COLECŢIA ,,PaYE'STIRI

STIINTIFICO-FANTASTICE"

GYORGY KULIN ZOLTÂN FÂBIĂN

celei de'Sk

opta planete

263

C o l e c j i a

„POVESTIRI ŞTIINŢIHCO-FANTASTICE" editafă de revista

I ielmica Anul XI 1 iK>ieinbri« 196S

Uj

Redactor litarar: A D R I A N R O G O Z Portrete: A L E X A N D R U D I A C O N U Coperta-deten: VICTOR WEGEMANN Prezentarea grafică: CORNEL DANELIUC

DR. GYORGY KULIN M-am născut în ianuarie 1905. Examenul de maturitate l-am luat în 1922. Doi ani am urmat cursurile facultăfii de ştiinfe e-conomice din Budapesta.

In 1927 m-am înscris la facul­tatea de fizico-matematici a U-niversităţii din Budapesta, unde în 1932 am obfinut diploma de profesor.

La Observatorul astronomic din „Szabadsâghegy" am ajuns în 1935 mai întii în calitate de preparator, asistent, lector, iar apoi în calitate de candidat în ţtiinfe.

In 13 ani de activitate ştiin­ţifică am descoperit 84 de as-i

teroizi noi şi două comete *. M-a preocupat în mod deosebit calculul orbital al corpurilor cereşti. Ca rezultat al activităfii de cercetare pe care am des­făşurat-o, mi s-au publicat 250 de lucrări în străinătate. Titlul de doctor în ştiinţe astronomica l-am obfinut în 1939.

In anul 1946 din iniţiativa mea a luat fiinţă primul obser­vator astronomic popular din Ungaria — „Observatorul astro­nomic Urania", al cărui direc' tor am devenit în 1948.

Din 1950 am predat în sco f i medii şi la Institutul politehnic, • Aceste două comete au denu­mirea : 1940 a şi 1942 Wipple-Bernasconi — Kulin (n.r.).

ZOLTAN FABIAN N - a v e o m intenţia să devin

scriitor, ci muzician. Ani de zile cea mai arzătoare dorinţă a mea a fost să continui tradiţiile lui Bela Bartdk, să exprim în n[)uzicd grijile şi bucuriile seco­lului XX. N-a fost să fie aşa Destul de repede, încă pe băn­cile Academiei muzicale, s-a cla­rificai că nu voi deveni compo­zitor, ci scriitor.

M-am născut în ianuarie 1926 fa Nyiregyfjâza. Anii copilăriei /-om petrecut la ţară, în dife­rite comune — după cum tatăl meu era mînat de soartă din-fr-o localitate în alta. Pe mama

am pierdut-o de timpuriu şi foc» moi moartea ei mi-a trezit inte­resul mai întîi pentru muzică, apoi pentru literatură.

In literatură mi-am făcut de­butul prin 1951. Am început cu nuvele şi simt că, pentiu mine, acest gen literar a rămas şi azi forma cea mai apropiata de ex­primare. In ?952 mi s-a acordat premiul „lozsef Attila". Mai tîr-ziu am devenii unul dintre se-cretarii Uniunii scriitorilor din R. P. Ungară. Actualmente sînt secretarul secţiei de proză a Uniunii.

Pînă în prezent mi-au apărut cinci volume de nuvele ţi po­vestiri şi un roman.

GYORGY KULIN ZOLTÂN FÂBlÂN

Mesajul celei de-a

opta planete URMELE UNOR FIINŢE]

NECUNOSCUTE PE LUNA

1) „Seleniu" porneşte la drum]

Nava noastră spaţială se plasă pe oi'bita dorită. Căpitanul j Zeno întrerupse instalaţ ia de propulsie cc funcţ iona pe b a z a i energiei de fuziune hidrogen-heliu, după ce în navă ş-a şi pro - î dus o stare completă de imponderabi l i tate . Obiectele p l u t e a u j l ibere în jurul nostru : blocnotesuri , creioane, ca şi o che la r i i ; cu ramă groasă ai doctorului Ferry , modicul astronavei . \

Conform măsurător i lor instalaţi i lor radar, nava începuse să \ evi^lucze pe o orbită apioape circulară la o distanţă d e , 1 250 km de suprafaţa Luni i . Viteza noastră în raport cu cen- : i rul Luni i era de 1 282 m's. Avînd în vedere al t i tudinea ş i J viteza arătate , durata unei rotaţi i complete urma să fie d e l 4 o i e şi 37,5 minute . . . 1

Nava spaţială , .Se leniu" constituia senzaţia acelui moment . | Fusese cu săptămîni înainte de pornire in.stalată pe rampa d e | lansare, sute de mii de persoane s-au perindat prin apropie- , rea semeţului uriaş. Chiar şi monolit icele stînci din Insulele Paste lul ar fi părut ne însemnate faţă de înă l ţ imea de 1 0 2 ; metr i a navei ! Dimensiuni le ei impresionabi le se cv iden-| ţiau însă mai ales noaptea, cînd ref lectoarele îi luminau | corpul de un albastru pal. S i lueta- i profi lată pe fondul c e r u l u i ]

întunecat amintea de străvechile monumente ridicate în c ins­tea misterioaselor zeităţi .

S f e r a superioară, cu diametrul de 30 metri , păroa a fi creştetul unui monstru. Corpul, alcătuit dintr-o sferă cu dia­metrul de 45 de metri , era legat de , , cap" cu un fel de , ,gît" , iar prelungiri le in ie i ioare butucănoase imitau picioarele.

S e mai construise cîndva o navă spaţială cu înălţ imea do o dată şi j u m ă t a t e de ori mai mare , dar care. din cauza zvel­teţii sale. n-avea nici a zecea parte din volumul lui Se len iu" . Luna puloa fi atinsă numai de vîr furi le acelor corpuri de forma ţ igări i de foi, iar la întoarcere a jungeau pe P ă m î n t doar unele părţ i ale vîr fur i lor . Dacă totul se desfăşura bine, , ,Se leniu" urma să se înapoieze de pe Lună. la fel cum fusese la pornire. S fere le lui nu erau părfi , . . I rcptc" . ci componentele unei racheto-nave cu o smgură treaptă .

Mi-a fost dat să fac cunoştinţă amănunţ i tă cu , ,monstrul" încă înainU> de plecare, prile j pe care. de altfel , l-au avut şi tovarăşii mi>i cosmonauţi . OaspcU^ v:o] mai l'recvent era însuşi căpitanul Zeno, comandantul gi'upului de cercetători . A d e ­seori putea ti văzul împreună cu fizicianul Mark . Controlul !4-(n( ral cădea în răspundei'ca loi' ; ceilalţi sase cosmonauţi sc O(.:L!I;;UI mai rJcs l u instalaţi i le caro inlrau în c(>rcul lor dc preocupări .

S fera mai mică. supei'ioară era de fapt compart imentul călători lor . Poate nici nu i sc pot i iveşte această denumiri.» cure îţi aminteşte involuntar de spaţiul strimt al cabinelor din primele nave cosmice. Acelea care cereau luni de grele antrenamente prealabile din partea cosmonauţi lor şi-n care nici nu te puteai întinde măcai- ca lumea.

Mi-am dat seama cît de uriaş e spaţiul unui asemenea glob cu diametrul de 30 de metri cînd am pătruns pr ima oară în el. Erau aproape 15 000 de metri cubi. cît spaţiul a 75 de a p a r t a ­mente moderne cu cîte două camere f iecare. Acolo se găseau camerele de zi şi dormitoarele celor nouă cosmonauţi , cabinele cu a p a i a t c l c de observaţie şi nragaziile.

; ...Şi acum ne deplasăm cu o viteză, ameţ i toare pe o orbi tă I c i rcumlunară. D(- aici totul puie altfel decît sc vedea prin

telescoapele terestre. Luna intră in mai bine de j u m ă t a t e din t.ui.aiiiul nostiu vizual, dezvăluindu-ne a m ă n u n t e at î t de f ine încît nu pol fi văzute nici cu a jutorul telescoapelor şi nici chiar cu ajutoi 'u! instalaţi i lor de televiziune ale rachetelor . Dedesubt, observăm uriaşele cra tere P i tagora şi Anaximene , s i tuate pe marginea de nord-est a emisferei se lenare nevăzute de pe P ă m î n t ; venind dinspre nord, din par tea invizibilă a Lunii , nava noastră a a juns deasupra acelor cratere , lanţuri muntoase şi . .mări " . Muntele Jura, mărgini t de Golful Curcubeului , apăru

dinspre dreapta. Mai departe, tot în dreapta, tă iată în diago­nală de linia terminatorului *, se vedea uriaşa cîmpie numită Oceanul Furtuni lor . Pr iv i tă de pe Terra , L u n a era de 12 zile : două zile mai rămîneau pînă să f ie L u n ă plină.

S u b noi se întindea acum Marea Frigului , mărgini tă de imenşii pereţi ai craterului Platon şi care de aici, din navă

părea şi mai splendidă de­c î t o şt iam. în imediata apropiere a lui P la ton se l id ica mamelonul muntelui Pico . în fa ţă- i s tră lucea în lung şi-n lat Marea Ploi lor .

Căpitanul Zeno studia cu atenţ ie platoul neregulat ce se ridica pe versantul sudic a l lui P ico . Conform planu­lui urma să aselenizăm şi să ne insta lăm acolo pe pe­rioada cercetăr i lor . î n cele din urmă, pe baza observa­ţ i i lor e fectuate , căpitanul Zeno dădu dispoziţii să ne pregăt im pentru aselenizare pînă la încheierea celei dc-a doua rotaţi i .

S e apropia cl ipa m i n u ­nată , at î t de mult aştep­tată. . .

Faptul că puteam fi p r i ­mul ziarist care să ia par te la o expediţ ie se lenară se datora unui concurs ferici t de împre jurăr i . Cînd am af lat numele răsunătoare ale celor care se prezentaseră pentru expediţ ie am pierdut orice nădejde ; nu se întrevedea nici cea mai mică probabi l i ta te ca savanţi i să se oprească în a legerea lor tocmai la un ziarist t înăr şi at î t de puţin cunoscut.

S - a înt împlat însă a l tminter i . P lecarea mea cu astronava spre Lună s-a datorat tocmai t inereţ i i mele . Medicii au găsit că organismul meu este foarte potrivit pentru acest zbor.

. . .Modificarea orbitei a decurs conform planului : t receam deasupra platoului stabil i t pentru aselenizare. Maşina e lec­tronică de calcul ţăcănea, l icărea, calculînd sub controlul matematic ianului Leon şi c iberneticianului Vic tor datele legate de efectuarea manevre lor de f r înarc . De ei depindeau datele care urmau să f ie înregistrate în aparatul automat de comandă. Cea mai mică eroare de calcul în ce priveşte m ă r i ­mea şi direcţia forţei de f r înare ori momentul de start a l

• Terminator — Unla de despărţire dintre întuneric şi lumină (n.r.). ,,

acesteia echivala cu diferenţa de c î ţ iva ki lometr i f a ţă de lecui stabilit pentru aselenizare, ceea ce pe un teren necunos­cut ar fi putut să provoace o adevărată catastrofă .

P e baza fotografi i lor şi f i lmelor în culori făcute anterior , a fost .stabilit locul descinderii : platoul neregulat din sudul muntelui Pico ; speram ca denivelări le de teren să ne asigure o apărare naturală împotriva meteoriţ i lor . Ş i înăl ţ imea orbi ­tală de 1 250 k m avea un scop b ine definit : voiam să evităm astfel neplăceri le ce se puteau ivi în y r m a modificări lor per i ­culoase în orbita navei, pricinuite de blocurile muntoase cu înălţ imi de mii de metr i , a f late sub noi.

Chimistul şi tehnicianul nostru radar, Andre şi Aii . cer -i ( tau cu aparate le lor s tructura f ină a suprafeţei lunare . Micile căldări ale cratere lor care se găseau şi pe suprafeţe le netede ale , ,mări lor" — ciupiturile de vărsat ale Lunii , cum le spunea Victor — ofereau posibilităţi foarte bune în acest sens, Mark, fizicianul, şi Peter , mineralogul , fotografiau porţiunea ce se înt indea sub noi pe direcţia de deplasare.

Aveam la dispoziţie mai multe moduri de aselenizare. Ast ­fel , puteam recurge la procedeul folosit de primii cosmonauţi în scopul întoarceri i pe P ă m î n t : reducerea vitezei de depla­sare a cqsmonavei , ceea ce determina trecerea ei pe o orbită eliptică ce tăia planul suprafeţei terestre . Comunicatele de atunci cu privire la navele înapoiate din spaţiul cosmic sunau cam aşa : , ,astronava a aterizat în regiunea dinainte s tabi ­l i tă " . Această regiune era însă de regulă destul de întinsă. î n Uniunea Soviet ică pentru găsirea aparatelor şi echipa je lor revenite din spaţiu îşi luau zborul zeci de avioane şi elicop­tere, iar în State le Uni te porneau în căutare unităţi ale f lotei navale şi escadri le întregi de avioane. Oric î t de precise ar fi fost calculele , inf luenţa pe care avea s-o exerc i te rezistenţa straturiflor de aer ale atmosferei nu putea fi cunoscută dina­inte. S i tuaţ ia meteorologică din regiunea respectivă, viteza vînturi lor , curenţi i vert ical i puteau oricînd să modifice t r a ­iectoria dinainte calculată şi locul de ater izare a navei .

Aici, în Lună, nu trebuia să ţ inem seama de rezistenţa atmosferei , det^arece acest corp n-are straturi de aer . Cant i ­ta tea in f imă de gaze care o încon jură este de mil iarde de ori mai rară decît aerul din jurul Pămîntului , din care cauză f r î -narca pe care a r cxerc i ta -o asupra navei este negl i jabi lă .

Cu toate acestea căpitanul Zeno e labora o metodă de ase ­lenizare neobişnuită şi foar te îndrăzneaţă . Conform planului său, nava trebuia f r îna tă rapid şi complet , ast fe l încît să cadă l iber spre suprafaţa Luni i . P r ă b u ş i r e a u r m a să f ie încet in i tă apoi după nevoi cu a jutorul instalaţ i i lor de propulsie. Din punctul de vedere al energiei necesare era indiferent ce metodă foloseam penti-u aselenizare, deoarece f r înarea căderi i

nu putea fi a ju ta tă de atmosferă . Căpitanul Zeno ţinea însă foai'te mu]t la metoda elaborată de el. în at i tudinea lui exista ceva din acea nobilă mîndrie care apăi'a nu atît concepţia pro­prie, cît mai ales noutatea metodei elaborate , caracterul ei exper imenta l . în planurile refer i toare la expediţ i i le viitoare f igura tot mai frecvent ccrce larea unor corpuri cereşti f ă r ă atmosferă şi. după părerea lui, acesi mod de descindere era mai potrivit , mai sigur şi, înainte de ioate. mai precis.

în mişcarea ci de rotaţie, nava noastră intersecta într -un unghi de 6 1 " ecuatorul lunar, situat între Marea F'ertilităţii şi cea a Linişti i . După calculele cfectiuile de Leon şi Victor , t impul de f r înare trebuia să fie de 43 de secunde la o decele-răre de 30 m ' s l în acest fel distanţa parcursă în t impul fr î -nări i urma să fie ceva mai mică de 50 km. Nedepăşind 1 % în ce priveşte probabil i tatea erorii , di ferenţa fa ţă de punctul de aselenizare stabil i t avea să fie de cel mult 500 de metri , adică urma să coborîm în imediata apropiere a locului socotit de Andre- şi Aii ca fiind cel mai potrivit în acest scop. Platoul cc continua dinspre versantul sudic al muntelui Pico n-avea nici o denumire. La propunerea lui Victor , i-am dat numele de „Platoul T a b e r e i " . Atr ibuirea festivă a denumiri i a avut loc după încheierea primei rotaţi i complete, pe cînd zburam a doua oară deasupra platoului.

Văzu.seni multe fotografi i ale Lunii, dar panorama acestei lumi moai'le m-a fascinat pur şi simplu. Pr ivi tă de pe Pămînt , Luna are o strălucire argint ie ; dc aici însă, din apropiere, avea o coloratură cu totul stranie. Din întrepătrunderea dife­ritelor culori eu galbenul pastelat fulgera cînd un roşu vişiniu, cînd un alba.stru sau un verde odihnitor. Spre dreapta, vmde se-nt indea hotarul dintre lumină şi umbră, orizontul se dante ­lase, în tuner icul părea s f î r tecat de dinţii ca de ferăs t rău ai culmilor şi din pereţii craterelor , orbitor de strălucitori .

S u b noi era Luna luminată. în jurul ei — cat i feaua n e a ­gră a cerului. Stelele , ca nişte cristale de diamant, ai-uncau o luiTiină curată şi pătrunzătoare, hpsită de orice vibi-aţie. Pr in t re stele strălucea Soarele , al cărui disc părea la fel de m a r c ca şi de pe Terra , doar că bolta cerească era neagră, iar în prea jma lui amorfa coroană solară se profila ca un văl, pîlpîind d;itoriîă protubei 'anţelor.

Globul te rcs t iu se asemăna cu o Lună uriaşă : de patru ori mai m a r e decît aceasta văzută de pe Pămînt . Avea forma secei'ii, ca L u n a nouă în a doua zi. P a r t e a mai mare , opusă, a secerii era întunecoasă ; numai razele re f lec tate o luminau palid. D a r şi în această lucoare se desluşeau l impede îngră ­mădir i le şi prelungir i le norilor, iar pr intre ele conturul m ă r i ­lor şi al uscatului . Oric î t s-ar fi asemănat , totuşi secera t e r e s ­tră ară ta -a l t fe l decît aceea selenară. Coarnele celei dintî i erau 8 .i

mult alungite şi totul — at î t partea întunecoasă, c î t şi f îş ia îngustă luminată — era încununat de o aureolă a lbastră da peruzea : a tmosfera .

A m depăşit terminatorul vestic şi sub noi se găsea acum noaptea lunară , dar nava noastră strălucea încă în razele Soarelui . La grani ţa dintre lumină şi întuneric nu se zărea nici o urmă de crepuscul, părţi le luminate şi întunecate dos-părţ indu-se net . U m b r e l e crestelor muntoase se proiectau pe suprafeţele luminate ale mări lor şi oceanelor ca umbra neagră a t u m u l i l o r semeţe ale unor temple gotice.

Soare le cobora tot mai mult la orizont. Trecuse o oră de cînd evoluam la marginea emisferei întunecate a Lunii . Noap­tea ei cat i fe lată ne inspira un sent iment tainic d e îngr i jorare ; Cerul era de un negru dens, grav, pe care stelele străluceau într -o splendoare pură. Nici cele mai ci 'istaline nopţi de pe P ă m î n t nu pot f i asemuite cu priveliştea de aici . Văzută ch iar de pe cel mai înal t pisc al Himalaiei , noaptea teres tră , dato­r i tă s traturi lor superioare ale atmosferei , e presărată cu lumini misterioase. 2) intreruperea festivităţii

Soarele reapăru. Ne apropiam iarăşi de partea nordică a Lunii . A junşi deasupra craterului Platon, în pereţi i navei so aprinseră beculeţele de semnalizare, vest indu-ne cu lumina lor roşiatică starea de a larmă. Pe.ste c î teva minute, impon­derabil i tatea încetă brusc, iar întrei ta noastră greutate teres ­tră ne pironi de fotolii le tapiţate cu un material plastic spumos. începuse frînai 'ea.

Huruind surd, duzele aruncau în contra sensului de î n a ­intare j e t u r i puternice de gaze. Corpul navei avea o v ibrare pe care o res imţeam pînă-n măduva oaselor. Duzele se încl i ­naseră în direcţia Lunii , f r înînd cu o putere sporită nava pla­sată pe o tra iector ie de prăbuşire . In a 43-a secundă am intra t în cădere vert ica lă . Căpitanul Zeno micşoră forţa de f r înare şi la 1 000 km opri instalaţ ia de propulsie.

Ne apropiem de Lună în cădere l iberă . S t a r e a dc imponde­rabi l i tate reapăru, i a r pe noi ne cuprinse din nou dorinţa să urmăr im fenomenele din j u r . P r i v e a m curioşi prin hublouri apropierea vert iginoasă a Luni i , dimensiunile uriaşe pe care le luau mări le , munţi i . Coborîsem 900 k m cu o viteză ameţ i toare , cînd instalaţ ia de propulsie conectată automat reîncepu fr înarea .

Din această clipă nava a t recut sub comanda instalaţ i i lor electronice. Conform datelor furnizate de aparatul radar , viteza scădea treptat ; la distanţa de 10 k m de suprafaţă desr cinderea deveni lentă, ca în t r -un ascensor confortabi l .

A m presupus că în t impul coborîr i i ul t imilor ki lometri vizibil itatea se va reduce complet şi, într -adevăr , sub inf lu­enţa je tului de gaZe din instalaţ ia de propulsie, se ridică, învolburîndu-se de pe suprafaţa Lunii , un uriaş nor de praf şi de cenuşă vulcanică. E r a o privel işte ex t raordinară ! P r a f u l se înt indea unduind în cercuri concentr ice . Cercuri le creşteau, deveneau tot mai întinse, i a r noi coboram în centrul lor în tu­necat . Nu mai vedeam nimic din platoul stabilit pentru aselenizare.

Scl ipir i le becului indicator semnalizară că picioarele de suspensie fuseseră scoase. Nava cobora lin, uşor, ca un balon umfla t cu aer . Cele cî teva minute pînă cînd primul, iar apoi îndată şi celelalte două picioare s-au proptit de un teren solid ni s-au părut nesf îrş i t de lungi. Din cauza nori lor de praf nu vedeam încă nimic în j u r , dar s imţeam că nava era încl inată cît turnul de la Pisa . Aparate le automate corec­tară îndată poziţia navei, re trăgînd piciorul care venise prima dată în contact cu solul, pînă cînd nava se stabili în tr -o poziţie vert icală .

Instalaţ ia de propulsie se opri. S e făcu l inişte. Ne priveam unii pe alţi i , ne uitam in, a fară prin praful ce

cobora lin, apoi izbucnirăm brusc în urale . Nu se ştie cine începuse, cert este că ne-a făcut bine :

în sfîrşit , tensiunea aşteptăr i i dispăruse. Ne îmbrăţ i şam şi s tr igam într -a iurea .

Avusesem încredere în nava noastră, în aparatura ei de comandă, dar, nerosl i tă , îngr i jorarea se strecurase totuşi pr intre noi : dacă se defectează instalaţia de f r înare ! P r ă b u ­şirea pe Lună în cădere l iberă de la înăl ţ imea de 1 250 km a r fi însemnat o pieire sigură ; ne-am fi lovit de platoul s t în-cos cu o viteză de două ori mai m a r e decît viteza unui glonţ de pu.şcă.

După această puternică bucurie, pe neaşteptate , ne cuprinse un sent iment ciudat, sent imentul s ingurătăţ i i . E r a un sent iment apăsător, aş spune înf iorător . Ceilalţ i opt — colaboratori i şt i inţif ici ai expediţ iei — nu erau la pr ima lor că lător ie cosmică, le era cunoscută această îngrozitoare s tare sufletească. în ce mă priveşte, abia atunci mi -am dat scama ce înseamnă dc fapt , ,solitudinea cosmică" , despre care pomenisem de at î tea ori în reporta je le mele. Abia acum în conşti inţa noastră Pămînt id a devenit at î t de departe pe cît ora de fapt : o planetă s tră ină pe cer .

Doctorul F e r r y , un om liniştit , care observa totul în tăcere , se învioră şi, potrivindu-şi pe nas ochelari i cu r a m e groase, î l luă din scurt pe M a r k :

— Stab i leş te legătura cu P ă m î n t u l ! . 10 —

M a r k schimbă contactul de la căşti la difuzoare. La început ş se auziră nişte şuierături , semnale de diferi te r i tmuri , pîr î i tur i , f apoi se desluşi apelul Pămîntului . '

— Alo ! „Explorator opt" ! „Explorator opt" ! Răspundeţ i ! j Căpitanul Zeno luă microfonul şi-1 s tr înse îndelung, m u -

t îndu-şi privirea de la unul la altul . } — A m sosit, spuse şi-i rest i tui lui M a r k microfonul . \ — Repetaţ i ! Alo, „Explora tor opt" , repetaţ i ! se auzi din 'î

difuzoare. i

M a r k şi-a dres vocea şi, calm, ca şi cum ar fi t ransmis j cotele unor ape terestre , t ransmise textul raportului redactat \ mai înainte . j

— Vorbeşte „Explora tor opt". Vorbeşte „Explora tor opt " . \ Nava a coborît pe L u n ă în sectorul dinainte stabil i t . A p a r ă - ;| tura automată de comandă a funcţ ionat normal . ;

Aii îi s t recură ul t imele date cu privire la poziţia navei i obţ inute pe baza măsurător i lor e fec tuate cu a jutorul r a d a - j

rului . M a r k îşi încl ină capul a mul ţumire şi cont inuă : j

— P r a f u l r idicat cu pr i le ju l aselenizării se aşează acum, I aşa că dispunem numai de datele măsurător i lor radar cu ] pr iv ire la poziţia noastră . Potr iv i t acestor date, am aţin,"?-suprafa ţa Luni i pe P la toul T a b e r e i la o distanţă de 352 de meti-i de la punctul dinainte stabi l i t . j

Din difuzoare se revărsară acum uratele Pămîntului . \ Acesta fusese momentul în care se l ichidă sent imentul |

nostru de s ingurătate . Căpitanul Zeno adună pentru festi-,1 vi ta tea sosirii tot echipajul în compart imentul comun şi-L| învăţă pe Vic tor să-şi rostească cuvîntul . Vic tor era maestru | nu numai în ale c ibernet ic i i sau în a tr ibuirea celei m a i ^ potr ivi te denumiri . E r a maes t ru al cuvîntăr i lor . Ş t i a s ă ; improvizeze atî t de bine, înc î t aveai impresia că-ş i scr ia \ şi-şi învăţa cuvîntăr i le în peralabi l . j

— Dragi prieteni , începu el. Pr ie teni de aici, din „ S e l e - I n iu" , pr ie teni de acolo.. . sus, de pe P ă m î n t . A m apucat o l clipă măreaţă , bă t r înul glob teres tru pluteşte, deasupra ^ noastră pe cerul negru al Luni i . Vouă vă adresăm pr imele | noastre cuvinte, prieteni care vă af laţ i în spatele s t r ă l u - 1 citoarei lumini a lbastre . Noi s întem primii care. . . ,

In această clipă Peter , care şedea la unul dintre h u b l o - î uri, î l întrerupse exc lamînd : i

— Priv i ţ i ! Veni ţ i încoace ! Grăb i ţ i -vă ! ^ A m săr i t cu toţii la hublouri . V ic tor îşi lăsă şi el m i c r o ­

fonul şi se vîr î pr intre noi . In adîncimile cerului negru înste lat plutea încet, aş \

spune, solemn, o s feră argintie,^ s tră luci toare . ^ — U n m e t e o r i t ! ! — O navă cosmică ! i

- 11

^ — o cometă ! F i e c a r e dintre noi spusese ceva, dar, copleşit de p r i v e ­

l iş te a r ă m a s p i r o n i t — Repede, Ia aparate le radar ! ordonă căpi tanul Zeno.

Măsuraţ i ne înt î rz iat al t i tudinea, viteza, calculaţ i parametr i i orbi te i 1

Aii îndreptă rapid radarul spre obiectul misterios, Urmărindu-i t ra iector ia pe cer . Căpitanul Zeno cerceta cu telescopul acel corp, iar P e t e r şi M a r k îl fotograf iau.

— Este o s feră perfectă ! e x c l a m ă căpitanul Zeno. — Radarul arată acelaşi lucru, conf i rmă Ai i de l îngă

aparate le sale. E u rămăsesem singur l îngă apara te le radio. L a insistenţele repetate de pe P ă m î n t , am comunicat că discursul c ibernetic ianului fusese în trerupt din cauza apa­riţ iei neaşteptate pe cer a unei s fere metal ice , că toţi savanţi i noştri se af lă pentru moment l îngă aparate le lor şi că din aceste motive nu pot deocamdată furniza al te informaţ i i .

Faptul că P e t e r descoperise un corp ceresc natura l nu n e - a r fi tu lburat în mod deosebit, dar s fera perfectă ce se profi la l impede înaintea noastră determină cele mai fan­tastice înti-ebări. De unde provine ? Ce menire are ? A ş t e p ­tam cu nerăbdare re/.ultatelo calculelor pe care le efectua Vic tor pe ba/a daleloi- radar furnizate de Aii .

Abia trecuseră c î teva minute şi rezultatele începură să ne sosească. Viteza corpului — avînd în vedere şi e fectul Doppler la îndepărtare — era de 1 672 m's. Media tuturor măsurător i lor e fec tuate arăta invar iabi l o alt i tudine de 1 7 1 3 5 m.

Telescopul dădea în mod exclusiv valori unghiulare , aşa că dimensiunile reale ale corpului puteau fi ca lculate numai pe baza cunoaşteri i distanţei . în urma confruntăr i i v.ilorilor unghiulare ( înregistrate la momente difer i te) cu distanţa dintre locul observaţiei şi corp s-a a.iuns la conclu­zia că d i a m e t r u L corpului trebuie să fie de 15 metr i .

Viteza şi alt i tudinea constante demonstrau că obiectul misterios se află pe o orbită c irculară regulată în j u r u l Lunii . După calculele lui Victor, durata unei rotaţi i com­plete era de 109,7 minute.

Mark şi Pe ter fotogi-afiau şi developau cu schimbul . Fotograf i i le confirmau şi ele că aveam de-a face cu un corp ceresc art i f ic ia l . S t ră luc i rea lui metal ică în exter ior dove­dea exis tenţa unui înveliş metal ic unitar. Undele radar erau ref lec tate perfect , iar pe ecran nu se manifesta nici o per turbare .

Part ic ipanţ i i nici unei expediţ i i în direcţia Luni i n -au r e m a r c a t vreodată prezenţa acestui corp. P ă r e a exc lus să 12

fi fost vorba de vreun f ragment metal ic rupt dintr-o navă cosmică terestră- aparţ inînd unei expediţ i i anterioare, care să se f i t ransfor inat într -un satel i t art i f ic ia l al Lunii . Nici o rachetă lansată pînă acum în acea direcţ ie n-avusese drept componentă un corp sfer ic de acest fel.

Cu decenii în urmă, c înd omenirea mai t ră ia într -o lume divizată, n-ar fi fost exclus ca vreuna dintre mar i le puteri , în t re care exis tau relaţ i i ostile, să f i lansat acest corp ceresc art i f ic ia l . P u t e a fi lansat eventual în scopuri mi l i tare sau pur şi s implu pentru a st ingheri cercetăr i le adversarului . Astăzi însă asemenea presupuneri nici nu n e pot t rece prin minte.

î n t r e t imp, corpul dispăru din cîmpul nostru vizual. N-am terminat însă bine ver i f icarea calculelor, că Aii ne anunţa reapari ţ ia sferei , în punctul nordic, unde, pe baza încl inaţ iei orbi ta le de 80,5 , ne -am şi aşteptat să f ie. Aceasta arăta că se deplasa pe o orbi tă aproape polară.

U r m ă o nouă surpriză. Cînd misteriosul glob trecu de zenit, îl auzirăm pe Leon exc lamînd :

-— S e m n a l e radio ! L a aparatul de recepţie mînuit de el se auziră pe Iun--

gimea de undă de 21 de cent imetr i semnale regulate , care veneau din direcţ ia sferei ce se deplasa deasupra noastră. Leon conecta difuzoarele ca să auzim cu toţii semnale le str idente, de un r i tm curios.

Andre porni magnetofonul şi le înregistra . Erau ne inte ­l igibile pentru noi. După o mică pauză, semnale le ( t ransmi­sia lor dură 40 de secunde) s-au repetat . Ascul tarăm cu în­cordare, dar emisiunea încetă.

Mă înfiorai . E r a m nelinişt i t şi u r m ă r e a m nervos pe colaboratori i noştri şt i inţif ici . Numai pe chipul căpitanului Zeno nu se observa nici o emoţie. S e apropie de staţ ia de emisie, luă microfonul şi porni să t ransmită spre P ă m î n t raportul despre mister ioasa sferă. Comunică şi semnale le radio recepţ ionate şi înregis trate pe bandă, rugînd totodată centrul terestru de calcul să încerce desci frarea sensului lor.

M a r k fusese primul care însuma difer i te le date par ţ ia le şi rezultatele măsurători lor .

— Cred că cel mai potrivit lucru ar fi să anal izăm atent cu ce fenomen avem de-a face . S f e r a e în t r -adevăr s tranie . Toate datele indică faptul că acest corp ceresc ar t i f ic ia l nu este de origine terestră . D a r poate nici n - a r trebui să ne f r ă m î n t e în pr imul r înd problema originii . S ă analizăm faptele. . . în j u r u l nostru se roteşte deci un corp spaţial, care este c rea ţ ia unor f i inţe raţ ionale. . .

— Creaţ ie cu o anumită destinaţie, interveni doctorul F e r r y . . 13

— Da... ! Ne-am convins că dispune de o insta laţ ie pen­t ru comunicaţ i i . Nu şt im de unde provine, n u ştim nici de cît t imp se af lă pe orbita c i rcumlunară , dar şt im că s taţ ia sa de emisie funcţ ionează încă, i a r c înd t rece deasupra noastră t ransmite la anumite intervale grupuri de semnale care par să aibă legături logice.

— Aici se pune Următoarea problemă, in terveni căpi ta ­nul Zeno în raţ ionamentele lui Mark . Ne îndreptarăm pr iv i ­r i le spre el. S e vor fi găsind în s feră indivizi din r îndul acelor f i inţe raţ ionale care au construit -o ?

— E doar una dintre posibilităţi , se opuse Mark . — Doar una, dar una rea lă şi încă foar te probabilă ,

deoarece pe o asemenea orbi tă c i rculară per fec tă nava poate f i plasată numai în u r m a unor m a n e v r e precise.

— O sarc ină de acest fel poate fi foarte bine real izată cu o ins ta la ţ ie automată .

— Înseamnă că, după părerea ta, avem de-a face cu un satel i t art i f ic ial , înzestrat numai cu aparatură şt i inţi f ică şi o staţ ie de radioemisie ?

— E u spun doar atît, scutură din cap fizicianul, că aceasta este o al tă posibil i tate. Constructori i ei au înzes­t ra t -o pr intre al te le cu o staţ ie de emisie care lucrează pe lungimea de undă de 21 de cent imetr i şi care, îndată ce pr i ­meşte comenzile corespunzătoare, t ransmite date le culese ori semnale le s tabi l i te .

— Nu este exclus să f ie aşa, căzu de acord căpitanul Zeno. Vom înţelege mai b ine totul c înd ni se va comunica de pe P ă m î n t desc i frarea semnalelor înregis trate pe bandă.

— Dacă ni se va comunica, dădu din mîini Vic tor . U r m ă o tăcere îndelungată. Discuţia fu re luată de Leon. — Cele două posibil i tăţi s înt de fapt una singură, mai

bine zis consti tuie două var iante ale unei s ingure posibil i­tăţ i . P o a t e că nes iguranţa sau îngr i jorarea m ă îndeamnă, dar t rebuie s-o spun : să f im prudenţi .

A m r ă m a s cu toţii consternaţ i . — L a c e te gîndeşti ? în t rebă căpitanul Zeno. — Mă gîndesc că aceia care au construit s f e ra meta l i că

şi au plasat-o pe orbi ta c i rcumlunară au mai fost pe aici, pe Lună . Deci înaintea noastră ! Or, dacă au fost, înseamnă că au u rmăr i t şi vreun scop. Ce a l tă menire ar avea s e m ­nalele satel i tului lor a r t i f i c i a l ?

•— După t ine, ce scop au urmări t ? — T o c m a i acest lucru nu-1 şt im şi nici n -avem d c unde-1

şti. S - a r putea să aibă ţe lur i diametral opuse fa ţă de ale noastre. De aceea, vă spun, să f im prudenţi .

Căpi tanul Zeno n e pr iv i întrebător . Nimeni nu- i răs ­punse.

14

— E - n ordine, spuse căpitanul , prudenta nu str ică n i c i ­odată. In consecinţă, vom aduce în s tare de funcţ ionare apara te le de iradiere , iar la radarul mic va fi c ineva în p e r m a n e n ţ ă de serviciu.

— F o a r t e bine, spuse doctorul F e r r y , la urma urmei este vorba de v iaţa a nouă oameni .

— E u nu cred că ar vrea să ne atace, spuse Peter . — Nici eu, răspunse căpi tanul Zeno. D a r dacă ex is tă

şi o asemenea posibi l i tate e de datoria noastră să f im precauţ i .

— Nu putem renunţa nici la culegerea în cont inuare a datelor .

— Nici nu renunţăm. Dimpotr ivă, una dintre pr inc ipa­le le noastre preocupări va trebui să f ie tocmai culegerea a cît mai multor date despre acest c iudat corp spaţial . 3) Şi Luna are însoţitori

— Să luăm la rînd problemele pe care le avem de rezolvat, cont inuă căpitanul Zeno. Cîte doi vom rămîne încontinuu de serviciu. Luînd ca bază perioadele de rotaţ ie ale sferei , durata unui sch imb va fi de şase ore. Mă ofer să fac par te din primul schimb.. . împreună cu Mark .

— Cu plăcere, pr imi fizicianul, voi sta cu t ine. — S c h i m b u l următor îl iau eu, spuse Leon. — Ş i eu, se anunţă doctorul F e r r y . — Următorul îmi apar ţ ine mie şi lui Andre , interveni

P e t e r . — Ul t imul schimb îi revine deci lui AU şi Victor , con­

chise căpitanul . P r i v i r e a i se opri atunci asupra mea. I a r în ce-1 pr iveşte pe pr ietenul nostru gazetar , continuă el, să i se a lăture echipei care- i place mai mult .

Mă pusese în încurcătură , nu ş t iam ce să răspund. E r a m at î t de suresci tat şi dornic să cunosc desfăşurarea evenimente lor legate de ciudata s feră încît nici nu-mi venea să m ă culc . Nu se ştia care dintre echipele de serviciu va avea pr i le ju l să descopere vreo noutate surprinzătoare.

Căpitanul observă încurcă tura în care mă af lam. — De m ă întrebi pe mine, sări în a jutorul meu, t e

sfătuiesc să- ţ i organizezi t impul aşa ca să poţi part ic ipa la act iv i tatea f iecărei echipe. R ă m î i acum cu noi vreo două-trei ore, apoi odihneşte-te vreo şase, iar cînd te scoli în t î l -neşti la post echipa doctorului F e r r y şi a lui Leon. Ce spui, e b ine aşa ?

E r a o împărţ i re ideală . Mulţumindu-i , am început să calculez între ce ore cu c ine voi fi de serviciu.

Căpitanul continuă prec izarea sarcini lor . 15

— Pi-incipala îndator ire a celor de serviciu este să urmărească satel i tul şi, pentru a - i de termina mai exac t parametr i i orbitei , să efectueze noi şi noi măsurător i radar şi să facă fatograf i i . Trebuie , de asemenea, înregis trate din nou pe bandă semnale le pe care le emite . Dacă se constată fenomene ieşite din comun, va fi da tă imediat a larma. După o scurtă pauză continuă : M a r k şi cu mine vom calcula între t imp coordonatele pvmctului în care ne af lăm, pentru ca ulterior să e fectuăm măsurător i şi mai precise, rapor ­ta te la stelele f ixe .

— Ţ i n e m legătura cu P ă m î n t u l în t impul serviciului ? în t rebă Leon.

— Desigur. Informaţ i i le însă vor t rebui să fie laconice. De f iecare dată vom comunica numai ceea ce ştim noi înşine precis. Excepţ ie se va face doar dacă avem nevoie de a jutor în dezlegarea vreunei probleme sau în caz de pericol . E o nebunie să a l a r m ă m centrul terestru pentru orice f leac .

— Te pomeneşti că ne -ar rechema, spuse în zef lemea Victor .

Z îmbirăm cu toţii la cuvintele lui. Ni 1-a amint i t pe profesorul Iuris, jurisconsultul Consiliului terestru, care ne dădăcise at î ta înainte de plecare, ne înfăţ işase at î tea cer inţe încît pe urmă am rîs de el ore în şir. L a f iecare a treia frază ne avert iza că •,va lua măsuri pentru r e c h e m a ­rea noas t ră " în caz de , ,nerespectare a indicaţi i lor date" .

— S ă ne gîndim la profesorul Iuris, continuă căpitanul Zeno. F iecare dintre comunicări le noastre să fie concretă şi exac tă . Nici un fel de iresponsabil i tăţ i gural ive ! Nu vorbim despre presupuneri , numai despre fapte. . .

— Dar, căpitane, interveni Victor , ce facem, cum rămîne cu ,,codul cosmic" ?

— Deocamdată s întem doar la de terminarea coordona­telor cereşt i . Izbucnirăm în i-îs. Cînd se făcu linişte, căpi ta ­nul Zeno trecu la expunerea unei al te probleme.

— O altă sa ic ină imediată este aceea de a cerceta suprafaţa Lunii pe direcţ ia orbitei satel i tului . A m observat cu toţii că staţ ia de emisie a satel i tului intră în funcţ iune numai după ce a depăşit zenitul. De aici am tras concluzia că pe Lună, undeva pe l inia de intersecţ ie a orbitei , ex is tă o staţ ie af lată în legătură cu s taţ ia satel i tului .

Această ipoteză ne surprinse pe toţi. Au fost emise pînă acum at î tea părer i , dar una ca asta nu-i t recuse prin minte nimănui . P e de o parte ne-am liniştit, dar pe de a l ta ne cuprinse iarăşi înfr igurarea , gîndindu-ne la problemele noi pe care le punea noua presupunere.

16 „

Căpitanul Zeno ne făcu semn că a terminat . Ceilalţ i au plecat la culcare, şi am rămas numai noi trei . Multă vreme dinspre cabine sc auzea prin difuzoare zumzetul unor dis­cuţii aprinse purta te în cont inuare .

Camere le de zi şi dormitoarele se înşirau pe planul ecuatorului sferei noastre, fiind legate între ele pr in t r -un culoar f ixa t de axa în jurul căreia întregul glob se puU':i roti . în opt secunde, locuinţa noastră cosmică realiza o rotaţ ie completă pentru a ne da senzaţia gravitaţiei teres­tre . Această posibil i tate feri echipajul de multe neplăceri . Ne-am obişnuit mai greu cu faptul că senzaţia greutăţi i proprii scădea pe măsură ce ne apropiam de a x ă .

Pere te le s ferei avea mai multe straturi , iar inle i - ioiul e ra împărţ i t în celule. Fiecan; ' încăpere putea fi izolală ermet ic . I Jnul dintre multiplele s tratui i înveli toare a v e ; proprietatea do a suda automat spărtui i le mai m i c . p i o v o -cate de meteori ţ i . U n meteorit m a i m a i c :u fi j K o v o c a t însă spărturi c e n u s-;u i i sudat .şi ciin :.ci 'aslă cauză soluţia împărţ ir i i pe c e l u l e e r a justă . C a b i n e l e cosmonauţi­lor eraii confortabile , d a r nu p i c a m a i i . T o i mobilierul, f iecare aparat era f ixat de pereţi .

Am trecut în camera d e D b s e r x a ţ i i . P u s în funcţiune-, radarul cel mic mătura din minut îii m i n u t c e r u l lunar. Pămîntu l a apus. Soare le abia se i-idica. Zorile Lunii sînt întunecoase, mai întunecoase decît cel mai dens întuneric terestru. Numai orizontul îndepărtat părea aprins, ca si cum pînza neagră a cerului ar fi fost spintecată de un cuţit uriaş înroşit pînă la incandescenţă.

Multă vreme nimeni n-a scos vreo voi bă. Privctmi orizontul.

P î n ă acum î l şt iusem pe căpitanul Zenci c a pe un bărbat hotărît , energic . Acum, rămas p e g î n d u i i , cu f r u n i e a lăsată în palme, părea descumpănit .

— Ce e sfera asta, Mark ? inlreliă el într -un tîrziu. •— Nu ştiu, Zeno. S incer x-orbind, sînt dezorientat.

Presupunerc^a lut Leon, apoi ipoteza ta m-au zăpăcit cu totul . Să fie oare duşmani.. . ?

Mă amestecai şi eu în vorbă, in lrebînd dacă li se pare verosimil să se adeverească romanul lui I I . G. Wells, dacă nu se poate presupune că Luna e populată în interior de f i inţe raţ ionale .

— E puţin probabil , răspunse căpitanul Zeno. De mult s -ar fi mani fes ta t într -un fel, n e - a r fi dat vreu.n semn de viaţă . Dacă această s feră cu diametrul de 15 m ar f i fost lansată de aici cu vreun scop exper imenta l , atunci racheta ei ar fi fost de mult remarca tă . 17

M a r k observă că s-ar putea presupune ca rampele de \ lansare să f ie amplasate pe emisfera se lenară invizibi lă j de pe P ă m î n t . Presupunerea , deşi puţin probabilă , a fost ] acceptată . j

— D a r atunci de ce nu ne-au dat pînă în prezent nici un semn de viaţă ? întrebă mai t îrziu căpitanul Zeno. Nu cred în ex is tenţa unor f i inţe raţ ionale în inter iorul Luni i i care să fie capabile de asemenea p e r f o r m a n ţ e tehnice şi i care totuşi să nu ne dea nici un semn despre ex is tenţa lor. I

— T e înşeli, spuse Mark . I a t ă un semn, mister ioasa ! s feră metal ică . J

— Nimeni n - a observat-o pînă acum de pe P ă m î n t şi \ nici satel i ţ i i art i f ic ial i nu i -au semnalat prezenţa . \

— De ce ? O s feră at î t de mare , cu diametrul de 15 m, ar putea fi sesizată de pe P ă m î n t ! E drept că distanţa la care se roteşte e re lat iv mică, doar 17 km, dar după calculele mele t rebuia totuşi văzută de pe P ă m î n t . j

— D a r n-a fost văzută. j Celula fotoelectr ică a radarului lansă un semnal d e l

a larmă. Ne-am privit uimiţi , deoarece s fera evolua acum j deasupra emisferei selenare nevăzute de noi. Ş i totuşi p e ; ecran dist ingeam cu c lar i ta te mişcarea înceată a unui punct.

Cit indu-i poziţiile, căpitanul Zeno începu să-1 urmărească îndată cu radarul mare . M a r k îndreptă telescopul spre noul corp ceresc . Atenţ ia ne-a fost imediat re ţ inută de forma lui neregulată . Luminozi tatea şi volumul corpului creşteau în­continuu, i

P e ecran, după vreo cinci minute de observaţi i , apăru un | punct nou. P e urmă un al t re i lea corp fu observat pe o or-,! b i tă t ransversală . Acesta părea chiar mai m a r c decît pr i -1 mele două. S a u poate ref lecta mai bine undele radar. i

A m dat a larma. Membri i echipa jului af laţ i la o d i h n ă ' veniră în grabă în camera de observaţi i . Af l înd mot ive le| a larmei , t recură îndată la aparate . Au fost e fectuate toa te i măsurător i le şi s-au făcut fotografi i ale ciudatelor corpuri, j

Cel de-al t re i lea corp — ca şi pr imele două — se dovedi t o t ] de formă neregulată . Toate trei erau formaţi i natura le . Avînd j în vedere viteza lor, nu puteau fi meteori . Luminozi tatea şi| dimensiunile aparente ale primului corp începeau să scadă. | Depăşise perigeul . In schimb luminozitatea celui de-al doi lea j continua să crească. i

Comparînd distanţa furnizată de aparatul radar cu m ă - -surători le unghiulare, diametrul f iecăruia dintre primele^ două corpuri se dovedi mai mic de 10 m. Var ia ţ ia vitezei şi,| mai ales, viteza măsurată la apogeu au arăta t că distanţa' ; min imă a primului era de 320, iar a celui de-al doilea de^ 270 km. I

18 \

S e dovedi, aşadar, că nici L u n a nu e l ipsită de î n s o ţ i t o r i : i a re satel i ţ i natural i , a căror ex is tenţă nu era cunoscută pe P ă m î n t datori tă dimensiunilor lor reduse. E r a evident că din par tea acestor corpuri mărunte nu ne ameninţa nici un ! pericol , aşa că membri i echipajului puteau să se întoarcă la ' ; odihnă. Căpitanul , M a r k şi cu mine am rămas în cont inuare , j

— Pot să vă mărturisesc , spuse Zeno, că m ă aşteptam l a s asta. L u n a este un corp ceresc cu masa suficient de m a r e e a ; să re ţ ină sateliţ i . Teoret ic se poate presupune ex is tenţa ] unor sateliţ i chiar şi la corpuri cereşt i mai mici . . . i

— î n orice caz, pămînteni i pot fi sat isfăcuţi , dădu M a r k î din cap. î n c ă din pr ima zi am făcut at î tea descoperiri . . . j

— Cred că nu ne vom plictisi nici în zilele ce urmează, l — Oricum, va trebui să ne modif icăm planuri le . S f e r a ;

aceasta cu mistere le ei n -a intrat în calculele noastre . Cred ^ că şi cei din Consiliul terestru au fost surprinşi . S p e r că vor j a junge la concluzia că a tenţ ia va trebui concentrată a c u m ; în direcţ ia aceasta . Cine ştie ce urmăr i ar mai putea avea descoperirea noastră .

— E t impul să ne caute Pămîntu l . Căpitanul Zeno e r a nerăbdător . Comitetul .spaţial al Consil iului teres tru t rebuia | să se întrunească înainte de aselenizarea noastră . De atunci I a r fi avut tot t impul să elaboreze indicaţi i precise |

î n clipa aceea, sunetele profunde ale radiotelescopului | au anunţat că antenele lui captaseră undele emise cu 1,3 i secunde mai înainte de pe P ă m î n t . |

— Alo, aici e P ă m î n t u l . Rugăm conf irmaţi recepţ ionarea 1 transmisiei noastre . |

— Recepţ ia e c lară, răspunse căpitanul Zeno. î — P e baza celor comunicate , Consiliul terestru este d e j

părere că suprafaţa Luni i t rebuie cercetată de-a lungul or ­bitei satel i tului descoperit . Folosiţ i în acest scop racheta mică, cu două locuri . L a pr ima plecare, cercetarea să se facă^ numai din zbor. Cu a doua ocazie puteţi descinde. Radio-i| g r a m a pe care ne-a ţ i t r imis-o şi care conţine semnale le recep- j ţ ionate de pe satel i t n -a putut fi desci frată . Carac teru l s is te -| mat ic a l semnale lor este neîndoielnic , f i ind evident că pro- i vin din aparate real izate de f i inţe raţ ionale, dar nici c i frul , i nici conţinutul mesa jului nu pot fi desci frate cu metodele* obişnuite. A m constituit un comitet special care să se ocupe î exclusiv de această problemă. î n t r u c î t c i frul nu este ident ic : cu nici unul dintre cifrjurile cunoscute pe P ă m î n t , e de pre-î supus că n-ai"e origine teres t ră .

U r m ă o scurtă pauză şi apoi două propoziţii de încheiere : I — Rapor ta ţ i îndată despre rezultatele primei cerce tăr i . ]

V ă fe l ic i tăm din inimă pentru descoperir i le făcute pînă a c u m . j 19 1

4) Urme trădătoare

— Cunoştinţele noastre n-au sporit prea mult, zise căpi­tanul Zeno după terminarea recepţiei .

— în tot cazul, e bine că au întăr i t ceea ce socotisem şi noi că trebuie făcut.

— Şti i ce, Mark ? Pornim împreună în recunoaşterea ini­ţ ială după ce ne odihnim puţin. S în t tare obosit, abia aştept să se termine schimbul .

— Dar cu ? mă amestecai în vorbă. Ce fac eu ? — Las-că găsim şi pentru t ine un piogram palpitant,

rî.se căpitanul . N-ar fi rău să porniţi cu maşina să cercetaţ i împre jur imi le pe o rază de c î ţ iva ki lometri . Supra fa ţa din j u r pare destul de netedă.

Platoul Tabere i promitea, într -adevăr , să fie un loc s t ră ­lucit de campament .

A doua zi — avînd în vedere zilele terestre , pentru că aici ziua mai dura încă 12 zile — am pregăti t de drum ra­cheta pentru două persoane. Căpitanul Zeno şi Mark au îm­brăcat scafahdrele şi s-au instalat în cabina de comandă.

Mica navă spaţială era proiectată anume pentru condi­ţii le lunare. Pe P ă m î n t nu era folosibilă. Aici însă gravi taţ ia reprezenta numai a şasea parte din cea terestră , aşa încît era suf ic ientă chiar şi o forţă de propulsie mică pentru a r idica în spaţiu nava. Trebuia accelerată la numai 1,68 km's pentru a deveni un satelit art i f ic ial al Luni i .

Căpitanul Zeno aşteptă pînă cînd sfera luase un avans de 15—20 km şi porni apoi în urmăr i rea ei. Peste c î teva se­cunde, depărt îndu-se cu viteză tot mai m a r e de noi, nava se t ransformă în faţa ochilor noştri într -un punctuleţ s t ră luc i ­tor.

Ar trebui să relatez acum ceea ce am făcut noi cît t imp căpitanul Zeno şi Mark au fost la drum. Era , în tr -adevăr , capt ivant să părăseşti nava, să faci cercetăr i pe solul selenar. Am str îns roci, probe de praf şi am constatat că s tratul de pulbere varia foarte mult chiar şi pe terenul neted. î n t r - u n loc era 26 cm, iar puţin mai încolo bastonaşul se afunda la

cm. Vă spun, era o muncă interesantă , pasionantă ceea ce făceam. Eu voi relata, totuşi, mai întî i despre călător ia căpi­tanului Zeno.

îndată după pornire au pus în funcţ iune giroscopul spre a evita schimbarea planului orbitei . în t impul accelerăr i i , dis­tanţa dintre ei şi s feră mai crescuse cu cî ţ iva ki lometr i , iar după ce au atins al t i tudinea ca lculată şi ş i -au început r o t i - ; rea în j u r u l Lunii , distanţa rămăsese constantă . Porn ind din nord, orbita li se încl ina cu zece grade din sud spre vest.

20

Zburau la o alt i tudine de 14 km, de unde puteau să des­luşească cu ochiul l iber orice bloc st încos ce avea dimensiu­nile de m ă c a r 5 x 5 m. Cu luneta observau însă şi scobituri c î t palma. Lunete le au fost îndreptate în direcţia mersului, pentru ca în cazul descoperiri i vreunui luciu deosebit să-1 poată urmăr i t imp mai îndelungat. O fi inţă vie în mişcare, chiar şi numai cît un arici (dacă asemenea fi inţe ar fi ex i s ­tat în general pe Lună) , ar fi fost observată. Parcunseseră o^ c inc ime din drum cînd în minutul 22 de la plecare se pro-^^ f i lă în faţa lor c ra tere le Alphons, Alpetragius şi Arzahel . j

— U r m ă r e ş t i acelaşi lu -cru, M a r k ?

— De ce întrebi ? î ţ i place şi ţie c ra terul P t o l e -meu ?

— Aş ! Ui tă - te repede spre perete le craterului A l ­petragius, s i tuat în faţa lui Alphons. O b s e r v i ? Ce for ­maţi i interesante !

Mark cerce tă îndeaproa­pe perete le craterului , apoi scoase un s t r i g ă t :

— Păi , cele văzute acolo nu sînt formaţ i i de s t î n c i !

— Văd şi am aceeaşi pă­rere, răspunse agi tat căpi ta ­nul Zeno. T r e b u i e să fie ceva instalaţi i . S înt montate pe nişte pic ioare sau postamente .

— Da, da, seamănă întrucî tva cu trei radiotelescoape. — î n t r - a d e v ă r . Ecrane le acelea c i rculare pot avea d iame­

trul de 4 — 5 m. — Acum fii atent ! Unul dintre ele ref lectă razele solare.

Acolo, la margine , ult imul. — Uimitor ! P a r c ă ar fi căptuşit în interior cu o oglindă

presată concav, dintr-o foaie de nichel . Pr in împre jur imi le instalaţ i i lor regiunea era pustie, s t în-

coasă. Căpitanul Zeno cercetă tocmai locuri le din jur , sperînd să t ragă din înfăţ işarea lor vreo concluzie privind regiunea instalaţ i i lor .

— Terenul pare răvăşi t în j u r , spuse după o tăcere în­delungată . Da, se pare că de la ce le trei construcţi i duce o că ­rare bătă tor i tă spre versantul craterului Alphons. la pr i ­veşte !

2 1

M a r k îşi îndreptă luneta spre cărarea indicată şi-i u r - ţ mări şerpuirea. Observă îndată o b i furcare spre craterul» Alpetragius . j

— Cercetează versantul acela, îi spuse căpitanului . ; Zeno îndreptă şi el luneta în direcţ ia indicată. F ă c u r ă des - l

coperirea concomitent şi e x c l a m a r ă împreună : i — Un t u n e l ! i Ramif i ca ţ ia cărăr i i se sf îrşea în t r -o deschizătură uriaşă, ]

semic irculară din versantul muntelui . S e depărtaseră mult de locul cu pricina, dar, întorc înd lunetele , continuau să p r i ­vească cele t re i instalaţi i fantast ice şi gura tunelului .

— Acestea sînt instalaţ i i energet ice , spuse s u r e s c i t a t ; Mark . Instalaţ i i energet ice pe L u n ă ! mai str igă o dată băt înd i cu palmele în postamentul lunetei . l

— După apari ţ ia sferei nu te aşteptai la aşa ceva ? în t rebă | Zeno, continuînd cercetarea suprafeţei . |

— B a da. Numai că nici în sinea mea n - a v e a m cura ju l s-o î recunosc. E x t r a o r d i n a r I Uimitor ! B a t e r i i solare pe L u n ă 1 !

— Eşt i sigur că-i vorba de asta ? \ — Absolut . — A r putea fi şi radiotelescoape, nu ? Chiar tu te-ai fo lo- •

sit de comparaţ ia aceasta cînd le -am descoperit . ş — Atunci de ce e răvăşi t terenul ? Ş i ce-i cu tunelul ? ] I n t r e t imp au pătruns în noaptea lunară . Căpitanul Zeno ,|

întrerupse disputa. j — Trec i la staţ ia de emisie, Mark . A j u n g e m îndată d e a - 1

supra Platoului Tabere i şi t rebuie să-i in formăm pe cei lal ţ i \ despre noi. j

— Nu coborîm ? ; — Nu. Nu încă. R ă m a s e pe gînduri c î tva t imp. A p o i ]

spuse : Comunică- le doar at î t că facem încă o rotaţ ie p e n t r u ] luarea unor fotografi i . î

M a r k dădu din cap în semn c-a înţeles indicaţ ia şi, cînd,^ în zjona luminată apăru Platoul Tabere i , t ransmise s e m n a l e l e ! de chemare . Pes te c î teva clipe sosi conf i rmarea recepţ ie i . ; Tocmai atunci se observă dedesubt, în diagonală, corpul a r -gintiu al lui „Se len iu" , cu antenele lui îndreptate spre c e r . ;

— F a c e m încă o rotaţie , t ransmise M a r k pr in mici 'ofon, j v r e m să luăm fotografi i . '

— Aţ i descoperit ceva ? se auzi din difuzor vocea lui i Andre . |

Mark privi spre căpitanul Zeno. Acesta dădu din c a p : negat iv . i

— Vorbeş te odată... Ce "s-a înt împlat ? se auzea vocea 1 nerăbdătoare a lui Andre . ?

— Nimic rău ! F a c e m fotografii . . . şi închise aparatul . I T r e c u o oră cu fotograf ier i şi discuţii capt ivante . -l

î 22 i

— Ai un sistem nervos foarte curios, Zeno, spuse M a r k ;i admirat iv . E u t remur şi acuma. ^ |

— Ai putea să crezi că fac pe grozavul şi aş minţi dacă ; ţ i -aş spune că descoperirea pe care am făcut-o n-a avut nici Ş un efect asupra mea. D a r eram atît d(* convins că t rebuie să î descoperim ceva.. . Surpriza cea m a r e pentru mine ar fi fost | ca înt împlător să nu descoperim nimic. •

— D a r în ce priveşte sfera, ea a fost plasată pe orbită ; chiar de aici, de pe Lună, şi t rebuie să aibă o anumită menire . ?

— Ori a avut ! în orice caz, a fost jus tă presupunerea ]

noastră că staţ ia t rebuie să se găsească dedesubtul planului j

orbitei . i — S ă ex is te oare locuitori pe L u n ă ? '> — Nu exis tă nici o urmă de viaţă . | — D a r dacă f i inţele acestea locuiesc totuşi sub scoarţă,

iar la suprafaţă au numai instalaţi i energet ice ? — Nu pot să cred, scutură căpitanul din cap, ar trebui să

act iveze şi la suprafaţă . \ — P o a t e ies la suprafaţă în cealal tă fază a Luni i . Mai ştii, j

or fi prins viaţă aici romanele lui Verne şi Wells ? j — Mă îndoiesc. E u cred deocamdată doar ceea ce m i - e |

demonstrat de pract ică . Un lucru este sigur : oglinzile m o n- i tate pe picioare sau pe postamente, antenele acelea sau nu | ştiu ce-or fi, ex is tă în real i tate . P e toate trei le-am văzut cu ochii noştri . Nu pot însă presupune că viaţa ar fi posibilă aici pe Lună . Socotesc mai degrabă că pe aici au trecut , i înaintea noastră, nişte explorator i veniţ i desigur nu de pe I

Pămînt . . . i — S t a i puţin. Nici nu-i chiar at î t de sigur. Adu-ţ i aminte ş

că la începutul erei cosmice astronavele erau lansate doar de | c î teva ţăr i . Nu-i exc lus însă ca vreuna să fi t r imis în secret , o instalaţ ie spre Lună .

— Această presupunere este contrazisă de acel sistem de semnal izăr i cu totul inexpl icabi l . |

— După părerea mea, nu este contrazisă. Ş i nu dovedeşte ] nimic . Consiliul teres tru a răspuns doar at î t că nu face parte :^ din nici un sistem cunoscut de comunicări . Es te l impede însă \ că cei care voiau să rămînă în umbră au folosit un a.semenea i sistem de comunicări care se deo.sebea radical de s istemele ; cunoscute, s trăduindu-se să facă imposibilă desci frarea m e -sajelor . i

Căpitanul Zeno nu se lăsă convins de această a r g u m e n - j tare , dar nici contraargumente n-avea . Mark continuă cu tot j mai mul tă înfr igurare : '

— A m cit i t undeva că staţ i i le de recepţie de pe P ă m î n t J au recepţ ionat de mai mul te ori pe vremea aceea .semnale j mister ioase a căror semnif icaţ ie a rămas nedesc i f rată p î n ă j

23 î

în zilele noastre. Mai mult, la un moment dat, semnale le 5 respective n-au mai putut fi recepţionate. 1

— Cred că deocamdată n - a r e rost să ne f rămîntăm creier i i . |

Oricum, tot nu găsim răspunsuri care să ne l iniştească. j

M a r k se stăpînea cu greu şi-şi cont inuă argumentarea^ pînă la capăt . i

— Nu te supăra, Zeno, dar pare uluitor că ar putea fi | vorba de f i inţe de pe Marte , Venus sau de pe alte planete . |

— Poate că-i uluitor. Dar acum să ne menţ inem la i n s t a - 1 laţi i . Ceea ce mă f rămîntă în cel mai înalt grad e dacă se mai găsesc pe Lună şi alte instalaţ i i asemănătoare . Cred că se mai ; găsesc. Mîine venim din nou şi coborîm la faţa locului. P e s t e -zece zile va fi luminată partea opusă a Luni i şi atunci vom 5 cerceta şi zona suborbitală de acolo. ]

Cînd căpitanul Zeno şi Mark coborîră, maşina noastră e r a ; gata de plecare lîngă astronavă. î i aşteptam nerăbdător i . ; Abia reuşeau să scoată o vorbă în ploaia de în t rebăr i cu c a r e ! i-am înt împinat . Zeno ne-a pus să raportăm mai întîi n o i ! despre act ivi tatea desfăşurată, lăsînd prezentarea propriei| informări pe mai tîrziu, cînd fuseseră developate şi filmele'^ cu fotografi i le făcute în timpul celei de-a doua rotaţii .

în timpul zborului lor, noi cercetasem împre jur imi le . L e - a m prezentat probele de praf şi mostrele de roci adunate. Conform cercetăr i lor făcute, praful conţinea foarte mult f i e r j şi nichel . De aici, Peter , mineralogul nostru, trase concluzia] că în cea mai mare parte praful este de origine meteorică. 1 Doar pe alocuri se găsise în praf cîte un ciob mai mare deş piatră provenit din mater ia Luni i .

î n t r e t imp fi lmul fusese te rminat în laborator . îl proiecta­răm imediat. Pr iveam uimiţi imagini le colorate ce se .scurgeau în faţa ochilor, dînd viaţă misterioasei lumi selenare . Căpi - J tanul Zeno şi Mark ne-au spus presupuneri le lor. Păreri le^ C a u î m p ă r ţ i t e : nu puteam a junge la o concluzie unitară c u i privire la originea oglinzilor f ixa te pe acele postamente . I

îşi păstra secretul şi sfera ce se rotea în j u r u l Luni i . C u | a jutorul laserului s-a topit o părt ic ică inf imă din s u p r a f a ţ a ! ei, dar nici analizele spectroscopice nu duseră la vreun rezul -| tat hotărî t . Subs tanţa metal ică a sferei nu semăna cu nici u n | a l ia j cunoscut pînă atunci .

I 5) Un accident neaşteptaţi

Pămîntul primi cu cel mai mare interes cumunicările ,< noastre. Televiz iunea teres tră re transmise întregul mater ia l j fotograf ic primit de la noi, iar art icolele ziarelor prezentau \

24 î

instalaţ i i le descoperite pe Lună drept cea mai mare senzaţie a călători i lor cosmice.

Căpitanul Zeno ş i -a supus Consiliului terestru proiectul . Conform acestui plan, mica navă de cercetăr i avînd tre i oameni la bord urma a doua zi să descindă în apropierea oglinzilor ; în caz că nu se semnala nici un pericol, „ S e l e ­n iu" urma, de asemenea, să sc mute de pe Platoul Tabere i în apropierea intrări i tunelului descoperit pe versantul c r a ­terului Alpetragius.

P lanul a fost aprobat pe Pămînt , astfel încît a doua zi trei inşi porniră la drum. Ce-i drept mica navă de cercetăr i fusese proiectată iniţial pentru două persoane, dar doctorul Fer ry , scund şi slab cum era, încăpea foarte bine între că­pitanul Zeno şi Mark.

L a coborîre , s-a constat de la început juste ţea presupu­neri i că oglinzile fuseseră folosite ca surse de energic , ca bater i i solare. După înfăţ işare păreau de mult scoase din uz. Mil ioane de micrometeori ţ i lăsaseră zgîrieturi subţiri pe su­pra fa ţa concavă a oglinzilor metal ice, c îndva netede ca sticla. O parte a suprafeţei lor era at î t de mată încît mai degrabă difuza decît concentra lumina.

Probabi l că în acele locuri fuseseră topite metale , cu a j u ­torul energiei solare : în j u r se vedeau urme de topire, g r ă ­mezi de zgură. Dar nu era exclus ca f i inţele necunoscute să fi produs apă şi gaze prin topirea rocilor.

Deasupra unei grămezi de zgură strălucea o picătură scl ipitoare de metal . Zeno o rupse şi, judecind după greu­tate, socoti că putea să fie wolfram.

P o r n i r ă pe cărarea descoperită încă din navă. Aceasta ducea la versantul craterului Alpetragius unde so termina într -o deschidere uriaşă. Luminînd-o , cosmonauţi lor l i se înfăţ işă un tunel ce părea nesf îrşi t . In lăţ ime, dimensiunile lui var iau între patru şi şapte metr i , iar în înă l ţ ime avea vreo cinci metr i .

Cei trei pămînteni înaintau cu prudenţă spre interior, deşi sub picioarele lor drumul era perfect neted. Nu se ve ­dea nici o urmă de intervenţ ie art i f ic ia lă . L i se părea — şi toţi trei căzuseră de acord cu aceasta — că aveau de-a face cu o formaţ ie naturală .

După aproximat iv un ki lometru şi j u m ă t a t e , tunelul se îngustă brusc, pentru ca imediat să sc lărgească. L a picioa­rele cosmonauţi lor .se căscă o prăpast ie . Nu mai puteau îna­inta. Abisul era adînc : c î t pătrundea lumina ref lectorului se vedea numai un gol fără fund. înt inşi pe bur tă la marginea genunii ascultau cu răsuf larea între tă ia tă . î n l iniştea m o r -mînta lă îşi auzeau numai bătă i le inimilor. 25

Rezerve le de oxigen fi ind pe sf îrşi te , au fost nevoiţi să i se întoarcă . î n scafandi'ele pe care le pur tau şi care le aco- \ pereau întregul corp se mişcau greoi, în ciuda faptului că pe S

L u n ă aveau doar a şasea par te din greutatea lor teres t ră . I

în căşti le lor erau m,ontate aparate de radioemis ie-re- j cepţie cu a jutorul cărora puteau conversa . ,J

— Prăpast ia asta, zise căpitanul Zeno, .seamănă mult ; cu gura unui vulcan. Alpetragius putea să fi fost c îndva un i vulcan activ. I a r tunelul a fost, probabil , săpat în scoarţa j maleabi lă de gazele ce erupeau din adîncuri . \

— Această ipoteză, interveni Mark , e contrazisă de f a p - ; tul că la gura acestui tunel se găsesc cuptoarele solare, iar j alt tunel nu există . Abisul ăsta ascunde secrete . Aic i t rebuie să găsim urmele f i inţelor necunoscute, creatori i mister ioase­lor oglinzi. i

— A m fost nişte neisprăviţ i , in tră în vorbă şi doctorul \ Ferry. î

— De ce ? i — P e cînd s tăteam întinşi pe bur tă la marginea prâpas- |

tîei şi t răgeam cu urechea, am uitat că nu s întem pe P ă - •

mînt : aici nu există aerul prin care să se propage sunetul , j A m fi putut eventual să desluşim .sunete propagate din in te - ; r ior prin substanţa solidă, dar nici pe acelea cu urechi le î noastre a f la te în căşt i le scafandrului. . . P e n t r u asta e r a u n e - i cesare ins t rumente speciale. . . |

— Cel mai s traşnic lucru pentru mine ar fi să găsim 1 vreo u r m ă oarecare de viaţă, continuă doctorul F e r r y . P e n - ; t ru că este neîndoielnic : pe aici au t recut înaintea noastră , ori poate exis tă şi acum prin apropiere f i in ţe vii .

— F ă r ă aer nu ex is tă viaţă, îl întrerupse căpitanul Zeno. — A s t a - i ! E u aş vrea să găsesc tocmai urme de aer . •

Via ţa îşi pune amprenta în di fer i te locuri nu numai prin creaţ ie , ci şi prin mii de a l te moduri . Tunelul e mult prea mar-e pentru ca să fi fost umplut cu gaze potrivite resp i ra - i ţ i e i ; ar trebui să căutăm o încăpere mai mică , o c a m e r ă izo­la tă în care puteau locui înaintaşi i noştri .

— S î n t de acord cu aceasta, spuse căpitanul Zeno. Vom cerceta şi prăpast ia , deşi nu sînt prea mul te speranţe să g ă - \ sim ceva.. . i

î n t r e t imp a junseră la in trarea tunelului. L u m i n a o r b i - ] toare a soarelui le împiedică pentru moment vederea. C î n d . se mai obişnuiseră cu lumina, începură să cerceteze în a m ă - ' nunţ ime împre jur imi le intrăr i i . Căutau obiecte aruncate , ; resturi , vechituri , dar care pentru c i puteau să însemne do- I cumente grăi toare . Nu găsiră însă nimic . \ Cerce tară apoi regiunea încon jurătoare pe o distanţă m a i ; m a r c . L a un moment dat observară că drumul ce ducea s p r e j I 26 ——i

vîr ful craterului Alphons se întrerupea în tr -un loc, f i ind v i ­zibilă intervenţ ia unei for ţe exter ioare . P e alocuri se ve ­deau st înci smulse din coastă şi adunate în grămezi .

Cosmonauţi i ar fi dorit să examineze cu mai multă a ten­ţ ie acele locuri, dar rezervele de oxigen scăzaseră at î t de mult , încît cei trei s-au văzut siliţi să se întoarcă neînt îrziat .

î n tot acest t imp, pe Platoul Tabere i noi i -am aşteptat cu nerăbdare . î n camera comună, P e t e r era întins pe o masă improvizată de operaţi i . S t ă t e a nemişcat , galben ca de ceară . Cum îl văzu, doctorul F e r r y se repezi la el. î i ascultă inima şi numai după ce s-a convins că mai bate se interesă de înt împlaro.

I -am povestit doctorului cele înt împlate . Ne întorceam cu maşina noastră din cercetarea împre jur imi lor . Nu de­parte de P la toul Tabere i , Pe ter , pasionatul nostru m i n e r a -îog, vru să mai adune roci de pe versantul sud-estic al m u n ­telui . A jungînd acolo, P e t e r şi Victor părăs iră maşina.

Nu făcură nici t re i -patru paşi, cînd, pe neaşteptate , din u m b r a unei st înci izbucniră o f lacără uriaşă şi fum. Abia l -am văzut pe P e t e r cum îşi duce mîini le la gît , că a şi căzut.

Vic tor i -a săr i t în a jutor , luîndu-1 în bra ţe . Observă ime­diat că P e t e r apăsa mina pe scafandru în regiunea gîtului, unde se vedea o crăpătură îngustă prin care aerul fugea sîsîind.

î n t r - o clipă am fost şi noi acolo. S c h i j a care spărsese scafandrul 1-a răni t uşor, împl înt în-

du-se pe j u m ă t a t e în muşchii umărului . Leşinul fusese pro­vocat, aşadar, nu de rană, ci de brusca insuficienţă respira­torie .

Doctorul F e r r y cern o butel ie cu oxigen şi ne asigură că totul va fi în ordine. în t r -adevăr , peste c î teva minute, P e t e r începu să-şi revină. Spir i te le se ca lmară .

Accidentul lui Pe ter era, cum se spune, o ciudată ironie a soartei. Tocmai el fuse.se acela care, cu ani în urmă, publi­case un intei 'csant studiu despre pericolul pe care-1 prezintă pe Lună meteoriţ i i . El demonstrase că pr imejdia directă a meteor i ţ i lor este foarte redusă şi susţinea că pericolul indi­rect este mult mai mare . Calculele lui dovedeau că, lovin-du-se do suprafaţa L imi i cu viteza de 30 km/s, un meteor i t de un gram el iberează o energie de 276 000 kgm.

Unii susţineau că, în asemenea cazuri, energia concen­t ra tă într -un punct KO t ransformă instantaneu în căldură şi determină evaporarea meteoritului . P e t e r era însă de al tă părere . E l susţinea cil num;ii o parte mică din această ener ­gie se t ransformă în ciiMiirii, ma jor i ta tea ei mani fes t îndu-se

27

prin efecte mecanice, capabile să smulgă stincii bucăţ i c h i a r * de cî te un ki logram.

Cu pri le jul călătoriei în Lună, el şi-a propus studierea i concretă a pericolului indirect pe care îl reprezintă schi je le ce 1 se împrăşt ie în urma ciocniri lor, pentru ca vi i toarele expe-; i diţii să se poată apăra împotr iva lor. Ş i iată că însuşi Pe ter ; avea să f ie pr ima vict imă a exper imentului dorit de el. 1

După ce şi-a revenit nu s-a putut abţ ine să nu declare cu un zîmbet amar :

— Vedeţi , am avut d r e p t a t e ! M-a răni t schi ja smulsă,] din st încă şi nu energia t rans formată în căldură. Ş

A m rîs cu toţii uşuraţi . J

Cele două echipa je re întoarse din cerce tare îşi prezen-1 ta ră infotmări le . L a consfătuire , aşezat pe un fotoliu-pat , Î part ic ipă şi Pe ter . El dezvoltă ideea că pîlnii le înt î lnite la j tot pasul conf i rmă şi ele teoria lui : meteori ţ i i imprimă L u - ; nii urme surprinzător de viguroase. 1

P e urmă am cercetat cu uimire picătuia metal ică smulsă j de căpitanul Zeno de pe st înci le din apropierea c u p t o a r e l o r ! •solare. Andre a supus-o îndată analizelor chimice şi cons -| tată că picătura nu era din wolfram, ci dintr-un alt metal , încă necunoscut. P e n t r u determinarea lui exac tă erau nece-,1 sare analize minuţioase, care puteau fi e fectuate doar în labo- ; ratoarele terestre . l

Pr i n radio fu stabi l i tă legătura cu Pămîntul , care ceru d e j urgenţă prezentarea raportului . Căpitanul Zeno îi încre-^ dinţa lui Victor redactarea materialului , iar nouă, celorlal ţ i , . ne ordonă să pregăt im cosmonava pentru zbor. ^

Pes te o oră şi jumătate , uriaşul corp cu două sfere al lui;i , ,Se leniu" coborî lin l îngă peretele craterului Alpetragius. j După sosire am anunţat I^ămîntul prin semnale laser asupra^ locului unde ne-am instalat . Nava stătea pe platoul neted 5 din imediata apropiere a oglinzilor solare. i

Toţi eram minaţ i de curiozitate şi am plecat imediat î n l cercetare . Nimeni nu voia să rămînă de serviciu pe navă, ; aşa că era gata-gata să s f î i ş im disputa prin t ragere la sorţi, li î n cele din urmă se anga ja să fie de serviciu liniştitul Leon. ' !

î n t r e t imp încerc să descifrez semnalele sferei , expl ică ] el, dar şt iam cu toţii că spusese aceasta numai ca să nu-1 ; compătimim, j

Ceilalţ i opt ne îmbrăcarăm scafandrele şi pornirăm la ^ dezlegarea tainelor tunelului . L u a r ă m cu noi difer i te unelte ' j .şi o ţeava meta l ică mai lungă, pe care s-o punem peste pră- j pastia din tunel şi să legăm de ea o scară de fr înghie . A m j înaintat fără întrerupere pînă la abisul ce se căsca la capă- j tul tunelului, şi primul lucru pe care l -am făcut a fost să j

28 —4

i luminăm cu puternicele re f lec toare genunea şi să-i măsu­răm adîncimea. Avea 45 de metr i .

— Cineva trebuie să coboare, spuse Mark . — Cobor eu, se anga ja P e t e r îndată. D a r doctorul F e r r y

nu 1-a lăsat . Atunci se prezentă Victor , cel mai puternic dintre noi. Căpitanul Zeno îşi dădu îndată consîmţămîntul .

Trec înd deasupra prăpast ie ! ţeava metal ică , am legat de ea scara de fr înghie , pe care Vic tor începu să coboare cu multă precauţie . Luase cu el un mic ref lector şi un ciocănel geologic. L a doi-trei metr i se oprea şi lumina în j u r pere ­tele imensului horn. Pr in aparatul de emisie-recepţ ie mon­tat în cască ne ţ inea la curent cu cele observate . In româneşte de EUGEN HADAI

(Continuare

în

numărul

viitor)

29

L U N A C a r a c t e r i z a r e g e n e r a l ă : L u n a e s t e î n s i s t e m u l s o l a r s a t e l i t u l cu

c e l e m a i m a r i d i m e n s i u n i î n c o m p a r a ţ i e c u p l a n e t a sa . Distanţa P ă m i n t - L i m ă : în m e d i e 384 405 k m = cea . 30 d e d i a m e t r e

e c u a t o r i a l e t e r e s t r e . D i a m e t r u l L u n i i : 3 473 = p u ţ i n m a i m u l t d e u n s f er t d i n d i a m e t r u l

P ă m î n t u l u i . S u p r a f a ţ a Lunii n -o d e p ă ş e ş t e p e a c e e a a A f r i c i i p l u s a A u s t r a l i e i :

c i rca 37 900 000 km'' = 0,0743 d i n s u p r a f a ţ a P ă m î n t u l u i , a d i c ă d e 13 ori m a i m i c ă .

S u p r a f a ţ a vizibilă : 0,.'î90 d i n s u p r a f a ţ a t o t a l ă . V o l u m u l : 22 108 591 836 km" = d e 49 d e o r i m a i m i c d e c î t v o l u m u l

Terre i . M a s a : 7,3392. 1 0 " t o n e ; d j 81,5 ori m a i m i c ă d e c î t m a s a T e r r e i . Densi ta tea m e d i e (apa = 1 ) : 3 , 3 3 g /cm' , d c o r d i n u l d e n s i t ă ţ i i b a ­

z a l t u l u i . G r a v i t a t a la s u p r a f a ţ ă , f a ţ ă d e P ă m î n t : 0,166. î n c l i n a r e a orbitei f a ţ ă de ecl iptică : 5" 8' 40". Revoluţ ia s iderală : 27^ 7'' 43'« 11,5^ Revoluţ ia t ropică : i l ' 7'' 43"' 4,(i'* F o r ţ a de a t r a c ţ i e a Lunii e s t e d c c irca 6 ori m a i m i c ă d e c î t a c e e a a

g l o b u l u i t e r e s t r u . S t r ă l u c i r e a Luni i (pline) : d e 450 000 d e or i m a i s l a b ă d e c î t a c e e a

a vSoiarelm. Intens i ta tea gravi ta ţ ie i ( a c c e l e r a ţ i a î n c ă d e r e l i b e r ă ) l a s u p r a f a ţ ă :

1,62 m's . A t m o s f e r a : d i n c a u z a f o r ţ e i d e a t r a c ţ i e r e d u s e . L u n a n - a p u t u t

r e ţ i n e d s c d un î n v e l i ş g a z o s care , d u p ă u n i i s e l e n o l o g i , a r a v e a o d e n s i t a t e d > m i l i a r d e d e ori m a i m i c ă d e c î t a c e e a t e r e s t r ă .

Variaţ i i le t e m p e r a t u r i i : i n t r e + 1 2 5 0 0 (z iua) şi —17.5''C ( n o a p t e a ) . Globul t e r e s t r u văzut pe L u n ă e d e 13,5 or i m a l m a r e d e c î t d i s c u l

s e l e n a r c e r u l n o s t r u . L u n a sinodică ( = t i m p u l n e c e s a r p e n t r u ca S o a r e l e , P ă m î n t u l şi

L u n a S I a j u n g ă d i n n o u l a a c e e a ş i p o z i ţ i e r e l a t i v ă u n u l f a ţ ă d e celnilalt) : 29 z i l e .

P r i m u l obiect t e r e s t r u c a r e a a t ins L u n a : c o n t a i n e r u l r a c h e t e i s o ­v i e t i c e „ L u n a 2", l a n s a t ă la 12 s e p t e m b r i e 1959.

F o t o g r a f i e r e a de la m i c ă d is tanţă a părţ i i vizibile : „ R a n g e r 7", r a ­c h e t ă a m e r i c a n ă (31 i u l i e 1964), „ R a n g e r 8" şi „ R a n g e r 9" ( l a n ­s a t la 21 m a r t i e 1965 ; la 24 m a r t i e c a d e ix; L u n ă d u p ă c e a r e t r a n s m i s 6 150 d e fo tograf i i ) .

F o t o g r a f i e r e a emisferei se lenare invizibile de pe T e r r a : — p r i m e l e i m a g i n i a u f o s t o b ţ i n u t e d e s t a ţ i a a u t o m a t ă s o ­

v i e t i c ă „ L u n a 3" în z i u a d e 7 o c t o m b r i e 1959, d c la o d i s t a n ţ ă d c c i r c a 70 000 k m d e s u p r a f a ţ a L u n i i ;

— s t a ţ i a a u t o m a t ă s o v i e t i c ă „ S o n d a 3" r e t r a n s m i t e î n a d o u a p a r t e a l u n i i i u l i e 1965 f o t o g r a i i i a l e u n e i s u p r a f e ţ e d e 5 mi l ioa ine km*' <cît c e a m a i v a s t ă d e p r e s i u n e a e m i s f e r e i s e ­l e n a r e v i z i b i l e d e p e T e r r a — a ş a - n u m i t u l O c e a n a l F u r t u n i l o r ) . ' 30 •

(Ligarnenle)

Spre bolid prcsdratâ cu sicic şl planete porni ca o năluca un jMmlnlean drumar teleghidat pe cea mal rapidă dîn rachete să cucerească primul văzduhul, temerar.

Carcasele solide de meşteri mari lucrate reduse ca proporţii la o machetă grea se-niierbintau în aer părincl ca luminate de apriga voinţă a celui ce zbura.

Pămîntul sur, în spaţiu, părea că se topeşte — s e mai văzu o clipă, cît vîrful de condei, moşneag rămas în urmă ce-abia mai licăreşte, dar îşi trimite fiii s-adune-n pumn scînlei.

P. lONAŞCO

N.lt. S i ! vor afla tr nolc l ' f l m i n t u l L i l .

j l l i m l k'Kiilură cu una dintre veci-

COSMONAUTICA (CriiHoyraJic : li, 2, 4)

ibiUi-IN SISTEMUL SOLAR

{Monoverb anagramat: 7)

C I T I T O R I I A U C U V Î N T U L

Dragi iovarăţi,

Sîyit şi eu o pasionată cititoare a cărţilor şi broşurilor ştiinţijico-jantastice. Mi-am jortnat o bibliotecă ce cuprinde multe asemenea lucrări. „Nebuloasa din Andromeda", „Atacul cesiumiştilor", „Paradoxala aventură", „Chemarea nesfîr-iititlui", „Luntrea sublimă" sînt numai cîteva dintre roma­nele care mi-au plăcut enorm de mult şi pe care le păstrez cu grijă în biblioteca mea.

Îmi plac operele ştiinţifico-j'antastice pentru japtul că citindu-le devii parcă altjel de om, îţi jormezi o frumoasă concepţie despre lumea înconjurăioare, devii mai încrezător în viitorul ei. Cine 7iu se întreabă uneori: cum vor trăi oame­nii mîine ? Care vor fi idealurile lor ? Putea-vor el vreodată călca pe solul enigmatic al vreunui astru ?

Aş dori să fiu alături de Erg Noor şi de Niza Krith din „Nebuloasa din Andromeda" sau alături de Giulio şi Nielsen din „Paradoxala ave^itură" — adevăraţi Prometei ce se avintă în abisuri, înfruntînd ob.'itacole primejdioase, luptîndu-se cu forţe necunoscute, pentru a .'^mulge cele mai ascunse enigme ale Unii}ersului.

Povestirile ştiinţifico-fantastice nu sînt simple închi­puiri ale unor visători, simple basme ce înfăţişează privelişti sau întîmplări ireale.

Dacă luăm de exemplu ,,Cinci săptămîni în balon" sau „Ocolul Pămîntului în 80 de zile", aceste închipuiri ale lui Jules Verne sînt depăşite de realitatea zilelor noastre.

Şi... cine ştie ! poate cîndva, într-o vreme cînd progresul ştiinţei şi al tehnicii vor atinge cuhni de neînchipuit astăzi, cind oamenii vor popula lumi noi şi se vor îndrepta şi mai departe spre con,stelaţii, atunci omul viitorului va răsfoi surîzător filele îngălbenite de vreme ale unui roman ştiinţi-fico-fantastic rămas încă din epoca noastră.

M-am abonat de curînd la Colecţia de povestiri ştiinţi­fico-fantastice. îmi place foarte mult felul în care sînt alcă­tuite broşurile şi faptul că deseori se introduc jocuri încruci­şate şi anecdote pline de umor. SlRBU MARILENA

elevă în clasa a X-a, comuna Poienari,

raionul Titu, regiunea Bucureşti

T i p a r u l e x e c u t a t 1» C o m b i n a t u l poligrafic „ C a s a S c î n t e i i "

Preţul 1 leu N O I E M B R I E 1965

I 4 1 0 0 7 I