budai99456f8b

5
Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor ( Ion Budai- Deleanu) Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor epopee tragico-comico- eroico, a rămas în două redacţiuni. Cea mai veche datează din 1800- data pusă de poet, este mai stufoasă şi mai complicată, printr-o acţiune parazitară, prezentând isprăvile gen Don Quijote ale nemeşului Becicherec Iştoc din Uram Haza în căutarea ,,dulcineei” sale Anghelina. A doua redacţie cu data de 12 Mai 1812, suprimă această excremenţă şi este forma cea mai echilibrată şi mai artistică a poemului. Ţiganiada- este de fapt un poem etnologic în care efectele sunt obţinute prin exces de documentaţie. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie şi oarba înfuriere sunt aspecte tribale tipice, pe care poetul le-a condensat într-un limbaj de-o ţigănie maximă, sintetic totuşi şi cu mirosuri ardeleneşti. Savoarea începe când ţiganii îşi formulasera dialectal ,,idealul”de naţie liberă: ,, Noi ţiganii să avem ţărişoară, Unde să him numai noi dă noi ! .. Să avem sate, căşi, grădini ş-ogoare, Şi dă toate, ca ş-alţii mai apoi, Zău, privind la lucruri aşa rare, Ca şi când treaz fiind, aş visa îmi pare.” Defilarea romilor decurge cu zgomote exotice, un adevărat muzeu fonetic. Eroii, lărmuitori, vorbesc mereu şi discursul plictisitor în opera clasică, ia aici forme de comedie. Ţiganii blestemă, se milogesc, se jură, se îndeamnă, etc. Mergerea lui Parpangel la iad şi rai e o îmbinare de vămi ale văzduhului din viaţa sfântului Vasile, cu privelişti de ,,paese di Cuccagua”, aduse umoristic la modul dantesc şi povestite ţigăneşte. Noul Alighieri are un ,,purtător”, o ,,povaţ㔺i întâlneşte pe tatăsău. Economia lumii eterne se exprimă cu imagini şi dialoguri dialectale: ,, Văzui pe toţi dracii în pielea goală, Cu coarne în frunte, cu nas de câne, Peste tot mânjiţi cu neagră smoală 1

Upload: anastasia-suveica

Post on 08-Sep-2015

218 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Budai99456f8b

TRANSCRIPT

referat.ro

iganiada sau Tabra iganilor

( Ion Budai- Deleanu)

iganiada sau Tabra iganilor epopee tragico-comico- eroico, a rmas n dou redaciuni. Cea mai veche dateaz din 1800- data pus de poet, este mai stufoas i mai complicat, printr-o aciune parazitar, prezentnd isprvile gen Don Quijote ale nemeului Becicherec Itoc din Uram Haza n cutarea ,,dulcineei sale Anghelina.

A doua redacie cu data de 12 Mai 1812, suprim aceast excremen i este forma cea mai echilibrat i mai artistic a poemului.

iganiada- este de fapt un poem etnologic n care efectele sunt obinute prin exces de documentaie. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hrmlaie i oarba nfuriere sunt aspecte tribale tipice, pe care poetul le-a condensat ntr-un limbaj de-o ignie maxim, sintetic totui i cu mirosuri ardeleneti.

Savoarea ncepe cnd iganii i formulasera dialectal ,,idealulde naie liber:

,, Noi iganii s avem rioar,

Unde s him numai noi d noi ! ..

S avem sate, ci, grdini -ogoare,

i d toate, ca -alii mai apoi,

Zu, privind la lucruri aa rare,

Ca i cnd treaz fiind, a visa mi pare.

Defilarea romilor decurge cu zgomote exotice, un adevrat muzeu fonetic. Eroii, lrmuitori, vorbesc mereu i discursul plictisitor n opera clasic, ia aici forme de comedie. iganii blestem, se milogesc, se jur, se ndeamn, etc. Mergerea lui Parpangel la iad i rai e o mbinare de vmi ale vzduhului din viaa sfntului Vasile, cu priveliti de ,,paese di Cuccagua, aduse umoristic la modul dantesc i povestite ignete. Noul Alighieri are un ,,purttor, o ,,povai ntlnete pe tatsu. Economia lumii eterne se exprim cu imagini i dialoguri dialectale:

,, Vzui pe toi dracii n pielea goal,

Cu coarne n frunte, cu nas de cne,

Peste tot mnjii cu neagr smoal

Brnci de urs avnd i coate spne,

Ochi de buh, d capr picioare

-aripi d liliac n spinare.

Epopeea lui Deleanu, este singura de acest fel n literatura romn, i a rmas trei sferturi de veac n manuscris, fiind tiprit prima dat abia n 1875-1877. Ea respect n mare msur caracteristicele speciei, cu precizarea pe care o face nsui autorul, Leonachi Dianeu( anagram de la Ianachi Deleanu) n Prologul i Epistolia nchintoare ctre Mitru Perea ( anagram de la Petru Maer, Maior),,vestit cntre- c iganiada e ,, o alegorie n multe locuri, unde prin igani se neleg -alii carii tocmai aa au fcut i fac ca i iganii oarecnd. Cel nlept va nlege

n cele 12 Cnturi ale epopeii se nlnuie, ntr-o desfurare unitar numeroase ntmplri. Pregtindu-se de rzboi mpotriva turcilor, Vlad epe hotrete eliberarea iganilor i le stabilete ,,moia ntre Brbteti i Inimoasa.

Pentru a zdrnici planurile voievodului cretin ,Satana, fur pe Romica, logodnica lui Parpangel. n cutarea ei,Parpangel ajunge la palatul vrjit, unde, n chip miraculos, se trezete cu Romica. Intervenia sfntului Spiridon, protectorul fecioarelor, face s dispar din nou Romica. Cutnd-o n continuare, Parpangel, ntlnete pe Argineanu, viteaz renumit,care, bnd din fntna cu ap care moleete, cade ntr-un somn letargic. Dimpotriv, bnd din apa care nflcreaz,Parpangel se echipeaz cu armele voinicului i se pregtete s-I atace pe turci. i aduce aminte de Romica i rtcete fr int pn ntlnete pe turci tocmai n clipa cnd acetia atacau tabra iganilor. i alung pe turci, nspimntai mai mult de strlucirea armurii lui, dar, nendemnatic, cade de pe cal i-i frnge oasele. E salvat de mama lui, Brndua, care-l duce n tabr unde-l ateapt Romica.

n timpul tuturor acestor peripeii ale lui Parpangel, n tabra iganilor, Florescul, un bun povestitor, relateaz faptele de arme ale lui epe, care ajutat de cetele de sfini ce se lupt cu demonii, ajutoarele turcilor, i nfrnge pe acetia.

De alt parte iganii comandai de Tandaler, se lupt cu o ciread de boi(Tandaler i sftuise s in ochii nchii, pentru a avea mai mult curaj)i ajung n tabra plin de provizii a turcilor, care tocmai o prsiser.

La nunta cu Romica,Parpangel povestete cele vzute n cltoria sa prin rai i prin iad. iganii se hotrsc s-i ntemeieze un stat al lor, drept care trimit delegai ntr-o adunare care s delibereze asupra formei de guvernmnt:monarhie,republic sau guvernare mixt. Dezbaterea ns degenereaz n btaie, iganii se rzboiesc i se ucid ntre ei. Cei rmai se mprtie.

n urma trdrilor i a uneltirilor boiereti, precum i a unei hotrri divine,Vlad epe, pleac n pribejie. Armata ns e pregtit s continue lupta pentru libertate i noul comandant,Romndor exprim astfel hotrrea luat chiar mpotriva voinei cereti.

,,i deac-I hotrt din vecie

Patria s caz fr vin,

Aceaiasoarte -a noastr hie:

Un mormnt ne-astupe -o arin!

Vrjmaului alta nu rmn,

Fr pmntul i slava romn!

Ultimele versuri ale epopeii sunt i ele semnificative pentru dorina arztoare de libertate, pus n cumpn cu nsi viaa. ntr-un glas, armata lui epe cere lui Romndor:

,, Du-ne (strignd), mcar n ce parte ,

Ori la slobozenie sau la moarte!

Compoziia epopeii se evideniaz uor.Exist dou planuri principale: unul real, concret-istoric, n care evolueaz Vlad epe, armata sa, tabra turceasc,iganii;cellalt fantastic, alctuit din locuri vrjite: rai,iad,etc. populat cu sfini, ngeri,draci. ntre aceste dou planuri principale penduleaz,Parpangel-adevrat erou de epopee, dar de epopee alegoric- care le adun laolalt n structura operei, completat cu alte numeroase planuri secundare i aciuni episodice.

iganiada satirizeaz pe cale alegoric, ornduirea feudal i instituiile acesteia. Autorul n-a intenionat deloc s caracterizeze pe igani, aa cum cercettorii literari ai trecutului i vechile manuale colare s-au ntrecut n a ne arta, vrnd s-abat atenia de la satira ce avea alte inte de atac, bine precizate.

,,Muza crtitoare a poetului este glasul de protest al maselor subjugate.E limpede c acest protest viguros i hotrt nu a putut degenera n o caricatuzare ieftin a iganilor nct ntreaga oper s fie o satirizare a acestor obidii i persecutai. O atare rstlmcire probeaz nu att o opacitate n sesizarea fondului de idei al operei, ct o vdit intenie de a disimula atacul scriitorului care lovea cu putere n o ornduire ce apsa propriul su popor. Budai-Deleanu a fost silit de mprejurri s dea un caracter aluziv operei sale, deoarece satira nu putea s fie direct. Tot din aceast pricin i-a ascuns i numele sub anagrama Leonachi Dianeu.

Intenia nu-I de denigrare, ci de determinarea unui colorit etnic i social. Dealtfel, dei scriitorul i-a propus,,a metahirisi multe cuvinte i voroave dup gustul ignesc lexicul operei nu e derivat din limba igneasc, ci se alctuiete din regionalisme ardelene i pronunii alterate( ahaia,ahasta, hie,etc.). Budai-Deleanu are intuiia, pe care a posedat-o ntr-un grad maxim la noi Caragiale, a inteniilor verbale, care trezesc rezonana afectiv a personajelor i aciunilor sugerate.

Garabet Ibrileanu a scris pe vremuri un studiu de mare subtilitate pe marginea numelor proprii ale eroilor lui Caragiale. Dar onomastica lui Budai-Deleanu prin abundena i dexteritatea ei expresiv, pare a-l anticipa pe marele satiric. Afar de Parpangel,Tandaler i Romica, care sunt mai des ntlnii n cuprinsul poemei, n iganiada, scriitorul mai menioneaz pe: Boromndru,Corcodel,Goleman, ooi, Aordel,Garafir, Sfrcu,Ciuciu, Gogul,Cucavel, Gvan,Parnavel,Dondu,Sperlea,Ghiolban, Grdea, Mozoc,Bambu,Ciuril,Blban,Purdea i muli alii.

iganiada este astfel o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o aciune de evenimente eterogene, desfurate pe planuri multiple. De aceea, n universul epic al iganiadei, de la evenimentul istoric, real, se face adeseori saltul ntr-o lume imaginar, oamenii, sfinii i demonii ntlnindu-se pe cele mai diverse traiecte ale existenei. Alternana de evenimente i personaje se conjug n permanen cu mutaia viziunii asupra lumii. Tragic sau comic, aceast viziune constituie n cele din urm o modalitate de evaluare a personajelor n lumina unui ideal care se configureaz cu destul claritate.

Prezena alegoriei n aceast epopee i permite scriitorului s opereze cu un anumit transfer de planuri dintr-o realitate n alta, ceea ce duce n acelai timp i la amplificarea forei satirice din acest poem epic de idei.

Epopee eroi-comico-satiric, iganiada poate fi neleas la justa ei valoare numai dac este apreciat ca o alegorie al crei plan fictiv este adeseori substituit unui plan real cu caracter istoric i naional. Este adevrat c ntre cele dou planuri nu exist ntotdeauna o deplin echivalen. Totui nenelegerea implicaiilor acestei alegorii, ncrcat cu un sens figurat, poate duce la concluzii de-a dreptul false, cum au fost acelea ale lui Aron Densuianu, referitoare la iganiada, apreciat doar ca o satir vehement la adresa iganilor.

PAGE

3