studia.law.ubbcluj

STUDII

DOMENIUL DE APLICARE AL UZUCAPIUNII ÎN SISTEMUL DREPTULUI AUSTRIAC/ DER ANWENDUNGSBEREICH DER ERSITZUNG IM ÖSTERREICHISCHEN RECHTSSYSTEM

Dan TEODORESCU*

Zusammenfassung: Im Kontext der engen Verbindungen, die während der Geschichte zwischen den rumänischen Ländern - insbesondere Siebenbürgen und Bukowina - und dem Habsburgischen Reich bestunden, ist das vorliegende Werk ein Versuch die Rechtsfigur der Ersitzung des österreichischen Rechtssystems, so wie sie zur Zeit der Redaktion des Allgemeinen Bürgerlichen Gesetzbuchs existierte samt ihrer Entwicklung bis zum heutigen Tag darzustellen. Daraufhin kann man eine interessante Parallele mit der Entwicklung der Ersitzung im rumänischen Grundbuchssystem ziehen, insbesondere weil auch dieses der Rechtsordnung des österreichischen Reiches mit deren tiefen Wurzeln bis ins römische Zeitalter entstammt. Darüber hinaus, die meisten gegenwärtigen Fälle in der Region Siebenbürgen, in welchen die Ersitzung zur Anwendung kommt, gründen sich noch immer auf die Anordnungen des ABGB, die einen viel breiteren Anwendungsbereich als die restriktive Vorschrift des Dekret-Gesetzes Nummer 115/1938 haben. Das Problem ist umso aktueller, da voraussichtlich bis zum Inkrafttreten der neuen Katasterverordnung des Gesetzes Nummer 7/1996 noch eine längere Weile zu verstreichen hat.

Rezumat: Prezenta lucrare este justificat de strânsele leg turi care au existat de-a lungul istoriei între rile Române - în special Transilvania i Bucovina - i Imperiul habsburgic. Este o încercare de a înfâ a imaginea institu iei uzucapiunii din sistemul de drept austriac, a a cum a existat în momentul redact rii Codului civil austriac, împreun cu evolu ia acestei institu ii pân în zilele noastre. În acest context se poate realiza o paralel interesant cu evolu ia uzucapiunii din sistemul românesc de carte funciar , mai ales c i aceasta are aceea i origine - legisla ia Imperiului austriac, cu adânci r cini pân în epoca roman . Chiar mai mult, inclusiv în prezent cele mai numeroase cazuri de aplicare a uzucapiunii în zona Transilvaniei sunt întemeiate pe dispozi iile Codului civil austriac, acesta având un spectru de aplicare mult mai larg decât restrictivele prevederi ale Decr.-Lege nr. 115/1938. Problema este cu atât mai actuala cu cât se pare ca pân la aplicarea noilor reglement ri cadastrale prevazute in Legea nr. 7/1996 va mai trece o perioad semnificativ de timp.

Schlüsselworte: Ersitzung, Grundbuch, Einverleibung, Besitz, Verjährung

Cuvinte cheie: uzucapiune, carte funciara, intabulare, posesie, prescriptie

Cuprins:

I. Prezentare general a uzucapiunii din sistemului austriac

II. Leg tura dintre prescrip ie i uzucapiune

III. Efectul real al uzucapiunii - argument pentru limitarea drepturilor susceptibile de uzucapiune?

IV. Condi ii pentru bunurile susceptibile de uzucapiune

A. În elesul §1455 ABGB

B. Bunuri susceptibile de a fi posedate

C. Susceptibilitatea de circula ie

D. Limit ri exprese ale posibilit ii de a uzucapa

V. Concluzie

of 18Articole Studia

09.05.2013http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=316

VI. Aspecte speciale: uzucapiunea extratabular i efectele sale juridice

VII. Compara ie cu uzucapiunea româneasc în regim de carte funciar

Preliminarii

În dreptul civil austriac, reglementarea uzucapiunii este oarecum atipic raportat la majoritatea celorlalte legisla iilor europene, astfel prin §1455 ABGB[1] teza I se dispune c poate constitui obiect al uzucapiunii „tot ceea ce este susceptibil de dobândire". Realitatea

juridic reduce îns în general domeniul de aplicare al uzucapiunii la anumite drepturi reale, cu toate c ideea acestei limit ri nu este împ rt it de to i doctrinarii. Pentru g sirea variantei corecte este necesar s se determine în ce m sur poate fi justificat , în baza literei legii, eliminarea celorlalte drepturi (în primul rând a drepturilor de crean ) de la posibilitatea de a fi uzucapate. Se impune

adar examinarea condi iilor - mai ales a acelora con inute de §1455 ABGB teza a II-a - care trebuie îndeplinite pentru ca un bun s poat fi uzucapat. Este vorba în principal de susceptibilitatea de a fi posedat i de susceptibilitatea de circula ie.

Înc din perioada redact rii Codului civil austriac, fondatorii acestuia au sus inut c „pentru a nu se ajunge la situa ia ca proprietatea privat s devin ceva incert i pentru a evita pe cât posibil disputele juridice, legea trebuie s implementeze drepturile de uzucapiune i de prescrip ie i s le defineasc foarte exact"[2]. Cu toate acestea, este greu explicabil de ce limitele acestei institu ii juridice nu au

fost niciodat marcate cu precizie, astfel c o dispozi ie prin care s se enumere cu exactitate drepturile susceptibile de uzucapiune nu poate fi întâlnit în toat istoria legisla iei habsburgice i ulterior austriece. Se creeaz în permanen impresia c dreptul de proprietate ar fi oarecum centrul institu iei uzucapiunii, i totu i este în acela i timp clar c ca pe lâng dreptul de proprietate exist de asemenea alte drepturi care trebuie cuprinse; îns chiar întreb rii - care trebuie s fie respectivele drepturi, sau unde trebuie trasat exact grani a - nu i s-a r spuns niciodat în form legislativ . S-ar p rea c definirea precis a domeniului de aplicare al uzucapiunii a fost l sat în mod deliberat în seama doctrinei.[3]

•I. Prezentare general a uzucapiunii din sistemul austriac

Uzucapiunea este dobândirea unui drept prin posesie[4] calificat exercitat pe parcursul timpului stabilit de lege. Aceasta duce la o dobândire originar a dreptului, care are ca urmare faptul c titularul de pân atunci î i pierde respectivul drept (§1478 ABGB). Condi iile pentru realizarea uzucapiunii sunt urm toarele: bunul s fie susceptibil de a fi uzucapat, o posesie calificata i exercitarea acesteia de-a lungul unei anumite perioade de timp.

Cel ce a uzucapat valabil un drept r mâne protejat fa de ac iunea în îmbog ire f just cauz a proprietarului anterior.

Obiect al uzucapiunii sunt doar drepturile private patrimoniale care pot forma obiectul posesiei (§1455 ABGB), fiind vorba în principal de dreptul de proprietate i de servitu i. §1456-1459 ABGB exclud expres de la uzucapiune drepturile suverane ale statului (de exemplu dreptul de a percepe impozite), drepturile personale i drepturile de familie.

În privin a drepturilor de crean , p rerile sunt diversificate, îns doctrina majoritar exclude în general uzucapiunea, chiar i atunci când este vorba de drepturi de crean care pot fi posedate[5].

O importan practic deosebita revine §50 din Legea M sur torii[6], care împiedic uzucaparea unor frac iuni dintr-un teren înscris în Cadastrul Grani elor.[7]

AGBG cunoa te dou forme ale uzucapiunii, anume propriu-zis i improprie. Uzucapiunea propriu-zis cere o posesie legitim (§316 si urm toarele ABGB), de bun credin (§326 si urm toarele ABGB) si neviciat [8] (§345 si urm toarele ABGB). În cazul uzucapiunii improprii, legitimitatea (titlul) nu este o condi ie, fiind necesar doar posesia de bun credin si neviciat a celui care uzucapeaz . În func ie de durata de timp necesar se poate de asemenea face diferen între uzucapiunea de scurt durat (3 ani) i cea de lung durat (30 ani).

Uzucapiunea propriu-zis este scurt în cazul bunurilor mobile i lung în cazul celor imobile, în timp ce uzucapiunea improprie necesit întotdeauna scurgerea unei perioade de 30 de ani. Astfel, în cazul imobilelor uzucapiunea propriu-zisa devine inutil , întrucât nu aduce uzucapantului nici un avantaj, ci din contr , dezavantajul necesita ii unui titlu calificat.

Uzucapiunea propriu-zis are însemn tate practic doar pentru bunurile mobile, timpul uzucapiunii fiind în principiu de 3 ani (§1466 ABGB). §1472 ABGB prevede un termen mai lung, de 6 ani, atunci când bunul uzucapat apar ine statului sau altor persoane juridice, iar în favoarea persoanelor absente §1475 i §1496 ABGB prev d o prelungire, respectiv împiedicare a uzucapiunii. De asemenea, în §1476 ABGB se men ioneaz c cel ce a dobândit de la o persoan care avea posesia viciat sau de rea credin are nevoie de timp dublu pentru a uzucapa. Ca i în dreptul românesc, dac dup începerea uzucapiunii bunul este predat unei alte persoane, în favoarea acesteia se socote te i timpul primului posesor.

Posesia celui care uzucapeaz trebuie s se bazeze pe un titlu obiectiv valabil, care ar fi fost suficient pentru transmiterea propriet ii dac înstr in torul ar fi fost proprietar, ca de exemplu vânzare-cump rare, dona ie, legat, etc. (§1461 ABGB). Din contr , nu este suficient pentru uzucaparea propriet ii un titlu care acord doar dreptul de folosin , ca de exemplu un contract de închiriere (§1462 ABGB).

Uzucapiunea propriu-zis nu are a adar aplicabilitate în caz de vicii ini iale ale titlului (de exemplu ale contractului de vânzare-cump rare), ea fiind de fapt adesea excedentar , întrucât dobânditorul devine de cele mai multe ori proprietar înc de la încheierea cu bun credin a contractului i remiterea bunului, conform dispozi iilor §367 ABGB[9]. Aceast uzucapiune are însemn tate mai ales în cazul dobândirii neoneroase de la o persoan neîndrept it , întrucât aici nu se aplica dispozi iile §367.

Uzucapiunea improprie se aplic la bunuri mobile i imobile, necesitând de regula o scurgere a timpului de 30 de ani (§1461, 1470, 1477 ABGB), termen prelungit la 40 de ani în cazul uzucapiunii împotriva persoanelor juridice (§1472 ABGB).

Uzucapiunea improprie nu este dependent de men iunile din CF, posesorul de buna credin i legitim dobândind proprietatea dup 30 de ani (excep ie de la principiul întabul rii[10]) i putând ulterior cere îndreptarea CF. Existen a sarcinilor întabulate nu este îns



afectat de uzucaparea propriet ii. Totu i, pân la momentul întabul rii noului proprietar, ter ul care dobânde te cu bun credin , încrezându-se în aparen a înscrierii din CF, este protejat (§1500 ABGB).

Însemn tatea practic a uzucapiunii de lung durat este a adar mult mai mare decât a celei de scurt durat . Prin ea nu doar c se uzucapeaz proprietatea viciat a persoanei anterioare, ci devine posibil i dobândirea dreptului în pofida nevalabilit ii titlului.[11]

•II. Leg tura dintre prescrip ie si uzucapiune

În cuprinsul ABGB, uzucapiunea se g se te în partea a treia („Dispozi iuni comune drepturilor personale si drepturilor reale"), capitolul IV („Despre prescrip ie i uzucapiune": §1451-1502). Din acest fapt i din formularea deosebit de vag a obiectului uzucapiunii, în care ar urma s fie cuprins orice bun ce poate fi dobândit (§1455 ABGB), se poate deduce c legiuitorul din anul 1811 a încercat s reglementeze împreun dou institu ii nu identice, dar totu i înrudite între ele.

Pierderea dreptului de c tre o persoana (prescrip ie propriu-zis ) a fost privit ca o condi ie pentru dobândirea dreptului de c tre o alta (uzucapiune). La aceast viziune este corect faptul c ambele institu ii au la baz ideea conform c reia o stare de fapt care se întinde pe o perioad îndelungat de timp trebuie transformat în stare de drept (puterea normativ a timpului), în scopul încrederii în situa ia aparent (siguran a general a circuitului civil). Pe de alt parte dispozi ia §1478 ABGB, în care se sus ine c uzucapiunea ar impune neap rat o prescrip ie, este incorect , chiar dac are un fundament legislativ. Aceasta întrucât exist drepturi care nu se pot prescrie (de exemplu dreptul de proprietate), îns pot fi uzucapate; în plus exist posibilitatea de a fundamenta prin uzucapiune drepturi care pân atunci nu apar inuser nim nui (ceea ce se întâlne te foarte des în cazul servitu ilor)[12].

Aceast împletire strâns a prescrip iei i uzucapiunii în cuprinsul ABGB a generat în literatur o sumedenie de controverse.[13]

rerea dominant actual refuz tratarea prescrip iei i a uzucapiunii într-un context atât de strâns. Se tie c redactorii ABGB au pornit de la o viziune legat de rela ia dintre prescrip ie i uzucapiune care odinioar era dominant i bazat pe dreptul comun din secolul al XVIII-lea, îns acest lucru este totu i incorect. Pentru aceasta, în doctrina actual - în pofida ordinii stabilite de lege - prescrip ia este tratat în partea general a dreptului, în timp ce uzucapiunea r mâne în mod tradi ional obiectul drepturilor reale. Desp irea sistematic a prescrip iei de uzucapiune are îns consecin e considerabile pentru aria de utilizare a fiec reia.

Unul dintre actualii doctrinari[14] reu te într-un anumit grad s mijloceasc o clarificare în multe puncte de divergen dintre vechea i noua doctrin , el ar tând c i fondatorilor ABGB le era cunoscut diferen a dintre prescrip ie i uzucapiune. Conform acestui autor, cel mai mic numitor comun al prescrip iei i uzucapiunii ar consta în consecin ele juridice ale pierderii dreptului prin trecerea timpului. Pentru ambele institu ii ar fi fost îns stabilite reguli proprii, astfel c împ irea în prescrip ie extinctiv i prescrip ie achizitiv nu ar fi de în eles în sensul c acestea s fie subordonate unei no iuni superioare comune, care s le cuprind pe amândou - a a cum în elege adeseori doctrina; în vederea împlinirii uzucapiunii ar fi necesar i realizarea tuturor condi iilor prescrip iei. Pentru aceasta, cele dou institu ii ar putea fi tratate împreuna doar în ramele ansamblului elementelor constitutive ale uzucapiunii. Dac acest ansamblu este îndeplinit, apar simultan dou consecin e juridice: atât uzucapiunea cât si prescrip ia.

Se pune întrebarea care urmare juridic se petrece mai întâi: pierderea sau dobândirea dreptului? Din defini ia propriet ii ca fiind un drept absolut ar reie i c întâi trebuie s aib loc pierderea dreptului, i doar apoi dobândirea. Dac uzucapiunea ar fi în acela i timp o form de dobândire originar , atunci dobândirea dreptului ar avea loc doar mijlocit. Pierderea subsecventa a dreptului nu ar fi o condi ie material , ci o condi ie simultan-logic a dobândirii dreptului prin uzucapiune; prescrip ia i uzucapiunea nu s-ar afla într-o leg tur cauzal , ci într-una temporal-logic . De aceea pierderea dreptului nu ar putea fi niciodat o consecin a dobândirii dreptului. Genialitatea formul rii §1452 ABGB, care exprim atât unitatea prescrip iei i a uzucapiunii, cât i subsecven a temporal a pierderii i dobândirii dreptului ar fi fost neobservat atât de vechea, cât si de noua doctrin .

Din cercet rile întreprinse de respectivul autor pot fi trase urm toarele concluzii, pentru rezolvarea problemei: amestecarea dreptului prescrip iei cu dreptul uzucapiunii de c tre legiuitorul istoric nu poate fi un argument pentru eliminarea §1455 ABGB, întrucât legiuitorul era foarte con tient de diferen ele dintre cele doua institu ii. Chiar în ABGB sunt folosite dou no iuni diferite de uzucapiune: astfel, în prima tez a §1478 ABGB se întâlne te o uzucapiune într-un sens larg, influen at filozofic, în timp ce în a doua tez este vorba de uzucapiune în sens juridic-tehnic. Doar astfel este explicabil faptul ca proprietatea nu se poate prescrie în sens restrâns (§1459), ci doar în sens larg. Cu toate acestea s-a decis c nu doar obiectul prescrip iei, ci i al uzucapiunii s fie stabilit printr-o regul cât se poate de cuprinz toare, urmat de o categorie corespunz toare de excep ii.

Având în vedere cele enun ate, se poate sus ine ca legiferarea domeniului vast de aplicabilitate a uzucapiunii nu a fost o omisiune normativ .

•III. Efectul real al uzucapiunii - argument pentru limitarea drepturilor susceptibile de uzucapiune?

S-ar putea avea in vedere, din modul în care ac ioneaz uzucapiunea, o reducere a obiectului ei: dac se poate prezuma c uzucapiunea are efect real, atunci pot fi fundamentate prin uzucapiune doar astfel de drepturi.

Efectul real (mai bine spus absolut) al uzucapiunii ar trebui s exprime în general faptul c dreptul uzucapat ac ioneaz imediat împotriva oricui. Aceasta nu se men ioneaz totu i expres de lege: efectele uzucapiunii în general sunt tratate de ABGB în §1498, care îns vizeaz doar efectul împotriva proprietarului anterior, acesta trebuind s recunoasc dreptul uzucapantului.

Conform actualei p reri dominante nu mai este nevoie de nimic altceva pe lâng condi iile uzucapiunii (de exemplu de întabulare), în vederea dobândirii dreptului prin uzucapiune. Aceasta înseamn c drepturile reale (care conform p rerii majoritare formeaz exclusiv obiectul uzucapiunii) sunt dobândite imediat, cu toate atributele lor - a adar i cu efectul real.

Cine aduce îns efectul real ca argument pentru posibilitatea de uzucapare doar a drepturilor reale se situeaz într-un cerc vicios: doar atunci când se elucideaz care drepturi pot fi uzucapate se poate r spunde la întrebarea cum ac ioneaz aceste drepturi.[15]



Împotriva unei argument ri bazate pe caracterul real se poate aduce de asemenea faptul c sarcinile reale au fost tratate dintotdeauna ca obiect al uzucapiunii, chiar i în vremurile în care încadrarea acestora în categoria drepturilor reale era foarte disputat .

Concluzionând, se poate sus ine c din punctul de vedere al con inutului domeniului de aplicare al §1455 ABGB exist dou concep ii: pe de-o parte este expresia (destul de clar ) a §1455 ABGB; pe de alt parte pledeaz doctrina majoritar , deja prin îns i rânduirea dreptului uzucapiunii în cadrul drepturilor reale, pentru o expunere restrictiv a elementelor constitutive.

•IV. Condi ii pentru bunurile susceptibile de uzucapiune

În elesul §1455 ABGBA.

În cuprinsul s u, §1455 ABGB face referire la „bunuri" atunci când reglementeaz obiectul uzucapiunii. §285 ABGB prezint no iunea de „bun" ca i termen tehnic, l rgind acest termen nu doar asupra bunurilor în sensul limbajului uzual, ci asupra a „tot ce serve te la trebuin ele omului i se deosebe te de persoan ".

Este clar îns c în special în domeniul uzucapiunii, prin formularea „uzucapiunea unui bun" (spre exemplu în §1455 ABGB) trebuie în eleas uzucapiunea unui drept asupra bunului. A vorbi despre uzucapiunea unui bun este imprecis, întrucât rezultatul împlinirii uzucapiunii este - a a cum corect men ioneaz i §1452 ABGB - întotdeauna un drept dobândit nou, anume uzucapat. Se poate doar diferen ia eventual între uzucapiunea unui drept asupra unui bun corporal sau incorporal.

De asemenea trebuie avut în considerare faptul c redactorii ABGB nu doar au exemplificat unele drepturi susceptibile de uzucapiune, ci au i exclus explicit prin §1456-1459 ABGB o serie de drepturi de la posibilitatea de a fi uzucapate. De aici se poate concluziona c

ezarea sistematic a uzucapiunii în partea a III-a a ABGB („Dispozi iuni comune drepturilor personale si drepturilor reale") nu a fost aleas aleatoriu, i c uzucapiunea ar trebui s reprezinte un „motiv general de dobândire a tuturor drepturilor".[16]

Consecin e. Dup reglementarea susceptibilit ii generale de uzucapare a bunurilor din punctul de vedere al §285, în §1455 teza I ABGB domeniul de aplicare al uzucapiunii cunoa te în continuare dou limit ri semnificative, prin faptul c bunul trebuie s poat face obiectul posesiei: în primul rând aceasta înseamn c existenta a corpus si animus trebuie s fie cel pu in imaginabil , iar pe de alt parte rezult chiar din elementele constitutive ale posesiei c bunul trebuie s fie obiect al circuitului juridic civil. În aceast sfer problematic se încadreaz i ideea c trebuie s fie posibil - conform §1455 teza I ABGB - „dobândirea" bunului, i c acesta, din pricina §1455 teza a II-a ABGB, nu poate fi absolut inalienabil.

Bunuri susceptibile de a fi posedateA.

O foarte consistent restrângere a obiectului uzucapiunii se realizeaz prin posesie, cerut de §1455 ABGB: toate bunurile care pot fi posedate sunt susceptibile de a fi uzucapate.

Este evident c pot fi aduse o serie de argumente sistematice pentru o expunere restrictiv a formul rii deosebit de vagi din §1455 ABGB; în acest scop trebuie cercetat cum se poate limita domeniul de aplicare al uzucapiunii, care aparent este nem rginit.

•1. Posesia - prezentare general

În general pot fi posedate bunuri corporale („posesie de bunuri") i de asemenea pot fi în principiu uzucapate frac iuni din bunuri i i componente ale bunurilor. Îns obiect al posesiei îl pot constitui i drepturile („posesie de drepturi"[17]): §311 ABGB exprim

clar, c bunuri corporale sau incorporale care sunt legalmente în circula ie pot fi luate în posesie. În doctrina actual , posesia este recunoscut asupra anumitor drepturi reale, ca de exemplu servitu ile, dar i asupra drepturilor de crean rezultate din raporturi de crean ce executare succesiv .

Se mai pune doar problema dac nu cumva acele bunuri a c ror posesie este interzis prin lege sunt automat excluse de la uzucapiune. În acele legi care interzic posesia (de exemplu Legea drogurilor[18] si Legea armelor[19]) nu este vorba în realitate de o interzicere a posesiei în sensul dreptului civil, ci doar de o sentin de nevalorificare referitor la deten ie. În acest sens men ioneaz §6 din Legea armelor, c „are valoare de posesie a armelor i muni iei [..] i deten ia acestora".[20] Stânjenitor uzucapiunii ar putea fi în cele doua legi speciale mai degrab faptul c în §6 din Legea drogurilor sau în §17 din Legea armelor este interzis nu doar posesia, ci de asemenea dobândirea de „m rfuri interzise". Aceasta urmeaz îns a fi analizat în sec iunea legat de susceptibilitatea de circula ie.

•2. Posesia în baza unui titlu (putativ) - § 1461 ABGB

•2.1 Relevan a general a dispozi iei

Conform §1461 ABGB, în vederea împlinirii uzucapiunii este nevoie de o posesie legitim . Aceast condi ie, referitoare la uzucapiunea de scurt durat , ar putea justifica în acela i timp o nou îngr dire a sferei drepturilor susceptibile de a fi uzucapate. Astfel, dup litera legii (§1477 ABGB), pentru uzucapiunea de lung durata nu este necesar un just titlu; ba mai mult, nici m car dovada inexisten ei unui just titlu nu poate elimina efectele uzucapiunii deja împlinite.[21] Prin aceast dispozi ie sunt avute în vedere acele situa ii în care titlul a luat na tere formal, îns este suspensiv, neeficient sau anulabil din cauza unui viciu, urm rindu-se astfel protejarea posesorului nelegitim, dar de bun credin .

Juste ea r mâne totu i un punct important, care trebuie s se suprapun cu buna credin . Într-o form substan ial modificat (în sensul de sl bit ) are important juste ea i pentru uzucapiunea de lung durat : se pune problema în ce fel de titlu s-a încrezut uzucapantul. Doar dac acest titlu - acceptat din eroare de c tre uzucapant - corespunde exigen elor pentru juste ea titlului, atunci poate fi vorba despre interven ia uzucapiunii; aceasta întrucât institu ia uzucapiunii nu are în principiu scopul de a legitima dobândirea f titlu i nejust , ci - cu excep ia uzucapiunii extratabulare[22] - în primul rând are scopul de a „uzucapa" lipsa îndrept irii proprietarului anterior.[23]



În cazul lipsei titlului s-ar putea constitui dou categorii: cel care spre exemplu crede c a dobândit proprietatea dintr-un titlu care teoretic ar fi fost suficient pentru transferul propriet ii, de i posesia bunului i-a fost transmis doar în baza unui contract de închiriere, este protejat în cadrul uzucapiunii de lung durat , deoarece aceast apreciere gre it referitoare la con inutul titlului trebuie s duc la dobândirea dreptului.[24] Cel care, din contr , tie c a ob inut bunul doar în baza unui contract de închiriere, îns crede c prin uzucapiune poate dobândi proprietatea dac folose te bunul suficient de mult timp, acesta este de rea credin - întrucât folose te bunul cu credin a c este proprietar doar din momentul în care s-a scurs termenul uzucapiunii -,în spatele respectivei situa ii aflându-se în realitate (doar ipotetic în privin a uzucapiunii de lung durat ) i problema justului titlu prev zut în §1461 ABGB.

Sfera bunurilor susceptibile de a fi uzucapate trebuie a adar limitat la aria uzucapiunii de scurt durat . Un argument pentru aceast sus inere poate fi adus printr-o interpretare teleologic a normelor ABGB: §1477, care exclude legitimitatea posesiei de la cerin ele pentru uzucapiunea de lung durat , nu se situeaz în sec iunea referitoare la condi iile uzucapiunii (§1460-1465 ABGB), ci se situeaz relativ ascuns, la sfâr itul dispozi iilor legate de timpul uzucapiunii. Aceast a ezare nu las impresia c legiuitorul ar fi dorit crearea unei forme diferite a uzucapiunii pentru o nou categorie de drepturi.[25]

Prin ideea c doar acele drepturi pot fi dobândite prin uzucapiunea de lung durat care cel pu in raportat la titlul lor ar putea fi dobândite în principiu i prin uzucapiunea de scurt durat , s-ar putea eventual exclude de la susceptibilitatea de uzucapare i drepturile de crean ; referitor la aceste drepturi nu este aplicabil uzucapiunea de scurta durat , deoarece în cazurile în care exist deja un just titlu, dreptul de crean se na te oricum - chiar i dac respectivul titlu are drept consecin obligarea la daune-interese întrucât nu procur pozi ia dorit (de exemplu în cazul subînchirierii interzise)[26].

O uzucapiune de scurt durat a drepturilor de crean ar presupune a adar posibilitatea uzucap rii propriului drept, ceea ce nu este acceptabil.

•2.2 Con inutul §1461 ABGB

•2.2.1 Limitarea uzucapiunii prin titlu

Conform viziunii redactorilor ABGB, proprietatea poate fi uzucapat în baza unui just titlu doar dac respectivul titlul ar fi putut transmite proprietatea: dac bunul este transmis în vederea folosin ei, titlul nu este suficient pentru uzucaparea propriet ii; cel

ruia i se transmite un bun cu titlu de uzufruct sau depozit, nu poate s i-l însu easc permanent ca i proprietar, în baza institu iei uzucapiunii[27]; persoana care beneficiaz de un contract de folosin a unui drum larg de 2 metri nu poate în baza respectivului titlu

uzucapeze folosin a unui drum de 2,5 metri. De asemenea, într-o spe s-a statuat c de i a folosit mai mult de 40 de ani un teren acordat de autorit ile locale, biserica nu a dobândit totu i proprietatea prin uzucapiune, deoarece folosin a a fost acordat doar pentru înmormânt ri, iar folosirea conform acestei de destina ii nu poate duce la dobândirea propriet ii prin uzucapiune.[28]

Limita titlului constituie a adar i limita uzucapiunii.

•2.2.2 Titlu irevocabil

O ultim îngr dire a domeniului de aplicare al uzucapiunii este reprezentat de excluderea tuturor titlurilor revocabile, redactorii ABGB considerând c acestea nu se pot încadra în categoria titlurilor juste. Îns dac ar fi s urm m fidel acest punct de vedere ar trebui exclus i uzucapiunea bazat pe un transfer al propriet ii cu titlu de garan ie[29] (cel pu in în cazul în care transferul se face sub condi ie).

În realitate, solu ia corect este c sunt îndestul toare doar acele titluri în baza c rora un bun este transferat durabil unei alte persoane[30]. În elesul vag al no iunii „durabil" necesit în continuare o analiz detaliat , putându-se forma mai multe categorii de situa ii în care titlul este îngr dit prin durat :

•a) Transferul propriet ii cu titlu de garan ie - sarcina de natur obliga ional de returnare a transferului

Actuala majoritate doctrinar consider c un titlu prin care se realizeaz transferul propriet ii cu titlu de garan ie nu este suficient pentru admiterea uzucap rii propriu-zise a propriet ii. Exist îns i unii autori care nuan eaz pu in ideea de respingere categoric a fundament rii uzucapiunii propriu-zise pe transferul propriet ii cu titlu de garan ie. Ace tia aduc ca argument faptul c revocabilitatea titlului opereaz doar în raport cu titularul precedent, nu i fa de ter i - a adar nici fa de adev ratul proprietar.

Printr-un exemplu se poate demonstra c în cazul de fa uzucapiunea contravine siguran ei circuitului civil, f a ajunge îns din aceast cauz la rezultate inechitabile: B („fiduciant") transfer un bun cu titlu de garan ie lui C („fiduciar"), adev ratul proprietar fiind îns A. C uzucapeaz proprietatea (oferit ca i garan ie), dar este nevoit s o transfere înapoi lui B, în baza obliga iei contractuale; în continuare B, întrucât dispune de titlul, modus i îndrept irea titularului precedent, devine el însu i proprietar pe cale derivativ - cale în care nu este nevoie de buna credin [31].

În prima variant , B este de bun credin i ar fi uzucapat proprietatea chiar i f mijlocirea lui C. Faptul c el dobânde te de la fiduciar i nu direct de la A nu afecteaz rezultatul, întrucât A i-ar fi pierdut proprietatea i în cazul în care B însu i ar fi uzucapat între timp.

În varianta a II-a, B este de rea credin , neputând s uzucapeze de unul singur. Deoarece i-a fost înstr inat propriul bun, lui A îi st oricum la dispozi ie o ac iune de revendicare împotriva lui B, ob inând restituirea în baza §1041 ABGB („întrebuin area unui bun în folosul altuia"). A adar admiterea uzucapiunii nu duce la o nedreptate nici în aceast variant , bunul ajungând în cele din urm înapoi la A.

Ar putea fi discutabil dac C, care a uzucapat „doar" proprietatea cu titlu de garan ie, poate sa-i transfere „înapoi" lui B (care este de rea credin ) i proprietatea material deplin . Doctrina majoritar consider c aceasta este posibil, întrucât proprietatea cu titlu de garan ie este deplin valabil fa de ter i. B nu profit îns de uzucapiunea lui C întrucât în cazul lui B nu se aplic principiul conform

ruia cel ce dobânde te proprietatea în mod originar prin uzucapiune r mâne protejat fa de ac iunea în îmbog ire f just cauz . A adar A poate revendica i ob ine bunul în temeiul §1041 ABGB.



Rezultatul revendic rii lui A este diferit doar în cazul în care B a ajuns între timp în insolven , deoarece în aceast variant bunul va intra în masa de faliment, iar A va fi tratat ca orice alt creditor. Dac B ar fi falimentat înainte de dobândirea intermediar a propriet ii de c tre C, atunci A ar fi putut cere sustragerea bunului din masa de faliment, întrucât acesta îi apar inea înc .

adar din punctul de vedere al rezultatului final, uzucapiunea nu are consecin e care s -l avantajeze în vreun fel pe B, iar raportat la A, uzucapiunea are efecte depline doar atunci când B i C sunt de bun credin ( i îndeplinesc bine-n eles restul condi iilor uzucapiunii).[32]

•b) Transferul propriet ii cu titlu de garan ie, afectat de condi ie sau termen

Pentru analiza influen ei condi iei i a termenului asupra uzucapiunii este necesar diferen ierea între titlul juridic afectat de condi ie/termen rezolutoriu i cel afectat de condi ie/termen suspensiv:

Daca B îi transfer lui C un bun cu în elegerea ca titlul s se desfiin eze i bunul s fie înapoiat lui B în momentul în care acesta face plata, atunci este vorba de un titlu cu condi ie/termen rezolutoriu[33]. Acest caz se aseam cel mai mult celui descris mai sus.

În baza unui just titlu, C poate uzucapa (eventual cu ad ugarea timpului de uzucapiune al lui B) doar proprietate acordat cu titlu de garan ie sub condi ie/termen rezolutoriu, întrucât limitele titlului reprezint i limitele uzucapiunii. În cazul realiz rii condi iei/termenului, titlul lui C dispare, disp rând astfel i proprietatea sa uzucapat de la neproprietar.[34] Se pune problema cui s îi revin în acest moment proprietatea.

i aici trebuie f cut distinc ie între buna si reaua credin a lui B: dac B este de rea credin , atunci el dintru început nu poate s uzucapeze, în consecin proprietatea poate ajunge în acest caz doar înapoi la A, care era îndrept it ini ial (§1041 ABGB).

Situa ia difer în ipoteza în care B este de bun credin : deten ia lui C trebuie în eleas în sensul c acesta îi mijloce te posesia lui B pân în momentul dispari iei titlului, astfel încât buna credin a lui B duce la uzucapiune. În formula în care B este de bun credin , uzucapiunea lui C ac ioneaz în defavoarea lui A.

Mai r mâne de analizat situa ia în care un bun apar inând lui A este vândut de c tre B lui C sub condi ie/termen suspensiv (de exemplu din cauza necesit ii emiterii de c tre o autoritate public a unei aprob ri legate de circula ia terenurilor). Titlul lui C este susceptibil de a transfera proprietatea doar în momentul realiz rii condi iei/termenului, pân atunci proprietatea i-ar fi r mas vânz torului B i în ipoteza în care ar fi vândut un bun propriu[35].

O parte a doctrinei[36] sus ine c un titlu afectat de condi ie/termen suspensiv - a adar înc nesusceptibil de transferul propriet ii - permite o uzucapiune legitim doar din momentul realiz rii condi iei/termenului. Ar fi vorba a adar, spre deosebire de ipotezele enun ate mai sus, nu de un caz de revocabilitate (în sensul unei desfiin ri) a titlului, ci de încheierea situa iei suspensive de dinaintea începerii validit ii titlului.

Totu i, doctrina majoritara consider c timpul de posesie anterior realiz rii condi iei/termenului se adaug la uzucapiune.

Întrucât atât în cazul titlului suspensiv cât i în cazul titlului rezolutoriu nu intervin rezultate inechitabile i contrare ordinii generale, posesia bazat pe astfel de titluri este susceptibil s duc la uzucapiunea propriu-zis a propriet ii i a altor drepturi condi ionate rezolutoriu (de exemplu servitu i).[37]

•c) Revocare în baza dreptului potestativ[38] stabilit de lege

Dup cum s-a enun at mai sus, conform viziunii redactorilor ABGB, un drept poate fi uzucapat doar în cazul în care a fost transferat irevocabil printr-un contract ce reprezint titlu. Aceast tez este la prima vedere incompatibil cu ideea c orice contract - indiferent

este un contract cu executare instantanee sau unul cu executare succesiv - este desfiin abil cel pu in prin ac iunea redhibitorie a cump torului în cazul existen ei unor vicii substan iale. În realitate, sensul „irevocabilit ii" cerute de ABGB prive te excluderea doar a ipotezelor unui drept de revocare absolut arbitrar (în care înstr in torului îi revine exclusiv dependent de voin a sa un drept de revocare sau de reziliere - a adar un drept potestativ), nu i a acelor ipoteze în care dreptul de revocare rezult din dispozi ii legale generale, în special când este vorba atingeri aduse bunelor moravuri i ordinii publice. De asemenea se încadreaz în sfera irevocabilit ii imaginate de fondatorii ABGB situa ia transferului afectat de condi ie, dac realizarea condi iei nu este dependent exclusiv de voin a unei par i contractante, ci mai necesit în plus anumite circumstan e obiective.[39]

Susceptibilitatea de circula ieA.

La analiza textului §1455 ABGB („Tot ce se poate dobândi, [...] bunuri ce nu se pot poseda [...] de asemenea bunurile i drepturile ce sunt absolut inalienabile"), se poate constata c susceptibilitatea de circula ie a bunurilor care pot fi uzucapate este de fapt exprimata în trei rânduri. Teza I a articolului men ioneaz c doar „ce se poate dobândi" poate fi uzucapat, iar teza a II-a face referire în prima parte la posesie, care de asemenea este posibila doar la acele bunuri care sunt legalmente in circula ie (§311 ABGB), în timp ce în a doua parte exclude de la uzucapiune acele „bunuri i drepturi ce sunt absolut inalienabile".

1. Bunuri i drepturi „absolut inalienabile"•

Ultima parte a §1455 ABGB men ioneaz c bunurile i drepturile absolut inalienabile nu pot face obiect al uzucapiunii. Ce-i drept, susceptibilitatea general de circula ie este în sine o condi ie a posesiei unui bun, îns totu i redactorii ABGB nu au vrut s renun e la legiferarea acestui element al posibilit ii de înstr inare ca punct independent.

•2. Susceptibilitatea de circula ie raportat la §311 ABGB

Dup cum s-a amintit, §311 ABGB impune susceptibilitatea de circula ie a bunurilor pentru ca acestea s poat fi posedate. Aceasta indic în primul rând c efectele juridice ale posesiei sunt legate doar de bunuri patrimoniale sau de drepturi patrimoniale, nu i de acele drepturi care nu pot exista în proprietatea vreunei persoane sau care izvor sc din personalitatea omului.



În comentariile sale, unul dintre p rin ii fondatori ai ABGB[40] enun bunurile care nu pot face parte din circuitul civil, încadrându-le în dou categorii: pe de-o parte bunuri care din motive de stat i pe de alt parte bunuri care din pricina naturii lor nu sunt susceptibile de circula ie. Sfera drepturilor neincluse în circuitul de drept privat poate fi i ea împ it în dou : drepturi care nu pot fi dobândite de nici o persoan i drepturi strict personale.

Totu i, de la institu ia posesiei nu trebuiesc excluse acele bunuri a c ror posesie este expres interzis de lege, dac aceast interdic ie nu este general , adresat tuturor persoanelor: este vorba aici doar de o îngr dire a circula iei, nu de o suprimare a susceptibilit ii de circula ie.

•3. Susceptibilitatea de dobândire obiectiv si subiectiv

•3.1 No iuni generale

În observa iile redactorilor ABGB legate de §1455ABGB (având ca tem susceptibilitatea de circula ie), ace tia fac trimitere nu doar la dispozi iile articolului referitor la posesie (§311 ABGB), ei men ioneaz de asemenea c trebuie s se fac uz i de dispozi iile §355 ABGB[41]. Acest articol cunoa te îns pe lâng limit rile obiective (generale, reale) i limit ri subiective (legate de persoan ) ale circula iei.

Faptul c este necesar i susceptibilitatea de dobândire subiectiv reiese înc din §1453 ABGB. Aceast dispozi ie cere pe latur subiectiv „capacitatea de a dobândi", îns trebuie f cut observa ia c în dreptul austriac nu exist persoane complet incapabile de a avea patrimoniu; în consecin este în principiu oricine capabil din punct de vedere subiectiv de a uzucapa. Totu i, §1453 ABGB nu se refer la o capacitate de dobândire abstract , ci la una concreta, dup cum i fondatorii ABGB sus ineau c „cine nu este capabil s posede i s dobândeasc anumite categorii de bunuri sau drepturi, nu le poate ob ine pe acestea nici prin uzucapiune"[42]. Este vorba

adar nu doar de capacitatea subiectiv de dobândire a posesiei, ci în plus de capacitatea subiectiv de dobândire a propriet ii, reglementat în §355 ABGB.

În concluzie, obiectul uzucapiunii trebuie s fie nu doar obiectiv susceptibil de circula ie, ci i (subiectiv) susceptibil de a fi dobândit.

Vechea doctrin [43] sublinia c exist bunuri corporale care n-ar trebui înstr inate, îns nu exist asemenea bunuri care nu pot fi înstr inate, astfel c un contract de dobândire interzis determin doar nevalabilitatea titlului, uzucapiunea de lung durat fiind posibil . Se f cea de asemenea distinc ie între no iunea de susceptibilitate de circula ie i cea de susceptibilitate de înstr inare, iar aceasta din urm era enun at în leg tur cu interdic iile de înstr inare legale, judec tore ti i „voluntare". Cazurile înstr in rii interzise nu reprezint - dup cum sus ineau vechii doctrinari - cazuri ale înstr in rii absolut imposibile; o interdic ie de înstr inare (de exemplu limit rile de circula ie în cazul terenurilor) se r sfrânge doar asupra titlului, l sând neatins posibilitatea unei uzucapiuni de lung durat .

Înc din vechea doctrina se dezvoltase ideea c susceptibilitatea de înstr inare poate fi împiedicat doar de interdic ii de înstr inare absolute, în timp ce în cazul interdic iilor relative r mâne valabil contractul (care constituie titlul) încheiat contrar interdic iei de înstr inare cu un ter .

Actualmente se consider c trebuie diferen iat i între interdic ii de înstr inare legale, voluntare sau judec tore ti, iar în cadrul limit rilor de înstr inare voluntare trebuie din nou distins între limit ri contractuale i limit ri de ultima voin a.

•3.2 Limit ri de dobândire dispuse prin lege

•3.2.1 Bunuri corporale

Referitor la susceptibilitatea dobândirii de bunuri a c ror înstr inare este limitat prin norme speciale, trebuie f cut distinc ie între situa ia în care mijlocul respectiv de dobândire nu poate fi realizat din cauza naturii sale i situa ia în care îns i transmiterea dreptului trebuie sa fie împiedicat . De regul scopul normei este diferit, în func ie dac un bun nu trebuie deloc s ajung în proprietate privat , sau dac nu poate fi transmis mai departe într-o anumit form .

i în BGB[44] este de altfel men ionat c interdic iile de circula ie stabilite prin lege împiedic uzucapiunea atunci când prin ele se urm re te s fie împiedicat dobândirea propriet ii. A adar când interdic ia de circula ie are scopul de a împiedica dobândirea propriet ii, o „poten ial dobândire legal " este inimaginabil .

Asemenea limit ri de înstr inare se întâlnesc în diferite ramuri ale ordinii de drept austriece, cum ar fi spre exemplu Legea armelor[45], care interzice în sensul dreptului armelor nu doar dobândirea, ci i „posesia" f aprobare din partea autorit ilor publice. Dac se admite c scopul interdic iei nu se îndreptat doar împotriva naturii, locului i timpului încheierii contractului, ci în realitate împotriva dobândirii necontrolate a anumitor arme de c tre persoane neadecvate, atunci trebuie tras concluzia c achizi ionarea f aprobare a unei arme este lipsit de efect. A adar în acest caz nu se poate ajunge la uzucapiune întrucât dobândirea unui drept prin uzucapiune este posibil doar în acel cadru în care este permis i dobândirea prin contract.

O finalitate diferit o are §3 din Legea pirotehniei[46], al c rei scop nu este de a îngr di dobândirea de articole pirotehnice, dar mai degrab de a asigura ca bunurile periculoase s ajung doar în mâinile persoanelor competente. Aceasta înseamn c industria ul poate cump ra asemenea articole, îns nu le poate „poseda" în sensul de a le de ine în p strarea sa personal ; a adar fiind admisibil posesia mijlocit , prin angaja i profesioni ti, nu exist nici un motiv pentru înl turarea posibilit ii de a uzucapa.

•3.2.2 Drepturi de crean

Drepturile de crean , asemenea bunurilor corporale, reprezint valori patrimoniale pentru cel îndrept it, iar la dispozi ia transmiterii lor se afl institu ia cesiunii de crean . i în cazul acestei categorii de valori patrimoniale exist anumite drepturi care din cauza susceptibilit ii lor de circula ie pot face obiect al posesiei, îns în lipsa susceptibilit ii de dobândire nu pot face obiectul uzucapiunii.

În principiu sunt toate drepturile de crean susceptibile de înstr inare în sensul c sunt cesibile. Îngr diri ale posibilit ii de cedare pot reie i din lege la fel cum se întâmpl la dobândirea de bunuri corporale, astfel c nu pot fi în general cedate drepturi atunci când prin schimbarea creditorului i se impune debitorului cedat un con inut modificat al crean ei. Cerin a identit ii con inutului crean ei



are rolul de a-l ocroti pe debitor i este o aplicare a principiului inadmisibilit ii încheierii de contracte în dauna ter ilor. În plus exist interdic ii legale exprese de cesiune, ca de exemplu pentru dreptul de r scump rare (§1070 ABGB), dreptul cump torului de a revinde bunul vânz torului (§1071 ABGB corelat cu § 1070 ABGB) i dreptul de preemp iune (§1074 ABGB).

•3.3 Limit ri de înstr inare f cute voluntar[47]

•3.3.1 Limit ri de ultim voin (substitu ia fideicomisar [48])

În prezent se admite în mod unanim c în nici un caz nu pot fi afectate de substitu ia fideicomisar alte acte decât cele de dispozi ie, în timp ce actele de asumare a obliga iei r mân neafectate. A adar înstr inarea împotriva interdic iei este valabil în ceea ce prive te actul de asumare a obliga iei, doar dreptul de dispozi ie fiind condi ionat de consim mântul mo tenitorului subsecvent.

În ipoteza în care acest consim mânt pentru dispozi ie lipse te, este necesar evaluarea unei dobândiri de bun credin . Legat de bunurile imobile i drepturile tabulare, în încheierea unei hot râri a Cur ii Supreme austriece[49] se poate observa o modalitate a dobândirii de bun credin care dep te principiul pozitiv al publicit ii prev zut în GBG[50]: instan a a statuat c în cazul în care rubrica de substitu ie[51] nu a fost niciodat completat , cererea prin care mo tenitorul subsecvent solicit iradierea noului dobânditor este din start ineficient , iar acesta din urm ob ine o pozi ie de drept incontestabil . O dobândire de bunuri mobile ar fi de asemenea imaginabil , mai ales în ceea ce prive te dobândirea bunurilor de gen.

•3.3.2 Interdic ia de înstr inare i grevare, conform §364c ABGB

a) Prezentare general•

Începând cu a treia revizuire a ABGB din anul 1916, §364c stabile te clar c interdic iile de înstr inare i grevare sunt valabile exclusiv inter partes. Doar înscrierea unei asemenea interdic ii în CF (conform tezei a II-a a §364c ABGB) face posibil o limitare opozabil ter ilor a susceptibilit ii de circula ie pentru dreptul de proprietate asupra imobilelor i dezmembr mintele acestuia.

Referitor îns la uzucapiune, actuala doctrin consider c aceasta nu poate fi împiedicat nici chiar printr-o interdic ie de înstr inare i grevare opozabil ter ilor. Dac uzucapiunea se împline te înainte ca interdic ia s fie întabulat , atunci respectiva interdic ie,

întrucât nu are ac iune retroactiv , nu mai poate înl tura efectele uzucapiunii. Pentru situa ia în care interdic ia de înstr inare sau grevare luase fiin înainte de împlinirea uzucapiunii, în doctrin s-au conturat dou opinii: una consider c i în acest caz uzucapiunea produce efecte, întrucât acestea nu sunt împiedicate de na terea unei interdic ii „reale"; dimpotriv , cealalt opinie (ce-i drept minoritar ) consider c uzucapiunea nu se mai poate împlini.[52]

b) Caracteristicile interdic iilor de înstr inare i grevare înscrise în CF•

Conform unei viziuni mai vechi, interdic ia de înstr inare sau grevare ar împiedica doar na terea unui titlu valabil, nu i uzucapiunea de lunga durata.[53] Din contr , majoritatea doctrinei i jurispruden ei actuale consider c nu contractul-titlu, ci doar actul de dispozi ie ar putea fi ineficient în cazul în care acesta se face cu nerespectarea interdic iei. A adar la prima vedere nu pare a fi problematic nici înc lcarea prin uzucapiune a interdic iei întabulate de înstr inare sau grevare.

Scopul „tehnic" al §364c este limitarea capacit ii de dispozi ie a celui împotriva c ruia opereaz interdic ia. Pe lâng posibilitatea juridic de a dispune, prin interdic ia de înstr inare i grevare este îngr dit i posibilitatea faptic de dispozi ie, întrucât altfel persoana obligat ar putea sa-i înlesneasc ter ului posesia de bun credin , i astfel s eludeze obliga ia; dovada celui în favoarea

ruia opereaz interdic ia c posesia i-a fost acordata ter ului de c tre proprietarul tabular este suficient pentru eliminarea eficacit ii uzucapiunii deja împlinite.[54]

Extinderea asupra dispozi iei de fapt se justific i prin scopul interdic iei: proprietarului unui imobil trebuie sa-i fie permis s transmit neîngr dit dreptul s u tabular urma ilor s i, cu alte cuvinte el trebuie sa fie protejat de dispozi ii care contravin intereselor acestora. Încheierea de contracte nu are nimic condamnabil în sine, deoarece înstr in torul poate încerca s ob in consim mântul din partea celui în favoarea c ruia opereaz interdic ia.

c) Consecin e•

Întrucât uzucapiunea extratabular genereaz transferul dreptului înc dinainte de întabulare, o interdic ie de înstr inare sau grevare înscris ulterior în CF nu poate înl tura efectele uzucapiunii deja împlinite.

Problema se pune dac o asemenea interdic ie n scut anterior împlinirii termenului de uzucapiune îngr de te în asemenea m sur susceptibilitatea de circula ie a bunului, încât s poat împiedica dobândirea dreptului prin uzucapiune extratabular . Jurispruden a si doctrina majoritar neaga în general aceast posibilitate.

Cu toate acestea, exist unii autori[55] care sus in c r spunsul jurispruden ei i al doctrinei este corect doar cât prive te cazurile în care ter ul uzucapeaz f influen a celui împotriva c ruia opereaz interdic ia. Motivarea const în faptul c §364c ABGB are rolul de a împiedica doar acele modific ri ale propriet ii care se întemeiaz pe voin a celui obligat, nu i cele întemeiate exclusiv pe voin a legii, ca de exemplu atunci când neclarit i legate de pozi ionarea hotarelor duc la uzucaparea unor frac iuni dintr-o parcel de teren.

Problematice devin îns acele cazuri în care cel inut prin interdic ie favorizeaz uzucapiunea într-un anumit mod: cazul extrem pare a fi cel în care acesta îi acord posesia (de buna credin ) ter ului. Asem narea cu un act de dispozi ie nu poate fi t duit în aceast situa ie. Este îns vorba de o dispozi ie i în cazul în care cel obligat îl vede pe ter exersând „dreptul" s u, f îns a-l l muri pe acesta, nepunându-i astfel cap t bunei credin e? Sau în cazul în care permite exersarea f rezerve a „dreptului", de c tre persoana care uzucapeaz , aceasta considerându-se legitimat printr-un titlu (putativ)? Unde este grani a?

Pentru a putea r spunde la aceast întrebare trebuie avut în vedere c exist dou pozi ii care ar merita ocrotite. Pe de-o parte persoana în favoarea c reia opereaz interdic ia î i dobânde te adesea dreptul s u în mod oneros i în principiu se asigur împotriva tuturor prin întabularea dreptului s u. Pe de alt parte posesorul care uzucapeaz se comporta în mod obligatoriu cu bun credin - altfel nu ar putea oricum uzucapa. Lui îi poate fi imputat cel mult c ar fi trebuit s verifice înscrierile din CF, pe când celui în favoarea



ruia opereaz interdic ia i se poate eventual imputa c ar fi trebuit s se ocupe în 30 de ani de imobilul care este obiect al dreptului u.

adar stau fa -n fa pe de-o parte principiul ocrotirii aceluia care a avut încredere în siguran a înscrierii din CF, iar pe de alt parte a aceluia care posed cu bun credin , neviciat i (eventual, îns nu obligatoriu) legitim.

Evaluarea intereselor ocrotite de lege trebuie s fie f cut având ca baz domeniul de aplicare al interdic iei de înstr inare (prezentat mai sus) i luându-se în considerare c utilizarea §364c ABGB se cere a fi tenden ial restrictiv . Din aceasta rezult c în principiu dobândirea dreptului prin uzucapiune nu este vizat de interdic ia din acest articol, deoarece nu se afl în mod nemijlocit în sfera de dispozi ie a celui obligat prin interdic ie.[56] În practic îns uzucapiunea este împiedicat în majoritatea cazurilor deoarece interdic ia este înscris în CF, ceea ce se r sfrânge asupra bunei credin e.

•3.3.3 Dreptul de preemp iune i dreptul de r scump rare

Raportat la dreptul de preemp iune par a fi valabile - din punctul de vedere al limit rii susceptibilit ii de circula ie - acelea i idei ca i în cazul interdic iei de înstr inare i grevare, întrucât cele dou institu ii sunt tratate în principiu, sub condi ia înscrierii în CF, asem tor.

Exist totu i o diferen important între dreptul de preemp iune întabulat i interdic ia de înstr inare întabulat : astfel, §1079 ABGB reglementeaz în cazul dreptului de preemp iune urmarea juridic a înstr in rii împotriva interdic iei, anume c bunul poate fi revendicat ter ului dobânditor; aceasta înseamn c o înstr inare valid este posibil (când func ionarul CF nu observ înscrierea interdic iei i efectueaz întabularea), îns deasupra ei planeaz ca o sabie a lui Damocle revendicarea celui care avea dreptul de preemp iune, când în procedura de acordare a posesiei exist un act care poate fi asimilat unuia de înstr inare.[57]

În doctrina de specialitate[58], ca de altfel i în jurispruden [59], se consider c trebuie pornit - ca i în cazul interdic iei de înstr inare i grevare - de la ideea c uzucapiunea poate opera în principiu asupra unui bun grevat de un drept de preemp iune cu efect absolut. Situa ia urmeaz s fie tratat diferit în cazurile de eludare, în care se consider c debitorul obliga iei de preemp iune efectueaz un act de dispozi ie (în sensul ar tat mai sus). Eludarea deliberat a înstr in rii prin intermediul uzucapiunii trebuie tratat în consecin ca pe o înstr inare, motiv pentru care în asemenea cazuri se porne te de la prezum ia c avem de-a face un drept de preemp iune, iar cel ce beneficiaz de respectivul drept poate revendica bunul în baza §1079 ABGB.

adar dreptul de preemp iune întabulat nu îngr de te în principiu susceptibilitatea de dobândire a bunului.

Cât prive te dreptul de r scump rare, acesta nu con ine o interdic ie de înstr inare - nici chiar atunci când este întabulat - prin urmare nu poate limita în nici un fel susceptibilitatea de circula ie a bunului.

•3.3.4 Interdic ii contractuale de cesiune

În plan obliga ional, interdic iile de cesiune stipulate în conven iile par ilor pot împiedica transmiterea contractual a drepturilor relative. Dac se porne te de la efectul absolut al interdic iilor de cesiune - a a cum o face i doctrina majoritar - atunci acest efect împiedic circula ia contractual a drepturilor în aceea i m sur în care o face i §364c ABGB referitor la bunuri. A adar se poate afirma i despre interdic iile de cesiune - în baza acelora i ra ionamente ca la §364c - c acestea nu pot face din drepturile vizate ni te res extra commercium, nesusceptibile de a fi posedate respectiv uzucapate.[60]

•3.4 Interdic ii judec tore ti de înstr inare, grevare i gajare/ipotecare

Interdic iile de înstr inare, grevare i gajare/ipotecare dispuse de instan ele judec tore ti sunt reglementate în Legea execut rii silite, iar în practic ele se întâlnesc în hot rârile cu executare provizorie. Respectivele interdic ii au rolul de a-l împiedica pe adversarul celui periclitat de la a face acte de dispozi ie voluntare, prin aceasta practica judiciar în elegând, în m sura în care este vorba de drepturi tabulare, actul de dispozi ie împreuna cu toate actele necesare presta iei tabulare (de exemplu autentific ri). Actul de asumare a obliga iei nu este îns cuprins în no iunea de dispozi ie.

Interdic iile pronun ate nu produc efecte generale i directe fa de ter i, dar sunt opozabile oric rui poten ial dobânditor, putând împiedica dobândirea dreptului; situa ia prezint îns un oarecare pericol de inducere în eroare în m sura în care se st ruie asupra no iunii de ineficacitate relativ a dispozi iilor interzise.

Raportat la execut rile silite, care sunt independente de voin a adversarului celui periclitat, aceste interdic ii nu au efect. Tot ca o dobândire independent de voin a adversarului, asemenea execut rii silite, trebuie privit i uzucapiunea, i astfel admis ca o form valabil de dobândire. La urma urmei, „vindecarea" dreptului de dispozi ie viciat al proprietarului anterior se num printre func iile de baz ale uzucapiunii.

•4. Consecin e

adar exist bunuri care sunt retrase din circuitul civil, uzucapiunea putând fi împiedicat în special prin îngr dirile de drept public, atunci când acestea au scopul de a-i sustrage bunului - în circumstan ele sus ar tate - susceptibilitatea de circula ie (posibilitatea de a fi înstr inat). Aceasta se întâmpl atunci când contractul de dobândire este desfiin at datorit faptului c prin lege nu se dore te dobândirea dreptului. Este de asemenea esen ial pentru admiterea uzucapiunii ca legea s nu urm reasc o interdic ie a asum rii de obliga ii de c tre înstr in tor, ci eventual o interdic ie a dobândirii de c tre cump tor. Susceptibilitatea de circula ie i uzucapiunea nu sunt împiedicate nici printr-o simpl limitare a dreptului de dispozi ie.

Existen a i a altor drepturi pe lâng cel de proprietate care pot fi limitate din punctul de vedere al susceptibilit ii de înstr inare este unanim recunoscut , i de asemenea se recunoa te c nu toate drepturile strict personale sunt „absolut inalienabile".

În orice caz, din criteriul susceptibilit ii de circula ie nu se poate deduce limitarea obiectului uzucapiunii la cazul drepturilor reale.

Limit ri exprese ale posibilit ii de a uzucapaA.



În afara de limit rile derivate din §1455 ABGB trebuie avute în vedere i diferite limit ri legale speciale, care interzic expres uzucapiunea. Astfel, §4 din Legea Apelor[61] interzice dobândire propriet ii sau a altor drepturi reale asupra apelor maritime prin uzucapiune.

•V. Concluzie

adar din interpretarea strict a dispozi iilor legale referitoare la uzucapiune nu se poate deduce cu claritate c aceasta s-ar întinde doar asupra drepturilor reale. În consecin r mâne de analizat fiecare drept în parte, pentru a vedea în ce m sur îndepline te exigen ele cerute de lege pentru a putea fi uzucapat.

Problema practic cea mai important i cea mai controversat legat de aceast neclaritate este cea a drepturilor de crean , i anume dac acestea pot sau nu forma i ele obiect al uzucapiunii; este vorba despre drepturi de crean susceptibile de a fi posedate, caracterizate prin presta ii succesive[62], i doar referitor la uzucapiunea de lung durat .[63]

Cu toate c doctrina majoritar i jurispruden a nu accept în general o asemenea posibilitate, problema r mâne totu i foarte controversat . Îns i OGH a acceptat uzucapiunea unui drept de crean într-o spe mai veche[64], în care se cerea autorit ii locale continuarea pl ii unei rente anuale, care fusese pl tit de aceasta de mai mult de 40 de ani, îns c reia nu i se cuno tea temeiul juridic. De i în perioada mai recent instan a suprem i-a modificat practica legat de aceast problem , ea nu a motivat în mod suficient de clar fundamentul legal de scoatere al drepturilor de crean de sub inciden a uzucapiunii. A adar problema r mâne în continuare deschis i discutabil .

•VI. Aspecte speciale: uzucapiunea extratabular i efectele sale juridice

•(1) Dezvoltarea actualei situa ii juridice

Ø ABGB•

Dup cum s-a ar tat mai sus, în vederea dobândirii propriet ii asupra imobilelor întabulate, §431 ABGB prevede c singurul mod susceptibil de realizare al transferului (modus) este înscrierea contractului de dobândire în CF.[65]

Trebuie eviden iat faptul c redactorii ABGB i-au recunoscut întabul rii efectul constitutiv al dobândirii propriet ii (modus) asupra imobilelor nu doar pentru situa ia dobândirii prin contract, ci pentru toate modurile de dobândire. În aceasta st diferen a esen ial fa de actuala viziune doctrinar , care ce-i drept îi men ine întabul rii func ia constitutiv în cazul dobândirii prin contract, îns recunoa te i cazuri de dobândire extratabular a propriet ii; în aceste din urm cazuri modificarea înscrierilor funciare mai are doar rol declarativ.[66]

În cadrul edin ei Comisiei pentru redactarea ABGB s-a propus impunerea unei noi condi ii (pe lâng cerin a documentului întabulabil) necesare pentru eficien a deplin a întabul rii, anume „declara ia precis a posesorului care pred bunul cum c dobânditorul poate fi întabulat". Se sus inea c aceast declara ie este „foarte necesar pentru siguran a înstr in torului", întrucât „adesea contractul este deplin încheiat, îns dobânditorul bunului nu a îndeplinit toate condi iile exprese sau tacite, în special achitarea pre ului, astfel c n-ar avea dreptul la întabulare necondi ionat . Din acest motiv ar trebui s se pretind , în vederea întabul rii, ca dobânditorul s dovedeasc îndeplinirea obliga iilor sale prin intermediul declara iei de renun area la drept f cut de înstr in tor sau printr-o chitan ".[67] Urmând acestei propuneri, comisia a inclus drept condi ie suplimentara a întabul rii consim mântul (con inut în contractul de dobândire sau într-un document separat) dat de cel ce pred bunul cum c „dobânditorul poate fi întabulat ca proprietar".[68]

Prin aceast m sur s-a pus „supravegherea" îndeplinirii de c tre dobânditor a condi iilor material-juridice, necesare pentru întabulare, în sarcina personal a înstr in torului bunului.

Din faptul c principiul înscrierii în CF a fost statuat f excep ii pentru dobândirea propriet ii asupra imobilelor întabulate se poate deduce c redactorii ABGB nu vedeau în uzucapiunea extratabular a propriet ii un mod de dobândire cu efecte reale; din contr , ei au prev zut ca efect al acesteia un drept de crean al posesorului uzucapant împotriva proprietarului înscris în CF, prin care se poate cere transcrierea tabular a propriet ii (prin aceasta dobândind dreptul de proprietate). Dac proprietarul întabulat era dispus s admit voluntar modificarea înscrierii din CF, atunci se proceda la întocmirea unui document (§435 ABGB) care putea duce la transcrierea dreptului. În cazul refuzului unei atare contribu ii, posesorul uzucapant era nevoit s cear pe calea ac iunii în justi ie recunoa terea propriet ii i apoi întabularea dreptului recunoscut în baza §1498 ABGB.

Ø Legea General a C ii Funciare 1871[69]•

Dup ce primele principii legate de dobândirea drepturilor reale în baza înscrierii în CF au primit prin intermediul ABGB o reglementare unitar pentru toate provinciile, o comisie a cur ii imperiale a fost îns rcinat cu propunerea unei ordini funciare generale, care s se integreze în noua ordine civil .

Evenimentele anului 1848 (în special cele prin care a a-numita „eliberare a ranilor" a provocat na ionalizarea c ilor funciare domne ti) au f cut neamânabile numeroase reforme. Lucr rile de modernizare legislativ au condus în cele din urm în anul 1869, dup elaborarea mai multor proiecte, la introducerea în Parlament a proiectului de adoptare a unei legi funciare generale. §4 al acestuia men iona c „prin înscrierea drepturilor reale i a modific rilor acestora în CF, dobândirea, grevarea sau desfiin area respectivelor drepturi se produce corespunz tor dispozi iilor dreptului civil".



Comisia juridic a Parlamentului a reliefat c proiectul - asemenea tuturor legilor funciare austriece emise pân la acel moment - porne te de la principiul c drepturile reale asupra imobilelor pot fi dobândite doar prin înscrierea în CF (§431 si §445 ABGB). Comisia nu a renun at la acest principiu printre altele i datorit faptului c în motivarea unei legi prusace din anul 1868, legat de dobândirea propriet ii i grevarea real a terenurilor i a minelor, se eviden iaser efectele negative ale recunoa terii tradi iunii din dreptul roman ca modus în domeniul imobiliar.

Urmând indica iilor Comisiei, în §4 al redact rii finale a GBG 1871 era specificat c „dobândirea, transmiterea grevarea i desfiin area drepturilor civile se realizeaz doar prin înscrierea acestora în CF". Aceast dispozi ie, prin lipsa trimiterii la ordinea civila general (a a cum se f cea în proiectul legii), consfin ea în mod independent principiul întabul rii, f excep ii, pentru toate drepturile întabulate.

Autorii GBG 1871, c rora li se întip rise concep ia redactorilor ABGB, au aplicat prin aceast lege în continuare principiul întabul rii nu doar la cazurile înstr in rii de voluntare (dobândirea imobilului printr-un contract), ci au f cut de asemenea orice dobândire a propriet ii dependent de întabulare. În conformitate cu acestea, uzucapiunea contra tabulas genera doar un drept de crean în baza c ruia se putea cere transcrierea propriet ii, întabularea fiind o condi ie esen ial pentru dobândirea dreptului de proprietate.

Întabularea unui drept real ob inut în procedura nou reglementat în domeniul CF putea fi aprobat doar printr-un document ob inut în temeiul unui motiv de drept valid. §32 GBG 1871 stabilea ca i condi ie necesar pentru susceptibilitatea de întabulare a unui document privat declara ia expres (con inut în documentul respectiv, în altul separat sau într-o cerere adresat CF) a persoanei al c rui drept era restrâns, grevat, desfiin at sau transcris asupra unei alte persoane, cum c este de acord cu întabularea. În cazul în care aceast persoan refuz s coopereze, locul acordului s u putea fi inut de o hot râre judec toreasc , de asemenea susceptibil s duc la întabulare ( i astfel la transferul propriet ii).

Ø Legi care au pus cap t ac iunii absolute a principiului înscrierii în CF•

Anul 1896 a marcat o întrerupere a perspectivei legiuitorului austriac în leg tur cu valoarea absolut a principiului înscrierii în CF pentru toate modurile de dobândire ale drepturilor reale asupra imobilelor întabulate. Parlamentul a stabilit expres în Legea execut rii silite[70] c adjudecatarul imobilului licitat public poate solicita instan ei de executare întabularea dreptului s u de proprietate i transcrierea drepturilor tabulare legate de proprietatea respectivului imobil chiar i înainte de distribuirea c tre creditori a sumei adjudecate, în m sura în care dovede te împlinirea tuturor condi iilor licita iei. În §237 al acestei legi s-a specificat pentru întâia oar c dreptul de proprietate se dobânde te în cadrul licita iei publice odat cu plata pre ului.

Curând dup acestea a urmat - printr-o lege special pentru regiunile Tirol si Voralberg - înc un pas legal în direc ia înl tur rii principiului general c drepturile reale asupra imobilelor pot fi dobândite doar prin întabulare. Respectiva lege stabilea c servitu ile de trecere i de scurgere a apelor, în m sura în care se întemeiaz pe uzucapiune, nu necesit înscrierea în CF i prevedea c dispozi ia §1500 ABGB nu are aplicare asupra acestor drepturi.[71]

Ø Legea CF 1955•

Una dintre deosebirile esen iale con inute de noua lege funciar fa de cea veche const în faptul c în §130-135 reglementeaz rectificarea pe cale judec toreasc a CF, iar în §136 rectificarea acesteia la cerere[72]. Aceste nout i sunt deosebit de utile, întrucât în vechea reglementare lipsea un instrument adecvat pentru rectificarea înscrierilor inutile, nepermise, f obiect sau gre ite, astfel de înscrieri care împiedicau sever circula ia imobilelor neputând sau putând foarte greu fi înl turate.

În vederea îndrept rii înscrisurilor neconforme cu starea de drept, noua lege funciar prevede c aceasta se face f alte formalit i suplimentare în cazul în care eroarea este notorie sau poate fi dovedita prin documente publice. În m sura în care aceast dovad poate fi adus prin declara ia unei p i, este suficient un act privat autentificat de notar sau de instan (§136 alin. 1 GBG).

•(2) Actuala viziune în doctrin si jurispruden

În prezent se consider c principiul întabul rii - conform c ruia dobândirea i transcrierea (precum i îngr direa i desfiin area) drepturilor reale asupra imobilelor întabulate are loc prin înscrierea în CF a contractului de dobândire, ca o form de tradi iune (modus) pentru bunurile imobile - are aplicabilitate doar pentru acele cauze de dobândire pentru care la bunurile mobile tradi iunea este stabilit de lege ca formalitate obligatore pentru transferul propriet ii[73].

În afara acestei sfere a devenit de net duit transferul extratabular al propriet ii în cazul mo tenirii, al adjudec rii execut rii silite, al dobândirii propriet ii prin expropriere sau prin construirea cu bun -credin pe teren str in, în cazul dobândirii propriet ii prin succesiunea universal a persoanei juridice (de exemplu prin fuziune), al transferului propriet ii terenurilor în cadrul unei proceduri de constituire a unei propriet i comune i de asemenea în cazurile dobândirii originare a propriet ii (de exemplu prin aluviune sau avulsiune), inclusiv al uzucapiunii.[74]

Aceast viziune i-a g sit o pârghie excelent de aplicabilitate prin §136 GBG 1955, în care se prevedea posibilitatea îndrept rii prevederilor tabulare neconforme cu realitatea juridic . În baza acestei dispozi ii, ABGB a putut fi interpretat în sensul c ac iunea prev zut la §1498 ar fi de fapt doar o cerere de îndreptare a men iunilor funciare, întrucât proprietatea se transmisese deja în momentul împlinirii uzucapiunii, astfel c înscrierea nu mai corespundea realit ii juridice.

•(3) Procedura de întabulare a propriet ii dobândite prin uzucapiune

Ø Aspecte generale•

Dac uzucapantul propriet ii unui imobil întabulat dore te - în vederea dobândirii deplinei posibilit i de dispozi ie formal (tabular ) asupra imobilului i în vederea excluderii posibilit ii dobândirii propriet ii de c tre ter ul de bun credin (§1500 ABGB) - întabularea propriet ii sale dobândite deja extratabular, el are la dispozi ie dou variante de a ob ine un document care poate duce la întabulare (document impus de Legea CF pentru realizarea acestei inten ii): pe de-o parte calea de acceptare voluntar a proprietarului aparent din CF i pe de alt parte, în lipsa colabor rii voluntare a acestuia, înlocuirea acestei c i de comun acord prin



utilizarea unei proceduri în fa a autorit ilor. În ambele cazuri, noul proprietar ob ine un document în baza c ruia poate cere îndreptarea înscrierii din CF.

Ø Întocmirea de comun acord a unui document susceptibil de întabulare•

Trebuie men ionat c , în general, consim irea la întabulare - declara ie expres a aceluia al c rui drept urmeaz s fie îngr dit, grevat, desfiin at sau transcris asupra unei alte persoane prin înscrierea în CF (§433 ABGB i §32 alin 1 lit. b GBG 1955) - este, ca document doveditor al voin ei de a dispune, parte component a actului de dispozi ie care duce la întabulare (modus)[75]. O cerere de predare a acordului de întabulare - în orice caz dup îndeplinirea condi iilor de drept material pentru înscrierea în CF (în special contrapresta ia din actul de asumare a obliga ii contractuale) sau dup asigurarea îndeplinirii acestora - trebuie f cut doar în concordan cu actul anterior de asumare a obliga iei i doar acolo unde este necesar pentru transferul dreptului, realizat prin tradi iunea bunului (la imobile întabulate prin înscrierea în CF); nu îns acolo unde aceast modificare de natur real a intervenit deja extratabular. [76]

Cu toate acestea, practica judiciar trateaz „întabularea consensual " a propriet ii uzucapate în acela i fel în care trateaz procedura de transcriere tabular a propriet ii în temei contractual. Astfel, într-un document de recunoa tere, p ile indic actualul con inutul al CF i starea de fapt relevant pentru uzucapiune împreun cu concluzionarea împlinirii valabile a uzucapiunii, iar în baza acestui document uzucapantul î i poate valorifica dreptul de întabulare a propriet ii. Cel întabulat recunoa te astfel expres cererea de transcriere funciar a propriet ii i consimte la întabulare conform §32 alin (1) lit b GBG 1955 (articolul este identic cu cel din GBG 1871). „Temeiul legal" este a adar în cazul acesta un contract civil de consim ire (§26 GBG 1955). Aceast procedur are la baz §433ABGB i §32 alin (1) lit b GBG 1955, norme redactate în conformitate cu vechea doctrin , în care se sus inea c uzucapiunea propriet ii la imobilele întabulate i-ar procura uzucapantului împotriva celui întabulat doar un drept de crean de a cere transcrierea propriet ii (modus), singura în m sur s îi furnizeze dreptul de proprietate.

Solu iile practicii sunt aspru criticate în doctrina de specialitate, care consider c fundamentul întabul rii propriet ii ob inute prin uzucapiune ar trebui s fie §136 GBG (referitor la rectificarea la cerere a înscrierilor gre ite). Aceasta pare a fi varianta corect , având în vedere c efectul real al uzucapiunii îi procur uzucapantului proprietatea originar, extratabular i pune în acela i timp cap t propriet ii celui întabulat chiar în secunda juridic a împlinirii uzucapiunii. Ideea acceptat în practica judiciara, c întabularea se face prin intermediul unui document privat - cu declara ia expres a aceluia împotriva c ruia opereaz uzucapiunea cum c accept înscrierea (§32 alin 1 lit b GBG 1955) - nu este a adar conform cu situa ia juridic general . Persoana întabulat face declara ia în scopul îndeplinirii unei formalit i care este îns lipsit de con inut, întrucât se fundamenteaz pe aprobarea transferului propriet ii unui imobil care nu mai este al s u. Odat cu scurgerea timpului de uzucapiune intervine dobândirea propriet ii de c tre uzucapant i în acela i timp pierderea propriet ii de c tre cel intabulat ipso iure, f a mai fi necesar vreun alt act juridic. Înscrisul din CF, care

ini ial era corect, nu mai corespunde realit ii din momentul modific rii situa iei juridice (discrepan între starea de drept material i înscrisul tabular). Uzucapantului i se na te, din dreptul s u real dobândit extratabular, dreptul unei cereri de natur real de

rectificare a CF, aceast cerere nefiind îns una de transfer al propriet ii, ci una având ca scop îndreptarea înscrierii gre ite din CF.[77]

adar întabul rii cerute îi revine doar o valoare declarativ , nu una constitutiv . Ca i fundament al înscrierii este suficient, în locul condi iei suplimentare cerute de GBG 1955 (înaintarea unui document public sau privat), dovada incorectitudinii înscrierii funciare, dovad ce se face printr-un document public sau prin faptul c incorectitudinea este notorie, conform §136 GBG. Aceast dovad poate fi de asemenea f cut prin declara ia unei p i (în special cea împotriva c reia a ac ionat uzucapiunea) con inut într-un document autentificat de instan sau notar, atâta timp cât aceste afirma ii relev incorectitudinea înscrisului din CF. Îns o simpl declara ie a unei p i, chiar i a aceleia care a pierdut prin uzucapiune, cum c înscrisul din CF ar fi incorect, nu este suficient pentru a genera automat modificarea înscrisului. Aceasta este o apreciere juridic ce revine instan ei funciare, p ile putând doar s -i furnizeze acesteia starea de fapt, din care instan a va trage singur concluziile.

Ø Eliberarea de c tre autoritatea administrativ a unui document susceptibil de întabulare•

În cazul în care cel intabulat nu este dispus la întocmirea unui document privat susceptibil s rectifice înscrierea din CF, uzucapantul poate s ob in pe cale contencioas un alt document - anume public - potrivit pentru transpunerea cererii sale de îndreptare. Acest document trebuie s aib conform §33 alin 1 lit d GBG 1955 „proprietatea unei sentin e executabile silit"

Jurispruden a, ca de altfel i doctrina majoritar îmbr eaz punctul de vedere c doar o sentin care este executabil silit potrivit §350 Legea execut rii silite corespunde cerin elor §33 alin 1 lit d GBG 1955 privind posibilitatea de întabulare, în timp ce unei sentin e în constatarea dreptului îi lipse te caracterul executabil, i prin urmare susceptibilitatea înscrierii în CF.

Astfel, în practic , ac iunea de chemare în judecat intentat de proprietarul care a uzucapat îmbrac adeseori forma unei cereri în constatarea dreptului, cumulat cu o cerere în realizarea dreptului (de exemplu cerere de predare a acordului la întabulare sau cerere de transfer tabular al propriet ii); aceast formul combinativ are evident rolul de a deschide uzucapantului calea spre întabulare potrivit §350 din Legea execut rii silite[78].

Exist unii autori[79] care aduc critici unei asemenea practici. S-a sus inut c având în considerare efectele dobândirii extratabulare i nemijlocite a dreptului, cererea din §1498 ABGB în vederea „recunoa terii dreptului de proprietate" este o simpl cerere de îndreptare a CF. Prin urmare nu ar trebui s fie admisibil o cerere suplimentar - cumulat cu cea în constatarea dreptului - prin care s se cear pârâtului întabulat consim irea expres la întabularea propriet ii uzucapate, întrucât la un asemenea consim mânt este obligat persoana întabulat doar când este vorba de moduri derivative de dobândire a propriet ii, care necesit înscrierea în CF (modus).

În argumentarea acestei sus ineri se merge pe ideea c sintagma „pronun are executabil silit" din §33 GBG 1955 înseamn , de fapt „executabil de c tre instan a de carte funciar ". A adar sentin a care consfin te proprietatea reclamantului uzucapant asupra unui imobil întabulat ar fi, conform autorului men ionat, un document public adecvat pentru realizarea întabul rii în baza §33 alin 1 lit d GBG 1955, o asemenea sentin în constatarea dreptului intrând în categoria acelor documente care au proprietatea unei pronun ri „executabile silit" a unei autorit i publice.

•(4) Concluzie

Cu toate c fondatorii ABGB au avut în vedere un principiu absolut al întabul rii, jurispruden a i doctrina ultimului secol au adus o alt interpretare a normelor care se afl într-o anumit rela ie de tensiune cu acest principiu; o astfel de interpretare nu este în contradic ie cu textul ABGB i se armonizeaz cu celelalte principii ale dreptului civil. Chiar i legiuitorul austriac i-a însu it aceast



concep ie prin faptul c - înc din 1896 prin §237 al Legii execut rii silite (referitor la transferul propriet ii odat cu plata pre ului în cadrul adjudec rii imobilelor la licita ii publice), dar cel mai evident în anul 1955 prin redactarea §136 GBG - a recunoscut expres excep ii ale principiului înscrierii in CF.

•VII. Compara ie cu uzucapiunea româneasc în regim de carte funciar

•A. Efectele uzucapiunii extratabulare

Uzucapiunea extratabular este reglementat în Transilvania de art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938[80] (Legea c ilor funciare), care confer dreptul de proprietate celui care a posedat timp de 20 ani dup moartea proprietarului înscris în CF.

O problem foarte controversat în literatura de specialitate româneasc se refer la efectele pe care le produce uzucapiunea extratabular , conturându-se în principal dou opinii. Pe de-o parte unii autori consider c aceast uzucapiune îi procur posesorului uzucapant un drept de crean prin care poate cere înscrierea în CF, întabulare care ar avea un efect constitutiv, generând transferul dreptului uzucapat de la momentul îndeplinirii înscrierii.[81] Pe de alt parte s-a conturat ideea c înscrierea în CF are doar un efect declarativ, întrucât dreptul real se transfer în mod retroactiv prin împlinirea uzucapiunii, înc de la data începerii posesiei, respectiv a mor ii titularului tabular. Astfel, prin întabulare se recunoa te doar un drept preexistent.[82]

Probabil c în reglementarea uzucapiunii extratabulare, legiuitorul român a încercat o oarecare continuare a tradi iei austriece, care în anul 1938 înc mai prevedea - în baza principiului absolut al întabul rii consfin it de §4 GBG - c uzucapiunea ar genera doar un drept de crean în baza c ruia se poate cere înscrierea în CF, înscriere prin care s-ar realiza transferul propriet ii. Cu toate acestea, în doctrina austriac au început s apar voci critice la adresa acestor efecte ale uzucapiunii înc de la sfâr itul sec. al XIX-lea[83], astfel c pân la mijlocul secolului trecut, majoritatea doctrinei renun ase la viziunea clasic . Începând cu anul 1942, odat cu revizuirea adus GBG, a devenit posibil aplicarea practic a noii orient ri, a a încât s-au putut interpreta dispozi iile ABGB în sensul

împlinirea uzucapiunii produce transferul propriet ii f alte formalit i, r mânând înscrierii tabulare doar un efect declarativ. Aceast înscriere are loc în baza dispozi iilor din GBG referitoare la îndreptarea men iunilor funciare care nu corespundeau realit ii juridice.[84] Este drept c , spre deosebire de Codul civil român i de cea de-a doua interpretare sus-amintit a dispozi iilor Decr.-lege 115/1938, în actualul sistem austriac dreptul se consider transferat în momentul împlinirii termenului de uzucapiune, f efect retroactiv.

În concluzie exist posibilitatea ca, orientându-se spre un model care înc mai era în vigoare în anul 1938, legisla ia româneasc s fi preluat din dreptul austriac ni te principii care deja erau învechite i în pragul revizuirii. Un lucru este sigur: c uzucapiunea imaginat de legiuitorul român interbelic este într-o anumit m sur dep it , împiedicând interven ia unui efect imediat i eficient, anume efectul real; acesta este sacrificat în schimbul unei a a-zise „protec ii" suplimentare a titularului întabulat, protec ie care pare a fi exagerat .

O solu ie asem toare celei austriece ar putea fi g sit i pentru legisla ia noastr , dac se încearc o reorientare a opticii legate de art. 34 alin 3 din Decr.-lege 115/1938, în care se prevede c rectificarea unei întabul ri se poate cere „dac nu mai sunt întrunite condi iile de existen ale dreptului înscris". Dac dreptul uzucapat s-ar întabula prin intermediul unei ac iuni în rectificare, cu procedura prev zut la art. 130 Lcf, atunci condi ia prev zut la art. 17 alin 1 pentru transferul propriet ii ar fi din start evitat .

În ipoteza în care prin uzucapiune trece spre exemplu dreptul de proprietate asupra altei persoane, condi iile de existen ale vechiului drept, al c rui titular era proprietarul anterior, nu mai sunt întrunite; aceasta întrucât uzucapiunea este un mod originar de dobândire a propriet ii, ceea ce înseamn c vechiul drept se stinge simultan cu na terea noului drept al proprietarului uzucapant. De asemenea, dac prin uzucapiune se dobânde te un drept nou de servitute, condi iile de existen ale propriet ii în forma înscris în CF nu mai sunt întrunite, deoarece proprietatea ini ial nu mai este deplin , ea suferind o divizare prin dezmembr mânt; în consecin suntem iar i în prezen a a dou drepturi noi, unul fiind proprietatea în forma redus , iar cel lalt drept fiind dezmembr mântul propriet ii ini iale, anume servitutea.

S-ar putea sus ine c un asemenea mod de dobândire a drepturilor reale nu ar putea fi aplicabil întrucât presupune în sine i o stingere a dreptului titularului ini ial, stingere pe care art. 17 alin 2 o condi ioneaz de înscrierea în CF cu acordul titularului. Cu toate acestea, consider m c articolul men ionat nu se refer la pierderea dreptului în cadrul unor moduri originare de dobândire, ca argument pentru aceast afirma ie putându-se aduce cazul accesiunii. Aceasta - fiind un alt mod originar de dobândire a propriet ii, asemenea uzucapiunii - este format dintr-o pierdere a dreptului ini ial, simultan cu dobândirea subsecvent a dreptului. A adar în art. 26 accesiunea este prev zut ca o excep ie de la principiul c drepturile reale se pot dobândi doar prin întabulare, îns nic ieri nu este prev zut c accesiunea este o excep ie de la art. 17 alin 2, anume c drepturile reale se sting tot numai prin înscriere. În consecin , pierderea dreptului real ca urmare a unui mod originar de dobândire, f necesitatea întabul rii, pare a rezulta implicit din prevederile Decr.-lege 115/1938.

Mergând în continuare cu argumenta ia, nici prevederile art. 17 alin. 1, în care este prev zut principiul efectului constitutiv al întabul rii, nu mai au aplicabilitate, deoarece acestea se refer la o dobândire care necesit acordul de voin al fostului titularului; or, de îndat ce dreptul acestuia nu mai exist în momentul dobândirii de c tre uzucapant (pierderea i dobândirea dreptului petrecându-se simultan), ar fi absurd s se mai solicite un astfel de consim mânt.

Legat de controversa amintit , un alt punct disputat a fost determinarea persoanelor protejate de ultimul alineat al art. 130 Lcf, în care se prevede c dreptul uzucapat nu mai poate fi întabulat dac între timp acesta a fost înscris definitiv sau provizoriu în folosul unei alte persoane. Se pune problema dac beneficiaz de aceast protec ie i mo tenitorii titularului sau ter ii care aveau cuno tin despre împlinirea uzucapiunii.[85] i acest articol al Lcf pare a fi inspirat din §1500 ABGB, îns în acesta din urm se prevede c este protejat persoana care a dobândit dreptul înainte de întabularea dreptului uzucapat „încrezându-se în registrele publice". A adar formularea Codului civil austriac implic automat buna-credin a ter ului, excluzând prin urmare mo tenitorii i persoanele care cuno teau situa ia juridic real a bunului[86].

•B. Oportunitatea reglement rii restrictive a Lcf

Reglementarea Lcf legat de institu ia uzucapiunii este restrictiv prin compara ie cu reglementarea Codului civil austriac introdus începând cu anul 1853 i în Ardeal, de i sistemul de publicitate imobiliar este identic. Astfel, nu este explicabil, pornind de la



statutul de stare de fapt al posesiei, de ce aceasta se poate îndrepta numai împotriva mo tenitorilor unei persoane decedate în condi iile nevalorific rii statutului lor de mo tenitori prin introducerea unei ac iuni în revendicare timp de 20 ani.

S-ar putea g si o justificare de ordin istoric, îns aceasta nu este în m sur s justifice o m sur legislativ pe termen lung, cum trebuie sa fie reglement rile în materia propriet ii, ci doar s acopere o realitate specific în mod limitat la România postbelic . Astfel, în anul 1938, când s-a emis Decretul-lege nr. 115/1938, tocmai se împlineau 20 de ani de la sfâr itul primului r zboi mondial i probabil c erau numeroase situa iile în care acest text de lege ar fi fost aplicabil în urma pierderilor de vie i omene ti atunci

survenite.

Este o situa ie atipic , îngr dind posibilitatea posesorului neproprietar de a uzucapa împotriva proprietarului neposesor înscris în CF i aflat în via . Limitarea este inechitabil , mai ales c cel înscris în CF ar fi mai în cuno tin de cauz , mai în m sur i mai

îndrept it s î i apere proprietatea decât mo tenitorii s i, asupra c rora poate plana suspiciunea c nu cunosc tot patrimoniul mo tenit.

Este inechitabil de asemenea c se realizeaz o diferen iere a efectelor juridice ale aceleia i situa ii de fapt în func ie de subiectul pasiv (proprietar înscris în CF sau mo tenitor) al efectelor uzucapiunii f nici o justificare obiectiv .

De asemenea, fa de enun ul art. 28 din Lcf r mâne un mare semn de întrebare asupra aplicabilit ii acestui text de lege în situa iile în care mo tenitorii, f a deposeda pe proprietarul neposesor, î i întabuleaz dreptul de proprietate cu titlu de mo tenire asupra imobilului. Interpretând strict textul art. 28, se poate concluziona c nici în aceast situa ie nu se mai poate uzucapa, întrucât cel înscris în CF tr ie te, iar institu ia uzucapiunii devine inaplicabil , chiar dac posesia ar continu astfel de ordinul sutelor de ani.

Acesta este i unul din motivele pentru care în practica judiciar din Ardeal, cele mai multe situa ii de invocare a uzucapiunii sunt fondate pe dispozi iile §1453 ABGB[87] i mai pu in pe dispozi iile art. 28 din Lcf. Condi iile de probatoriu pentru invocarea §1453 ABGB devin îns din ce în ce mai dificile, dat fiind c dovada posesiunii trebuie realizat începând cu anul 1943, iar martori care s fi tr it în acele vremuri sunt tot mai rari. În condi iile în care judec torii vor manifesta rigiditate (sau „exigen ") în dovedirea posesiei pe întreaga perioad , tot mai mul i justi iabili vor deveni la modul etern posesori neproprietari.

De aceea pare îngrijor tor faptul c , pe m sura trecerii timpului, institu ia uzucapiunii devine în zonele de carte funciar tot mai mult o liter moart , o institu ie f acoperire în practic . Acesta este i motivul pentru care pot fi exprimate rezerve fa de decizia Cur ii Supreme de Justi ie[88], care a opinat pentru neaplicarea art. 1890 i 1895 din Codului civil român în inuturile cu regim de CF.

Se poate ajunge în România - dintr-o ignoran legislativ grefat pe lipsa unor ini iative venite din sfera doctrinei i a practicii judiciare - ca institu ia uzucapiunii, de i s-a dovedit timp de milenii benefic pentru limpezirea situa iilor de incertitudine în materia propriet ii, s cad în desuetudine pân la momentul în care nevoile stringente ale societ ii vor presa de o asemenea manier încât

for eze forul legislativ s o readuc în actualitate.

Este de remarcat în materia uzucapiunii un hiatus legislativ pentru zonele cu carte funciar din Transilvania, dat fiind c noua Lege a cadastrului[89], dup ce în art. 72 abrog integral Decretul-lege nr. 115/1938 (desigur ulterior finaliz rii lucr rilor de cadastru la nivel na ional) nu mai reglementeaz nici o ipotez de uzucapiune, de i la art. 28 aminte te de aceast institu ie ca temei al înscrierii în CF. Întrebarea care deriv din aceasta ipotez este aceea dac se inten ioneaz desfiin area institu iei sau este doar o omisiune a legiuitorului. Desigur c nevorbindu-se de abrogarea art. 1890 i 1895 Cod civil ne putem întoarce la dispozi iile acestuia[90], îns apare în mod firesc întrebarea de ce în viitor se va putea uzucapa în temeiul actualului Cod civil, iar în prezent Înalta Curte de Casa ie i Justi ie îngr de te posibilitatea uzucapiunii la situa iile limitativ prev zute în art. 27 si 28 din Decretul-lege nr. 115/1938[91].

•C. Dispozi iile noului Cod civil român

În noul Cod civil, legiuitorul d dovad de aceea i lips de interes fa de institu ia uzucapiunii, preluând practic dispozi iile Decretului-lege nr. 115/1938, inclusiv clasificarea în „uzucapiune tabular " i „uzucapiune extratabular " (art. 930-932 N.C.civ.), singura diferen fiind termenele injum ite din viitorul cod. Îns dup cum am eviden iat mai sus, aceast viziune asupra institu iei uzucapiunii este una pe care dreptul austriac (în care exist acela i sistem funciar) a p sit-o acum un secol, iar dreptul german chiar mai devreme[92].

•D. Concluzie

adar în momentul de fa , legat de uzucapiunea în sistemul de CF din ara noastr exist dou probleme majore: pe de-o parte aplicarea dispozi iilor foarte restrictive ale art. 26 i 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938 duce la imposibilitatea de a utiliza în practic aceast institu ie, iar pe de alt parte - chiar i în aceast situa ie - a considera c transferul propriet ii nu opereaz prin faptul uzucap rii, ci prin înscrierea în CF, nu mai corespunde realit ilor actuale ale sistemului de drept.

O solu ie pentru evitarea efectelor negative ar putea fi aplicarea extensiv a unor artificii de interpretare, putându-se ajunge chiar la redarea deplinei aplicabilit i institu iei uzucapiunii, a a cum exista înainte de restrângerea exagerat f cut prin Decr.-lege 115/1938, restrângere implementat sub imboldul unei griji excesive pentru fostul proprietar funciar, astfel c „dobândirea dreptului de proprietate n-a fost recunoscut decât în cazurile când, în chip legitim, se poate presupune c nu se aduce de fapt vreo tirbire drepturilor celui înscris"[93]. Marele dezavantaj al aplic rii restrictive al institu iei uzucapiunii îl constituie nesiguran a juridic rezultat din neconcordan a st rii de fapt cu starea de drept, neconcordan ce se poate întinde pe parcursul a sute de ani. De altfel uzucapiunea, tocmai prin condi iile ei destul de severe - în special termenul îndelungat - ofer o garan ie suficient oric rui proprietar care manifest un minim absolut de diligen

Cu toate c autorul[94] care a propus aplicarea simultan a prevederilor legate de uzucapiune din Codul civil român (art. 1895-1896) cu cele din Decr.-lege 115/1938 (art. 27-28) a fost sever criticat în doctrin [95], acesta r mâne totu i singurul care a încercat salvarea de la extinc ie a institu iei uzucapiunii în teritoriile de CF.

S-ar putea sus ine c este inechitabil pierderea dreptului prin uzucapiune, dup cum men iona i unul dintre marii autori austrieci, anume c „nu exist a adar în legea natural un motiv suficient pentru ce un proprietar adev rat, care nu a v mat pe nimeni, s i piard bunul i s -l cedeze altuia împotriva voin ei sale"[96]. În aceste considerente, uzucapiunea nu este în nici un caz o institu ie de drept imaculat , dar cu toate acestea, înc din timpurile str vechi a avut câ tig de cauz interesul realiz rii unei siguran e juridice generale.



Prin urmare ar putea fi timpul ca - dup cum s-a întâmplat i în Austria - doctrina i jurispruden a noastr s apeleze la unele artificii de interpretare, chiar i f un fundament legislativ clar, cu scopul de a readuce în actualitate o institu ie a c rei beneficii erau cunoscute înc din dreptul roman.

List de abrevieri:

§ = articol

alin. = alineat

art. = articol

ABGB = Allgemeines bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil austriac)

BGB = Bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil german)

BGBl = Bundesgesetzblatt

Dreptul = Revista „Dreptul"

dRGBl = deutsches Reichgesetzblatt

CF = carte funciar

CSJ = Curtea Suprem de Justi ie

EvBl = Evidenzblatt der Rechtsmittelentscheidungen

GBG = Grundbuchsgesetz (Legea CF)

Lcf = Legea c ilor funciare (Decr-Lege nr. 115/1938)

leg. = lege

N.C.civ. = noul Cod civil român

OGH = Oberste Gerichtshof (Curtea Suprem )

* Student, Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca; [email protected].

[1] „Allgemeines bürgerliches Gesetzbuch" (Codul civil austriac), publicat în JGS Nr. 946/1811, intrat în vigoare la 1 ian. 1812.

[2] Zeiller, Urentwurf III §592, apud K. Gusenleitner, „Ersitzung als allgemeiner Rechtserwerbstatbestand", edit Österreich, Viena 2004 p. 65

[3] O pozi ie diametral opus o are Codul civil german, în care uzucapiunea este reglementat doar prin raportare la drepturile susceptibile de uzucapiune. Astfel, în BGB regula este nesusceptibilitatea de uzucapiune, prin excep ie putând fi uzucapate doar acele drepturi care sunt prev zute expres.

[4] Raportul dintre posesie i deten ie în dreptul austriac este foarte asem tor cu cel din dreptul român. Astfel, conform §309 teza I ABGB, „cine are un bun în puterea sau în p strarea sa se nume te detentor", iar teza a II-a a aceluia i articol men ioneaz c „atunci când detentorul unui bun are voin a de a-l p stra ca al s u, în acest caz devine posesor." Deten ia se bazeaz a adar pe ceva exclusiv aparent, condi ia fiind doar ca bunul s se afle în st pânirea unei persoane, în vreme ce posesia impune, ca i în Codul civ. rom., corpus i animus . În domeniul dreptului comercial situa ia este diferit , întrucât pentru ob inerea posesie în sensul Codului comercial nu este necesar ca detentorul s aib voin a de a de ine bunul pentru sine (animus), astfel c posesia echivaleaz cu deten ia în sensul ABGB. Îns în m sura în care în domeniul comercial se impune folosirea Codului civil (de exemplu în cazul tulbur rii posesiei), va fi avut în vedere posesia specific ABGB

[5] A se vedea infra, nota 17

[6] Vermessungsgesetz 1968, publicat în BGBl Nr. 306/1968

[7] Grenzkataster = sistem de stabilire exact a grani elor fondurilor de pe teritoriul Statului austriac, introdus prin Legea sur torii (Vermessungsgesetz)

[8] Posesia neviciat mai este denumit si „posesie just " sau „posesie de uzucapiune"

[9] Reglementarea este cvasi-identic cu dispozi iile art. 1909-1910 C. civ. rom., doar c în dreptul austriac posesia de bun credin valoreaz proprietate numai atunci când este dobândit pe cale oneroas .

[10] Principiu conform c ruia proprietatea asupra unui imobil întabulat se poate transmite doar în urma înscrierii în CF.



[11] H. Koziol, R. Wesler, „Bürgerliches Recht" vol I, ed a 13-a, edit Manz, Viena 2007, p. 337-340

[12] Ibid., p. 337

[13] Gusenleitner, op.cit., p. 85

[14] Thalmayr, „Gemeinsame Rechtsnatur von Verjährung und Ersitzung auf Grundlage des ABGB", Dipl. Univ. Salzburg (1990), p 95 i urm. apud. Gusenleitner, op.cit., p.87-88


[16] E. Demelius, „Grundriß der Sachenrechts", edit Duncker & Humblot , Leipzig, 1900, p.34, apud. Gusenleitner, op.cit., p.97

[17] Posesia unui drept semnific în sistemul austriac deten ia de c tre posesor a unui bun i comportarea acestuia într-un mod care corespunde exers rii unui anumit drept. Ca i în cazul posesiei unui bun, existen a efectiv a dreptului nu este nici aici o condi ie. Posesia dreptului exista doar pentru acele drepturi care permit o exercitare succesiv (de exemplu loca iune, arend , uzufruct); drepturi care se sting printr-un singur act nu pot face obiect al posesiei (de exemplu plata pre ului de cump rare) (A se vedea R. Wesler et al., „Fachwörterbuch zum Bürgerlichen Recht", edit Manz, Viena 2005, p.426).

[18] Suchtmittelgesetz, publicat în BGBl. I Nr. 112/1997

[19] Waffengesetz, publicat în BGBl. Nr. 121/1967


[21] F. Zeiller, „Commentar über das allgemeine bürgerliche Gesetzbuch für die gesammten deutschen Erbländer der oesterreichischen Monarchie", vol. 4, 1813, p. 231 (referitor la §1477 ABGB), apud. Gusenleitner, op.cit., p.112

[22] Prin uzucapiunea extratabular (contra tabulas) sunt avute în vedere toate situa iile uzucap rii unor drepturi reale înscrise în CF, transferul dreptului operând independent de îndeplinirea întabul rii. În dreptul românesc uzucapiunea extratabular este reglementat de art. 28 din Decr-Lege nr. 115/1938 i se rezum la situa iile în care o persoan posed neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani din momentul decesului titularului înscris în CF sau al înscrierii declara iei de renun are a acestuia la dreptul tabular (a se vedea Radu Motica, „Drept funciar i publicitate imobiliar . Noile c i funciare", edit. All Beck, Bucure ti 2001, p.117).

[23] P. Apathy, „Ausgewähnte Fragen der Ersitzungsrecht", în „Juristische Blätter" 1999, p. 210

[24] F. Zeiller, op. cit. vol 4, p. 231 (referitor la §1477 ABGB), apud. Gusenleitner, op.cit., p.113

[25] Gusenleitner, op. cit., p.114

[26] Obliga ia se na te în sarcina celui care se oblig indiferent dac acesta în mod subiectiv este incapabil de a- i onora obliga ia (nu este vorba despre o imposibilitate obiectiv ).

[27] G. Plopu, „P i alese din dreptul privat ungar", tomul I, Tipografia „Ateneul", Societatea Anonim , Oradea-Mare 1929, p.396

[28] tefan Laday, „Codul civil austriac", vol. III, edit. Cur ii de Apel Cluj, Cluj 1928, p.692 pct.5543; G. Plopu, op. cit., p.439

[29] Traducerea vine de la no iunea german „Sicherungseigentum", care desemneaz o institu ie asem toare gajului i ipotecii, prin care îns debitorul transfer proprietatea unui bun asupra creditorului s u in vederea garant rii crean ei. În raport cu ter ii, creditorul dobânde te proprietatea neîngr dit, îns fa de debitor aceasta este îngr dit de returnarea convenit de p i. Folosin a bunului r mâne în permanen debitorului; în caz de neplat a datoriei, bunul urmeaz s fie valorificat în vederea acoperirii respectivei datorii, iar dac debitorul î i îndepline te obliga ia, bunul îi revine în patrimoniu; modul de realizare al acestei reveniri (în baza unui drept de crean ; de drept prin împlinirea condi iei sau termenului) depinde îns de în elegerea ini ial dintre

i. (A se vedea R. Wesler et al., op. cit., p.496)

[30] P. Apathy, op. cit., p. 209


[32] Ibid, p. 120

[33] Ibid., p.123

[34] H. Koziol, „Grundriss des bürgerlichen Rechts", editia a 12-a, 2002, p. 367

[35] Gusenleitner, op. cit., p. 125

[36] M. Schwimann, „ABGB-Praxiskommentar", edit. LexisNexis, edi ia a III-a, vol. 6, Viena 2006, §1461, 1462


[38] Echivalent al cuvântului german „Gestaltungsrecht", drept subiectiv prin care se poate modifica unilateral o stare de drept. Exemple de asemenea drepturi sunt revocarea în baza garan iei contractuale (în cazul unor vicii substan iale ale bunului, cump torul este îndrept it s revoce unilateral contractul) sau rezilierea. (A se vedea R. Wesler et al., op. cit., p.240)


[40] F. Zeiller, „Commentar über das allgemeine bürgerliche Gesetzbuch für die gesammten deutschen Erbländer der oesterreichischen Monarchie", vol 2 partea I, 1812, p. 43 (referitor la §311 ABGB), apud. Gusenleitner, op. cit. p.133

[41] Idem, op. cit., vol. 4, p.196 (referitor la §1455 ABGB), apud. Gusenleitner, op. cit. p.137.

[42] Ibid., p. 194 (referitor la §1453 ABGB)



[43] A. Ehrenzweig, „System des österreichischen allgemeinen Privatrechts", edi ia I, partea a II-a: Drepturi reale, 1923 p. 179, apud. Gusenleitner, op cit. p.142

[44] „Bürgerliches Gesetzbuch" - Codul civil german, publicat în Reichsgesetzblatt 1896 p.195, intrat în vigoare la 1 ian. 1900

[45] Waffengesetz, publicat în BGBl. Nr. 121/1967

[46] Pyrotechnikgesetz, publicat in BGBl. Nr. 282/1974

[47] Cu acest prilej consider m util s amintim c în dreptul austriac, pentru realizarea transferului propriet ii §380 ABGB pretinde un temei de dobândire valid (causa/titlu) - spre exemplu contractul de vânzare - i un mod legal de dobândire (modus) - de obicei tradi iunea bunului. Existen a doar a titlului (causa) nu este suficient pentru transmiterea propriet ii, aceasta dobândindu-se, cu excep iile prev zute de lege, doar prin tradi iunea i primirea legal (modus), dup cum precizeaz §425 ABGB. Din acest punct de vedere, tradi iunea bunului este considerat un act de dispozi ie (Verfügungsgeschäft), în timp ce încheierea contractului este un act de asumare a obliga iei (Verpflichtungsgeschäft). Pentru ob inerea propriet ii asupra imobilelor întabulate, §431 ABGB prevede înscrierea contractului de dobândire în CF drept singurul mod susceptibil de realizare al transferului (ca modus, corespunz tor tradi iunii bunurilor mobile). În cazul dobândirii originare a propriet ii (a a cum se întâmpl la uzucapiune) nu mai poate fi vorba despre un temei de dobândire valid (causa), decât dac presupunem c îns i legea ar fi un asemenea temei. (A se vedea R. Wesler et al., op. cit., p.575, 587 i 536)

[48] În aceast privin este de re inut c legisla ia român în art. 803 Cod civ. se distan eaz de reglementarea austriac prin interzicerea substitu iei fideicomisare.

[49] OGH, în SZ 41/151 (www.vlex.at/vid/52368736)

[50] Grundbuchsgesetz (Legea CF), publicat în BGBl. Nr. 39/1955

[51] Rubric în CF în care se men ioneaz limit rile de dispozi ie ale actualului mo tenitor în vederea protej rii mo tenitorului subsecvent.

[52] Gusenleitner, op cit p.155

[53] H. Klang, „Kommentar zum Allgemeinen bürgerlichen Gesetzbuch", editia a 2-a, vol. VI 1951, p.572, apud. Apathy, op. cit. p.207

[54] P. Apathy, op. cit., p. 219


[56] Ibid., p. 166

[57] M. Schwimann, op. cit, §1079

[58] A se vedea P. Apathy, op. cit., p. 218

[59] OGH, în EvBl 1958/200


[61] „Wasserrechtsgesetz", publicat în BGBl. Nr. 215/1959

[62] A se vedea supra, nota 17

[63] Pentru motivele excluderii drepturilor de crean de la obiectul uzucapiunii propriu-zise a se vedea supra, cap. IV B pct. 2.1

[64] Sammlung von zivilgerichtlichen Entscheidungen des kk Obersten Gerichtshofes 6803

[65] A se vedea supra, nota 47.

[66] R. Sprung, „Zur Intabulation ersessenen Eigentums an verbücherten Liegenschaften", în Festschrift für Walter Rechberger zum 60. Geburtstag, edit. Springer, Viena 2005, p. 632

[67] F. Zeiller, op. cit., vol. 2 partea I, p. 234, apud. R. Sprung, op. cit., p.633

[68] Varianta ini ial a §435 ABGB dispunea: „În acest act trebuie s fie indicat cu precizie: numele persoanei care înstr ineaz i dobânde te proprietatea; bunul ce urmeaz a fi înstr inat cu hotarele lui; titlul dobândirii; apoi locul i data încheierii afacerii i în afar de aceasta, înstr in torul trebuie s dea în acest act sau prin act separat consim mântul ca dobânditorul s poat fi întabulat ca proprietar." În urma celei de-a III-a revizuiri a ABGB din anul 1916, aceast prevedere a fost introdus în con inutul §433 ABGB cu unele modific ri nesemnificative.

[69] Allgemeines Grundbuchsgesetz 1871, publicat în RGBl. nr. 95/1871

[70] Exekutionsordnung, publicat în RGBl 79/1896

[71] R. Sprung, op. cit,, p. 642 i 643

[72] Aceste dispozi ii au fost de fapt prev zute înc din anul 1942, prin revizuirea adus la GBG 1871 („Verordnung zur Änderung und Ergänzung des Grundbuchsrechts im Geltungsbereich des Österreichischen Allgemeinen Grundbuchsgesetzes" din 19 ian. 1942, publicat în dRGBl p.37), fiind ulterior preluate în aceea i form de GBG 1955

[73] A se vedea supra, nota 47; de asemenea, §425 teza a II-a ABGB.

[74] H. Koziol, R. Wesler, op. cit., p. 362

[75] A se vedea supra, nota 47.



[76] H. Hofmeister, „Die Grundsätze des Liegenschaftserwerbes", edit. Manz, Viena 1977, p. 328

[77] R. Sprung, op. cit., p. 653

[78] §350 alin 1. Leg. execut rii silite: „Executarea unei cereri de dobândire, transmitere grevare i desfiin are a unui drept întabulat se realizeaz prin întreprinderea înscrierii funciare."

[79] R. Sprung, op. cit., p. 655

[80] Decretul-lege nr. 115 din 27/04/1938 pentru unificarea dispozi iilor privitoare la c ile funciare, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 27/04/1938

[81] Ioan Albu, „Curs de drept funciar", edit. Litografia i tipografia înv mântului, Bucure ti 1957, p.464; Ana Boar, „Efectul creator al posesiunii în sistemul de publicitate imobiliar prin c i funciare" în „Dreptul" nr. 1/1996, p.78

[82] Eugen Ro ioru, „Uzucapiunea în dreptul civil român", edit. Hamangiu i Sfera juridic , 2008, p.52; D. Chiric , „Uzucapiunea în sistemul c ilor funciare în practica instan elor de judecat ", în „S.C.J." nr. 1/1986, p.62-65; L. Pop, „Drept civil. Drepturi reale principale", edit. Universul juridic, Bucure ti 2006, p.295

[83] Strohal, „Zur Lehre vom Eigentum an Immobilien ", Graz 1876 apud. R. Sprung, op. cit. p. 640

[84] Pentru detalii a se vedea supra, cap. VI pct. (2)

[85] D. Chiric , op. cit., p. 65

[86] G. Plopu, op. cit., p.437

[87] Art. 6 din Leg. nr. 241/1947 prevede c uzucapiunile începute anterior extinderii legisla iei române ti în teritoriile de peste Carpa i r mân a fi guvernate în continuare, în ce prive te natura, durata i efectele lor, de dispozi iile legii sub care au început.

[88] C.S.J., sec ia civil , decizia nr. 1264/26.05.1993, în „Dreptul" nr. 7/1994, p.96-97; pentru mai multe detalii, a se vedea i Adriana Pena, „Accesiunea imobiliar i uzucapiunea - Culegere de practic judiciar ", edi ia a III-a, edit. C.H.Beck, Bucure ti 2007, p.186-189

[89] Legea cadastrului i a publicit ii imobiliare nr. 7/1996, publicat în Monitorul Oficial nr. 61 din 26/03/1996.

[90] Pentru detalii referitor la modul de aplicare uzucapiunii prev zute de Codului civ. rom. în teritoriile cu CF, a se vedea Eugen Ro ioru, op. cit., p.62-65

[91] Pentru o p rere contrar , în care se sus ine juste ea deciziei CSJ nr.1264/1993, a se vedea Pavel Perju, „Discu ii asupra unor probleme controversate de drept procesual civil i de drept civil" în „Dreptul" nr. 10-11/1995, p.55 pct. 4

[92] A se vedea supra, cap. VI pct. (2)

[93] Salvator Br deanu, „Extinderea legisla iei civile i comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpa i", edit. Dacia Traian , Sibiu 1944 p.188

[94] Paul Demeny, „Legea c ilor funciare nr. 115/1938 comentat i adnotat ", edit. Cordial Lex, Cluj 1995, p. 48-49

[95] Ana Boar, „Uzucapiunea. Prescrip ia, posesia i publicitatea drepturilor", edit. Lumina Lex, 1999, p.259-260; A. ulu , „În leg tur cu uzucapiunea extratabular ", în „Dreptul" nr. 7/1995, p.25 pct. 1 c)

[96] Carl Anton von Martini, „Lehrbegriff des Naturrechts", Viena 1799, p.189 apud. Gusenleitner, op. cit. p.31

Site realizat de Relu Plesciuc



studia.law.ubbcluj

Documents