Şcoala generală DobreştiAn şcolar 1988 – 1989Clasa a IV-a ARegie: înv. Mina Matiuţa

DEŞTEPTĂCIUNEA PROŞTILOR după Vladimir Colin

dramatizare de înv. Mina Matiuţa

Personajele: I. Prostul cu minte – cel cu scaun la cap II. Prostul cuminte – cel cu două căciuli şi trei cojoace (iarnă – vară)

I: FlorinII: Augustin

Decor: un drum de ţară, două fântâni cu cumpănă (panou), alături câte o mică baltă de apă (hârtie albastră decupată în forma unui ochi de apă)Cei doi drumeţi se întâlnesc la o răscruce de drumuri, amândoi tare gânditori.

Momentul IProstul cu minte (I): Bună ziua, om cuminte! Prostul cuminte (II): Bună ziua, om cu scaun la cap!I: De unde vii sau încotro te-ndrepţi, omule cu haine multe?II : Păi, eram într-o căruţă cu alţi semeni de-ai mei ... eram vreo nouăzeci şi nouă, înghesuiţi, nevoie mare, ... şi s-a rupt căruţa cu noi. Eu am fugit încoace, că de altfel şi ceilalţi confraţi s-au împrăştiat care încotro. Dar dumneata unde vrei să ajungi?I : Eu, ce să spun de confraţi ?! M-au alungat din sat, cică i-aş face de ruşine. Nu prea-mi dau seama cum, dar m-am gândit că mai bine fără ei decât laolaltă cu toţi sătenii care nu ştiu să mă aprecieze.II : Să nu-ţi pară rău că i-ai părăsit ... or să plângă ei după noi, oameni de nădejde ce suntem !...I : Că bine zici, om cuminte ! Bine că ne-am întâlnit noi doi ... pesemne suntem făcuţi să ne urmăm calea împreună !II: Aşa o fi ... să mergem!I (după o vreme de mers): Bună ar fi acum nişte apă!II: Phii! Tare bună! Of! Bună de tot ...

Momentul IIDau de două fântâni ce erau una lângă alta. Cei doi ridică braţele de bucurie că au scăpat de sete şi exclamă într-un glas:I şi II : Apăăăăăă ! Ce bineeee !

Se opresc în dreptul fântânilor şi cugetă amândoi.II (oprindu-se lângă prima fântână): Vezi? Eu am să beau dintr-asta! I: Oare a doua fântână n-o fi având apă mai bună?Stau amândoi pe gânduri, se uită când la o fântână când la cealaltă şi chibzuiesc. II (lovindu-se cu palma peste frunte): Ştii că dumneata ai dreptate?! Păi, atunci, din care să bem?I: He, he, he! Am să te învăţ eu!II: Ai zis că a doua are apă mai bună. I: Iaca, bun!... dintr-a doua fântână!II (căzut pe gânduri): Aşa, pare lesne de zis. Dar dacă tot apa din prima fântână e mai bună, a?I (Cască gura mare şi o-nchide numai după ce strigă.): Vai de mine! Vai de noi! Şi ce-i de făcut?II: Iaca, măcar că sunt cuminte şi umblu iarna – vara cu două căciuli şi trei cojoace, tot nu mă pricep ce să spun. Ce ne facem?Amândoi oftează şi cugetă. Trag cu coada ochiului când la o fântână, când la cealaltă. II: Frate-meu, auzi? ... Mor de sete!I: Dară eu?!Mă tem c-am şi murit de-a binelea ... Dar cum să bem aşa ca proştii?! Nu-i ruşine?II: Drept, aşa-i! Ca proştii nu poţi bea. (Începe să plângă.)I: Nu mai plânge, frate-meu, că-mi frângi inima! (Plângeşi el cu lacrimi, zgomotos.)II: Ce păcat că nu suntem prooooşti! Am bea şi noi ca proştii şi gata! ... (Cade sfârşit lângă o fântână.)I: (cu reproş) Numai ca să ne răpună cu zile au săpat aici ..., te miri ce ticăloşi, ... două fântâni taman aici! Două ... Una nu le-ajungea? (Cade şi el. Răcneşte ca din gură de şarpe.) Ajutoooor! Săriţi, oameni buni! Murim de sete! Rămas bun, viaţă! (Cade cu capul în ţărână. Dă cu nasul într-un ochi cu apă stătută, cursă din găleata cine ştie cui?!) Bogdaproste! (Zice şoptind şoptind şi sorbeşte încetişor să nu-l audă şi să nu-l vadă tovarăşul său de drum. Cel de-al doilea prost face la fel lângă fântâna cealaltă. Bea şi el încet să nu fie văzut. Apoi se ridică amândoi în picioare, mai vioi şi hotărâţi.)I: Hei, frate-meu, hai să mergem! Dă-le-ncolo de fântâni păcătoase!II: Că bine zici frăţioare! Lasă-le naibii de fântâni ... Merg amândoi ţanţoşi, încântaţi că n-au băut ca proştii.

Sfârşit