NEVROZISMUL („neuroticism”) este descris ca fiind tendinţa de a avea trăiri emoţionale

negative cum ar fi anxietatea, furia, depresia. Scorurile mari la nevrozism descriu indivizi care

reacţionează emoţional foarte uşor, trăind intens evenimente care pe alţi oameni nu îi afectează.

Au tendinţa de a interpreta situaţii obişnuite ca fiind ameninţătoare şi de a transforma frustrările

în dificultăţi fără scăpare. Reacţiile lor emoţionale tind să persiste peste perioade lungi de timp,

ceea ce înseamnă că se află deseori într-o pasă proastă.

Dificultăţile de control al emoţiilor pot duce la afectarea abilităţii de gândire, de a lua decizii sau

de a face faţă stress-ului. Indivizii cu un nivel scăzut de nevrozism sunt mai greu de supărat şi nu

sunt atât de reactivi din punct de vedere emoţional. Tind să fie calmi, stabili emoţional şi nu au

stări afective negative persistente.

Principalele faţete ale nevrozismului sunt:

o anxietate („anxiety”);

o furie („„anger””);

o depresie („depression”);

o timiditate („„self--conciousness””);

o nestăpânire („immoderation”);

o vulnerabilitate („„vulnerability””)..

anxietate („anxiety”) – persoanele anxioase au în mod constant senzaţia că este pe cale să se

întâmple ceva periculos. Această frică se poate manifesta faţă de situaţii specifice sau poate fi o

sentiment general de frică. Astfel de persoane se simt tensionate, sunt agitate şi au o stare de

nervozitate. Indivizii care obţin scoruri scăzute la această faţetă sunt în general calmi şi

îndrăzneţi. o furie („anger”) – scorurile mari descriu persoane care se înfurie atunci când

lucrurile nu ies după placul lor. Insistă să fie trataţi corect şi devin revoltaţi şi aspri atunci când

simt că sunt înşelaţi. Această faţetă descrie abilitatea de a simţi furia, exprimarea acestei emoţii

depinzând de scorurile la factorul Agreabilitate. Indivizii care obţin scoruri scăzute la furie sunt

aceia care se enervează foarte greu şi foarte rar.

o depresie („depression”) – această faţetă descrie tendinţa individului de a se simţi trist,

demoralizat şi descurajat. Indivizii cu scoruri mari duc lipsă de energie şi au dificultăţi în

demararea activităţilor. Scorurile scăzute descriu indivizi neîngrădiţi de astfel de stări.

o timiditate („self-conciousness”) – indivizii timizi sunt extrem de sensibili la părerea celor din

jur despre ei. Grija lor de a fi respinşi ori ridiculizaţi îi determină să fie sfioşi, jenaţi şi stingheriţi

în compania celor din jur. Sunt uşor de pus în încurcătură şi se simt ruşinaţi frecvent. Frica lor de

a fi criticaţi şi ridiculizaţi este exagerată şi nerealistă, iar stângăcia şi disconfortul lor fac din

această temere o profeţie autoîmplinită. Prin comparaţie, indivizii cu scoruri mici nu suferă din

pricina impresiei greşite că toată lumea îi priveşte şi îi judecă şi din acest motiv nu se simt agitaţi

în situaţii de interacţiune socială.

o nestăpânire („immoderation”) – scorurile mari descriu indivizi care simt pofte şi dorinţe

puternice şi au dificultăţi în a li se împotrivi. Tind să fie orientaţi spre plăcerile şi recompensele

pe termen scurt. Scorurile mici indică ă lipsa acestor pofte puternice şi irezistibile, indivizii

nefiind tentaţi să se răsfeţe.

o vulnerabilitate („vulnerability”) – indivizii care obţin scoruri ridicate trăiesc stări de panică,

confuzie şi neputinţă atunci când se află sub presiune sau sunt stresaţi. Scorurile scăzute descriu

persoane care rămân echilibrate, încrezătoare si rationale atc. Cand sunt supuse stresului. (Ticu

Constantin, Prezentare sintetica a chestionarului Big five plus 240)

Trăsăturile asociate nevrotismului sunt : anxietate, stimă de sine scăzută, obsesivitate, lipsa

autonomiei, tendinţe spre ipohondrie, nefericire şi vinovăţie. Pentru Eysenck, nevrotismul este o

dimensiune de personalitate bazată pe relativa stabilitate sau instabilitate a sistemului nervos şi

nu o stare clinică sau subclinică care rezultă din conflictele dintre impulsurile id-ului şi

constrângerile realităţii sau ale super-egoului, cum apare în versiunea psihanalitică.

Extraversia şi nevrotismul sunt cele două mari dimensiuni măsurate în Eysenck Personality

Inventory(E.P.I., 1964) şi care păreau să explice destul de bine cele mai multe diferenţe

individuale.

Nevrotismul, denumit şi instabilitate emoţională, e definit de interrelaţia dintre trăsăturile de

anxietate, depresie, scăzută autoapreciere, timiditate. Tendinţa generală de a trăi afecte precum

teama, mânia, tristeţea, jena, vinovăţia, dezgustul, reprezintă miezul acestui factor. Reacţiile

emoţionale puternice ale instabilului interferă cu adaptarea sa slabă, conducându-l spre reacţii

iraţionale, uneori rigide. Apatia este caracteristica inversă; la cealaltă extremă a stabilităţii

emoţionale, avem de-a face cu persoane extrem de greu de stimulat emoţional, reacţiile

emoţionale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în atmosfera emoţională şi au tendinţa de a

reveni la starea de apatie, calm „plat” imediat după activarea emoţională. Dacă este vorba de

un instabil extravert, neliniştea şi sensibilitatea sunt pe primul plan, devine excitabil, chiar

agresiv. La cealaltă extremă, reacţiile emoţiomale sunt lente şi slabe, tendinţa fiind de a-si relua

starea iniţială foarte repede după activarea emoţională. Scorurile înalte la nevrotism pot indica

un risc de a dezvolta tulburări psihiatrice, dar fără ca semnificaţia psihopatologică să

fieobligatorie; pot exista situaţii de scoruri înalte fără ca vreo tulburarea psihiatrică să fie

diagnosticată ca atare. Scorurile scăzute la nevrotism reprezintă stabilitatea emoţională şi arată

faptul că, în faţa stresului, aceste persoane rămân calme, relaxate, cu un temperament în general

egal.

Nevrozismul desemneazã hiperreacţia emoţionalã generalã şi predispoziţia spre depresie

nevroticã sub efectul unui agent stresant. Comportamental, subiecţii manifestã labilitate

emoţionalã, nervozitate, hipersensibilitate, depresie, mania certurilor şi a criticii. Prezenţa

nervozitãţii şi mania certurilor relevã faptul cã în cazul nevrozismului existã şi tendinţe

impulsive.

Într-un studiu realizat de Eysenck, acesta descrie soldatul nevrotic astfel: „soldatul nevrotic

în medie, este o persoană defectivă mintal şi corporal; sub medie ca inteligenţă, voinţă, control

emoţional, acuitate senzorială şi capacitate de a se afirma. Este sugestibil, lipsit de persistenţă şi

lent în gândire şi acţiune, nesociabil şi tinde să reprime faptele neplăcute”.(Calugaroiu Ana-

Maria, Lucrare de licenta Extraversiune si nevrotism.2005)

3. Eysenck Personality Inventory (E.P.I.)- descrierea chestionarului

„Eysenck Personality Inventory”-Eysenck & Eysenck, 1964, face parte din seria

chestionarelor dezvoltată de Eysenck, fiind al treilea chestionar realizat de autor şi măsoară

două mari dimensiuni de personalitate: extraversie-introversie şi nevrotism, alături de care este

introdusă şi scala minciună, pentru a determina disimularea. Este realizat în două variante

paralele pentru a permite testarea repetată a aceleiaşi poplaţii. Importantă este puternica

corelaţie dintre cele două mari dimensiuni.

Interpretarea propriu-zisă a scalelor înseamnă pentru Eysenck, să meargă dincolo de

statistică pentru a se încerca conectarea dimensiunilor atât cu datele teoretice cât şi cu cele de

laborator. Trebuie să se facă translarea de la nivelul comortamental sau fenotip, la cel

constituţional/temperamental, sau genotip. În acest sens introduce şi modelul bidimensional al

temperamentului, în care variaţia comportamentului se explică prin intersecţia introversiei cu

instabilitatea emoţională. Astfel, avem următoarele structuri posibile, denumite prin termenul de

temperament: 1.structura temperamentului coleric, care variază în funcţie de gradul de

manifestare al instabilităţii emoţionale( nevrotism) şi al extraversiei şi cuprinde gradate de la

sensibil, neliniştit, agresiv, excitabil spre schimbător, impulsiv, optimist, activ; 2.structura

temperamentală sangvinică ,care variază în funcţie de gradul de manifestare al extraversiei şi

stabilităţii emoţionale şi prezintă caracteristici gradate de la sociabil, deschis, vorbăreţ, reactiv

spre plin de viaţă, fără griji, conducător; 3.structura temperamentului flegmatic ,care variază în

funcţie de gradul de manifestare al stabilităţii emoţionale şi al introversiei, descris prin

caracteristici de calm, mereu temperat, de încredere, controlat spre paşnic, reflexiv, grijuliu,

pasiv; 4.structura temperamentului melencolic , care variază în funcţie de gradul de manifestare

a inroversiei şi instabilităţii emoţionale, descris ca liniştit,nesociabil, rezervat, pesimist spre

sobru, rigid, anxios, plin de toane/ dispoziţii labile. ”.(Calugaroiu Ana-Maria, Lucrare de

licenta Extraversiune si nevrotism.2005)

Nevrotismul (N, Neuroticism)

Acest domeniu, care afectează un număr foarte mare de conduite, pune în opoziţie adaptarea sau

stabilitatea emoţională cu inadaptarea, instabilitatea sau nevrotismul. Deşi clinicienii disting

diferite forme detulburări emoţionale, care pot merge de la fobie socială şi până la depresie

agitată sau la ostilitate borderline, nenumărate studii au demonstrat că în aceste afecţiuni există

comorbiditate, adică indivizii care s-au aflat în una din aceste stări aveau în general şi

caracteristici tipice pentru alte stări patologice (Costa şi McCrae, 1992a). Tendinţa generală de a

resimţi afecte negative precum cele de teamă, tristeţe, jenă, furie, culpabilitate sau dezgust

constituie însăşi esenţa domeniului N. Dar scara N cuprinde mai mult decât această tendinţă spre

emoţii şi senzaţii neplăcute. Aceasta din cauză că emoţiile perturbatoare interferează de cele mai

multe ori cu capacitatea de adaptare a persoanei, iar bărbaţii şi femeile care au scorurimari la N

au de asemenea tendinţa de a dezvolta idei iraţionale, de a-şi controla mai greu pulsiunile şi de a

avea mai mari dificultăţi în a gestiona stresul.

Aşa cum indică şi denumirea de "nevrotism", pacienţii diagnosticaţi ca suferind de nevroză au, în

general, scoruri mai mari la N (Eysenck şi Eysenck, 1964). Dar scala N a NEO PI-R, ca şi toate

celelalte scale ale testului, măsoară totuşi o dimensiune a personalităţii normale. Cei care obţin

scoruri ridicate la această scală pot prezenta riscul dezvoltării unor probleme de ordin psihiatric,

dar scala N nu trebuie considerată ca o măsură a patologiei mentale şi nici ca un predictor

infailibil al acesteia. Se poate obţine un scor ridicat la N chiar şi fără a suferi de tulburări psihice.

Şi situaţia inversă este valabilă: dacă un subiect suferă de tulburări psihice, nu înseamnă ca va

obţine neapărat un scor ridicat la scala N. De exemplu un individ poate avea o personalitate

antisocială şi poate totuşi să nu obţină scoruri mari la scala N.

indivizii care obţin scoruri mici la scala N sunt stabili pe plan emoţional. Ei sunt în general

calmi, cu dispoziţii egale, sunt destinşi şi sunt capabili să facă faţă situaţiilor stresante, fără a fi

neliniştiţi sau exaltaţi.