti? intrebi Tristan.
- |urnalul maestrului meu. A treia oari, spuse blrbatul'
Ciutam s[ citesc vreo invifituri secreti despre Neiertdtor, s[-i
aflu vreo sl[biciune pe care s-o pot folosi impotriva lui.
- $i unde e maestrul tiu?
- E mort, impreun[ cu straja, servitorii, caii, ghizii Ei uceni-
cii lui, mai pulin eu. Sunt singurul care a supraviefuit.
Blrbatul cu mantie rise, scurt gi amar.
- Exploram trecitoarea, ciutind vreun semn al legendaru-
lui Monstru-Negru.
Tristan se ridicl gi privi printre crlpiturile obloanelor' Nu
vbnt decitt drumul inzilpezit 9i casele intunecate.
- $i vine aici?
- Da, vine, rlspunse birbatul. Se cunosc asemenea lucruri
din vechime. Sitenii;tiu mai pulin decit Etiu eu, dar legendele
sunt suficiente ca si Ie hrineascl frica. Acum sunt la conac, ca
si hotirasci ce e de frcut.
- $i tu de ce nu eqti cu ei?
14 MATTHEWJOBIN
B[rbatul se uiti la umbrele de pe perelii tavernei.
- Nu-mi plac mullimile, gi se poate muri la o adici foarte
bine gi aici.
Tristan fu stribitut de un fiot c[ci Etia si recunoasci dispe-
rarea cind o intAlnea.
- Egti sigur ci nu existi speran!6?
B6rbatul il misuri pe Tristan din cap pini-n picioare.* Cum te cheam[ pe tine?
Tristan ezitd, cdci trecuse ceva vreme de cind nu-gi mai
spusese numele adevlrat, la inceput de frici, apoi de rugine gi,
in cele din urmi, din deznidejde. Dar ceva in felul ln care ilprivea birbatul acela il indemn[ sd rosteasci adevirul.
- Eu sunt Tristan.
- Mie poli si-mi spui Vithric, spuse birbatul. D[-mi un
sfat, Tristan. Neiertltorul s-a trezit gi mi-a omorAt maestrul, un
vrljitor puternic. I se supun creaturi odioase din multe dimen-
siuni. in noaptea aceasta vor intra in sat gi-l vor distruge, miindoiesc ci miine vreunul dintre noi va mai fi in via!6. Sunt
aproximativ o suti de oameni aduna{i la conac, dintre care
patruzeci sunt copii Ei o duzin[ sunt bltrdni gi bolnavi. Ctlivadintre ei sunt inarma{i, dar niciunul nu are vreo armi mai de
Doamne-ajuti. Tir ce-ai face in situalia asta?
Tristan fu surprins, cici de mult timp nu-l mai privise cineva
ca;i cum pirerea lui ar fi contat.
- Cum e construit conacul satului?
- E din lemn, pe o fundalie de piatri, cu acoperiE de stuf.
Tristan dddu din cap.
- N-o si (ini. Reflecti pentru o clipi. E posibil ca siteniisl-gi cumpere libertatea. Dacl pun laolalti toati avulia lor gi
o plltesc drept tribut, poate ci Neiertitorul o si-i lase in pace.
Neiertdtorul 15
* Aici, in miazinoapte, Neiertdtorul are multe nume,
r6spunse Vithric, cum ar fi Bitrinul muntelui, Ho[ul de copii,
N[pasta mamelor. Se spune ci nu-l intereseazi decAt carnea de
copil.
Tristan vint ca ochii minlii to[i copiii aceia agteptindu-gi
sfdrgitul la conac, iar acest gAnd il ingrozi.* Trebuie si facem ceva!
- N-avem ce, spuse Vithric. Sitenii ar facebine si-gi petreacl
noaptea sipAndu-gi propriul mormint. Poate vor avea noroc Ei,
dupd ce termini cu ei, Neiertitorul le va arunca oasele acolo.
- Ar putea si fugi. Tristan se ridici in picioare. Da, ar putea
si fugi. Daci ramAn impreuna...
- Sunt patrazeci de mile pAnl la cel mai apropiat sat gi
qaizeci pAn[ la castelul din Orasul de Sus, spuse Vithric. Sunt
ca gi morfi. $i noi la fel.
Tristan lncepu s[ se plimbe incolo gi incoace prin cameri,.
- Cafl cai au?
* Niciunul. Maestrul meu i-a inchiriat pe tofi;i acum suntfie mincali, fie rlticili pe munte.
Vithric \i ridici miinile in aer gi apoi le l[si s[ cadl pe
lAngd corp.
- Daci ar fi diminea[I gi dacd cei mai iu]i nu i-ar aqtepta
pe cei mai incefi, micar cAliva s-ar salva. Dar e noapte, iarmamele igi vor duce copiii in brale, fiii igi vor purta tafii betranipe umeri gi vor muri cu tolii pe drum. Unele dintre creaturileastea se migci pe intuneric destul de rapid.
* $tiu gi eu asta.
Lui Vithric i se ivi un zimbet trist pe fa!i.- s[ inleleg ci nu vrei s[ te mai joci de-a cilitorul ritIcitor?
N-ai fost deloc convingltor, dragi cavalere.
16 MATTHEW}OBIN
- Ce rost are si mi ascund, daci asta e ultima mea noapte
pe pimAnt?
Tristan privea fix focul. Vithric il privea gi el. Nu se uitauunul la aitul.
* Ia spune-mi, cAnd te-ai luptat, pentru ce te-ai luptat?
- Am fost odatl in slujba unui mare lord, spuse Tristan.
Credeam ci ml lupt pentru onoare, dar in realitate m5.luptam
ca s[-qi satisfacl el l[comia. Am omorit oameni buni, Ie-am
transformat soliile in vlduve, iar copiii in orfani gi asta numaica s[ m[ laude stlpAnul.
- Cel pulin egti mai sincer decAt ceilalli cavaleri pe care i-amcunoscut, spuse Vithric. Si, altceva?
- Odati, aproape in alt[ via
Tristan se ridici de lAngi foc.
- Vino cu mine!* Ce vrei si spui? il repezi Vithric. Am discutat deja, Nu
exist[ sclpare.
Tristan deschise uga.
- Mi-am pierdut sabia gi scutul. Poate ci mi-am pierdut gi
onoarea, dar nu mi-am pierdut calul.
- Vino!
Buimac, Vithric il urml la grajd.
- Va trebui si cilireEti fhri Ea.
il m6ngAie pe Ienupir pe bot.
- R[mas-bun, prieten drag. Ai grijb ca omul [sta s[ ajungi
intr-un loc sigur.
Vithric il privi cu uimire pe Tristan.* Ai fi putut s[ fugi. Ai fi putut si-!i iei calul gi si porneEti la
galop din clipa in care ai aflat ci egti in pericol.
- il cheam[ Ienupar.
Tristan ii conduse pe amAndoi pdni la drum.
- Nu-!i cer dectt s[ ai grijl de el.
- imi diruieEti speranla vielii, spuse Vithric. Cum qtii cd
sunt demn de un asemenea dar?
Tristan il ajut[ s[-l incalece pe Ienup[r.
- Tlebuie s[ devii demn de el.
Vithric hhn1l hamurile. Se uiti la Tristan, apoi privi indepirtare.
- $i tu, tu ce ai de gAnd si faci?
- Se-i ajut pe oamenii din sat si scape, dacl pot, gi daci nu
pot, s[ mor al[turi de ei.
Tristan lovi uqor crupa calului.
- Hai, fugi, gi nu te uita inapoi!
18 MATTHEW ]OBIN
Ienupir o lul din loc la galop pe drumul inghelat si pustiu.
Tkistan se intoarse gi se indrepti de unul singur spre conac, dar
nu apuc[ si meargi prea mult, ci simli un fior pe gira spinirii.
Se uitl de jur imprejur gi observi c[ dinspre padocuri, dinspre
gridini gi dinspre staul se apropiau slujitorii Neiertdtorului.
N-avea cum si ajungi in viali la conac. Chiar dacl gtia ci e
inutil, adopti o pozilie de lupt6.
- $tiu ce sunteli, am mai dovedit eu de-alde voi. N-am slmor de frici. Veni{i Ei md lua}i, daci puteli.
Creaturile se apropiari, ivindu-se de sub casi gi de sub
c[pi]ele de fAn. inainte ca ele si ajungi pe drum gi si capete
nigte forme gi mai insplim6ntltoare, Tristan auzi zgomo-
tul unor copite apropiindu-se in galop. La inceput creztt cd ise nlzare, apoi crezu ci sunt s[tenii, dar zgomotul venea din
direcfia opusl. Se uitl in josul drumului gi nu-i veni si creadi
cevLnt.
Da. Erau lenuplr gi Vithric, care se apropiau ca fulgerul, la
o rlsuflare distan![ de creaturile Neiertdtorului.
- Am venit si. !i intorc darul.
Vithric il apuci pe Tristan de min[ gi astfel se imprieteniri
cel mai mare cavaler gi cel mai mare vrijitor pe care i-a cunos-
cut lumea vreodatl. $ti1i, inainte s[ poat[ salva situcul Ei apoi
regatul gi apoi intreaga lume, trebuiau s[ se salveze unul pe
cel5lalt.