registrul bunurilor imobile
TRANSCRIPT
REGISTRUL BUNURILOR IMOBILE
Articolul 496. Destinaţia registrului bunurilor imobile
(1) În registrul bunurilor imobile sunt descrise imobilele şi sunt indicate drepturile reale
care au ca obiect aceste bunuri.
(2) Drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor consemnate
în registru pot fi înscrise în cazurile prevăzute de lege.
(3) Orice persoană poate lua cunoştinţă de registrrul bununrilor imobile.
(4) Modul de elaborare şi întocmire a registrului bunurilor imobile este stabilit de lege.
Obiectivele articolului 496 constituie relevarea obiectului înregistrării imobiliare, precum şi relevarea
caracterului public al acestuia prin posibilitatea luării de cunoştinţă de conţinutul acestuia de către orice
persoană.
În Republica Moldova, pentru prima dată noţiunea de registru al bunurilor imobile apare odată cu
adoptarea în februarie 1998 a Legii cadastrului bunurilor imobile, care prin reglementările sale stabileşte
condiţia ţinerii unui registru unic al bunurilor imobile. Obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile
conform respectivei legi erau bunurile imobile şi drepturile patrimoniale asupra acestora. Prin instituirea
unui registru unic al imobilelor, legislatorul exclude o serie de incomodităţi care erau legate de ţinerea
până la 1998 a mai multor sisteme de evidenţă a imobilelor separate, cum ar fi registrul construcţiilor în
localităţile urbane, cărţile de evidenţă a gospodăriilor în localităţile rurale, registrrul cadastral funciar,
registrul unic al gajului etc. Scopul principal urmărit prin instituirea unui sistem uunic de evidenţăţ a
imobilelor constituia asigurarea garantării drepturilor cetăţenilor în efectuarea actelor juridice cu imobilele,
crearea şi ţinerea unui sistem unificat de evidenţă a imobilelor, cât pentru asigurarea informaţională a
populaţiei, atât şi pentru crearea unui cadastru fiscal imobiliar. Legea respectivă se aplica la următoarele
categorii de bunuri imobile: terenuri, construcţii şi încăperi izolate. Codul civil lărgeşte spectrul categoriilor
de bunuri imobile ce constituie obiect al înregistrării în cadastrul bunurilor imobile. În articolul 496
legislatorul enunţă faptul, că obiect al înregistrării în Registrul bunurilor imobile apar bunurile imobile şi
drepturile reale asupra acestora. Noţiunea bunului imobil este indicată în articolul 288 al Codului civil.
După cum este stabilit prin prevederile articolului 496 în ce priveşte drepturile asupra bunurilor imobile,
este necesar de reţinunt, că obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile apar doar drepturile reale.
Drepturile de creanţă reprezintă obiect al înregistrării doar în cazurile expres prevăzute le lege. În acest
sens este necesar de menţionat, că până la punerea în aplicare a Codului civil, obiect al înregistrării în
registrul bunurilor imobile conform Legii cadastrului bunurilor imobile erau toate drepturile patrimoniale.
Scopul ducerii registrului bunurilor imobile este asigurarea opozabilităţii drepturilor, iar în cazurile
prevăzute de lege registrtul îndeplineşte şi scopuri constitutive de drepturi.
(1) Aliniatul unu al articolului 496 expune, că în registrul bunurilor imobile sunt descrise bunurile imobile.
Prin descrierea bunului imobil se are în vedere indicarea caracterelor identificatorii ale bunului imobil şi
anume:
a) Tipul bunului imobil (ex.: teren, construcţie, subsol etc.). Tipul bunului imobil este
determinat de natura acestuia prin constatare simplă realizată fie de către proprietar, fie de către
specialistul din cadru instituţiei ce asigură ţinerea registrul bunurilor imobile (oficiul cadastral teritorial). În
cazul încăperilor izolate din cadrul construcţiei tipul acesteia (apartament (locuinţă), magazin, depozit
etc.) este determinat din conţinutul documentaţiei de proiect şi actul de dare în exploatare, iar în cazul
schimbării destinaţiei – din documentele ce determină modul de folosinţă a încăperii izolate.
b) Destinaţia şi/sau modul de folosinţă a bunului imobil – (ex.: teren cu destinaţie
agricolă, teren destinat construcţiei şi exploatării casei de locuit etc.) Destinaţia şi/sau modul de
folosinţăţă a bunului imobil este relevată din documentele ce stabilesc regimul folosirii bununlui imobil.
Astfel, destinaţia terenunlui este reflectată în cadastrul funciar specializat şi este modificată printr-o
procedură specială prevăzută de Codul funciar. Destinaţia construcţiei se reflectă în documentaţia de
proiect, în actele de dare în exploatare, iar în cazul schimbării destinaţiei acestora prin documentele
prevăzute de legislaţie (ex.: autorizaţie de folosinţă etc.). Destinaţia masivului forestier este reflectat în
cadastrul silvic de stat şi se modifică în procedura stabilită de legislaţia silvică. Pentru unele bunuri
imobile modul de fololsinţă sau destinaţia poate fi determinată din natura bunului (ex.: calea ferată, staţiile
de emisie tele sau radio). La unele categorii de bunuri imobile destinaţia sau modul de folosinţă poate fi
determinat, iar respectiv introdus în registrul bunurilor imobile doar după atribuirea obiectului în folosinţă.
Astfel, spre exemplui, în cazul atribuirii în folosinţă a obiectivului acvatic (iaz, râu etc.) doar în acel
moment poate fi determinat modul de folosinţă a acestuia (ex.: fololsinţă specială, pentru asigurarea
necesităţilor de apă potabilă a populaţiei, pentru gospodăria piscicolă etc.). În acest sens a vedea Codul
apelor). Deasemenea şi în cazurile atribuirii în folosinţă a spaţiilor forestiere, modul de fololsinţă a
sectorului forestier poate fi determinat reieşind din contractul de transmitere în folosinţă şi autorizaţia de
folosinţă a spaţiului forestier. De regulă aceasta este precedată de procedura de formare a bunului imobil
transmis în folosinţă.
c) Numărul cadastral al bunului. Numărul cadastral al bunului imobil este un număr
individual, irepetabil pentru fiecare bun imobil în parte. Se atribuie de cătrte subiectul ce asigură ţinerea
registrului bunurilor imobile la înregistrarea primară a bunului imobil, precum şi în cazul formării bunului
imobil. Prin formarea bunului imobil este necesar de înţeles crearea dintr-un bun imobil existent prin
divizare unul sau mai multe bunuri imobile noi sau crearea din mai multe bunuri imobile, prin comasare a
unui bun imobil nou în procedura şi condiţiile stabilită de legislaţie. Structura numărului cadastral este
determinată în Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 12.11.1997.
d) Suprafaţa bunului imobil. Suprafaţa bunului imobil este reflectată în metri patraţi sau
hectare. În ce priveşte construcţiile, prin suprafaţă a acestora este necesar de înţeles suprafaţa totală. În
cazul construcţiilor-bloc cu mai multe nivele (etaje) suprafaţa acesteia este determinată de suma
suprafeţelor fiecărui etaj.
e) Tipul hotarelor – generale sau fixe. În cazul terenurilor, hotarele pot fi generale şi fixe.
Fixarea hotarelor presupune efectuarea unor lucrări de măsurare cu precizie sporită, instalarea bornelor
de hotar şi coordonarea amplasării hotarelor cu proprietarii funciari adiacenţi. În cazul hotarelor generale
hotarele pot fi determinate prin efectuarea măsurărilor, dar fără instalarea bornelor de hotar şi
coordonarea hotarelor cu proprietarii adiacenţi, fapt care presupune posibilitatea deplasării ulterioare a
acestora (hotarelor) la o eventuală fixare a hotarelor.
f) Configuraţia bunului, reflectată în planul cadastral sau geometric al bunului
imobil. Configuraţia bunului imobil constituie o reflectare a formei acestuia proiectată pe planul cadastral
sau geometric.
(2) Conform prevederilor prezentului articol, legislatorul, stabileşte că obiect al înregistrării în registrul
bunurilor imobile pe lângă bunurile imobile sunt şi drepturile reale asupra acestora. Astfel, legislatorul
exclude din categoria obiectelor de înregistrare drepturile de creanţă, care până la 12.06.2003, conform
Legii cadastrului bunurilor imobile constituiau obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile. Totodată,
legislatorul stabileşte, că drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor pot fi
înscrise în registru în cazurile în care legea prevede acest fapt.
Prin drept real ca obiect al înregistrării în registrul bunurilor imobile este necesar de înţeles drepturile
despre care s-a făcut comentariu la articolul 289 al Codului civil.
Prin drept de creanţă este necesar de înţeles acel drept, în temeiul căruia titularul dreptului are
posibilitatea de a pretinde de la un alt subiect determinat să dea, sau să facă, sau să nu facă ceva, iar
aceestuia din urmă îi corespunde obligaţia corelativă de a da, a face, sau a nu face ceva. Dreptul de
creanţă este opozabil unei sau, după caz, mai multor persoane strict determinate.
Faptul juridic poate fi obiect al înregistrării doar în cazurile prevăzute de lege. Astfel, cum noţiunea de fapt
juridic este posibil de a fi înţeleasă în stricto sensuşi în lato sensu, unde în sens larg prin fapt juridic
înţelegem cât actele juridice comise de persoane, atât şi evenimentele naturale, iar în sens restrâns doar
faptele omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii,
precum şi evenimentele (faptele naturale) şi legislatorul conferă un compartiment aparte actelor juridice,
implicit prin fapt juridic în înţelesul articolului 496 al codului civil urmează să înţelegem faptele omeneşti
săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care se produc prin puterea legii, precum şi
evenimentele (faptele naturale).
Raporturile juridice ca obiect al înregistrării constituie acele relaţii ce nu privesc apariţia drepturilor reale,
şi care făcându-şi apariţia presupun posibilitatea producerii efectelor în ce priveşte bunurile imobile sau
apariţia drepturilor asupra acestora. Condiţia înscrierii acestora în registru bunurilor imobile este faptul
prevededrii acestora în lege (ex.: antecontractul).
(3) Aliniatul trei al articolului 496 al Codului civil consacră caracterul public al registrului bunurilor imobile.
După cum rezultă din scopurile creării şi ţinerii unui registru unic al bunurilor imobile, una din direcţiile de
utilizare a registrului este accesul persoanelor interesate la informaţia din registru. Astfel, orice persoană
care este interesată de conţinutul informaţiei referitor la un bun imobile este în drept făcându-şi
identitatea să primească toată informaţia din registru cu privire la acest bun. După cum prevede Legea
cadastrului bunurilor imobile, informaţia din registrul bunurilolr imobile poate fi prezentată gratuit sau
contra plată. Lista categoriilolr de persoane ce beneficiază de informaţie gratuită din registrtu este
determinată în Legea cadastrului bunurilor imobile. Regula generală este, că din această categorie fac
parte subiectele de drept public, care în exercitarea competenţei sale are necesitatea de respectiva
informaţie. Condiţia este ca informaţia furnizată să nu necesite sistematizare. Celelalte categorii de
persoane pot face cunoscut cu informaţia din registru contra unei plăţi în modul stabilit de legislaţie. În
cazurile în care furnizarea informaţiei se efectuiază sistematic, în scopuri comerciale şi sistematizată,
plata este determinată pe bază contractuală.
(4) Modul de ţinere a registrului, structura, condiţiile şi modul de completare a registrului, precum şi a
documentelor ce ţin de înregistrarea bunurilor imobile este stabilit prin Legea cadastrului bunurilor
imobile.
Articolul 497 Prezumţia caracterului autentic şi complet al datelor din registrul bunurilor imobile
(1) Înscrierile făcute în registrul bunurilor imobile se prezumă autentice şi complete până la
proba contrară.
(2) Conţinutul registrului este considerat autentic în favoarea celui care a dobândit prin act
juridic un drept de la o persoană dacă dreptul era înscris în registrul în numele persoanei. Această
dispoziţie nu se aplică atunci când s-a notat o contestare asupra autenticităţii sau atunci când
neautenticitatea era cunoscută dobânditorului.
(1) Prezumţia (lat. - praesumptio) este utilizată deosebit de larg în jurisprudenţă. Este
incontestabilă importanţa prezumţiilor, pornind de la ideea, că acestea nu ar fi fost recunoscute în drept.
Pentru exemplu, este greu de închipuit garantarea libertăţii persoanei şi aplicarea normelor procesual-
penale în lipsa principiului prezumţiei nevinovăţiei persoanei bănuite. Deosebit de vag s-ar putea de
vorbit despre garantarea raporturilor civile în lipsa principiilor prezumţiei bunei credinţe a părţilor la raport
etc. Concluzia despre veridicitatea şi corectitudinea prezumţiilor este bazată, de regulă, pe practica
cotidiană a vieţii, iar metoda de creare a acestei practici se bazează pe probabilitatea generalizărilor
prezumtive. În afară de fundamentarea logică a probabilităţii există şi o altă fundamentare şi anume
aceea care se bazează pe experienţă şi legitate şi care poate fi exprimată prin frecvenţă, adică în calitate
de caracteristică numerică a posibilităţii petrecerii fenomenului. Forţa prezumţiei se manifestă prin aceea,
că faptul prezumat în realitate are loc cel mai des.
În acest sens, pentru garantarea continuităţii şi stabilităţii raporturilor imobiliare, fapt pentru care este
creat registrul bunurilor imobile, legislatorul consacră în articolul 497 al Codului civil pentru înscrierile
făcute în registrul bunurilor imobile prezumţia unui caracter autentic şi complet. Prin urmare, orice
persoană, la utilizarea informaţiei din registrul bunurilor imobile va beneficia prezumtiv de o informaţie
veridică şi suficient completă referitor la bunul imobil. Posibilitatea considerării înscrisurilor din registrul
bunurilor imobile ca fiind neautentice se realizează doar prin proba contrară. Probaţiunea se face în
condiţiile generale stabilite de legislaţia procesual-civilă.
(2) Pornind de la idea, că datele din registrul bunurilor imobile poartă caracter autentic, respectiv
şi actele prin care s-au dobândit drepturi de la persoanele drepturile cărora au fost înscrise în registrul
bunurilor imobile, se consideră autentice. Astfel, în momentul în care se pune întrebarea referitor la
dobândirea cu bună sau rea-credinţă a bunului imobil prin actul juridic încheiat, condiţia considerării
acesteia este înregistrarea acestui drept în registrul bunurilor imobile, unde titular al dreptului ar figura cel
ce a transmis dreptul.
Este, însă necesar de ţinut cont de faptul, că atunci, când în registrul bunurilor imobile, la
momentul săvârşirii actului prin care s-au dobândit dreptuiri, era făcută o notare despre contestarea
autenticităţii datelor din registrul imobilelor, dobânditorul de drept nu mai beneficiază de prezumţia
autenticităţii datelor din registru. Acelaşi efect urmează şi atunci când în registru nu există o asemenea
notare, dar dobânditorul de drept cunoaşte despre neautenticitatea datelor din registru. Spre exemplu, la
momentul întroducerii datelor în registru s-a comis o greşală tehnică, prin care s-a modificat fie numele
titularului de drept, fie mărimea cotei-părţi a dreptului de proprietate, fie alte date. Persoana, care, însă
cunoştea despre aeastă greşală, profitând de acest fapt a încheiat un act juridic prin care a dobândit
proprietatea asupra bunului imobil. În situaţia dată, când persoana în cauză a cunoscut deespre
neautenticitatea datelor din registru, posibilitatea de a beneficia de prezumţia caracterului autentic al
datelor din registru este exclusă. Prin urmare este exclusă şi posibilitatea considerării acesteia drept
dobânditor de bună credinţă, iar în cazurile producerii de daune, acesta va fi obligat la despăgubiri.
Tot în contextul condiţiei expuse mai sus, atragem atenţia asupra faptului, că caracterul
neautentic al datelor presupune că aceste date nu corespund realităţii, unde titular de drept în realitate
este o altă persoană. În acest caz se exclude situaţia în care o altă persoană ar pretinde la dobândirea
dreptului asupra aceluiaşi bun imobil. Am putea aduce drept exemplu situaţia în care ulterior momentului
încheierii, spre exemplu a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, vânzătorul a decedat, iar la
expirarea a şase luni de la deschiderea moştenirii moştenitorul a obţinut certificat de moştenitor, fapt
despre care cumpărătorul cunoştea. Aceasta, însă nu împiedică cumpărătorul de a înregistra dreptul de
proprietate în registrul bunurilor imobile chiar şi după ce moştenitorul a primit certificatul de moştenitor.
Este vorba despre aceea, că articolul 321 Cod civil stabileşte, că dreptul de proprietate asupra unui bun
imobil se dobândeşte din momentul înscrierii acestuia în registrul bunurilor imobile. În acest caz şi
contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul de moştenitor serveşte ca temei şi dă posibilitate de a
înregistra dreptul de proprietate asupra bunului imobil în registrul bunurilor imobile, însă cine primul din
aceste două persoane va depune cererea de înregistrare şi va înregistra dreptul asupra acestui bun,
acela se va considera că a dobândit prin efectul actului juridic legal dreptul de prioprietate.
Articolul 498. Felurile înscrisurilor
(1) Înscrierile sunt de trei feluri: intabularea, înscrierea provizorie şi notarea.
(2) Intabularea şi înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se referă la
înscrierea drepturilor de creanţă, a faptelor sau a raporturilor juridice aferente imobilelor consemnate în
registru.
(3) Înscrierea provizorie şi notarea se fac numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(1) Comparativ cu prevederile legislaţiei în vigoare, în perioada de până la intrarea în vigoare a Codului
civil, existau doar două feluri de înscrieri: înregistrarea propriu-zisă şi menţiunea. Astfel, toate drepturile,
inclusiv grevările dreptului de proprietate erau supuse înregistrării la fel ca şi drepturile tabulare.
Menţiunile priveau faptele juridice care puteau duce la stingerea sau naşterea drepturilor patrimoniale
asupra bunului imobil. Astăzi, în baza Codului civil în vigoare, îscrierea drepturilor asupra bunurilor
imobile în registrul bunurilor imobile are loc prin intabulare, înscriere provizorie şi notare.
(2) Intabularea şi înscrierea provizorie are ca obiect drepturile tabulare.
Intabularea constituie înscrierea care se săvârşeşte cu titlu definitiv cu privire la constituirea,
modificarea sau stingerea unui drept real imobiliar. Intabularea este realizată atât în cazurile prevăzute de
lege, cât şi în cazurile în care este solicitată de părţile contrractuale.
Înscrierea provizorie este un înscris prealabil (prenotare), care este condiţionat de o justificare.
Înscrierea provizorie se face atunci când nu este posibilă intabularea, având scopul creării unei priorităţi
din această înscriere, cum ar fi faptul sau momentul înregistrării dreptului. Ulterior ea trebuie justificată.
Notarea presupune înscrierea drepturilor de creanţă, faptelor sau raporturilor juridice, care nu pot
constitui obiect al intabulării sau înscrierii provizorii.
(3) Înscrierea provizorie şi intabularea şi notarea se face doar în cazurile prevăzute de lege.
Intabularea poate constitui drept condiţie de dobândire sau opozabilitate a dreptului stabilite atât prin
lege, cât şi prin contract, iar prin urmare, intabularea poate fi aplicată şi în cazurile în care legea nu
prevede obligativitatea înregistrării dreptului real imobiliar.
Articolul 499. Dobândirea drepturilor reale supuse înregistrării
(1) Drepturile reale asupra imobilelor supuse înscrierii potrivit legii se vor dobândi atât între părţi, cât şi
faţă de terţi numai prin înscrierea în registrul bunurilor imobile a constituirii sau strămutării lor în temeiul
acordului de voinţă între părţi.
(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai dacă radierea lor s-a înscris în registrul bunurilor
imobile cu consimţământul titularului. Consimţăţmântul nu este necesar dacă dreptul se stinge prin
împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin deecesul sau încetarea existenţei titularului.
(3) Dacă dreptul care urmează să fie radiat este grevat în fololsul unui terţ, radierea se va face cu
păstrarea dreptului acestuia.
(4) Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul administrativ va
înlocui acordul de voinţă sau, după caz, consimţământul.
(1) Alineatul unu al articolului 499 Cod civil prevede momentul dobândirii dreptului real asupra bunului
imobil. Astfel, prin condiţia prezentului articol dreptul real asupra bunului imobil pentru dobânditor apare
din momentul înregistrării dreptului în registrul cadastral al bunurilor imobile. Opozabilitatea dobândirii
dreptului de proprietate se face deasemenea din momentul înregistrării dreptului real în registrtul bunului
imobil. Astfel, spre exemplu, dacă între două persoane a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare
a unei case de lolcuit, cumpărătorul dobândeşte, dreptul de proprietate din momentul efectuării înscrierii
dreptului în registrul bunurilor imobile, chiar dacă transmiterea de facto a casei de loocuit a avut loc mult
mai devreme sau mult mai târziu decât momentul înregistrării.
(2) În ce priveşte încetarea dreptului de proprietate, acesta încetează odată cu înscrierea radierii
dreptului din registrul bunurilor imobile. Pentru operarea radierii din registrul bunurilor imobile este
necesar prezenţa unei din următoarele condiţii:
a) Să fie prezent consimţământul titularului de drept. Consimţământul titularului dreptului este
exprimat, de regulă, în contractele translative de proprietate încheiate de către titularul dreptului.
Desemenea consimţământul operării radierii dreptului, iar prin urmare şi încetarea dreptului de propietate
are loc şi în cazul renunţării la dreptul de proprietate. Tot temei de radiere a dreptului prin exprimarea
consimţământului titularului se va considera prezentarea cererii de radiere în virtutea faptului că bunul
imobil nu mai există (s-a deteriorat sau s-a transformat). În cazul persoanei juridice consimţământul de
radiere a dreptului din registrul bunurilor imobile este reflectat în actul de decizie adoptat în limitele
stabilite de legislaţie sau dee actele de constituire a respectivei persoane juridice;
b) Titularul dreptului să fi încetat a mai exista. În cazul persoanei fizice faptul încetării din viaţă nu dă
temei de a radia dreptul din registrul bunurilor imobile. Acest drept rămîne înscris în registru până la
momentul prezentării de către moştenitorul patrimoniului a documentului ce adevereşte dreptul asupra
bunului moştenit. În cazul în care în documentul ce adevereşte dreptul asupra bunului moştenit face
referinţă doar la o cotă-parte din bunul moştenit, registratorul va opera o modificare a cotei-părţi
respective a dreptului, până la radierea definitivă atunci când ultimul moştenitor va depune cererea de
înregistrare a cotei-părţi dreptului său. În ce priveşte persoana juridică, operarea radierii dreptului are loc
cât în cazul încetării persoanei juridice prin reorganizare, atât şi prin lichidare. Temei de radiere a
dreptului va constitui actele de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice (modificările în
documentele de constituire sau actele de lichidare (dizolvare) a persoanei juridice conform prevederilor
articolelolr 86 şi 87 al Codului civil).
c) Dreptul se stinge prin scurgerea termenului. Fie legislaţia în vigoare, fie părţile în contract pot să
stabilească anumite termene pentru exercitarea dreptului supus înregistrării (ex. dreptul de arendă a unui
imobil). La momentul efectuării înscrisului în registrtul bunurilor imobile, registratorul fixează termenul
dreptului. La expirarea acestui termen, dacă pe parcurs părţile nu au operat şi înregistrat careva
modificări, registratorul din oficiu operează radierea dreptului.
d) Există o hotărâre judecătorească irevocabilă (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil). În cazurile
când este exercitată o procedură de urmărire silită a bunurilor, o confiscare sau o altă înstrăinare care
presupune lipsa consimţământului proprietarului bunului, şi aceasta este realizată în baza unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile, registratorul în temeiul acestei hotărâri judedcătoreşti va opera radierea
dreptului din registrul bunuurilor imobile.
e) Există un act administrativ, după care în baza prevederilor legislaţiei se asigură înstrăinarea forţată
a bunului imobil (alineatul (4) al articolului 499 Cod civil). Actul administrativ poate fi drept temei de
înlocuire a consimţăţmântului persoanei la radierea dreptului din registru atunci când legislaţia o prevede
în mod expres. Exemplu poate servi decizia de punere a sechestrului pe bununl imobil pentru urmărirea
silită a plăţilor obligatorii faţă de stat. Acest act administrativ trebuie să îndeplinească toate condiţiile
cerute de legislaţie faţă de întocmirea acestui act pentrru a permite corecta apreciere a domeniului şi
întinderii radierii dreptului.
(3) Alineatul trei presupune situaţia în care înscrisul cu privire la grevările dreptului se păstrează
indiferent de faptul dacă s-a operat radierea dreptului grevat în registru. Spre exemplu, dacă sectorul de
teren a fost transmis în arendă, dreptul de arendă fiind înscris în registrul bunurilor imobile, iar pe durata
arendei proprietarul a înstrăinat bunul imobil, dreptul de proprietate dobîndit de către cumpărător va
rămâne grevat cu dreptul de arendă, temei rămânând contractul de arendă încheiat anterior. Nu se aplică
regula interdicţiei radierii grevării referitor la radierile care se operează în legătură cu pieirea bunului
imobil. În cazul peirii bunului imobil grevarea dreptului de proprietate deasemenea va fi radiată.
Deasemenea grevarea este supusă radierii şi în cazul în care titularul dreptului ce grevează dreptul de
proprietate devine totodată şi proprietar al bununlui.
Articolul 500. Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile
(1) Consecutivitatea drepturilor înscrise în registrul bunurilor imobile se determină în conformitate cu
consecutivitatea înregistrării lor. Se consideră dată a înregistrării ziua depunerii cererii de înregistrare.
(2) Consecutivitatea poate fi modificată ulterior. Pentru aceasta este nececesar acordul persoanelor
care-şi schimbă consecutivitatea şi înregistrarea modificării în registrul.
(3) În cazul înregistrării unui drept, proprietarul poate stipula condiţia consecutivităţii înregistrării lui.
Această condiţie, de asemenea, trebuie înregistrată.
(1) Prin consecutivitate a drepturilor este necesar de înţeles ordinea satisfacerii sau asigurării
drepturilor după ordinea înscrierii acestora în registrul bunurilor imobile. Această regulă urmează să fie
privită sub două aspecte:
a) Primul aspect priveşte momentul dobândirii dreptului. Astfel, spre exemplu, în cazul în care
proprietarul unui imobil încheie cu două persoane diferite un contract care prevede transmisiunea
dreptului de proprietate, dreptul îl va dobândi acel din cumpăărători care primul va înregistra dreptul
dobândit în baza contractului încheiat, deeoarece conform prevederilor legislaţiei, dreptul real asupra
bununlui imobil supus înregistrării apare doar din momentul înregistrării, iar prin urmare persoana care
prima va înregistra dreptul asupra bunului imobil aceea şi va dobândi dreptul de proprietate. Cea de-a
doua persoană nu va mai avea posibilitate de a înregistra dreptul chiar dacă contrractul a fost încheiat
mai devreme, dar cererea de înregistrare a fost deepusă mai târziu.
b) Cel de-al doilea aspect priveşte consecutivitatea onorării drepturilor. Astfel, în cazul grevării
dreptului de proprietate cu ipotecă, şi dreptul de ipotecă aparţine concomitent la două sau mai multe
persoane, dreptul de a fi satisfăcut cu preferinţă pentru obligaţia neexecutată din contul bunului gajat îl va
avea acel creditor care şi-a înregistrat dreptul anterior celorlalţi creditori.
Data înregistrării dreptului se consideră data depunerii cecrerii dee înregistrare a acestui la oficiul
cadastral teritorial. Faptul depunerii cererii de înregistrare a dreptului se consemnează la oficiul cadastral
teritorial. Este importantă chiar şi ora depunerii cererii de înregistrare, deoarece, s-ar presupune, că
cererile se pot depune în aceeaşi zi. Ordinea consecutivităţii de asemenea se va respecta şi în acest caz,
iar prin urmare chiar dacă s-a depus cererea de înregistrare a dreptului dee către două şi mai multe
persoane în aceieaşi zi, consecutivitatea înscrisurilor în registru se va respecta ţinând cont de ora
depunerii cererii de înregistrare a dreptului. Consemnnarea zilei şi orei de depunere a cererii are
importanţă chiar şi atunci, când registratorul oficiului cadastral teritorial refuză înregistrarea dreptului sau
respinge cererea de înregistrare a dreptului (articolele 30 şi 33 ale Legii cadastrului bunurilor imobile).
Este condiţionat aceasta de faptul, că şi decizia registratorului oficiului cadastral teritorial de refuz de
înregistrare a dreptului şi respingerea cererii de înregistrare a dreptului poate fi atacată în instanţa dee
judecată, şi în cazul constatării refuzului de înregistrare a dreptului sau respingerii cererii ca fiind
neântemeiate, moment de înregistrare a dreptului va constitui momentul depunerii primei cereri.
(2) Alineatul doi stabileşte posibilitatea titularilor drepturilor înregistrtate în registrul bunurilor imobile,
ulterior momentului înregistrrării de a schimba de comun acord ordinea şi consecutivitatea drepturilor
înscrise. În acest sens este necesar de făcut deosebire între consecuvitatea înregistrării drepturilor şi
schimbarea consecutivităţii drepturilor înregistrate. Astfel, consecutivitatea înregistrării drepturilor este
obiectivă şi este condiţionată doar de momentul depunerii ceererii de înregistrare. Aceasta nu poate fi
modificată prin acordul părţilor sau decizia registratorului. Schimbarea consecutivităţii drepturilor
înregistrate presupune modificarea ordinii de preferinţă a executării sau asigurării drepturilor, care se face
doar după înregistrarea efectivă a acestora şi doar după acordul comun al titularilor consecutivitatea
drepturilor cărora se modifică. Spre exemplu, creditorii gajişti în cazul gajului repetat asupra unui bun
imobil pot modifica ordinea de consecutivitate a înregistrării dreptului, iar prin urmare se va modifica
rangul gajului.
Registratorul oficiului cadastral teritorial va opera modificările în registrul bunurilor imobile în baza
acordului în scris a persoanelor – titulari ai drepturilor înregistrate.
(3) Alineatul trei stabileşte dreptul proprietarului bunului imobil, la înregistrarea dreptului, inclusiv
şi celui care grevează dreptul de proprietate, de a stabili consecutivitatea înregistrării lui. Această condiţie
este înregistrată în registrul bunurilor imobile sub formă de notare. Spre exemplu, proprietarul depune
cererea de notare a intenţiei de a înstrăina, intenţiei de a ipoteca şi antecontractul privind arendarea
bunului imobil, stabilind totodată şi ordinea (consecutivitatea) de înregistrare a acestora.
Articolul 501. Înscrierea provizorie în registrrul bunurilor imobile
Înscrierea provizorie în registrul bunurilor imobile se cere dacă:
a) dreptul real dobândit este afectat de o condiţie suspensivă sau rezolutorie;
b) în temeiul unei hotărâri judecătoreşti care nu este încă irevocabilă, o parte a fost obligată la
strămutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel care administrează bunurile unei alte
persoane a fost obligat să dea o garanţie ipotecară;
c) debitorul a consemnat sumele pentru care a fost înscrisă ipoteca.
Prezentul articol stabileşte cazurile de efectuare a înscrierii provizorii în registrului bunurilor imobile. După
conţinutul prezentului articol, lista categoriilor de drepturi supuse înscrierii provizorii poartă caracter
exhaustiv şi spectrul acestor categorii nu poate fi mărit.
a) Prin drept real dobândit sub condiţie suspensivă trebuie de înţeles acel drept care, deşi
este dobândit de către titular, dar pe durata anumitei perioade de timp, acest drept nu poate fi exercitat.
Exemplu ar putea servi dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în temeiul contractului de
vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare. Condiţia suspensivă va afecta dreptul de proprietate pe
durata termenului de răscumpărare. La expirarea perioadei de timp pe durata căruia vînzătorul îşi poate
exercita dreptul de răscumpărare, registratorul va efectua înscrierea corespunzătoare privind intabularea
dreptului. Prin drept real dobândit sub condiţie rezolutorie se înţelege acel drept dobândit în baza unui
contract, dar posibilitatea de executare a căruia este pusă sub o condiţie rezolutorie. Spre exemplu, dacă
în contractul de vânzare-cumpărare se stabileşte condiţia rezoluţiunii contractului în funcţie de momentul
de achitare a preţului, atunci dreptul de proprietate în baza acestui contract este supus înregistrării
provizorii. Intabularea dreptului va fi făcută la momentul când persoana interesată, spre exemplu,
cumpărătorul, a făcut dovada achitării preţului în modul şi condiţiile stabilite de contract sau prevăzute de
lege.
b) Este de asemenea supus înregistrării provizorii şi dreptul real care urmează a fi strămutat,
constituit sau stins în temeiul unei hotărâri irevocabile a instanţei de judecată. Prin hotărâre care
presupune obligarea părţii la strămutarea, constituirea sau stingerea dreptului se are în vedere acel act a
instanţei de judecată, care presupune obligarea părţilor aflate în litigiu, respectiv la transmiterea,
constituirea sau stingerea unui drept tabular, dar care nu este considerat transmis, constituit sau stins
odată cu efectuarea înscrierii în registrul bunurilor imobile. În acest sens, înscrierea cu privire la acest
drept este făcută pentru opozabilitatea faptului, ci nu pentru dobândirea sau stingerea dreptului.
c) Înscrierea provizorie se efectuiază şi în cazul în care debitorul consemnează sumele
pentru care a fost înscrisă ipoteca. Prin sume pentru care a fost înscrisă ipoteca se are în vedere acele
sume, care pot fi percepute la o eventuală înstrăinare a bunului gajat în favoarea creditorului gajist. De
regulă acecste sume sunt mai mici decât valoarea bunului gajat.
Articolul 502. Efectul înscrierii provizorii
(1) Înscrierea provizorie are ca efect dobândirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular de la
data înregistrării cererii, sub condiţia şi în măsura justificării ei.
(2) Justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimţământul celui la care se referă această
înscriere sau în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
(3) Justificarea radierii dreptului de ipotecă se face în temeiul unnei hotărâri judecătoreşti ded validare
irevocabile.
(4) Justificarea unei înscrieri provizorii îşi întinde efectul asupra tuturor înscrierilor condiţionate de
justificarea ei. Nejustificarea unei înscrieri provizorii atrage, la cererea celuilalt interesat, radierea acesteia
şi a tuturor înscrierilolr condiţionate de justificarea ei.
(1) Pornind de la faptul, că efectuarea înscrierii provizorii nu presupune şi dobândirea, constituirea
sau stingerea dreptului, prin urmare pentru dobândirea, constituirea sau stingerea dreptului este
necesară justificarea înscrierii. Astfel, pentru exemplu dreptul de proprietate asupra bunului imobil
dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare apare la cumpărător din
momentul efectuării înscrisului (înscrierii provizorii) în registrul bunurilor imobile. În cazul existenţei unei
hotărâri irevocabile a instanţei de judecată, care presupune constituirea dreptului, acecst drept apare nun
din momentul operării înscrisului (înscrierii provizorii) în registrul bunurilor imobile, ci din momentul întrării
în vigoare a hotărârii instanţei de judecată. Lipsa unei cereri de atac a hotărârii instanţei de judecată sau
emiterea unei hotărâri definitive în privinţa unei hotărâri atacate constituie justificare a înscrierii provizorii
şi are drept efect, respectiv dobândirea, constituirea sau stingerea dreptului. Prin expresia “măsura
justificării” se are în vedere modificarea treptată a situaţiei, care duce la constituirea, transmiterea sau
stingerea dreptului în parte. Spre exemplu, modificarea consemnărilor cu privire la suma pentru care a
fost constituită ipoteca (prin micşorare), duce la micşorarea treptată a valorii creanţei, iar în fine la
stingerea dreptului creditorului.
(2) Justificarea înscrierii provizorii se face cu acordul persoanei la care se referă înscrierea. Prin
norma respectivă legislatorul a stabilit regula, conform cărea justificarea înscrierii provizorie poate fi
efectuată prin cererea persoanei în favoarea cărea se face înscrierea provizorie, cât şi de către o terţă
persoană, care în virtutea legii este obligată să efectuieze o astfel de acţiune, dar realizarea cărea este în
funcţie de acordul persoanei în favoarea cărea se face această înregistrare. Deasemenea justificarea
înscrierii provizorii poate fi realizată şi în cazul în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Pentrru ca hotărârea judecătorească irevocabilă să servească drept justificare a înscrierii provizorii nu
este necesar consimţământul persoanei referitor la care se face această înscriere.
(3) Alineatul trei al prezentului articol stabileşte condiţia de justificare a radierii dreptului de ipotecă.
Astfel, în momentul când în interesul persoanei s-a operat o înscriere provizorie cu privire la radierea
ipotecii, acest înscris provizoriu este posibil de a fi justificat doar în temeiul hotărârii irevocabile a instanţei
de judecată, care s-a pronunnţat în ce priveşte validitatea ipotecii.
(4) Pornind de la faptul, că justificarea înscrierii provizorii poate avea drept efect dobândirea prin
trasnsmitere, constituirea sau stingerea dreptului supus înregistrării, prin urmare şi toate înscrierile care
sunnt condiţionate de această justificare îşi produc efectul. Exemplu: În baza contractului de vânzare-
cumpărare a casei de locuit s-a stabilit condiţia rezolutorie a contractului – achitarea preţului pentru
perioada ce nu va depăşi un an. După efectuarea înregistrării dreptului, cumpărătorul a încheiat contract
de arendă sub condiţie suspensivă – achitarea plăţii de către cumpărător, iar prin urmare înlăturarea
condiţiei rezolutorii. Dreptul de arendă deasemenea a fost supus notării. Justificarea înscrierii provizorii în
ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului prin confirmarea achitării preţului în
interiorul perioadei de un an duce la justificarea înscrierii provizorii în ce priveşte dreptul de proprietate
(acesta nefiind deja condiţionat), iar ca efect, este justificat şi dobândirea dreptului de arendă pentru
arendaş.
Dimpotrivă, nejustificarea înscrierii provizorii duce la nejustificarea înscrierii provizorii duce la
radierea tuturor înscrisurilor ce sunt condiţionate de această justificare. Făcând referinţă la exemplu de
mai sus, şi anume nejustificarea înscrierii provizorii în ce priveşte dobândirea dreptului de proprietate
asupra imobilului prin neachitarea preţului în interiorul perioadei de un an duce la nejustificarea înscrierii
provizorii în ce priveşte dreptul de proprietate, iar ca efect, este nejustificată şi înscrierea privind
dobândirea dreptului de arendă pentru arendaş, ea fiind radiată.
Articolul 503. Accesul public la informaţie
(1) Orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta, lua cunoştinţăţă de
registrul bunurilor imobile, precum şi de documentele adiţionale, în condiţiile legii.
(2) De pe registrul bunurilor imobile se vor elibera, în condiţiile legii, extrase, certificate şi copii
legalizate.
(1) Prezentul articol instituie regulile generale privind publicitatea informaţiei din registrul bunurilor
imobile. Astfel, prin condiţiile prezentului articol se stabileşte, că dreptul la accesul la informaţia şi
documentele adiţionale registrului, îl are orice persoană, fără a-şi justifica interesul.
Prin orice persoană se are în vedere orice persoană fizică sau juridică, inclusiv şi străine. Norma
respectivă nu face limitare nici în ce priveşte capacitatea de exerciţiu sau gen dee activitate a persoanei
ce solicită informaţia din registru. Astfel, chiar dacă persoana fizică nu a îndeplinit condiţia de capacitate
în ce priveşte încheierea unui contract de înstrăinare de imobil, acest fapt nu este temei pentru a nu
elibera la cererea acestei persoane extras din registrul bunurilor imobile. În acest sens, la eventuala
cerere de înregistrare a unui contract încheiat de această persoană, contractul nu va fi supus înregistrării
pe temei de nevaliditate (cu excepţia cazului de dobândire a capacităţii de exerciţiu anterior momentului
de atingere a majoratului – căsătorie sau emancipare).
Termenul maximal de furnizare a informaţiei din registru este de trei zile.
Este necesar de menţionat, că persoanele au dreptul la informaţia din registru, în condiţiile Legii
cu privire la bunurile imobile, doar în schimbul unei plăţi. În cazul în care informaţia este utilizată în
scopuri comerciale, părţile (gestionarul informaţiei şi comerciantul) pot negocia furnizarea informaţiei la
preţuri stabilite în contract.
În cazul în care informaţia din registrul bunurilor imobile este furnizată autorităţilolr publice locale,
organelor de ocrotire a normelor de drept enumerate în articolul 8 al Legii cadastrului bunurilor imobile
(organele ministerului afacerilor interne, a serviciului pentru informaţie şi securitate, procuraturii etc.)
această informaţie este furnizată gratuit. Condiţia, însă, pentru furnizarea gratuită a informaţiei din
registrul bunurilor imobile este ca aceasta să nu necesite sistematizare. Prin sistematizarea informaţiei
din registrul bunurilor imobile se are în vedere analiza informaţiei existente în registrul bunurilor imobile şi
elaborarea unei informaţii noi informaţii, create în baza unor criterii-repere indicate de solicitant. Prin
urmare, în cazul în care este necesitatea de informaţie sistematizată aceasta este furnizată solicitantului,
inclusiv şi a subiectelor indicate în articolul 8 al Legii cadastrului bunurilor imobile.
Nu este furnizată din registrtul bunurilor imobile acea inforemaţie, care constituie secret de stat.
Deasemenea, în condiţiile articolului 6 al Legii cadastrului bunurilor imobile nu este furnizată informaţia cu
privire la condiţiile contractului care constituie temei pentru înregistrarea dreptului, decât doar părţilor,
instanţelor de judecată şi organelor de drept.
Prin justificarea interesului în condiţiile prezentului articol se are în vedere explicarea şi dovada
scopului pentru care se cere informaţia din registru. Astfel, persoana care solicită informaţia nu este
obligată să facă explicaţii în ce priveşte scopul de utilizare ulterioară a informaţiei din registru, iar
gestionarul informaţiei din registru nu este în drept să cecară asemenea explicaţie, şi lipsa unei
asemenea explicaţii nu poate servi temei pentru refuzul ded a furniza informaţia din registru. Prin urmare
în documentele ce conţin informaţia din registru eliberate la solicitarea persoanei, nu se admite
efectuarea înscrisurilor ce ar releva anumite scopuri de utilizare a informaţiei, cum ar fi: “pentru
înstrăinare”, “pentru prezentarea la locul de muncă”, “pentru prezentarea la secţia de evidenţă şi
documentare a populaţiei” etc.
Prin documente adiţionale la registrul bunurilor imobile se au în vedere documentele cee au
servit temei ded înregistrare a dreptului (care se conţin în dosarul cadastrtal), precum şi alte documente
ce formează cadastrul bunurilor imobile, cum ar fi planurile cadastrale ale bunurilor imobile, planurile
geometrice, informaţia cu privire la valolarea bunului imobil etc.
(2) Alineatul doi al prezentului articol stabileşte trei categorii de documente care conţine informaţia din
registrul bunurilor imobile:
a) Extrasul. Extrasul din registrul bunurilor imobile este acel document în care este reflectată
informaţia originală din registru, fără careva modificări sau prelucrări, inclusiv şi informaţia din
documentele adiţionale registrului (extras din planul cadastral, extras din conţinutul contractului etc.).
b) Certificatul. Certificatul reprezintă un document care conţine informaţia ce a suportat o prelucrare,
analiză, sistematizare etc., şi care nu reprezintă o reflectare a conţinutului original al registrului (exemplu:
informaţia sistematizată în ce priveşte amplasarea bunurilor imobile ce aparţin cu drept de proprietate
unui cetăţean).
c) Copia legalizată. Copia legalizată reprezintă o copie confirmată de registrator, a documentului
original, care se conţine în cadastru şi care a servit drept temei de înregistrare, modificare sau radiere a
dreptului din registrul bunurilor imobile.
Articolul 504. Rectificarea înscrierilor din registrul bunurilor imobile
(1) Când vreo înscriere din registrul bunurilor imobile nu corespunde situaţiei juridice reale, se poate
cere rectificarea înscrierii.
(2) Prin rectificare se înţelege radierea, corectarea sau menţionarea oricărei operaţiuni susceptibile de
a face obiectul unei înscrieri în registru.
(1) Prezentul articol presupune posibilitatea rectificării înscrisului din registru în cazul necorespunderii
acestui înscris cu situaţia juridică reală. Necorespunderea înscrisului din registrul bunurilor imobile cu
situaţia juridică reală presupune existenţa unei neconcordanţe a înscrisului din registru cu conţinutul
documentelor ce adeveresc dreptul asupra bunului imobil supus înregistrării. Rectificarea se operează în
condiţiile articolului 505 Cod civil de către registratorul oficiului cadastral teritorial. Este necesar dee a
face deosebire dintre rectificarea înscrisului din registrtu şi corectarea erorilor materiale comise la
înregistrare. Astfel, spre exemplu, rectificarea presupune schimbarea înscrisului în temeiul faptului că
dreptul nu există sau dimpotrivă înscrierea dreptului radiat greşit, pe când corectarea erorii materiale
presupune păstrarea dreptului sau radierii, însă operarea unor modificări nesenţiale din punct de vedere
juridic, care s-au produs din punct de vedere tehnic greşit şi care nu corespund cu informaţia indicată în
documentele în temeiul cărora se înregistrează dreptul, şi care nu schimbă natura sau dimensiunea
(întinderea) dreptului. Spre exemplu, corectarea erorilor se va efectua la indicarea incorectă a numelui
titularului dreptului (în registru Cebanu în loc de Ciobanu cum e indicat în contract) sau la indicarea
greşită a tipului documentului în baza căruia a fost dobândit dreptul, şi care nu a dus la incorecta
calificare a dreptului dobândit (în registru contract de vînzare-cumpărare în loc de contract de schimb
cum este în realitate). Operarea rectificării va avea loc atunci, spre exemplu, când indicarea incorectă a
denumirii documentului în baza căruia a fost dobândit dreptul, a dus la incorecta calificare a dreptului (în
registru e indicat contractul de vânzare-cumpărare cu pact de răscumpărare în loc de contractul de
înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă încheiat în realitate).
(2) Prin rectificare este necesar de înţeles una din următoarele operaţiuni:
a) Radierea înscrisului operat greşit. Spre exemplu, la înregistrarea dreptului în baza unui contract
încheiat nevalabil, rectificarea va avea loc sub formă ded radiere a înscrisului operat.
b) Corectarea presupune modificarea înscrisului existent prin indicarea corectă a datelor, informaţiei
sau altor parametri înregistraţi în registrrul bunurilor imobile, aşa cum este reflectat în documentele în
baza cărora s-a constituit dreptul. Spre exemplu, reflectarea incorectă a suprafeţei bunului imobil în
registrul bunurilor imobile va cere corectarea dacă în contract sau titlu de proprietate, în baza cărora s-a
înregistrrat dreptul, este indicată o altă suprafaţă.
c) Prin menţionarea operaţiunii susceptibile de a face obiectul înscrierii în registrul bunurilor
imobile se are în vedere efectuarea unei intabulări, înscrieri provizorii sau menţiuni neefectuate. Totodată
este necesar de deosebit menţionarea operaţiunii susceptibile de a face obiectul înscrierii în registru de
înregistrarea dreptului ca rezultat al contestării refuzului registratorului de a înregistra dreptul.
Articolul 505. Dreptul de a cere rectificarea
(1) Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii dacă:
a) înscrierea sau actul în al cărui temei s-a dispus înscrierea nu a fost valabil;
b) dreptul înscris a fost calificat greşit;
c) nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic
în al cărui temei s-a făcut înscrierea;
d) există şi alte temeiuri prevăzute de lege.
(2) În lipsa consimţământului titularului, rectificarea se va încuviinţa numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile.
(1) Articolul 505 Cod civil stabileşte cazurile în care se admite rectificarea, precum şi categoriile de
persoane care au dreptul de a cere rectificarea. Astfel, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii
se poate cere dacă:
1. Înscrierea nu a fost valabilă (p. a)). Prin nevaliditatea înscrierii se are în vedere faptul efectuării
înscrisului în registrului bunurilor imobile contrar prevederilor legislaţiei. Astfel, nevaliditatea înscrisului în
registru este constatată atunci când a fost efectuată de o persoană care nu îndeplineşte la momentul
efectuării înscrierii funcţia de registrator sau efectuarea înregistrării fără a exista documente valabile care
să adeverească dreptul asupra bunului imobil.
2. Actul în al cărui temei s-a făcut înscrierea dreptului este nevalabil. Nevaliditatea actului în temeiul
căruia a fost înregistrat dreptul trebuie să fie constatată în condiţiile stabilite de lege.
3. Dreptul înscris în registru a fost calificat greşit. Calificarea greşită a dreptului presupune indicarea
incorectă a naturii dreptului – tipului, formei etc. Spre exemplu, în baza contractului de vânzare-
cumpărare a casei de locuit s-a înregistrat dreptul de proprietate comună în devălmăşie a ambilor soţi, în
pofida faptului, că între soţi exista contrract matrtimonial, în care era stipulat, că toate bunurile comune
dobândite în cadrul căsătoriei de către soţi vor fi dobândite cu drept de proprietate comună în diviziune pe
cote-părţi în proporţii ½ şi ½ . În acest caz, la prezentarea contractului matrimonial, şi în baza cererii
ambilor soţi, registratorul oficiului cadastral teritorial va opera rectificarea.
4. Nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic
în al cărui temei s-a făcut înscrierea. Drept exemplu poate servi situaţia în care la încheierea contractului
de ipotecă partea interesată în înregistrarea dreptului, a depus cererea de înregistrare cu depăşirea
termenul de trei luni (articolul 470 Cod civil) iar registratorul greşit a înregistrrat acest drept. În acest caz,
debitorul gajist poate cere rectificarea înscrisului în registru cu privire la gaj, prin radierea acestuia.
(2) Rectificarea poate fi cerută de orice persoană interesată. Însăşi rectificarea este efectuată
doar cu consimţământul titularului dreptului supus rectificării. În cazul în care la cererea persoanei
interesate, titularul dreptului nu dă consimţământul rectificării dreptului, persoana interesată este în drept
de a se adresa în instanţa de judecată cu cerere de rectificare. În categoria persoanelor interesate pot
intra atât persoanele drepturile cărora sunt afectate de dreptul înregistrat în privinţa căruia s-a iniţiat
rectificarea, cât şi persoanele, care după lege sunt în drept de a porni aceste acţiuni în interesele terţelor
persoane (ex. procurorul în interesul minorului).
Articolul 506. Aplicarea prescripţiei acţiunii în rectificare
(1) Sub rezerva prescripţiei dreptului la acţiune în fond, acţiunea în rectificare este imprescriptibilă faţă
de dobânditorul nemijlocit de rea-credinţă şi subdobânditorii de rea-credinţă care şi-au înscris dreptul în
folosul lor.
(2) Faţă de terţi care au dobândit cu bună credinţă un drept real prin donaţie sau legat, acţiunea în
rectificare nu se va putea introduce decât în termen de 10 ani de la data înregistrării cererii lor de
înscriere, cu excepţia cazului în care dreptul la acţiune în fond s-a prescris mai înainte.
(3) Acţiunea în rectificare se va putea îndrepta şi împotriva subdobânditorilor de bună-credinţă şi cu
titlu oneros care şi-au înscris vreun drept real, însă numai dacă este întemeiată pe dispoziţiile articolului
505 alineatul (1) lit a) şi b). Termenul va fi de 3 ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de
către dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, cu excepţia cazului în care dreptul la
acţiune în fond s-a prescris mai înainte.
(4) Este de bună-credinţă cel care dobândeşte drept real întemeindu-se pe cuprinsul registrului dacă,
la data dobândirii dreptului, nu a fost notată o acţiune prin care se contestă cuprinsul lui sau dacă din titlul
dobânditorului nu rezultă nemijlocit vreo neconcordanţă între registrul bunurilor imobile şi situaţia juridică
reală.
Articolul 506 Cod civil stabileşte termenele de prescripţie în cazul acţiunilor în rectificare.
Respectiv, din condiţiile articolului 506 Cod civil rezultă, trei situaţii:
a) Acţiunea în rectificare este prescrisă pentru termenul de 10 ani în cazurile în care
dobânditorul dreptului înscris în registrul bunurilor imobile este de bună-credinţă, şi dreptul este dobândit
prin donaţie sau legat. În categoria respectivă intră atât dobânditorul nemijlolcit cât şi subdobânditorii ce
au dobândit prin donaţie sau legat un bun.
b) Acţiunea în rectificare poate fi înaintată în termen de trei ani atunci când dreptul dobândit
cu titlul oneros este înregistrat în favoarea subdobânditorilor de bună-credinţă, dar actul sau înscrierea nu
era valabilă la momentul înscrierii sau s-a făcut o calificare greşită a dreptului înregistrat.
c) Este imprescriptibilă acţiunea în rectificare dacă dobânditorul (cât dobânditorul nemijlolcit
atât şi subdobânditorul) dreptului înscris în registrul bunurilor imobile este de rea-credinţă.
Prin prescrierea dreptului la acţiune mai înainte de termenul indicat în alineatele (2) şi (3) ale
prezentului articol se are în vedere posibilitatea persoanei de a înainta acţiune în temeiurile prevăzute de
Codul civil, Codul de procedură civilă, Legea contenciosului administrativ etc.
Prin dobânditor de bună credinţă se înţelege persoana care întruneşte cumulativ următoarele
condiţii:
a) dobânditorul se întemeiază pe conţinutul registrului;
b) în registru la momentul înscrierii dreptului nu a fost notată o acţiune prin care se contestă
cuprinsul lui în ce priveşte posibilitatea dobândirii dreptului prin înscrierea făcută;
c) din titlul dobânditorului nu rezulta vreo neconcordanţă între registrul bunurilor imobile şi situaţia
juridică reală.
În caz contrar, dacă cel puţin una din condiţiile enumerate mai sus nu sunt îndeplinite, dobânditorul
se consideră de rea-credinţă.
Totodată, la condiţia bunei credinţe se aplică şi condiţiile generale a bunei credinţe în săvârşirea
actelolr civile, astfel cum aceste condiţii apar drept condiţii suplimentare.
Este necesar de menţionat, că în lipsa unei reglementări speciale în ce priveşte termenele de
prescripţie a acţiunii în rectificare, acestea încep a curge, încetează, se calculează şi se aplică în aceleaşi
condiţii cum se aplică termenele de prescripţie extinctivă. Totodată, dispoziţiile referitoare la suspendarea
şi repunerea în termen a prescripţiei extinctive nu sunt aplicabile termenului de prescripţie a acţiunii în
rectificare.
Articolul 507. Inopozabilitatea hotărârii privind rectificarea
(1) Hotărârea judecătorească prin care se admite rectificarea unei înscrieri nu va aduce atingere
drepturilor înscrise în folosul persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă.
(2) Dacă acţiunea în rectificare a fost notată în registru, hotărârea judecătorească se va executa din
oficiu şi împotriva acelora care au dobândit vreun drept după notare.
(1) Prezentul articol stabileşte limitele acţiunii hotărârii judecătoreşti irevocabile în ce priveşte
admiterea acţiunii în rectificare. Astfel, dacă acţiunea în rectificare a fost înaintată în privinţa mai multor
persoane drepturile cărora au fost înscrise, şi după opinia reclamantului, aceste drepturi urmează a fi
rectificate, în fapt se va opera rectificarea doar a acelor drepturi în privinţa cărora a fost admisă acţiunea
în rectificare. În privinţa drepturilor asupra cărora acţiunea în rectificare nu a fost admisă sau nu a fost
făcută acţiune în rectificare, rectificarea nu se operează.
(2) Alineatul doi presupune situaţia în care după efectuarea notării cu privire la înaintarea acţiunii în
rectificare în registrul bunurilor imobile au fost înregistrtate şi alte drepturi. În asemenea cazuri, dacă
acţiunea în rectificare a fost admisă, respectiv şi drepturile înregistrate după notificarea cu privire la
depunerea acţiunii în rectificare vor fi supuse rectificării. Această rectificare va fi operată de către
registrator, fără ca să fie menţionat acest fapt în hotărârea judecătorească, în temeiul unei decizii scrise a
registratorului.
Este necesar de ţinut cont, însă, că rectificării sunt supuse nu toate drepturile dobândite după
notarea depunerii acţiunii în rectificare, ci doar acele drepturi, care au afecţune cu dreptul lezat şi în
legătură cu apăărarea căruia s-a cerut acţiunea în rectificare.
Articolul 508. Opozabilitatea drepturilor
(1) Drepturile de creanţă, faptele sau raporturile juridice aferente imobilelor consemnnate în registru
dedevin opozabile terţilor numai prin notare.
(2) Sunt supuse notării în registru:
a) punerea sub interdicţie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri;
b) locaţiunea şi cesiunea fructelor pe mai mult de trei ani;
c) interdicţia de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris;
d) antecontractul;
e) dreptul de preemţiune născut din actul juridic;
f) intenţia de a înstrăina sau ipoteca;
g) schimbarea rangului ipotecii, poprirea creanţei ipotecare şi gajul asupra creanţei
ipotecare;
h) sechestrul, urmărirea imobilului sau a fructelor sale;
i) acţiunea în prestaţie tabulară sau acţiunea în rectifiare;
j) acţiunea pentru apărarea drepturilor reale înscrise în registrul bunurilolr imobile,
acţiunile în desfiinţarea actului juridic pentrru nulitate, rezoluţiune ori alte cauze de ineficacitate, precum şi
oricec alte acţiuni privitoare la drepturi dee creanţă, fapte sau raporturi juridicec în legătură cu imobilele
înscrise;
k) alte cazuri prevăzute de lege.
(1) Articolul 508 Cod civil determină categoriile de raporturi juridice, fapte şi drepturi de creanţă care
sunt supuse notării. Regula principală enunţată prin alineatul întâi al prezentului articolul stabileşte, că
opozabilitatea faptelor, drepturilor de creanţă şi raporturilor juridice aferente bunurilor imobile sunt
opozabile doar prin notarea în registrul bunurilor imobile. Prin opozabilitatea dreptului notat se are în
vedere posibilitatea titularului de a opune condiţiile acestuia atât debitorului, cât şi terţelor persoane.
(2) Alineatul doi stabileşte unele categorii ale drepturilor de creanţă, faptelor şi raporturilor juridice
aferente imobilelor care sun supuse notării, şi anuume:
a) Punerea sub interdicţie judecătorească şi ridicarea acestei măsuri. Prin punere sub interdicţie
judecătorească se are în vedere acea măsură de asigurare a acţiunii, care presupune interdicţia de a
săvârşi anumite acte, în ce priveşte bunul imobil. Această interdicţie se notează în baza încheierii
instanţei de judecată (articolul 175 Cod de procedură civilă) prezentată fie de instanţa de judecată, fie de
persoana interesată. Încheierea cu privire la punerea interdicţiei judecătoreşti este de executare imediată.
Prin ridicarea acestei interdicţiei judecătoreşti se are în vedere anularea măsurii de asigurare.
Această anulare este reflectată în încheierea instanţei de judecată de anulare a măsurii de asigurare, sau
de substituire a interdicţiei judecătoreşti cu o altă formă de asigurare a acţiunii, sau în hotărârea
irevocabilă de respingere a acţiunii în vederea asigurării cărea s-a pus interdicţia. Recursul împotriva
încheierii de anulare a măsurii de asigurare a acţiunii sau de substituire cu o altă formă de asigurare
suspendă executarea încheierii (articolul 181 Cod de procedură civilă).
b) Locaţiunea şi cesiunea fructelor pe mai mult de trei ani. Prin locaţiune este necesar de înţeles
dreptul dobândit în temeiul contractului de locaţiune. Este necesar de ţinut cont, că prin dreptul de
locaţiune se are în vedere nu doar locaţiunea dobândită în temeiul contractului de locaţiune (articolul 875
Cod civil), dar şi în temeiul contractului de arendă, chirie etc. Prin fructe este necesar de înţeles
rezultatele sau veniturile obţinunte în urma exercitării dreptului de folosinţă asupra bunului imobil.
Cesiunea fructelor se face după regulile stabilite de articolele 556-566 Cod civil.
c) Interdicţia de înstrăinare sau de grevare a unui drept înscris presupune aceleaşi împrejurără
cum şi la lit.a) a articolului 508 Cod civil, dar în comparaţie cu interdicţia judecătorească, interdicţia de
înstrăinare sau de grevare a unui drept poate avea şi natură contractuală. Ridicarea interdicţiei poate fi
făcută fie în baza consemnnării comune a ambelor părţi la iniţiativa cărora a fost notată interdicţia, fie în
temeiul hotărârii instanţei de judecată, prin care se declară ridicarea sau nulitatea interdicţiei.
d) Antecontractul constituie o convenţie prin care părţile promit, iar în unele cazuri şi garantează
încheierea unui contract în viitor (exemplu: promisiunea de a contracta, contractul de arvună etc.). Temei
de efectuare a înscrisului va fi antecontractul prezentat de către părţi. Temei pentru radierea înscrisului
constituie, după caz, consemnarea făcută de ambele părţi despre rezilierea contractului, sau hotărârea
instanţei de judecată privind declararea nulităţii sau rezilierii antecontractului, fie îndeplinirea condiţiei
rezolutorii sub care a fost încheiat antecontractul. În ultimul caz, radierea se face din oficiu de către
registratorul oficiului cadastral teritorial.
e) Dreptul de preemţiune născut din actul juridic. Temei de înregistrare a dreptului de
preemţiune serveşte contractul prin care părţile au stipulat preemţiunea la încheierea contractului. Acesta
este radiat odată cu consemnarea părţilor despre încetarea dreptului de preemţiune sau din momentul
înregistrării dreptului persoanei care este titular al dreptului de preemţiune.
f) Intenţia de a înstrăina sau ipoteca este mai mult o notare cu titlu de informaţie. Ea se notează
la cererea titularului dreptului. Radierea poate fi operată deasemenea la cecrerea titularului dreptului sau
la momentul înregistrării dreptului unei alte persoane. Totodată, efectul acesteia presupune păstrarea
ordinii (rangului) de înregistrare în cazul încheierii contractului de înstrăinare sau ipotecă.
g) Schimbarea rangului ipotecii, poprirea creanţei ipotecare şi gajul asupra creanţei ipotecare,
pe lângă caracterul informativ mai are drept efect şi stabilirea ordinii de satisfacere a creanţelor garantate
prin gaj.
h) Sechestrul, urmărirea imobilului sau a fructelor sale constituie măsuri de asigurare a acţiunii
civile sau a unei eventuale înstrăinări sau confiscări ale bunurilor. Acestea se aplică atât prin încheierea
instanţei de judecată, cât şi prin actele de procedură penală, iar în cazul urmăririi bunurilor pentru
obligaţiile fiscale, se aplică şi în baza deciziei organului fiscal.
i) Acţiunea în prestaţie tabulară sau acţiunea în rectifiare este supusă notării prin depunerea
cererii şi anexarea copiei cererii de chemare în judecată. Radierea notării privind acţiunea în prestaţie
tabulară sau acţiunea în rectificare este operată în temeiul unei hotărâri a instanţei de judedcată privind
admiterea sau respingerea acţiunii înaintate, precum şi în temeiul unei tranzacţii.
j) Acţiunea pentru apărarea drepturilor reale înscrise în registrul bunurilor imobile, acţiunile în
desfiinţarea actului juridic pentru nulitate, rezoluţiune ori alte cauze de ineficacitate, precum şi orice alte
acţiuni privitoare la drepturi de creanţă, fapte sau raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise.
Notarea în privinţa acestora se face prin depunerea cererii de efectuare a înscrisului în registru, la care
se anexează copia cererii de chemare în judecată. Radierea se face în aceleaşi condiţii ca şi la litera i) a
prezentului articol.
Deasemenea pot fi supuse notării şi alte cazuri care sunt prevăzute de lege, dar care au referinţă
la bunurile imobile şi nu constituie obiect al intabulării sau înscrierii provizorii. Spre exemplu poate fi
supusă notării incapacitatea titularului dreptului sau persoana interesată poate nota o contestaţie a
autenticităţii înscrisului în registrul bunurilor imobile.
Articolul 509. Acordul privind rectificarea înscrierilor
(1) Dacă o persoană este înscrisă cu un drept în registrul bunurilor imobile fără a beneficia sau fără a
mai beneficia de acel drept, cel ale cărui drepturi sau a cărui poziţie este prejudiciată prin înscriere va
putea cere consimţământul în vederea rectificării de la cel al cărui drept va fi afectat prin rectificare.
(2) Pentru realizarea unei protecţii provizorii se poate nota o contestaţie contra autenticităţii înscrierii în
registru.
(3) Notarea prevăzută la alineatul (2) se face în baza încheierii instanţei de judecată sau a acordului
celui al cărui drept este afectat de rectificarea înscrierii în registru. Pentru emiterea încheierii instanţei de
judecată nu este obligatorie demonstrarea existenţei unui pericol pentru dreptul persoanei care a înaintat
contestarea.
Prezentul articol reglementează posibilitatea persoanei, dreptul cărea este afectat prin înscrierea
unui drept pentru altă persoană, care nu beneficiază sau care nu mai beneficiază de el, de a face această
rectificare la acordul persoanei în defavoarea cărea se face rectificarea.
Astfel, prin persoană care nu beneficiază de un drept se are în vedere acele persoane care la
momentul inducerii rectificării, nu este titularul dreptului înregistrat, înscrierea în registru fiind întrodusă,
fie din greşală, fie din culpă, fie din alte cauze, dar persoana în favoarea cărea s-a înscris dreptul nu
pretindea în baza căruiva document la acest drept şi nici nu l-a avut până atunci. Prin persoană care nu
mai beneficiază de acest drept se are în vedere persoana care anterior a fost titular al dreptului, dar
dreptul fie nu a fost radiat din registru în modul stabilit de legislaţie, fie nu a fost stins în virtutea altor
împrejurări, în pofida faptului că aceasta urma să fie făcut.
Consimţământul persoanei dreptul cărea este afectat prin rectificare urmează să fie exprimat într-
o formă opozabilă. Prin urmare consimţirea introducerii rectificării poate fi făcută cel puţin pe două căi şi
anume prin depunerea concomitentă de către ambele părţi a cererii de rectificare sau prin încheierea în
scris a acordului de rectificare, care urmează a fi întocmit în formă scrisă în faţa registratorului sau a
notarului.
Pentru asigurarea unei protecţii provizorii persoana în favoarea căruia se face rectificarea poate
nota o contestaţie a autenticităţii înscrierii în registru. Prin notarea contestaţiei autenticităţii înscrisului în
registru, persoana se asigură în cazul înregistrării unor drepturi ulterior momentului notării de
opozabilitatea acţiunii sale. Această notaţie se face fie în baza acordului persoanei în defavoarea cărea
se face rectificarea, fie în lipsa acordului, în baza unei încheieri a instanţei de judecată. La depunerea
cererii în instanţă, persoan interesată nu este obligată să facă dovata periclitării dreptului.
Articolul 510. Corectarea erorilor
Erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor efectuate în registru altele decât cele care
constituie cazuri de rectificare se pot corecta la cerere sau din oficiu.
Prin erorile materiale comise în legătură cu înscrierile în registru se înţelege acele greşeli tehnice
care sunt operate în registrul bunurilor imobile şi care nu corespund informaţiei din documentele în baza
cărora a fost efectuată înscrierea în registru. Prin corectarea greşelilor materiale se are în vedere
înlăturarea sau corectarea înscrisurilor aşa după cum este indicat în documentele care au servit drept
temei de înregistrare.
Dacă după efectuarea înregistrării, în documentele care au servit temei de înregistrare au fost
operate careva modificări, scimbările în registrtul bunurilor imobile se vor face după regulile cu privire la
rectificarea înscrisului în registru.
Corectarea erorii în registru este necesar să fie făcută în aşa fel, ca înscrierea ce urmează a fi
corectată să nu fie pierdută, deoarece aceasta poate fi dovada unor transmisuini sau modificări a
drepturilor asupra bunurilor imobile. Totodată în dreptul înscrierii ce este corectată se înscrie o expresie
de tipul “eroare corectată” sau o altă expresie care să confirme acest fapt, se pune semnătura
registratorului, data şi temeiul corectării.
Temei pentru operarea corectării în registrul bunurilor imobile poate servi atât cererea persoanei
interesate, cât şi decizia registratorului, drept rezultat al constatării faptului existenţei unei asemenea
erori.
Necorespunderile înscrisului în registrul bunurilor imobile cu situaţia reală în teren (diferite
suprafeţe, prezenţa unor constrtucţii sau lipsa lor) nu poate constitui eroare materială, deoarece aceasta
serveşte drept temei de radiere sau constituire a drepturilor, fapt care nu poate fi modificat printr-o simplă
corectare.
Articolul 511. Neaplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea şi la repunerea în termen a
prescripţiei.
Dispoziţiile referitoare la suspendarea şi repunerea în termen a prescripţiei extinctive nu sunt
aplicabile termenului dee prescripţie a acţiunii în prestaţie tabulară şi termenului de prescripţie a acţiunii
în rectificare.
După cum s-a mai menţionat, în lipsa unei reglementări speciale în ce priveşte termenele de prescripţie a
acţiunii în rectificare şi termenelor de prescripţie a acţiunii în prestaţie tabulară, acestea încep a curge, încetează, se
calculează şi se aplică în aceleaşi condiţii cum se aplică termenele de prescripţie extinctivă. Totodată, prin dispoziţiile
articolului 511 Cod civil, dispoziţiile referitoare la suspendarea şi repunerea în termen a prescripţiei
extinctive nu sunt aplicabile termenului de prescripţie a acţiunii în rectificare şi acţiunii în prestaţie
tabulară.